ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 277/17.05.2016 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia, în dosarul penal nr. x/2014 s-a stabilit că dispozițiile C. pen. anterior reprezintă legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului A. și, în aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) din C. pen. s-a constatat că infracțiunea de înșelăciune dedusă judecății în prezentul dosar se încadrează în dispozițiile art. 215 alin. (1), (2) și 5 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (74 acte materiale) și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (383 acte materiale), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și 5 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 74 lit. a) și coroborat cu art. 76 lit. a) C. pen. și cu reținerea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., art. 71 alin. (2) C. pen. anterior și cu aplicarea art. 5 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. c) C. pen. anterior, respectiv:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice

- dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat

- dreptul de a fi administrator al unei societăți

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. rap. la art. 65 alin. (2) C. pen. anterior s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. c) C. pen. anterior respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator al unei societăți, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 74 lit. a) coroborat cu art. 76 lit. e) C. pen. și cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 luni și 15 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. art. 71 alin. (2) C. pen. anterior și cu aplicarea art. 5 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. anterior, s-au contopit pedepsele de mai sus aplicate prin prezenta sentință, în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. art. 71 alin. (2) C. pen. anterior și cu aplicarea art. 5 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. c) C. pen. anterior, respectiv:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

- dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;

- dreptul de a fi administrator al unei societăți.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. rap. la art. 65 alin. (2) C. pen. anterior s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. anterior respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator al unei societăți, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a dedus din pedeapsă măsura reținerii pe o perioadă de 24 de ore începând din data de 01.08.2013.

În temeiul art. 397 alin. (1) rap. la art. 19 alin. (1), (2), (4) și 5, art. 20, art. 23 și art. 25 alin. (1) C. proc. pen. coroborate cu art. 1349, art. 1357 și art. 1381 C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de persoana vătămată Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă Alba și, pe cale de consecință, a fost obligat inculpatul, în solidar, cu părțile responsabile civilmente SC B. SRL, SC C. SRL, SC D. SRL, SC E. SRL să plătească acesteia suma de 422.330 RON, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen. s-au menținut măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanța din data de 06.08.2013 dată în dosarul nr. x/2013 al Ministerului Afacerilor Externe - Direcția Generală Anticorupție - Serviciul Județean Anticorupție Alba și pusă în aplicare conform procesului-verbal de aplicare a sechestrului penal din data de 13.08.2013 până la concurența sumei de 109.000 RON asupra bunurilor inculpatului, respectiv auto marca x cu număr de înmatriculare x, precum și asupra sumei de bani 55.018,47 RON obținute din vânzarea imobilului ce a făcut obiectul dosarului execuțional nr. x/2015 al BEJ F., conform actului de adjudecare emis în dosarul susmenționat asupra căruia a fost transferat sechestrul asigurător notat în CF, notat în baza ordonanței din data de 06.08.2013 dată în dosarul nr. x/2013 al Ministerului Afacerilor Externe - Direcția Generală Anticorupție - Serviciul Județean Anticorupție Alba și a procesului-verbal de aplicare a sechestrului penal din data de 13.08.2013 până la concurența sumei de 109.000 RON, de pe imobilul înscris în CF, așa cum s-a dispus în dosarul nr. x/2014

S-au desființat, în totalitate, înscrisurile falsificate de către inculpat, depuse în original și în copii la dosarul de urmărire penală.

S-a respins cererea inculpatului de restituire a calculatorului ridicat de la acesta.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unității de calculator, fără serie de identificare, de culoare albă, a unui memory-stick marca x, de culoare albă, a unui memory-stick marca x, de culoare neagră, bunuri ridicate de la inculpat și depuse la camera de corpuri delicte a IPJ Alba conform dovezii din data de 01.08.2013.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri, la data rămânerii sale definitive, către Oficiul Național al Registrului Comerțului.

În baza art. 4 și art. 6 din O.G. nr. 75/2001 rep., s-a dispus comunicarea hotărârii, la data rămânerii sale definitive, la Ministerul Finanțelor Publice - DGRFP Brașov - AFP Alba.

