ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de fată;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 38/CC din data de 14 noiembrie 2014, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins cererea de revizuire formulată de B.M., împotriva sentinței penale nr. 136 din 30 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, ca inadmisibilă.

A fost obligată revizuenta la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanța Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 136 din 30 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 598 și urm. C. proc. pen. a fost respinsă ca inadmisibilă contestația formulată de către petenta B.M., împotriva Decizia penală 166 din 13 septembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești.

A fost obligată petenta la plata sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:Prin adresa din 21 august 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție,pe cale administrativă, a fost trimisă spre competentă soluționare,contestația la executare formulată de numita B.M.

S-a atașat adresei de înaintare și plângerea depusă de către constatatoare la instanța supremă (înregistrată sub nr. 22912 din 10 iulie 2014).

În contestația formulată, numita B.M., cu o exprimare indescifrabilă și echivocă, a făcut referiri la mai multe hotărâri judecătorești și dosare în care a figurat ca parte.

Printre dosarele și hotărârile menționate, s-a dedus că este nemulțumită de Decizia nr. 2082 din 19 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aceasta fiind menționată și în partea introductivă a plângerii, dar și în cuprinsul „contestației".

Având în vedere acest lucru, Curtea a dispus atașarea deciziei penale menționate,dar și a sentinței penale nr. 166 din 13 septembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești menționată în contestație.

Prezentă la termenul din data de 30 septembrie 2014 contestatoarei B.M. i s-a solicitat să-și precizeze atât motivele de fapt ale contestației (pentru a se putea face o calificare a cererii), cât și temeiul de drept, ocazie cu care aceasta a precizat că este nemulțumită de faptul că, a fost obligată prin sentința penală nr. 166/2013 a Curții de Apel Ploiești și prin Decizia penală nr. 2082/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție la cheltuieli judiciare.

Curtea a constatat că, prin sentința penală nr. 166/2013 a Curții de Apel Ploiești, în baza art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă,ca nefondată, plângerea petentei B.M. împotriva actului de netrimitere în judecată al procurorului și, obligată la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Prin Încheierea nr. 476 din 6 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Cameră de Consiliu s-a respins ca inadmisibil recursul petentei împotriva sentinței penale nr. 166/2013 a Curții de Apel Ploiești, fiind obligată petenta la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei încheieri, petenta a formulat contestație în anulare, care, prin Decizia penală nr. 2082 din 19 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă ca inadmisibilă.

Având în vedere motivele de fapt invocate și precizate de petenta B.M., Curtea a constatat că aceasta nu se încadrează în nici unul din cazurile de contestație Ia executare prev. de art. 598 C. proc. pen.

Astfel, prin hotărârea contestată, petenta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat conform disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen. anterior, respectiv art. 275 C. proc. pen. (Decizia penală nr. 2082/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Motivul invocat de petenta, s-a reținut că nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de contestație la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. a) - d) C. proc. pen., motiv pentru care, Curtea a respins ca inadmisibilă contestația numitei B.M., iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat-o la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de revizuire contestatoarea, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie precizând cu prilejul dezbaterilor că împotriva sentinței penale sus- menționate (nr. 136 din 30 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești) formulează cerere de revizuire a acestei sentințe, întrucât în mod greșit a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Cu prilejul dezbaterilor reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, formulată împotriva unei hotărâri definitive și nu a invocat niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de lege.

Excepția invocată este fondată.

Pe calea contestației la executare revizuenta a invocat greșita sa obligare la plata cheltuielilor judiciare către stat de către Curtea de Apel Ploiești prin sentința penală nr. 166 din 13 septembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești și Decizia penală nr. 2082 din 19 iunie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Contestația la executare sus-arătată a fost respinsă ca inadmisibilă prin sentința penală nr. 136 din 30 septembrie 2014, cu motivarea că motivul invocat de contestatoare nu se încadrează în niciunul din cazurile de contestație la executare prevăzute de art. 598 C. proc. pen. - sentință definitivă.

Împotriva acesteia s-a formulat prezenta cerere de revizuire invocând cauze de revizuire care nu se înscriu în cele prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a)-f) C. proc. pen.

Așa fiind, s-a apreciat că sunt incidente disp. art. 459 alin. (5) C. proc. pen.,cererea de revizuire fiind inadmisibilă, situație în care a fost respinsă ca atare.

S-au aplicat și disp. art. 275 alin. (2) C. proc. pen. împotriva acestei sentințe, a formulat apel, revizuienta B,M.

Examinând cauza,în raport de dispozițiile art. 408 rap.la art. 459 alin. (7) C. proc. pen., instanța, constată că apelul este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Astfel,dispozițiile art. 459 alin. (7) C. proc. pen., privind soluționarea cererii de revizuire, prevăd următoarele:

„(7) Încheierea prin care este admisă în principiu cererea de revizuire este definitivă. Sentința prin care este respinsă cererea de revizuire,după analiza admisibilităpi în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea."

În speța de față, petenta a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 136 din 30 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, sentință care este însă definitivă,nefiind supusă nici unei căi de atac ordinare.

Or, din economia textelor de lege evocate anterior, rezultă fără echivoc,faptuI că,sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea.

Mai mult decât atât, dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale,legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că, în cauză, sentința apelată este definitivă.

Potrivit art. 408 C. proc. pen., sunt susceptibile de desființare,pe calea apelului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege, respectiv :

„(1) Sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

(3) Apelul declarat împotriva sentinței se socotește făcut și împotriva încheierilor."

Apelanta, B.M. și-a exercitat dreptul la apel, ce a fost declarat împotriva unei sentințe definitive, cu care, secția penală, a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată, cale de atac care nu întrunește cerințele textelor menționate și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Așa fiind, excepția inadmisibilității apelului, este întemeiată, constatându-se că,în cauză, petenta a formulat apel împotriva unei sentințe definitive,iar apelul formulat de revizuienta B.M. împotriva sentinței penale nr. 38 CC din data de 14 noiembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, va fi respins, ca inadmisibil.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelanta la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuienta B.M. împotriva sentinței penale nr. 38/CC din data de 14 noiembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă apelanta revizuienta la plata sumei de 200 Iei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2015.