ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3136/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

inițial pe rolul Tribunalului Olt, secția comercială și de contencios administrativ,

reclamanta D.C. a solicitat, în contradictoriu, cu pârâta C.S.E.P.A.H. din cadrul

Direcției Generale de Protecție a Persoanelor cu Handicap București, anularea deciziei

de încadrare în grad de handicap din 8 decembrie 2010 emisă de acestea din urmă.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a susținut că această decizie este nelegală și netemeinică, întrucât

gradul de handicap „accentuat" nu reflectă situația reală. Arată că anterior

emiterii acestui certificat a avut gradul de handicap „grav” stabilit prin certificatul

din 16 decembrie 2009 - cu asistent personal.

Reclamanta a mai învederat

faptul că, așa cum rezultă din biletul de externare - scrisoarea medicală emisă

la data de 23 decembrie 2010 de către Centrul de Cardiologie Craiova, prezintă diagnosticul

de „ arteriopatie cronică obliterantă a membrelor inferioare și amputația membrului

inferior drept 1/3 medie gambă și insuficiență venoasă cronică a membrelor inferioare

- sindrom dispeptic tip ulceros".

Tribunalul Olt, prin sentința

nr. 76 din 16 februarie 2011 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal privind acțiunea

formulată de reclamanta D.C. împotriva pârâtului M.M.F.P.S. - Comisia Superioară

de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Pentru Adulți, având în vedere dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale fiind o autoritate publică centrală.

Cauza a fost înregistrată

la nr. 619/54/2011 pe rolul acestei instanțe.

Pârâta Comisia Superioară

de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, prin Autoritatea Națională

pentru Persoanele cu Handicap, prin întâmpinarea formulată a invocat excepția inadmisibilității

(prematurității) cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea proceduri

prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că încadrarea în grad de

handicap a reclamantei s-a făcut cu respectarea prevederilor legale, respectiv a

criteriilor prevăzute în ordinul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de

Șanse și a Ministerului Sănătății Publice nr. 762/1992/2007.

Curtea de Apel Craiova,

Secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 371/2011 din 4 iulie

2011 a admis acțiunea formulată de reclamanta D.C., în contradictoriu cu pârâta

C.S.E.P.A.H. din Cadrul Direcției Generale de Protecție a Persoanelor cu Handicap,

a anulat decizia din 08 decembrie 2010 emisă de C.S.E.P.H.A. și certificatul de

încadrare în grad de handicap din 09 iunie 2010 emis de C.E.P.H.A. Olt și a dispus

emiterea unui nou certificat de încadrare în grad de handicap pentru gradul de handicap

grav cu asistent personal începând cu 09 iunie 2010 de către C.E.P.H.A. Olt.

Totodată, a luat act că

nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond, a reținut, în esență, următoarele.

În ceea ce privește excepția

inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor

cu Handicap pentru Adulți, instanța a constat că nu este întemeiată sens în care

a respins-o ca atare, reținând că potrivit art. 13 alin. (4) și (5) din O.G.

nr. 14/2003 cu modificările și completările ulterioare certificatele emise de comisiile

județene de evaluare a persoanelor cu handicap pot fi contestate, in termen de 30

de zile calendaristice de la comunicare, la Comisia superioară. Deciziile emise

de Comisia superioară pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ

nr. 29/1990, cu modificările ulterioare. Astfel, prin contestare a Certificatului

de încadrare în grad de handicap din 09 iunie 2010 emis de Comisia de Evaluare a

Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Olt, reclamanta a

parcurs procedura prealabilă, iar ulterior a formulat acțiunea în termenul prevăzut

de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, instanța

a reținut că, din actele medicale depuse la dosarul cauzei, expertiza medico-legală

și ancheta socială efectuată, rezultă că reclamanta prezintă în concret simptomatologia

descrisă de textul de lege în caracterizarea deficitului grav de locomoție, în sensul

că nu se poate deplasa nici cu sprijin nici fără sprijin, fiind dependentă de un

mijloc de transport adecvat, nu își poate îndeplini activitățile vieții cotidiene,

nu-și poate asigura existența fiind astfel necesară prezența unui asistent personal.

Prin urmare, încadrarea

în gradul de handicap accentuat este eronată deoarece deficiența locomotorie accentuată

ce atrage încadrarea în acest grad de handicap se caracterizează potrivit Criteriilor

legale prin faptul că persoana aflată în această situație se poate deplasa sprijinit

în baston (sprijin unilateral) sau nesprijinit, dar cu mare dificultate or, reclamanta

nu se poate deplasa nici cu sprijin, nici fără sprijin, fapt ce impune încadrarea

în gradul de handicap grav, cu asistent personal.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, care

se substituie în drepturile și obligațiile Autorității Naționale pentru Persoanele

cu Handicap, conform art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 68/2010.

