ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1693/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1693/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Deliberând
asupra contestației de față, în baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin
Sentința penală nr. 78/2014 pronunțată la data de 27 martie 2014 a Curții de
Apel Alba-Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori ,a fost admisă cererea
formulată de condamnatul Ț.I., deținut în Penitenciarul Bârcea Mare, cu privire
la aplicarea legii penale mai favorabile.
În
baza art. 6 alin. (6) teza I din noul C. pen., i-a fost redusă pedeapsa
complementară de 10 ani aplicată condamnatului Ț.I. prin Sentința penală nr.
117/2012 pronunțată de Curtea de apel Alba Iulia, rămasă definitivă prin
Decizia penală nr. 3002 din 03 octombrie 2013 pronunțată de I.C.C.J în dosar
penal nr. 834/57/2011, la 5 ani în raport de disp. art. 66 alin. (1) din noul
C. pen.
S-a
dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 139/2012 din
04 octombrie 2013 emis de Curtea de Apel Alba Iulia - Compartimentul executări
penale, în dosar nr. 834/57/2011 și s-a dispus emiterea unui nou mandat în
sensul dispozițiilor anterioare.
Cheltuielile
judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru
a dispune astfel, Curtea a reținut că prin contestația la executare formulată
de petentul condamnat Ț.I. s-a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile
și reducerea pedepsei aplicată prin Sentința penală nr. 117/2012 pronunțată de
Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. 834/57/2011.
S-a
completat contestația la executare formulată și s-a invocat legea penală mai
favorabilă în raport de disp. art. 297 C. pen. raportat la art. 308 C. pen. la
care se încadrează petentul în calitatea de salariat cu contract de muncă la
Primăria mun. Hunedoara, arătând că este incident art. 175 alin. (2) C. pen.,
limitele speciale de pedeapsă reducându-se cu o treime.
S-a
mai invocat art. 66 alin. (1) din noul C. pen. ca lege penală mai favorabilă în
raport de cuantumul pedepsei complementare ce a fost aplicată.
În
speță, Curtea a considerat că se impune reducerea duratei pedepselor
complementare aplicate de la 10 ani la 5 ani, acesta fiind maximul prev. de
art. 66 alin. (1) C. pen.
De
asemenea, a mai reținut că, în ceea ce privește conținutul pedepselor complementare
prevăzute de legea veche acesta este identic cu conținutul prev. de art. 66
alin. (1) lit. a) și b) C. pen., astfel că nu se ridică problema aplicării
legii mai favorabile.
Cu
privire la pedepsele principale, Curtea a constatat că pedepsele aplicate prin
sentința de condamnare nu depășesc limitele maxime prevăzute în textele legale
de incriminare corespunzătoare C. pen., respectiv 7 ani închisoare prev. de
art. 297 alin. (1) C. pen. și 5 ani închisoare prev. de art. 301 alin. (1) C.
pen.
În
concluzie, Curtea a reținut că nu sunt incidente disp. art. 6 C. pen.
Împotriva
Sentinței penale nr. 78/2014 din data de 27 martie 2014 pronunțată de Curtea de
Apel Alba-Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, în termen legal, a
declarat contestație condamnatul Ț.I.
Dosarul
a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 05
mai 2014.
Prin
motivele în scris formulate la data de 14 aprilie 2014 contestatorul solicită
admiterea contestației la executare în baza dispozițiilor art. 598 lit. d) C.
proc. pen. intervenind o cauză de micșorare a pedepsei prin aplicarea legii
penale mai favorabile.
În
susținerea contestației, consideră că aplicarea legii penale mai favorabile se
impune a fi reținută nu numai cu privire la pedeapsa complementară aplicată, ci
și cu privire la pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în
serviciu raportat la dispozițiile art. 297 C. pen. coroborat cu art. 308 C.
pen. cu aplicarea art. 50, 75 și 76 C. pen. și cu reducerea cu 1/3 a limitelor
de pedeapsă ajungându-se astfel la aplicarea unei pedepse sub limita de 3 ani
prevăzută de art. 91 C. pen. pentru a putea fi dispusă suspendarea executării
pedepsei sub supraveghere.