În baza art. 272 și art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7.400 RON (din care 6.000 RON avansată în cursul urmăririi penale și 1.400 RON în faza de cameră preliminară și de judecată) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de art. 410 C. proc. pen. inculpatul A., care a solicitat în principal achitarea pentru temeiul juridic prev. de art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (faptele nu există), respectiv pentru cazul prevăzut la lit. b) al aceluiași text de lege (faptele nu au fost comise cu vinovăție).

În subsidiar, în susținerea orală a motivelor de apel, a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepsei și aplicarea suspendării sub supraveghere ca modalitate de executare a acesteia, admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice efect al aplicării Deciziei nr. 368/2017 a Curții Constituționale, pronunțată în cursul acestei proceduri judiciare și aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen.

Prin Decizia penală nr. 775/A din data de 27 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 277/17.05.2016 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2014

S-a desființat sentința penală atacată, în ceea ce privește modul de soluționare a laturii penale și, rejudecând cauza în aceste limite, s-a descontopit pedeapsa rezultantă în elementele componente și s-au repus pedepsele în individualitatea lor.

În raport de dispozițiile Deciziei nr. 368/2017 a Curții Constituționale și dispozițiile art. 5 C. pen. s-a constatat că dispozițiile C. pen. actual reprezintă legea penală mai favorabilă.

În temeiul art. 386 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) și 5 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (74 acte materiale) și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (383 acte materiale) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior în infracțiunile de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. (74 acte materiale) și infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 cu aplicarea art. 35 C. pen. (383 acte materiale), totul cu aplicarea art. 38 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedepsele de:

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. (74 acte materiale) în cond. art. 5 C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat cu titlu de pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat cu titlu de pedeapsă accesorie, ce se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii penale și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 cu aplicarea art. 35 C. pen. (383 acte materiale).

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat cu titlu de pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat cu titlu de pedeapsă accesorie, până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1) cu aplicarea art. 39 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, la care s-a aplicat un spor de 8 luni închisoare, în total urmând a executa pedeapsa rezultantă de 3 (trei) și 8 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. s-au contopit pedepsele complementare aplicate inculpatului și s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat cu titlu de pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. s-au contopit pedepsele accesorii aplicate inculpatului și s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat cu titlu de pedeapsă accesorie, până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a dedus din pedeapsa aplicată măsura reținerii pe o perioadă de 24 de ore începând cu data de 01.08.2013.

În baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen. s-au menținut măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanța din data de 06.08.2013 dată în dosarul nr. x/2013 al Ministerului Afacerilor Externe - Direcția Generală Anticorupție - Serviciul Județean Anticorupție Alba și pusă în aplicare conform procesului-verbal de aplicare a sechestrului penal din data de 13.08.2013 până la concurența sumei de 109.000 RON asupra bunurilor inculpatului, respectiv auto marca x cu nr. de înmatriculare x, precum și asupra imobilului identificat în CF, așa cum s-a dispus prin încheierea penală din 14.02.2017 a Curții de Apel Alba Iulia, definitivă prin necontestare.

S-a schimbat temeiul juridic al dispoziției legale privind confiscarea specială și în baza art. 112 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unității de calculator, fără serie de identificare, de culoare albă, a unui memory-stick marca x, de culoare albă, a unui memory-stick marca x, de culoare neagră, bunuri ridicate de la inculpat și depuse la camera de corpuri delicte a IPJ Alba conform dovezii din data de 01.08.2013.

În baza art. 22 din O.G. nr. 2 din 21 ianuarie 2000, actualizată, privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, a fost obligat inculpatul să achite în favoarea expertului contabil G. prin Biroul Local pentru expertize judiciare tehnice și contabile Alba suma de 3.997 RON, cu titlu de sumă rămasă de plată din valoarea onorariului încuviințat prin încheierea penală din 13.06.2017.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin deciziei penale.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare efectuate de stat au rămas în sarcina acestuia, iar suma de 87 RON, reprezentând onorariul parțial acordat apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în apel, a fost suportată din fondurile Ministerului Justiției.

Curtea de apel a considerat că fapta de care este acuzat inculpatul se confirmă, a fost comisă de inculpat în forma reținută prin hotărârea supusă controlului judiciar și constituie infracțiunile de înșelăciune în formă continuată (74 de acte materiale) și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (383 de acte materiale).

