ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Deliberând asupra cauzei de față,
În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 13 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, condamnatul A., a formulat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestație la executare împotriva Deciziei penale nr. 312/A din data de 27 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2012.
În argumentarea cererii, contestatorul a susținut, în esență, că, prin considerentele deciziei penale anterior menționate s-au reținut circumstanțele atenuante prevăzute de dispozițiile art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., aspect în raport de care se impune reducerea pedepsei rezultante aplicate în cuantum de 6 ani și 4 luni închisoare, cu o treime, conform art. 76 alin. (1) C. pen.
În acest sens, a precizat că la fila x din decizia penală atacată, instanța de apel a reținut că pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată în primă instanță, în regim de executare, este vădit disproporționată raportat la persoana inculpatului și la gravitatea faptelor concret reținute în sarcina acestuia.
Analizând contestația la executare formulată de condamnatul A., pe baza actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale cu relevanță în materie, Înalta Curte constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 312/A din data de 27 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2012, cu privire la inculpatul A., s-au dispus următoarele:
În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., prin Rechizitoriul nr. x/2009 din 10 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași după cum urmează:
- din infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni (inițiere) prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. 1969, în infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) și (3) Noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) Noul C. pen.,
- din infracțiunea de înșelăciune, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și 5 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, în infracțiunea de înșelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) Noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) Noul C. pen. și art. 5 alin. (1) Noul C. pen. (în privința faptelor descrise la pct. I, II, III, V și VI act de sesizare)
- din infracțiunea de participație improprie la infracțiunea de spălare de bani, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 raportat la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. 1969, participație improprie la infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 cu trimitere la art. 289 C. pen. 1969, participație improprie la infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 cu trimitere la art. 291 C. pen. 1969, în infracțiunea de participație improprie la infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 52 alin. (3) noul C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.
- din infracțiunile de instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 260 alin. (1) și (4) C. pen. 1969 în infracțiunea de instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (trei acte materiale) și art. 5 alin. (1) noul C. pen.
- din infracțiunea de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în infracțiunea de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 323 noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. și art. 5 alin. (1) noul C. pen.
- din infracțiunea de instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 290 C. pen. 1969, în infracțiunea de instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) noul C. pen.
A respins, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice contrare.
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. și art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A. pentru infracțiunile de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 323 noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. și art. 5 alin. (1) noul C. pen. și de instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen. urmare a faptului că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, în condițiile art. 155 alin. (4) noul C. pen. raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) și alin. (2) noul C. pen.
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. și art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. și art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privința faptelor descrise la pct. I, II, III, V și VI act de sesizare).
În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) și (3) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) și (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.
În baza art. 67 alin. (2) noul C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a exercita profesia de avocat) pe o durată de 5 (cinci) ani.
În baza art. 65 alin. (1) noul C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a exercita profesia de avocat).
În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru participație improprie la săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, prev. de art. 52 alin. (3) noul C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, forma în vigoare de la data de 1 februarie 2014 cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.
În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (trei acte materiale) și art. 5 alin. (1) noul C. pen.
În baza art. 38 alin. (1) teza I noul C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) noul C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare la care a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an și 4 luni închisoare în final inculpatul A. urmând să execute pedeapsa de 6 (șase) ani și 4 (patru) luni închisoare.
În baza art. 45 alin. (1) noul C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a exercita profesia de avocat) pe o durată de 5 (cinci) ani, care se va executa în condițiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) noul C. pen.
În baza art. 45 alin. (5) noul C. pen. raportat la art. 45 alin. (1) noul C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a exercita profesia de avocat), care se va executa în condițiile prev. de art. 65 alin. (3) noul C. pen.
În raport de aspectele invocate în cuprinsul contestației la executare, Înalta Curte va reda doar considerentele deciziei penale contestate referitoare la circumstanțele reținute în favoarea condamnatului A..