Analizând
actele și lucrările dosarului, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond
reține că aplicarea legii penale mai favorabile în cazul condamnărilor
definitive operează, conform art. 6 alin. (1) C. pen., doar cu privire la
pedepsele care depășesc limita maximă prevăzută de legea nouă, nefiind posibilă
o reanalizare a cauzei sub aspectul conținutului constitutiv al infracțiunilor
și a calității de subiect activ a persoanelor condamnate.
Prin
sentința de condamnare s-a stabilit cu titlu de autoritate de lucru judecat,
calitatea de funcționar public a petentului, astfel că din acest punct de
vedere nu se poate proceda la o rejudecare a fondului cauzei în sensul de a
stabili incidența art. 308 C. pen. și eventual a lua în calcul limitele de
pedeapsă prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. reduse cu o treime.
Pe
de altă parte, se poate observa că începând cu 25 mai 2009 petentul a fost
numit funcționar public de conducere, așa cum rezultă din adresa nr. 58981 din
29 octombrie 2013 a Primăriei mun. Hunedoara, faptele pentru care a fost
condamnat petentul s-au comis în perioada aprilie - iunie 2009, reținându-se
mai multe acte materiale calificate ca unitate legală de infracțiune.
Totodată,
se reține că în cadrul procedurii prev. de art. 23 alin. (1) din Legea nr.
255/2013 nu pot fi reanalizate și recalificate anumite acte materiale și
implicit o reindividualizare a pedepsei.
A
accepta influența circumstanțelor atenuante la determinarea caracterului mai
favorabil al legii penale, în situația cauzelor definitiv judecate, ar echivala
cu reluarea procesului de individualizare judiciară a pedepsei în condițiile
unei veritabile rejudecări a cauzei într-o procedură jurisdicțională
echivalentă contestației la executare.
O
astfel de situație impune o trimitere necesară la principiul supremației
dreptului, astfel cum este consacrat în jurisprudența Curții Europene a
Drepturilor Omului și la unul din elementele sale fundamentale - securitatea
raporturilor juridice - securitate care, astfel cum a fost reglementată se
opune repunerii în discuție a unei soluții definitive dată în litigiu și nu
sunt admise derogări decât dacă o impun motive serioase și substanțiale, iar în
procesul de interpretare și aplicare a legii, judecătorul are obligația de a
identifica acel înțeles al normei juridice compatibil nu doar cu voința
prezumată a legiuitorului, ci și cu principiile de rang constituțional ori
european.
Principiul
constituțional al aplicării legii penale mai favorabile impune reducerea la
minimum necesar atingerile aduse autorității de lucru judecat și numai în
măsura în care are la bază tot un principiu de natură constituțională cum este
principiul legalității pedepsei. Ori, prin dispozițiile art. 6 alin. (1) C.
pen., legiuitorul a urmărit respectarea principiului legalității coroborat cu
cel al legii penale mai favorabile, în sensul că persoanele condamnate aflate
în executarea pedepselor să nu execute o pedeapsă mai mare decât maximul
special care ar putea fi aplicat acestuia în baza legii noi ținând cont de
situația sa juridică corectă.
Ca
atare, în temeiul dispozițiilor art. 425
1
alin. (7) pct. 1 lit. b)
C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de
condamnatul T.I. împotriva Sentinței penale nr. 78 din data de 27 martie 2014
pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția penală și pentru cauze cu
minori, și va fi obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând
onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge,
ca nefondată, contestația formulată de condamnatul Ț.I. împotriva Sentinței
penale nr. 78 din data de 27 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel
Alba-Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă
contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către
stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat
din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 16 mai 2014.
Procesat
de GGC - AM