Cu privire la situația de fapt, s-a reținut că inculpatul a indus în eroare reprezentanții A.J.O.F.M. Alba, cărora le-a solicitat și de la care a primit facilități pentru angajarea cu caracter fictiv a 74 persoane, cu vârsta de peste 45 de ani, în condițiile art. 85 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor de șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, folosindu-se de mijloace frauduloase ce au constat în prezentarea unor înscrisuri cu caracter nereal, acte ce au fost derulate în intervalul 2011 - 2013, în baza unei rezoluții infracționale unice.

Inculpatul s-a prezentat ca administrator al societăților comerciale E. SRL, SC D. SRL, SC C. SRL și SC B. SRL în numele cărora a încheiat contracte individuale de muncă și a obținut acordul persoanelor în cauză, pentru a întocmi contracte individuale de muncă pe perioadă nedeterminată, înscrisuri pe care le-a semnat, prin contrafacerea semnăturilor titularilor.

De asemenea, le-a explicat acestor persoane că, în realitate, durata contractului de muncă va fi de un an de zile, că nu vor fi remunerați, dar că această perioadă se va considera vechime în muncă și va genera dreptul obținerii ulterioare a unei indemnizații de șomaj. Totodată, s-a reținut că inculpatul le-a precizat că societățile nu desfășoară activitate dar că urmărea, în scurt timp, încheierea unor contracte comerciale cu alte societăți din zonă, împrejurare care le-a creat persoanelor angajate în acest mod, aparența de legalitate. Această aparență a fost întreținută și prin faptul că inculpatul a folosit unii angajați pentru a munci în interesul său, la diferite activități sau le-a achitat sume de bani modice.

În continuarea demersului său, inculpatul a încheiat convenții cu Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă Alba și a solicitat acordarea subvențiilor din fondurile bugetare ale asigurărilor șomaj, depunând înscrisuri din care rezulta în mod fals că persoanele cu care a încheiat contracte de muncă prestează activitate și sunt remunerate pentru munca prestată.

După un an de la angajare, inculpatul determina persoanele angajate să își depună demisia modalitate prin care încetau contractele de muncă.

Sumele de bani încasate în perioada menționată au fost folosite de inculpat în interes personal, achitând în parte și obligațiile de asigurări sociale datorate de către angajator, pentru evidențierea vechimii în muncă a persoanelor angajate în mod fictiv și obținerea ulterioară a dreptului la acordarea unei indemnizații la șomaj. Inculpatul A. a procedat la reangajarea persoanelor care și-au încetat activitatea prin demisie, la alte societăți, dintre cele pe care le administra, iar ulterior a dispus încetarea contractelor de muncă conform art. 56 alin. (1) lit. I) din C. Muncii.

Prejudiciul în dauna bugetului consolidat al statului a fost în sumă de 312.741 RON.

S-a reținut că actele materiale exercitate de inculpatul A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, faptele fiind comise în concurs de infracțiuni.

Împotriva Deciziei penale nr. 775/A din data de 27 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, inculpatul A. a formulat cerere de recurs în casație, la data de 11.12.2017.

Dosarul având ca obiect cererea de recurs în casație formulată de către inculpatul A. a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 17.01.2018, termenul pentru examinarea admisibilității, în principiu, a cererii de recurs în casație, conform art. 440 C. proc. pen., fiind stabilit la data de 28 februarie 2018.

Cu prilejul examinării admisibilității, în principiu, a cererii de recurs în casație cu care a fost învestită, prin încheierea din camera de consiliu din data de 28.02.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii respective, a dispus admiterea, în principiu, a cererii de recurs în casație și trimiterea cauzei în vederea judecării acesteia completului competent pentru judecarea pe fond a recursului în casație, conform dispozițiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

S-a respins cererea de suspendare a executării hotărârii.

Prin motivele scrise s-a precizat că nu este prevăzută de legea penală inducerea în eroare a autorităților statului, rațiunea incriminării art. 244 C. pen. fiind aceea a inducerii în eroare a unei persoane cu care autorul faptei să fi avut un raport de natură patrimonială.

De asemenea, s-a susținut că fapta reținută în sarcina inculpatului nu îndeplinește condiția tipicității obiective din punct de vedere al subiectului pasiv al acțiunii de inducere în eroare (inducerea în eroare a reprezentanților AJOFM Alba-Iulia). S-a solicitat instanței supreme să se verifice dacă fapta de inducere în eroare a unei autorități a statului întrunește elementele constitutive ale faptei pentru care acesta a fost condamnat, în opinia inculpatului, relațiile stabilite între societățile care au calitatea de părți responsabile civilmente și AJOFM fiind de dreptul muncii.

