ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4490/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Olt, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția Generală de Inspecție Socială - Compartimentul Teritorial de Inspecție Socială Olt, anularea Procesului-verbal de control emis de pârâtă și înregistrat la sediul reclamantei sub nr. 52779 din 12 octombrie 2010 - act care a stat la baza emiterii procesului-verbal de constatare și aplicare a sancțiunilor contravenționale privind nerespectarea dispozițiilor legale din domeniul asistenței sociale seria MMFPS nr. 0000061 din 12 octombrie 2010 și înregistrat la reclamantă sub nr. 52843 din 13 octombrie 2010. Prin Sentința nr. 387 din 8 iulie 2011 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea cauzei după casare cu reținere spre soluționare pe fond, a admis cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Olt, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale - Direcția Generală de Inspecție Socială - Compartimentul Teritorial de Inspecție Socială Olt și a dispus anularea parțială a Procesului-verbal de control nr. 52779 din 12 octombrie 2010 încheiat de Compartimentul Teritorial de Inspecție Socială Olt, cu privire la constatările potrivit cărora reclamanta nu deține registrul unic de control lipsa acreditării Serviciului de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap; Recomandarea nr. 1 privind detașarea de personal de specialitate în cadrul Serviciului de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap și Recomandarea nr. 2 întreprinderea demersurilor în vederea acreditării Serviciului de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că nu se justifică acreditarea Serviciului de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap, având în vedere că acest serviciu nu funcționează, neavând nici un salariat, reclamanta neaflându-se în situația de a acorda servicii sociale prin respectivul serviciu, ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile și instituțiile publice fiind suspendată ca urmare a apariției O.U.G. nr. 34/2009; despre obligativitatea acreditării serviciului se poate discuta numai la momentul funcționării acestuia, astfel că, în mod nejustificat s-a reținut de către pârâtă că reclamanta nu a respectat prevederile art. 11 alin. (4) din Ordonanța nr. 68 din 28 august 2003 privind serviciile sociale.

Instanța a apreciat că nu poate fi adusă la îndeplinire nici Recomandarea nr. 2, privind întreprinderea demersurilor în vederea acreditării Serviciului de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap, această obligație trebuind să fie îndeplinită la momentul funcționării serviciului. S-a mai reținut de către instanță că nici Recomandarea nr. 1 din procesul-verbal de control, ce constă în detașarea de personal de specialitate în cadrul Serviciului de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap, nu poate fi o obligație care să fie adusă la îndeplinire de către reclamantă, pentru că detașarea, potrivit prevederilor art. 45 - 47 din Legea nr. 53/2003, cu modificările ulterioare, reprezintă o schimbare temporară a locului de muncă, din dispoziția angajatorului, la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia din urmă.

Pentru a se realiza această recomandare este necesar acordul unui alt angajator cu privire la un salariat al acestuia, iar obligația este una ce nu depinde de voința reclamantei, neputând fi influențată de aceasta. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului declarat, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., se arată că în ceea ce privește registrul unic de control, inspectorii desemnați pentru efectuarea controlului la D.G.A.S.P.C.

Olt au precizat că au solicitat acest registru angajaților, care probabil nu au avut cunoștință de existența acestuia, iar referitor la precizarea instanței, precum că acest registru există deoarece reclamata a depus copie după coperta registrului, această probă nu este concludentă și reclamanta ar fi trebuit să prezinte instanței respectivul registru pentru a se constata că acesta există și că în el sunt operate, la zi, înregistrările. Recurentul arată că mențiunea, potrivit căreia la data controlului Serviciul de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul D.G.A.S.P.C. Olt, deși era înființat, "nu acorda servicii sociale/nu exercita atribuții întrucât nu era funcțional, neavând nici un salariat", scoate din nou în evidență faptul că D.G.A.S.P.C.

Olt nu respectă prevederile legale în ceea ce privește înființarea, organizarea și funcționarea serviciului de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap. Recurentul-pârât solicită instanței să admită că D.G.A.S.P.C. Olt este în culpă prin neacreditarea S.E.C.P.A.H. și că recomandarea inspectorilor sociali privind acreditarea respectivului serviciu este conformă cu prevederile legale menționate. Arată recurentul-pârât că reclamanta nu face dovada că s-a adresat Consiliului județean în subordinea căruia se află, conform H.G. nr. 1434/2004 privind atribuțiile și regulament-cadru de organizare și funcționare a Direcției Generale se Asistență Socială și Protecția Copilului, pentru a solicita acestuia sprijin ca respectivul serviciu să funcționeze.

Se mai arată în motivele de recurs că prin Recomandarea nr. 1 inspectorii sociali au intenționat să responsabilizeze D.G.A.S.P.C. Olt să respecte prevederile legale în ceea ce privește realizarea măsurilor și acțiunilor privind dezvoltarea, integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap, prin identificarea posibilităților ca Serviciului de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap să funcționeze și să îndeplinească atribuțiile dispuse de actele normative în vigoare. Față de cele menționate, recurentul consideră că Procesul-verbal de control nr. 52779 din 12 octombrie 2010 a fost întocmit în concordanță cu constatările echipei de control. Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc.

civ., excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Olt, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere faptul că în cauza de față reclamanta a solicitat, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23 noiembrie 2010 pe rolul Tribunalului Olt, anularea în parte a Procesului-verbal de control nr. 52779 din 12 octombrie 2010, emis de Direcția Generală de Inspecție Socială - Compartimentul Teritorial de Inspecție Socială Olt din cadrul M.M.F.P.S., act care a stat la baza emiterii procesului-verbal de constatare și aplicare a sancțiunilor contravenționale privind nerespectarea dispozițiilor legale din domeniul asistenței sociale nr. 52843 din 13 octombrie 2010. Împotriva acestui proces-verbal de control, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Olt a formulat plângere prealabilă în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înregistrată sub nr. 56880 din 22 octombrie 2010, pe care a adresat-o autorității ierarhic superioare Compartimentului Teritorial de Inspecție Fiscală Olt, respectiv Direcției Generale de Inspecție Socială din cadrul M.M.F.P.S.

Direcția Generală de Inspecție Socială a comunicat reclamantei răspunsul său la plângerea prealabilă, înregistrat sub nr. 1471 din 4 noiembrie 2010 la Direcția Generală de Inspecție Socială și sub nr. 60028 din 9 noiembrie 2010 la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Olt.

Față de situația de fapt expusă anterior, Înalta Curte constată că instanța care a soluționat cauza în fond, respectiv Curtea de apel Craiova, a avut de soluționat un litigiu care are ca obiect cererea de anulare a unui act administrativ, fiind aplicabile în materie de competență prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

În interpretarea și aplicarea normelor de competență cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut cu caracter unitar că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează: - criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat; - criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Astfel, în raport de organul emitent al actului administrativ contestat, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel). În raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiul privind un act administrativ emis de o autoritate publică locală se soluționează în fond de către tribunal.

În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competența materială a instanței de contencios administrativ revine Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Olt, competent și din punct de vedere teritorial potrivit art. 10 alin. (3) din aceeași lege. În consecință, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 313, coroborat cu art. 312 alin. (6) și art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Olt, secția de contencios administrativ și fiscal, care va avea în vedere și motivele de recurs invocate de pârâtă, ce privesc fondul pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială împotriva Sentinței nr. 387/2011 din 8 iulie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Olt, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 noiembrie 2012. Procesat de GGC - LM