ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4490/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta Direcția

Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Olt, a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale -

Direcția Generală de Inspecție Socială - Compartimentul Teritorial de Inspecție

Socială Olt, anularea Procesului-verbal de control emis de pârâtă și

înregistrat la sediul reclamantei sub nr. 52779 din 12 octombrie 2010 - act

care a stat la baza emiterii procesului-verbal de constatare și aplicare a sancțiunilor

contravenționale privind nerespectarea dispozițiilor legale din domeniul

asistenței sociale seria MMFPS nr. 0000061 din 12 octombrie 2010 și înregistrat

la reclamantă sub nr. 52843 din 13 octombrie 2010.

Prin Sentința nr. 387

din 8 iulie 2011 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal, învestită cu soluționarea cauzei după casare cu reținere spre

soluționare pe fond, a admis cererea formulată de reclamanta Direcția Generală

de Asistență Socială și Protecția Copilului Olt, în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Ministerul Muncii, Familiei

și Protecției Sociale - Direcția Generală de Inspecție Socială - Compartimentul

Teritorial de Inspecție Socială Olt și a dispus anularea parțială a

Procesului-verbal de control nr. 52779 din 12 octombrie 2010 încheiat de

Compartimentul Teritorial de Inspecție Socială Olt, cu privire la constatările

potrivit cărora reclamanta nu deține registrul unic de control lipsa

acreditării Serviciului de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap;

Recomandarea nr. 1 privind detașarea de personal de specialitate în cadrul

Serviciului de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap și

Recomandarea nr. 2 întreprinderea demersurilor în vederea acreditării

Serviciului de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că nu se

justifică acreditarea Serviciului de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu

Handicap, având în vedere că acest serviciu nu funcționează, neavând nici un

salariat, reclamanta neaflându-se în situația de a acorda servicii sociale prin

respectivul serviciu, ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din

autoritățile și instituțiile publice fiind suspendată ca urmare a apariției

O.U.G. nr. 34/2009; despre obligativitatea acreditării serviciului se poate

discuta numai la momentul funcționării acestuia, astfel că, în mod nejustificat

s-a reținut de către pârâtă că reclamanta nu a respectat prevederile art. 11

alin. (4) din Ordonanța nr. 68 din 28 august 2003 privind serviciile sociale.

Instanța a apreciat

că nu poate fi adusă la îndeplinire nici Recomandarea nr. 2, privind

întreprinderea demersurilor în vederea acreditării Serviciului de Evaluare

Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap, această obligație trebuind să fie

îndeplinită la momentul funcționării serviciului.

S-a mai reținut de

către instanță că nici Recomandarea nr. 1 din procesul-verbal de control, ce

constă în detașarea de personal de specialitate în cadrul Serviciului de

Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap, nu poate fi o obligație

care să fie adusă la îndeplinire de către reclamantă, pentru că detașarea,

potrivit prevederilor art. 45 - 47 din Legea nr. 53/2003, cu modificările

ulterioare, reprezintă o schimbare temporară a locului de muncă, din dispoziția

angajatorului, la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în

interesul acestuia din urmă. Pentru a se realiza această recomandare este

necesar acordul unui alt angajator cu privire la un salariat al acestuia, iar

obligația este una ce nu depinde de voința reclamantei, neputând fi influențată

de aceasta.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului declarat, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art.

304

1

C. proc. civ., se arată că în ceea ce privește registrul unic

de control, inspectorii desemnați pentru efectuarea controlului la D.G.A.S.P.C.

Olt au precizat că au solicitat acest registru angajaților, care probabil nu au

avut cunoștință de existența acestuia, iar referitor la precizarea instanței,

precum că acest registru există deoarece reclamata a depus copie după coperta

registrului, această probă nu este concludentă și reclamanta ar fi trebuit să

prezinte instanței respectivul registru pentru a se constata că acesta există

și că în el sunt operate, la zi, înregistrările.

Recurentul arată că

mențiunea, potrivit căreia la data controlului Serviciul de Evaluare Complexă a

Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul D.G.A.S.P.C. Olt, deși era înființat,

"nu acorda servicii sociale/nu exercita atribuții întrucât nu era

funcțional, neavând nici un salariat", scoate din nou în evidență faptul

că D.G.A.S.P.C. Olt nu respectă prevederile legale în ceea ce privește

înființarea, organizarea și funcționarea serviciului de evaluare complexă a

persoanelor adulte cu handicap.