S-a concluzionat că faptele, astfel cum au fost stabilite de instanța de apel, nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, soluția justă fiind aceea de achitare, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:

Recursul în casație, în reglementarea C. proc. pen. intrat în vigoare la 1 februarie 2014, este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție în care părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.

Prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, a cărei soluționare este dată numai în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, este analizată conformitatea hotărârilor definitive atacate cu regulile de drept, însă numai prin raportare la cazurile de casare prevăzute de 438 C. proc. pen. Acestea pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deși au fost invocate, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

În calea extraordinară a recursului în casație nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii. Recursul în casație reprezintă un mijloc de a repara ilegalitățile și nu are, în consecință, drept obiect rezolvarea unei cauze penale, ci sancționarea deciziilor necorespunzătoare, în scopul respectării legislației și a uniformității jurisprudenței. Această cale extraordinară de atac nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor sau a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului și spre deosebire de contestația în anulare, care vizează îndreptarea erorilor de procedură, sau de revizuire, cale de atac de fapt care urmărește îndreptarea erorilor de judecată, recursul în casație are ca scop îndreptarea erorilor de drept comise de curțile de apel și de Înalta Curte, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

În conformitate cu art. 442 alin. (2) C. proc. pen., instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 438 C. proc. pen. invocate în cererea de recurs în casație.

Totodată, se reține că, în conformitate cu prevederile art. 447 alin. (2) C. proc. pen., la judecarea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, pe baza actelor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a înscrisurilor anexate cererii de recurs în casație și care au fost invocate în motivarea acesteia și, de asemenea, este obligată să se pronunțe asupra tuturor cazurilor de recurs în casație invocate de părți sau procuror.

Se mai reține că, în cazul admiterii recursului în casație, potrivit dispozițiilor art. 448 C. proc. pen., instanța poate pronunța o soluție de achitare a inculpatului, încetarea procesului penal ori înlăturarea greșitei aplicări a legii, precum și rejudecarea cauzei de către instanța de apel ori instanța competentă material sau după calitatea persoanei, dacă sunt incidente cazurile de casare prev. de art. 438 C. proc. pen.

Prin motivele de recurs în casație formulate de inculpat a fost invocată incidența cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Recurentul inculpat A. a fost condamnat prin Decizia penală nr. 775/A din data de 27 septembrie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia la pedeapsa rezultantă principală de 3 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. (74 acte materiale) și cu reținerea art. 5 C. pen. și a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 cu aplicarea art. 35 C. pen. (383 acte materiale).

În raport de criticile aduse deciziei de condamnare de către recurentul inculpat, întemeiate pe cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte menționează că, în calea de atac extraordinară a recursului în casație, se analizează dacă faptele, astfel cum au fost reținute de către instanța de apel, sunt prevăzute de legea penală în sensul că acestea constituie infracțiuni.

Incidența punctului 7 al art. 438 C. proc. pen., respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală poate interveni în condițiile în care situația de fapt nu se suprapune pe tipicitatea infracțiunii, astfel cum e prevăzută de lege.

Așadar, în raport de scopul recursului în casație impus prin dispozițiile art. 433 din C. proc. pen., potrivit căruia examinarea cauzei în recurs în casație se limitează doar la verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte menționează că pentru a verifica dacă inculpatul A. a fost condamnat pentru o faptă prevăzută de legea penală, instanța de recurs în casație are în vedere situația de fapt deja stabilită de instanța de apel - care nu poate fi schimbată.

Prin decizia recurată s-a reținut că activitatea infracțională a inculpatului constă în inducerea în eroare a reprezentanților A.J.O.F.M. Alba, cărora le-a solicitat și de la care a primit facilități, constând în obținerea unor sume de bani cu titlu de subvenție, pentru angajarea cu caracter fictiv a unui număr de 74 persoane folosindu-se de mijloace frauduloase ce au constat în prezentarea unor înscrisuri cu caracter nereal, în baza unei rezoluții infracționale unice, în intervalul 2011 - 2013, prejudiciind bugetul statului cu suma de 312.741 RON.

