ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.05.2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1693/2014

HOTĂRÂRE
16.05.2014
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1693/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând

asupra contestației de față, în baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 78/2014 pronunțată la data de 27 martie 2014 a Curții de

Apel Alba-Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori ,a fost admisă cererea

formulată de condamnatul Ț.I., deținut în Penitenciarul Bârcea Mare, cu privire

la aplicarea legii penale mai favorabile.

În

baza art. 6 alin. (6) teza I din noul C. pen., i-a fost redusă pedeapsa

complementară de 10 ani aplicată condamnatului Ț.I. prin Sentința penală nr.

117/2012 pronunțată de Curtea de apel Alba Iulia, rămasă definitivă prin

Decizia penală nr. 3002 din 03 octombrie 2013 pronunțată de I.C.C.J în dosar

penal nr. 834/57/2011, la 5 ani în raport de disp. art. 66 alin. (1) din noul

S-a

dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 139/2012 din

04 octombrie 2013 emis de Curtea de Apel Alba Iulia - Compartimentul executări

penale, în dosar nr. 834/57/2011 și s-a dispus emiterea unui nou mandat în

sensul dispozițiilor anterioare.

Cheltuielile

judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru

a dispune astfel, Curtea a reținut că prin contestația la executare formulată

de petentul condamnat Ț.I. s-a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile

și reducerea pedepsei aplicată prin Sentința penală nr. 117/2012 pronunțată de

Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. 834/57/2011.

S-a

completat contestația la executare formulată și s-a invocat legea penală mai

favorabilă în raport de disp. art. 297 C. pen. raportat la art. 308 C. pen. la

care se încadrează petentul în calitatea de salariat cu contract de muncă la

Primăria mun. Hunedoara, arătând că este incident art. 175 alin. (2) C. pen.,

limitele speciale de pedeapsă reducându-se cu o treime.

S-a

mai invocat art. 66 alin. (1) din noul C. pen. ca lege penală mai favorabilă în

raport de cuantumul pedepsei complementare ce a fost aplicată.

În

speță, Curtea a considerat că se impune reducerea duratei pedepselor

complementare aplicate de la 10 ani la 5 ani, acesta fiind maximul prev. de

art. 66 alin. (1) C. pen.

De

asemenea, a mai reținut că, în ceea ce privește conținutul pedepselor complementare

prevăzute de legea veche acesta este identic cu conținutul prev. de art. 66

alin. (1) lit. a) și b) C. pen., astfel că nu se ridică problema aplicării

legii mai favorabile.

Cu

privire la pedepsele principale, Curtea a constatat că pedepsele aplicate prin

sentința de condamnare nu depășesc limitele maxime prevăzute în textele legale

de incriminare corespunzătoare C. pen., respectiv 7 ani închisoare prev. de

art. 297 alin. (1) C. pen. și 5 ani închisoare prev. de art. 301 alin. (1) C.

pen.

În

concluzie, Curtea a reținut că nu sunt incidente disp. art. 6 C. pen.

Împotriva

Sentinței penale nr. 78/2014 din data de 27 martie 2014 pronunțată de Curtea de

Apel Alba-Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, în termen legal, a

declarat contestație condamnatul Ț.I.

Dosarul

a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 05

mai 2014.

Prin

motivele în scris formulate la data de 14 aprilie 2014 contestatorul solicită

admiterea contestației la executare în baza dispozițiilor art. 598 lit. d) C.

proc. pen. intervenind o cauză de micșorare a pedepsei prin aplicarea legii

penale mai favorabile.

În

susținerea contestației, consideră că aplicarea legii penale mai favorabile se

impune a fi reținută nu numai cu privire la pedeapsa complementară aplicată, ci

și cu privire la pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în

serviciu raportat la dispozițiile art. 297 C. pen. coroborat cu art. 308 C.

pen. cu aplicarea art. 50, 75 și 76 C. pen. și cu reducerea cu 1/3 a limitelor

de pedeapsă ajungându-se astfel la aplicarea unei pedepse sub limita de 3 ani

prevăzută de art. 91 C. pen. pentru a putea fi dispusă suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere.

Analizând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond

reține că aplicarea legii penale mai favorabile în cazul condamnărilor

definitive operează, conform art. 6 alin. (1) C. pen., doar cu privire la

pedepsele care depășesc limita maximă prevăzută de legea nouă, nefiind posibilă

o reanalizare a cauzei sub aspectul conținutului constitutiv al infracțiunilor

și a calității de subiect activ a persoanelor condamnate.