Recurentul-pârât

solicită instanței să admită că D.G.A.S.P.C. Olt este în culpă prin

neacreditarea S.E.C.P.A.H. și că recomandarea inspectorilor sociali privind

acreditarea respectivului serviciu este conformă cu prevederile legale

menționate.

Arată

recurentul-pârât că reclamanta nu face dovada că s-a adresat Consiliului

județean în subordinea căruia se află, conform H.G. nr. 1434/2004 privind

atribuțiile și regulament-cadru de organizare și funcționare a Direcției

Generale se Asistență Socială și Protecția Copilului, pentru a solicita

acestuia sprijin ca respectivul serviciu să funcționeze.

Se mai arată în

motivele de recurs că prin Recomandarea nr. 1 inspectorii sociali au

intenționat să responsabilizeze D.G.A.S.P.C. Olt să respecte prevederile legale

în ceea ce privește realizarea măsurilor și acțiunilor privind dezvoltarea,

integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap, prin identificarea

posibilităților ca Serviciului de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu

Handicap să funcționeze și să îndeplinească atribuțiile dispuse de actele normative

în vigoare.

Față de cele

menționate, recurentul consideră că Procesul-verbal de control nr. 52779 din 12

octombrie 2010 a fost întocmit în concordanță cu constatările echipei de

control.

Înainte de a analiza

motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în

conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția necompetenței

materiale invocată din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunțată

de o instanță necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art.

304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentința atacată și va

trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Olt, secția contencios

administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la

această soluție, Înalta Curte a avut în vedere faptul că în cauza de față

reclamanta a solicitat, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la

data de 23 noiembrie 2010 pe rolul Tribunalului Olt, anularea în parte a

Procesului-verbal de control nr. 52779 din 12 octombrie 2010, emis de Direcția

Generală de Inspecție Socială - Compartimentul Teritorial de Inspecție Socială

Olt din cadrul M.M.F.P.S., act care a stat la baza emiterii procesului-verbal

de constatare și aplicare a sancțiunilor contravenționale privind nerespectarea

dispozițiilor legale din domeniul asistenței sociale nr. 52843 din 13 octombrie

2010.

Împotriva acestui

proces-verbal de control, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția

Copilului Olt a formulat plângere prealabilă în temeiul art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, înregistrată sub nr. 56880 din 22 octombrie 2010, pe care a

adresat-o autorității ierarhic superioare Compartimentului Teritorial de

Inspecție Fiscală Olt, respectiv Direcției Generale de Inspecție Socială din

cadrul M.M.F.P.S.

Direcția Generală de

Inspecție Socială a comunicat reclamantei răspunsul său la plângerea

prealabilă, înregistrat sub nr. 1471 din 4 noiembrie 2010 la Direcția Generală

de Inspecție Socială și sub nr. 60028 din 9 noiembrie 2010 la Direcția Generală

de Asistență Socială și Protecția Copilului Olt.

Față de situația de

fapt expusă anterior, Înalta Curte constată că instanța care a soluționat cauza

în fond, respectiv Curtea de apel Craiova, a avut de soluționat un litigiu care

are ca obiect cererea de anulare a unui act administrativ, fiind aplicabile în

materie de competență prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

potrivit cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate

de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până

la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale,

iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON, se

soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale

curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

În interpretarea și

aplicarea normelor de competență cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, în jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut cu caracter unitar că

aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței

materiale a instanței de fond, după cum urmează:

- criteriul

poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității

centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat;

- criteriul valoric,

stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei

vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Astfel, în raport de

organul emitent al actului administrativ contestat, se distinge între actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene

(litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (litigii ce

sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale

curților de apel).

În raport de

prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiul privind un act

administrativ emis de o autoritate publică locală se soluționează în fond de

către tribunal.

În cauză, fiind vorba

de un litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ emis de o

autoritate publică locală, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

competența materială a instanței de contencios administrativ revine Secției de

contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Olt, competent și din punct

de vedere teritorial potrivit art. 10 alin. (3) din aceeași lege.

În consecință, având

în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 313, coroborat cu art. 312

alin. (6) și art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se

casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare

Tribunalului Olt, secția de contencios administrativ și fiscal, care va avea în

vedere și motivele de recurs invocate de pârâtă, ce privesc fondul pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială împotriva

Sentinței nr. 387/2011 din 8 iulie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Olt, secția

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 1 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM