ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1598/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul Orașul T.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâta D.G.I.S. din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale anularea măsurilor/recomandărilor 1-3 din anexa nr. 2 la procesul-verbal de control din 22 iunie 2011, întocmit de către D.G.I.S. din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Compartimentul Teritorial de Inspecție Socială Iași și suspendarea executării măsurilor 1-3 din anexa nr. 2 la procesul-verbal de control din 22 iunie 2011 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că la data de 22 iunie 2011 inspectorii sociali ai D.G.I.S., Compartimentul Teritorial de Inspecție Socială Iași din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale au efectuat un control având ca tematică modul cum se respectă prevederile legislației în vigoare în domeniul asistenței sociale de către Primăria Orașului T.F., județul Iași. S-a mai arătat că ulterior verificărilor efectuate au fost consemnate sub formă de „constatări” mai multe observații printre care, la pct. 4 din acestea, s-a constatat că pentru un număr de 20 persoane, beneficiari de ajutor social nu au fost aplicate corect prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 416/2001 cu modificările și completările ulterioare.

Prin sentința nr. 64 din 8 martie 2013, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de către reclamantul Orașul T.F. în contradictoriu cu pârâta D.G.I.S. din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și a anulat măsurile/recomandările 1-3 din anexa nr. 2 la procesul-verbal de control din 22 iunie 20111 întocmit de pârâtă. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că din actele depuse de către reclamant rezultă că cele 20 de persoane beneficiare de ajutor social, în privința cărora în urma inspecției efectuate s-a apreciat că plățile s-au făcut fără temei legal, sunt persoane care desfășoară activități independente, noțiune subsumată celei de persoană „încadrată în muncă”, în sensul dispozițiilor legale enunțate.

Ca atare, s-a apreciat că și acestea sunt scutite de la obligația impusă de art. 7 2 din Legea nr. 416/2001. A evidențiat Curtea și faptul că, în legislația actuală, se prevede situația în care un membru al familiei, beneficiar al ajutorului social, dacă face dovada că lucrează în temeiul unui contract de muncă și/sau are statut de funcționar public și/sau prestează o activitate, realizând venituri cu caracter salarial, cuantumul ajutorului social se majorează cu 15%. În concluzie, prin adresa din 1 august 2011 înregistrată la secretariatul primăriei Orașului T.F. din 12 august 2011, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale prin Direcția de Asistență socială a formulat un răspuns care se află în acord cu interpretarea dată de către reclamant, justificând încadrarea celor 20 de persoane care realizează venituri din activități independente în situația de excepție prevăzută de art. 7 2 din lege, respectiv „persoane încadrate în muncă”.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A.N.P.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului declarat, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., se arată că invocarea de către reclamant și reținerea de către instanța de fond a argumentului că persoanele respective desfășoară activități independente, nu pot conduce la concluzia că nu încadrează în excepțiile expres prevăzute de lege, în vederea excluderii acestora de la obligația de a exercita acțiuni de interes local. Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc.

civ., excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere faptul că în cauza de față reclamantul a solicitat, prin cererea de chemare în judecată anularea măsurilor/recomandărilor 1-3 din anexa nr. 2 la procesul-verbal de control din 22 iunie 2011, întocmit de către D.G.I.S.

din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Compartimentul Teritorial de Inspecție Socială Iași și suspendarea executării măsurilor 1-3 din anexa nr. 2 la procesul-verbal de control din 22 iunie 2011 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Având în vedere dispozițiile O.U.G. nr. 113/2011 privind organizarea și funcționarea A.N.P.I., structura administrativă emitentă a actului administrativ atacat reprezintă un compartiment din cadrul agenției județene, serviciu public deconcentrat, cu competențe proprii, aflată în subordinea A.N.P.I. Prin procesul-verbal de control din 22 iunie 2011, încheiat de Compartimentul Teritorial de Inspecție Socială Iași s-au stabilit în anexa nr. 2 recomandări și măsuri pentru remedierea deficiențelor.

Față de situația de fapt expusă anterior, Înalta Curte constată că instanța care a soluționat cauza în fond, respectiv Curtea de apel Iași, a avut de soluționat un litigiu care are ca obiect cererea de anulare a unui act administrativ, fiind aplicabile în materie de competență prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

În interpretarea și aplicarea normelor de competență cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut cu caracter unitar că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează: - criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat; - criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Astfel, în raport de organul emitent al actului administrativ contestat, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel). În raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiul privind un act administrativ emis de o autoritate publică locală se soluționează în fond de către tribunal.

În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competența materială a instanței de contencios administrativ revine secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Iași, competent și din punct de vedere teritorial potrivit art. 10 alin. (3) din aceeași lege. În consecință, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 313, coroborat cu art. 312 alin. (6) și art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, care va avea în vedere și motivele de recurs invocate de pârâtă, ce privesc fondul pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.N.P.I. Socială împotriva sentinței nr. 64 din 8 martie 2013 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 martie 2014.