Motivele de recurs sunt

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că expertiza

medico-legală dispusă în cauză reprezintă un mijloc de probă greșit, deoarece Legea

nr. 448/2006 și legislația subsecventă precizează că I.M.L. Craiova nu are competențe

legale în materie.

Art. 85 alin. (3) din

Legea nr. 448/2006 republicată, precizează clar că încadrarea în grad și tip de

handicap a adulților cu handicap, se face de Comisia de evaluare a persoanelor adulte

cu handicap, respectiv de C.E.P.A.H. Olt.

Criteriile utilizate în

domeniul evaluării și încadrării în grad de handicap, conform art. 85 alin. (5)

din Legea nr. 486/2006 republicată, sunt conținute de ordinul comun nr. 762/2007

al M.M.F.E.S. și nr. 1992/2007 al M.S.P.

Constatările și expertizele

medico-legale se efectuează după o metodologie unitară stabilită de Consiliul superior

de medicină legală și Ministerul Sănătății, potrivit ordinului comun nr. 1134/C

din 25 mai 2000 al M.J. și nr. 255/2000 al M.S.F.

Expertiza medico-legală

dispusă de instanța de fond încalcă dispozițiile imperative ale art. 26 din ordinul

comun nr. 1134/C din 25 mai 2000 al M.J. și nr. 255/2000 al M.S.F, care limitează

obiectul unei expertize medico – legale.

Recurentul susține că,

pe fond, afecțiunea principală a intimatei – cangrena diabetică ce a determinat

o amputație a mebrului pelvin drept, treimea medie, nu poate determina statutul

de persoană cu handicap grav, cu asistent personal, în raport de dispozițiile ordinului

comun al M.M.F.E.S. și al M.S.P. din 2007 pct. 1 – Amputații, unde se menționează

deficiența funcțională gravă.

recurs

Înalta Curte, analizând

recursul, în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul

cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru

considerentele ce urmează a fi expuse.

Prevederile art. 85

alin. (3) din Legea nr. 448/2006 republicată conțin dispoziții referitoare la competența

autorităților publice, în faza administrativă, de a stabili încadrarea în grad și

tip de handicap a adulților cu handicap.

Legea nr. 448/2006 republicată

nu poate exclude competența unui laborator sau a unui institut de specialitate în

a efectua expertizele solicitate de instanțele judecătorești, în faza contencioasă,

în temeiul art. 201 alin. (2) C. proc. civ.

Asemenea institute de

specialitate, însuși recurentul este de acord, au competența să evalueze starea

de sănătate și să efectueze investigațiile necesare pentru determinarea acesteia.

Probele administrate în

cauză, inclusiv cele din faza administrativă, sunt analizate de instanțele judecătorești,

iar soluția este dispusă în funcție de întregul ansamblu probator.

Concluziile expertizei

medico-legale dispusă de instanța de judecată au fost în sensul că afecțiunile reclamantei

influențează statica și mersul, aceasta având permanent nevoie de ajutor pentru

deplasare și îngrijire.

Expertiza medico-legală

nu se poate pronunța asupra încadrării într-un alt grad de handicap, de unde reiese

faptul că nu s-au încălcat dispozițiile Legii nr. 448/2006, republicată.

Încadrarea în gradul de

handicap grav se face conform prevederilor ordinului comun nr. 762/2007 și nr. 1992/2007,

la Capitolul 7.

Din expertiza medico-legală

cât și din ancheta socială ce se află la dosarul cauzei, rezultă că reclamanta are

nevoie de ajutor permanent pentru deplasare și îngrijire, prezintă o dependență

de alții, fiind incapabilă de autoîngrijire, autogospodărire.

Prin urmare, intimata-reclamantă

se încadrează în normele impuse de ordinul comun sus-menționat pentru a-i fi emis

certificat de încadrare în grad de handicap grav cu asistent personal, astfel cum

a dispus instanța de fond.

Mai mult, criticile formulate

de recurentul-pârât în susținerea nelegalității sentinței atacate cu privire la

soluția pe fond nu pot fi reținute ca fiind fondate deoarece acesta nu prezintă

explicații nici verosimile și nici legale referitoare la încadrarea în grad de handicap

accentuat conform Deciziei nr. 3366/2010 și a certificatului de handicap, în condițiile

în care anterior, aceleiași persoane i-a fost emis certificatul de încadrare în

gradul de handicap grav cu asistent personal din 16 decembrie 2009, ambele certificate

fiind emise sub imperiul aceluiași act normativ invocat de recurent, iar reclamanta

prezenta aceleași afecțiuni.

Față de considerentele

expuse, Înalta Curte apreciază că nu sunt întrunite dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ.,urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, să respingă

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale – A.N.P.H. - C.S.E.P.A.H. împotriva sentinței

nr. 371 din 4 iulie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie

2012.