- Dosarul nr.
- 358/2005
- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția penală
- Data
- 22 februarie 2006
Decizia nr. 1144/2006 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 358/2005 — recurs împotriva sentinței nr. 590/2004 a Tribunalului Prahova
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 590 din 26 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a dispus condamnarea inculpatului T.D., după schimbarea încadrării juridice, după cum urmează: - în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), cinci fapte de tâlhărie, la câte 7 ani și 6 luni închisoare (părți vătămate: T.R., D.I., C.G., P.A.M., C.I.); - în baza art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), f) și g) alin. (2) lit. b) și art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. c) C. pen. (părți vătămate R.A.M. și S.L.), la 3 ani și 6 luni închisoare; - conform art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani și 6 luni închisoare.
De asemenea, s-a dispus condamnarea inculpatului B.C.M., după schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., după cum urmează: - în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., cinci fapte, la câte 3 ani și 9 luni închisoare; - în baza art. 26 C. pen., coroborat cu art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), f) și g) și alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., la un an și 6 luni închisoare. Conform art. 33 lit. a) C. pen., coroborat cu art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani și 9 luni închisoare. S-a dispus condamnarea inculpatului B.Șt., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc.
pen., după cum urmează: - în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., coroborat cu art. 99 și urm. C. pen. (parte vătămată C.I.) la 3 ani și 6 luni închisoare; - în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c, alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., coroborat cu art. 99 și urm. C. pen. (parte vătămată P.A.M.), la 3 ani și 6 luni închisoare. Conform art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani și 6 luni închisoare. S-a dispus condamnarea inculpatului C.M.C., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc.
pen., după cum urmează: - în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c, alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., trei fapte, la câte 3 ani și 6 luni închisoare; - în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), f) și g), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., o faptă, la un an și 6 luni închisoare. Conform art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani și 6 luni închisoare. Prin aceeași hotărâre, s-a dispus condamnarea inculpatului M.I.C., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., după cum urmează: - în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., coroborat cu art. 75 lit. c) C. pen.
și art. 37 lit. a) C. pen., o faptă, la 7 ani închisoare; - în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), f) și g) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., o faptă, la 3 ani închisoare. Conform art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare. În temeiul art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate privind executarea pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 105/2001 de către Judecătoria Câmpina, pe care a alăturat-o pedepsei mai sus-rezultante, urmând ca în final inculpatul să execute 8 ani închisoare. S-au aplicat pentru fiecare inculpat dispozițiile art. 71 și 64 C. pen.
S-a dispus obligarea în solidar a inculpaților T.D. și B.C.M., iar pe ultimul în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata sumei de 1.500.000 lei către partea vătămată T.R. și la 2.100.000 lei către partea vătămată S.L. cu titlu de despăgubiri civile. A fost obligat fiecare inculpat, iar B.C.M. în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata a câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 400.000 lei pentru inculpații M.I.C. și B.C.M. reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în perioada 11 ianuarie 2004 – 7 februarie 2004, cei cinci inculpați, acționând în grup, se urcau în trenurile de călători de pe ruta Ploiești-Brașov, urmărind să sustragă în special telefoane mobile dar și alte bunuri în posesia cărora puteau să intre destul de ușor.
Astfel, aceștia observau bunul care urma să fie sustras, în special telefonul mobil și după punerea în mișcare a trenului îl luau de lângă partea vătămată, sau îl smulgeau de la gâtul acesteia, după care coborau în grabă, partea vătămată fiind aproape de fiecare dată în imposibilitate de a-i urmări. Inculpații erau înțeleși ca în cazul în care una dintre părțile vătămate va porni în urmărirea celui care îi sustrăsese telefonul, aceștia să se adune și să o lovească pe partea vătămată. Se arată în considerentele sentinței că în ordine cronologică faptele s-au întâmplat astfel:
La data de 11 ianuarie 2004, în jurul orelor 18,30, în trenul personal 3008 aflat în stația C.F.R. Florești - Prahova, în timp ce B.C. asigura paza, inculpatul T.D., a smuls de la gâtul părții vătămate o gentuță în care se aflau actele de identitate, două carduri și un telefon mobil precum și suma de 500.000 lei.
În data de 18 ianuarie 2004, în jurul orelor 19,30, în trenul personal 3009 aflat în stația C.F.R. Florești - Prahova, în timp ce B.C.M. asigura paza, inculpatul T.D., după ce a lovit-o cu pumnul în zona feței pe partea vătămată D.I., a smuls de la gâtul acesteia telefonul mobil.