Totodată, prin decizia atacată s-a reținut că ansamblul probelor a relevat că inculpatul s-a prezentat ca administrator al societăților comerciale E. SRL, SC D. SRL, SC C. SRL și SC B. SRL, în numele și cu acordul cărora a încheiat contracte individuale de muncă pe perioadă nedeterminată, înscrisuri pe care le-a semnat, prin contrafacerea semnăturilor titularilor. De asemenea, s-a reținut că inculpatul le-a creat persoanelor angajate aparența de legalitate, deși acestea nu erau remunerate, însă perioada contractuală de un an era considerată vechime în muncă și genera dreptul obținerii ulterioare a unei indemnizații de șomaj.

Sumele de bani încasate de inculpat în perioada cât persoanele erau angajate au fost folosite de inculpat în interes personal, achitând în parte și obligațiile de asigurări sociale datorate de angajator.

În apărare, inculpatul a susținut că, în cauză, Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă nu a fost indusă în eroare în scopul obținerii unor sume de bani cu titlu de subvenție ca urmare a angajării cu caracter fictiv a 74 persoane, cu vârsta de peste 45 de ani, în condițiile art. 85 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor de șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, folosindu-se de înscrisuri cu caracter nereal.

Pornind de la considerațiile de ordin teoretic expuse și de la dispozițiile legale enunțate, Înalta Curte constată că aceste critici se circumscriu numai în aparență cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., fiind relevat că, în mod cert, acțiunile inculpatului au produs bugetului consolidat al statului un prejudiciu material, urmare specifică infracțiunii pentru care a fost condamnat recurentul inculpat.

În ceea ce privește referirile pe care le-a făcut apărarea constând în neîntrunirea elementelor de tipicitate ale infracțiunii de înșelăciune când inducerea în eroare vizează o autoritate publică a statului, Înalta Curte reține că legiuitorul a prevăzut forme speciale de înșelăciune pe care le-a incriminat distinct, respectiv infracțiuni de evaziune fiscală ori infracțiuni de fals care implică un subiect pasiv special care nu poate fi considerat că este indus în eroare prin depunerea unor documente falsificate în vederea obținerii de beneficii financiare, fiind vorba de autorități ale statului cu atribuții judiciare cum ar fi instanțe de judecată, autorități vamale sau instituția ANAF, însă nu poate fi făcută vreo analogie în speța de față cu astfel de cazuri incriminate distinct de legiuitor (în acest sens, RIL 4/2016 - Înalta Curte de Casație și Justiție).

Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 244 C. pen. "Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. (2) Înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani", legea nu prevede existența unui subiect pasiv special al infracțiunii de înșelăciune. Ca atare, se consideră că Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă putea fi indusă în eroare prin depunerea de documente falsificate care să ateste o altă situație de fapt în scopul obținerii sumelor de bani cu titlu de ajutor din partea statului.

Din perspectiva elementelor factuale stabilite definitiv de instanța de apel, Înalta Curte consideră că nu este întemeiată nici critica recurentului inculpat în sensul că faptele sale țin de materia dreptului muncii și nu pot atrage o sancțiune penală.

Practic, un litigiu de dreptul muncii ar putea exista între inculpat și persoanele angajate de acesta, nu însă și între inculpat și AJOFM, inculpatul urmărind să beneficieze de subvenții din fondurile bugetare ale asigurărilor de șomaj, depunând înscrisuri din care rezulta în mod fals că persoanele cu care a încheiat contracte de muncă prestează activitate și sunt remunerate pentru munca prestată. Inculpatul A. proceda la reangajarea persoanelor care își încetau activitatea prin demisie, la alte societăți, dintre cele pe care le administra. În realitate, inculpatul determina persoanele angajate să își depună demisia după un an de la angajare, încetând contractele de muncă.

După cum s-a menționat, instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen., hotărârea atacată este corespunzătoare.

Starea de fapt reținută în cauză, concordanța acesteia cu probele administrate și încadrarea juridică dată faptelor nu pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme în procedura căii extraordinare de atac a recursului în casație.

Limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 775/A din data de 27 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 65 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 775/A din data de 27 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 65 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 aprilie 2018.

Procesat de GGC - ED