Așadar, în ceea ce privește procesul de individualizare judiciară a pedepselor, Înalta Curte a reținut că, în mod cert, pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată în primă instanță, în regim de executare, este vădit disproporționată raportat la persoana inculpatului și la gravitatea faptelor concret reținute în sarcina acestuia. Sub aspectul circumstanțelor personale ale inculpatului A., Înalta Curte a constatat că este vorba despre un avocat respectat în comunitatea din Iași, care nu are antecedente penale și care are o familie închegată, fiind tatăl a doi copii, fiica sa promovând anul acesta examenul de admitere la Facultatea de Medicină, iar fiul său fiind elev în ultimul an de liceu. De asemenea, acesta se bucură în rândul colegilor și al tuturor celor care îl cunosc, așa cum s-a arătat și în caracterizările depuse la dosar ca și documente în circumstanțiere, de apreciere, dovedind seriozitate în ceea ce a întreprins pe parcursul carierei de avocat. Starea de sănătate a inculpatului este precară, respectiv în cursul lunii iulie 2018 acesta a suferit un infarct, fiind supus fiind unei intervenții de angioplastie coronariană cu montare de stent, existând documente în acest sens la dosarul cauzei. (fila x din Decizia penală nr. 312/A din data de 27 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2012).
Împotriva executării deciziei anterior menționate a formulat contestație la executare condamnatul A., invocând, pentru argumentele de fapt detaliat prezentate în preambulul prezentelor considerente, necesitatea lămuririi acesteia, în condițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în sensul reținerii circumstanțelor atenuante prevăzut de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și, pe cale de consecință, reducerea pedepsei rezultante aplicate în cuantum de 6 ani și 4 luni închisoare, cu o treime.
Evaluând contestația la executare formulată de condamnatul A., Înalta Curte notează următoarele:
Constituind un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii, prin contestația la executare nu se pot pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii penale definitive în baza căreia se face executarea, ci exclusiv nelegalitatea ce ar rezulta din punerea în executare a acesteia.
Ca urmare, nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută - caz de contestație la executare prevăzut de teza I a art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., invocat în cauză de către contestator, trebuie să vizeze limitele în care se execută hotărârea contestată, iar nu însăși valabilitatea acesteia în privința soluției pe care o conține, care a intrat în puterea lucrului judecat.
În acest context, analizând contestația la executare ce face obiectul cauzei de față prin prisma considerațiilor teoretice anterior expuse, Înalta Curte constată că cererea formulată de condamnatul A. este nefondată.
În acest sens notează că, prin cererea formulată, condamnatul a criticat, în fapt, împrejurarea că deși, în considerentele deciziei penale contestate instanța de apel a reținut circumstanțele atenuante prevăzute de dispozițiile art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., totuși nu a dispus reducerea pedepsei rezultante de 6 ani și 4 luni închisoare, cu o treime, în raport de dispozițiile art. 76 alin. (1) C. pen.
Ca urmare, în limitele specifice prezentului demers judiciar, astfel cum au fost conturate anterior, evaluând exclusiv aspectele pentru care decizia contestată este neclară sub aspectul invocat de contestator, Înalta Curte constată că, prin Decizia penală nr. 312/A din data de 27 noiembrie 2018, instanța supremă a reținut, astfel cum reiese din cuprinsul considerentelor expuse la fila x din decizie, circumstanțele personale ale condamnatului, drept criterii generale de individualizare a pedepsei.
Așadar, aspectele referitoare la lipsa antecedentelor penale, situația familială favorabilă, respectul de care persoana condamnată se bucura în comunitatea din care făcea parte, precum și starea de sănătate precară au fost decelate de instanța supremă în procesul de individualizare a pedepsei și nu au constituit circumstanțe atenuante judiciare, în accepțiunea dispozițiilor art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și, pe cale de consecință reținerea acestora nu poate avea drept efect reducerea cu o treime a limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită.
În acest context, Înalta Curte constată că, în fapt, circumstanțele personale anterior menționate, au fost reținute de instanța de apel în cadrul procesului de individualizare a pedepsei aplicate și au condus la reducerea pedepsei de 10 ani stabilite de prima instanță la o pedeapsă de 6 ani și 4 luni închisoare.
Prin urmare, situația particulară a contestatorului condamnat este clară și nu necesită o lămurire a deciziei contestate în sensul invocat de acesta.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 312/A din data de 27 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2012.
Va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 312/A din data de 27 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2012.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 februarie 2021.