În data de 21 ianuarie 2004, în jurul orelor 19,35, în trenul personal 3009 aflat în stația Florești - Prahova, în timp ce inculpații M.I.C. și C.M.C. asigurau paza, inculpatul T.D. a luat din mâna părții vătămate R.A.M. un telefon mobil, sărind apoi pe peron după ce trenul s-a pus în mișcare și a fugit împreună cu ceilalți doi inculpați în direcția comunei Florești.
În data de 25 ianuarie 2005, în jurul orelor 19,35, în trenul personal 3009 aflat în stația C.F.R. Florești - Prahova, în timp ce inculpații C.M.C. și B.C.M. asigurau paza, inculpatul T.D. a smuls telefonul mobil care se afla agățat la gâtul părții vătămate C.G., după care cei trei au coborât, după ce trenul s-a pus în mișcare.
La data de 28 ianuarie 2004, în jurul orelor 18,30, în trenul personal 3008 aflat în stația C.F.R. Florești - Prahova, în timp ce inculpatul B.C.M. asigura paza, inculpatul T.D. a sustras de la partea vătămată S.L. un telefon mobil, sărind apoi pe peron, după ce trenul s-a pus în mișcare.
În data de 7 februarie 2004, în jurul orelor17,45, în trenul personal 3008 aflat în stația C.F.R. Nistorești, în timp ce M.I.C., B.Șt., C.M.C. și B.C. asigurau paza, inculpatul T.D. a smuls telefonul mobil pe care partea vătămată P.A. îl ținea într-o husă prinsă la gât cu o curea, după care inculpații au sărit din trenul ce începuse să ruleze.
La aceeași dată de 7 februarie 2004, în jurul orelor 20,25, în trenul nr. 314 aflat în stația C.F.R. Bogolia, în timp ce inculpații T.D., M.I.C., C.M.C. și B.C.M. asigurau paza, inculpatul B.Șt. a sustras de la partea vătămată C.I. un telefon mobil. După comiterea faptei inculpații au părăsit trenul, iar partea vătămată a plecat în urmărirea acestuia pe peronul stației pentru a-și recupera bunul, însă a fost lovită cu pumnul în zona feței de către inculpatul T.D., ocazie cu care i-a fost luat fesul de pe capul acestuia. Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel inculpații T.D., B.C.M., B.Șt. Aurel, C.M.C. și M.I.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, toți sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice a faptelor și sub aspectul individualizării pedepselor în raport de gradul de pericol social concret al faptelor și circumstanțele reale și personale ale inculpaților. S-a susținut de către apelanții-inculpați că încadrarea juridică dată faptelor prin actul de acuzare este corectă, în mod cu totul eronat dispunându-se de către instanța de fond schimbarea încadrării juridice în tâlhărie și complicitate la această infracțiune. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 32 din 27 iunie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații B.Șt. Aurel, C.M.C., B.C.M., M.I.C. și T.D. Prin aceeași decizie s-a luat act că inculpații T.D. și M.I.C., sunt arestați în altă cauză. Au fost obligați inculpații T.D., C.M.C. și B.Șt. la câte 200.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar inculpații B.C.M. și M.I.C. la câte 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care câte 400.000 lei fiecare reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu urmează să se avanseze din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Prahova. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații T.D., M.I.C., B.Șt. și C.M.C., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt și reducerea pedepselor. Recursurile sunt nefondate. Examinându-se actele și lucrările dosarului se constată că instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a dat o justă interpretare și apreciere probelor administrate în cauză, din care rezultă atât vinovăția inculpaților cât și existența faptelor în forma consacrată de textele de lege încriminatoare. Au fost avute în vedere declarațiile inculpaților care au recunoscut faptele săvârșite, ale martorilor audiați, D.C.I., C.V.P., L.R., precum și declarațiile părților vătămate, procesele verbale întocmite cu ocazia urmăririi penale cât și a cercetării judecătorești, planșele fotografice privind recunoașterea din grup de către părțile vătămate, procesele verbale întocmite cu ocazia urmăririi penale, dovezile de primire de la inculpați a telefoanelor mobile. Pe baza acestor mijloace de probă în mod corect s-a reținut că inculpații T.D., B.C.M., B.