ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1598/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul Orașul T.F.

a solicitat în contradictoriu cu pârâta D.G.I.S. din cadrul Ministerului

Muncii, Familiei și Protecției Sociale anularea măsurilor/recomandărilor 1-3

din anexa nr. 2 la procesul-verbal de control din 22 iunie 2011, întocmit de

către D.G.I.S. din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale,

Compartimentul Teritorial de Inspecție Socială Iași și suspendarea executării

măsurilor 1-3 din anexa nr. 2 la procesul-verbal de control din 22 iunie 2011

până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În motivarea

acțiunii, s-a arătat că la data de 22 iunie 2011 inspectorii sociali ai D.G.I.S.,

Compartimentul Teritorial de Inspecție Socială Iași din cadrul Ministerului

Muncii, Familiei și Protecției Sociale au efectuat un control având ca tematică

modul cum se respectă prevederile legislației în vigoare în domeniul asistenței

sociale de către Primăria Orașului T.F., județul Iași.

S-a mai arătat că ulterior

verificărilor efectuate au fost consemnate sub formă de „constatări” mai multe observații

printre care, la pct. 4 din acestea, s-a constatat că pentru un număr de 20 persoane,

beneficiari de ajutor social nu au fost aplicate corect prevederile art. 6

alin. (2) din Legea nr. 416/2001 cu modificările și completările ulterioare.

Prin sentința nr. 64 din

8 martie 2013, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal,

a admis acțiunea formulată de către reclamantul Orașul T.F. în contradictoriu cu

pârâta D.G.I.S. din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și

a anulat măsurile/recomandările 1-3 din anexa nr. 2 la procesul-verbal de control

din 22 iunie 20111 întocmit de pârâtă.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că din actele depuse de către

reclamant rezultă că cele 20 de persoane beneficiare de ajutor social, în privința

cărora în urma inspecției efectuate s-a apreciat că plățile s-au făcut fără temei

legal, sunt persoane care desfășoară activități independente, noțiune subsumată

celei de persoană „încadrată în muncă”, în sensul dispozițiilor legale enunțate.

Ca atare, s-a apreciat că și acestea sunt scutite de la obligația impusă de

art. 7

2

din Legea nr. 416/2001.

A evidențiat Curtea și

faptul că, în legislația actuală, se prevede situația în care un membru al familiei,

beneficiar al ajutorului social, dacă face dovada că lucrează în temeiul unui contract

de muncă și/sau are statut de funcționar public și/sau prestează o activitate, realizând

venituri cu caracter salarial, cuantumul ajutorului social se majorează cu 15%.

În concluzie, prin adresa

din 1 august 2011 înregistrată la secretariatul primăriei Orașului T.F. din 12

august 2011, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale prin Direcția de

Asistență socială a formulat un răspuns care se află în acord cu interpretarea dată

de către reclamant, justificând încadrarea celor 20 de persoane care realizează

venituri din activități independente în situația de excepție prevăzută de art. 7

2

din lege, respectiv „persoane încadrate în muncă”.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâta A.N.P.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

declarat, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., se arată că invocarea de către reclamant și reținerea de către instanța

de fond a argumentului că persoanele respective desfășoară activități independente,

nu pot conduce la concluzia că nu încadrează în excepțiile expres prevăzute de lege,

în vederea excluderii acestora de la obligația de a exercita acțiuni de interes

local.

Înainte de a analiza motivele

de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate

cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată

din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă,

astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv

pentru care va admite recursul, iar, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6)

C. proc. civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare

la Tribunalul Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la această

soluție, Înalta Curte a avut în vedere faptul că în cauza de față reclamantul a

solicitat, prin cererea de chemare în judecată anularea măsurilor/recomandărilor

1-3 din anexa nr. 2 la procesul-verbal de control din 22 iunie 2011, întocmit de

către D.G.I.S. din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Compartimentul

Teritorial de Inspecție Socială Iași și suspendarea executării măsurilor 1-3 din

anexa nr. 2 la procesul-verbal de control din 22 iunie 2011 până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei.

Având în vedere dispozițiile

O.U.G. nr. 113/2011 privind organizarea și funcționarea A.N.P.I., structura administrativă

emitentă a actului administrativ atacat reprezintă un compartiment din cadrul agenției

județene, serviciu public deconcentrat, cu competențe proprii, aflată în subordinea

A.N.P.I.

Prin procesul-verbal de

control din 22 iunie 2011, încheiat de Compartimentul Teritorial de Inspecție Socială

Iași s-au stabilit în anexa nr. 2 recomandări și măsuri pentru remedierea deficiențelor.

Față de situația de fapt

expusă anterior, Înalta Curte constată că instanța care a soluționat cauza în fond,

respectiv Curtea de apel Iași, a avut de soluționat un litigiu care are ca obiect

cererea de anulare a unui act administrativ, fiind aplicabile în materie de competență

prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: „Litigiile

privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale

și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează

în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc

taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora

mai mari de 500.000 RON, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ

și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

În

interpretarea și aplicarea normelor de competență cuprinse la

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Instanței Supreme s-a

reținut cu caracter unitar că aceste dispoziții

instituie două criterii de

determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează:

- criteriul poziționării

în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale)

a autorității publice emitente a actului atacat;

- criteriul valoric, stabilit

pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face

obiectul actului administrativ contestat.

Astfel, în raport de organul

emitent al actului administrativ contestat, se distinge între actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt

date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative emise

sau încheiate de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența

secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

În raport de prevederile

art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiul privind un act administrativ emis de o

autoritate publică locală se soluționează în fond de către tribunal.

În cauză,

fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ emis de

o autoritate publică locală, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competența

materială a instanței de contencios administrativ revine secției de contencios administrativ

și fiscal a Tribunalului Iași, competent și din punct de vedere teritorial potrivit

art. 10 alin. (3) din aceeași lege.

În consecință,

având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 313, coroborat cu art. 312

alin. (6) și art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se

casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului

Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, care va avea în vedere și motivele

de recurs invocate de pârâtă, ce privesc fondul pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de A.N.P.I. Socială împotriva sentinței nr. 64 din 8 martie 2013 a Curții de Apel

Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Iași, secția contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 27 martie 2014.