Prin

sentința de condamnare s-a stabilit cu titlu de autoritate de lucru judecat,

calitatea de funcționar public a petentului, astfel că din acest punct de

vedere nu se poate proceda la o rejudecare a fondului cauzei în sensul de a

stabili incidența art. 308 C. pen. și eventual a lua în calcul limitele de

pedeapsă prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. reduse cu o treime.

Pe

de altă parte, se poate observa că începând cu 25 mai 2009 petentul a fost

numit funcționar public de conducere, așa cum rezultă din adresa nr. 58981 din

29 octombrie 2013 a Primăriei mun. Hunedoara, faptele pentru care a fost

condamnat petentul s-au comis în perioada aprilie - iunie 2009, reținându-se

mai multe acte materiale calificate ca unitate legală de infracțiune.

Totodată,

se reține că în cadrul procedurii prev. de art. 23 alin. (1) din Legea nr.

255/2013 nu pot fi reanalizate și recalificate anumite acte materiale și

implicit o reindividualizare a pedepsei.

A

accepta influența circumstanțelor atenuante la determinarea caracterului mai

favorabil al legii penale, în situația cauzelor definitiv judecate, ar echivala

cu reluarea procesului de individualizare judiciară a pedepsei în condițiile

unei veritabile rejudecări a cauzei într-o procedură jurisdicțională

echivalentă contestației la executare.

O

astfel de situație impune o trimitere necesară la principiul supremației

dreptului, astfel cum este consacrat în jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului și la unul din elementele sale fundamentale - securitatea

raporturilor juridice - securitate care, astfel cum a fost reglementată se

opune repunerii în discuție a unei soluții definitive dată în litigiu și nu

sunt admise derogări decât dacă o impun motive serioase și substanțiale, iar în

procesul de interpretare și aplicare a legii, judecătorul are obligația de a

identifica acel înțeles al normei juridice compatibil nu doar cu voința

prezumată a legiuitorului, ci și cu principiile de rang constituțional ori

european.

Principiul

constituțional al aplicării legii penale mai favorabile impune reducerea la

minimum necesar atingerile aduse autorității de lucru judecat și numai în

măsura în care are la bază tot un principiu de natură constituțională cum este

principiul legalității pedepsei. Ori, prin dispozițiile art. 6 alin. (1) C.

pen., legiuitorul a urmărit respectarea principiului legalității coroborat cu

cel al legii penale mai favorabile, în sensul că persoanele condamnate aflate

în executarea pedepselor să nu execute o pedeapsă mai mare decât maximul

special care ar putea fi aplicat acestuia în baza legii noi ținând cont de

situația sa juridică corectă.

Ca

atare, în temeiul dispozițiilor art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b)

condamnatul T.I. împotriva Sentinței penale nr. 78 din data de 27 martie 2014

pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția penală și pentru cauze cu

minori, și va fi obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Respinge,

ca nefondată, contestația formulată de condamnatul Ț.I. împotriva Sentinței

penale nr. 78 din data de 27 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel

Alba-Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă

contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 16 mai 2014.

Procesat

de GGC - AM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-04-11
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1302/2014
Asupra contestației de față, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 42 din 18 februarie 2014 Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis sesizarea formulată de Comisia de
ÎCCJ 2015-09-17
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1232/2015
arul nr. x/57/2011), la 5 ani, în raport de dispozițiile art. 66 alin. (1) C. pen., anulând mandatul de executare a pedepsei închisorii din 04 octombrie 2013 și dispunând emiterea unui nou mandat, respectiv din 15 aprilie 2014. Prin urmare,
ÎCCJ 2014-10-24
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2884/2014
legii penale mai favorabile, în contextul intrării în vigoare a Noului C. pen. A motivat că se încadrează în prevederile art. 15 C. pen. anterior, precum și în prevederile C. pen. în vigoare referitoare la aplicarea legii penale mai favorab
ÎCCJ 2015-09-17
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1234/2015
de 15 mai 2015, condamnatul A. a formulat contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., arătând, în esență, că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a dispus anularea mandatului din 19 mai 2
ÎCCJ 2014-02-17
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 578/2014
la 25 de ani închisoare. Având în vedere reducerea cu o treime a acestor limite, ca urmare judecării cauzei în procedura prevăzută de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. anterior, și proporționalitatea pedepsei, instanța de recurs va redu
Sursă