Șt. Aurel, M.I.C., C.M.C., pe parcursul unui interval de timp îndelungat au săvârșit mai multe fapte de tâlhărie, furt și complicitate la infracțiunea de tâlhărie în dauna mai multor părți vătămate, în condițiile în care cei cinci acționau în grup, se urcau în trenurile de călători de pe ruta Ploiești – Brașov, urmărind să sustragă în special telefoane mobile dar și alte bunuri în posesia cărora puteau să intre destul de ușor. Astfel, aceștia remarcau bunul pe care urma să-l sustragă și după punerea în mișcare a trenului îl luau de lângă partea vătămată sau îl smulgeau de la gâtul acesteia, după care coborau îndată. După cum rezultă din probele administrate în cauză, inculpații erau înțeleși ca în cazul în care una dintre părțile vătămate va porni în urmărirea celui ce-i sustrăsese telefonul, aceștia să se adune și să o lovească pe partea vătămată. Se constată că încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpați este corespunzătoare iar vinovăția acestora a fost în mod just reținută de prima instanță, soluția de condamnare fiind legală. Susținerile inculpaților referitoare la greșita încadrare juridică dată faptelor este neîntemeiată pentru următoarele considerente: În doctrină și practică este unanim recunoscut că smulgerea unui lănțișor de la gâtul unei persoane întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie. Având în vedere că telefoanele mobile se aflau, de asemenea, prinse într-un dispozitiv la gâtul părților vătămate mai sus menționate, instanța în mod corect a apreciat că în momentul în care aceste aparate au fost smulse de inculpați a fost adusă o vătămare a integrității corporale a acestor persoane ținându-se cont și de faptul că în general aceste dispozitive de prindere a telefoanelor sunt mult mai rezistente decât cele ale lănțișoarelor care se rup imediat când infractorul le smulge de la gâtul părții vătămate. Potrivit art. 26 C. pen., complice este persoana care cu intenție, înlesnește sau ajută, în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Astfel, se constată că inculpații B.C.M., B.Șt., C.M.C., M.I.C., prin activitatea lor infracțională desfășurată în datele de 25 ianuarie și 7 februarie 2004, au înlesnit cu intenție săvârșirea faptelor de tâlhărie de către inculpatul T.D. În acest context se poate aprecia că încadrarea juridică dată faptelor de către prima instanță atât în ceea ce privește autorii cât și complicii acestora, este legală, faptele săvârșite fiind în acord cu textul de lege ce reglementează infracțiunea de tâlhărie. Cu privire la cea de-a doua critică formulată de inculpați referitoare la greșita individualizare a pedepselor aplicate de prima instanță, se constată că nu poate fi primită având în vedere că instanța de fond la stabilirea pedepselor a avut în vedere împrejurările concrete ale săvârșirii faptelor, numărul inculpaților care au participat la săvârșirea acestora, modul în care făptuitorii acționau, gradul de pericol social concret al unor astfel de fapte, creșterea acestui gen de infracțiuni, dar și circumstanțele reale și personale ale fiecăruia, atitudinea agresivă a inculpaților, perseverența infracțională a inculpaților M.I.C. și T.D., toate aceste considerente fiind de natură a concluziona că pedepsele aplicate de instanța de fond și menținute de instanța de apel corespund atât gravității faptelor săvârșite de inculpați cât și periculozității făptuitorilor, fiind just individualizate atât sub aspectul cuantumului cât și sub aspectul modalităților de executare. Din oficiu nu se constată cazuri de casare prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen. Conchizând că în cauză au fost pronunțate hotărâri legale și temeinice, că motivele de recurs invocate de inculpați nu constituie cazuri de casare, recursurile declarate de aceștia vor fi respinse, ca nefondate, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se constată că inculpații T.D. și M.I.C. sunt arestați în altă cauză. Recurenții-inculpați vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații T.D., M.I.C., B.Șt. și C.M.C. împotriva deciziei penale nr. 32 din 27 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 358/2005. Constată că inculpații T.D. și M.I.C. sunt arestați în altă cauză. Obligă recurenții inculpați T.D., M.I.C., B.Șt. la câte 307 RON (câte 3.070.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, sumele de câte 187 RON (câte 1.870.000 lei), reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații recurenți T.D., M.I.C., B.Șt. și pentru intimatul inculpat B.C.M. se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentul inculpat C.M.C.
la plata sumei de 157 RON (1.570.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 37 RON (370.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.C.M. se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 februarie 2006.