ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1144/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1144/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 590 din 26

octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a dispus condamnarea

inculpatului T.D., după schimbarea încadrării juridice, după cum urmează:

- în baza art. 211 alin. (2) lit. b)

și c) alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c),

cinci fapte de tâlhărie, la câte 7 ani și 6 luni închisoare (părți vătămate: T.R.,

D.I., C.G., P.A.M., C.I.);

- în baza art. 208 – art. 209 alin.

(1) lit. a), f) și g) alin. (2) lit. b) și art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. c)

C. pen. (părți vătămate R.A.M. și S.L.), la 3 ani și 6 luni închisoare;

- conform art. 33 lit. a) C. pen.,

raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani și 6 luni închisoare.

De asemenea, s-a dispus condamnarea

inculpatului B.C.M., după schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C.

proc. pen., după cum urmează:

- în baza art. 26 C. pen., raportat

la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 99 și urm. C. pen., cinci fapte, la câte 3 ani și 9 luni

închisoare;

- în baza art. 26 C. pen., coroborat

cu art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), f) și g) și alin. (2) lit. b) C. pen.,

cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., la un an și 6 luni închisoare. Conform art.

33 lit. a) C. pen., coroborat cu art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani și 9 luni

închisoare.

S-a dispus condamnarea inculpatului B.Șt.,

prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., după cum

urmează:

- în baza art. 211 alin. (2) lit. b)

și c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., coroborat cu art. 99 și urm. C.

pen. (parte vătămată C.I.) la 3 ani și 6 luni închisoare;

- în baza art. 26 C. pen., raportat

la art. 211 alin. (2) lit. b) și c, alin. (2

1

) lit. a) C. pen.,

coroborat cu art. 99 și urm. C. pen. (parte vătămată P.A.M.), la 3 ani și 6

luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) C. pen. și art.

34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea,

aceea de 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a dispus condamnarea inculpatului C.M.C.,

prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., după cum

urmează:

- în baza art. 26 C. pen., raportat

la art. 211 alin. (2) lit. b) și c, alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 99 și urm. C. pen., trei fapte, la câte 3 ani și 6 luni

închisoare;

- în baza art. 26 C. pen., raportat

la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), f) și g), cu aplicarea art. 99 și

urm. C. pen., o faptă, la un an și 6 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) C. pen.,

raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea, aceea de 3 ani și 6 luni închisoare.

Prin aceeași hotărâre, s-a dispus

condamnarea inculpatului M.I.C., prin schimbarea încadrării juridice conform art.

334 C. proc. pen., după cum urmează:

- în baza art. 26 C. pen., raportat

la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.,

coroborat cu art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., o faptă, la 7

ani închisoare;

- în baza art. 26 C. pen., raportat

la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), f) și g) C. pen., cu aplicarea art. 75

lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., o faptă, la 3 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) C. pen. și art.

34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani

închisoare.

În temeiul art. 83 C. pen., s-a

dispus revocarea suspendării condiționate privind executarea pedepsei de un an

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 105/2001 de către Judecătoria Câmpina,

pe care a alăturat-o pedepsei mai sus-rezultante, urmând ca în final inculpatul

să execute 8 ani închisoare.

S-au aplicat pentru fiecare inculpat

dispozițiile art. 71 și 64 C. pen.

S-a dispus obligarea în solidar a

inculpaților T.D. și B.C.M., iar pe ultimul în solidar cu părțile responsabile

civilmente, la plata sumei de 1.500.000 lei către partea vătămată T.R. și la

2.100.000 lei către partea vătămată S.L. cu titlu de despăgubiri civile.

A fost obligat fiecare inculpat, iar

B.C.M. în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata a câte 1.000.000

lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 400.000 lei pentru

inculpații M.I.C. și B.C.M. reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că, în perioada 11 ianuarie 2004 – 7 februarie 2004,

cei cinci inculpați, acționând în grup, se urcau în trenurile de călători de pe

ruta Ploiești-Brașov, urmărind să sustragă în special telefoane mobile dar și

alte bunuri în posesia cărora puteau să intre destul de ușor. Astfel, aceștia observau

bunul care urma să fie sustras, în special telefonul mobil și după punerea în

mișcare a trenului îl luau de lângă partea vătămată, sau îl smulgeau de la

gâtul acesteia, după care coborau în grabă, partea vătămată fiind aproape de

fiecare dată în imposibilitate de a-i urmări.

Inculpații erau înțeleși ca în cazul

în care una dintre părțile vătămate va porni în urmărirea celui care îi

sustrăsese telefonul, aceștia să se adune și să o lovească pe partea vătămată.

Se arată în considerentele sentinței

că în ordine cronologică faptele s-au întâmplat astfel:

jurul orelor 18,30, în trenul personal 3008 aflat în stația C.F.R. Florești - Prahova,

în timp ce B.C. asigura paza, inculpatul T.D., a smuls de la gâtul părții

vătămate o gentuță în care se aflau actele de identitate, două carduri și un

telefon mobil precum și suma de 500.000 lei.

jurul orelor 19,30, în trenul personal 3009 aflat în stația C.F.R. Florești - Prahova,

în timp ce B.C.M. asigura paza, inculpatul T.D., după ce a lovit-o cu pumnul în

zona feței pe partea vătămată D.I., a smuls de la gâtul acesteia telefonul

mobil.

jurul orelor 19,35, în trenul personal 3009 aflat în stația Florești - Prahova,

în timp ce inculpații M.I.C. și C.M.C. asigurau paza, inculpatul T.D. a luat

din mâna părții vătămate R.A.M. un telefon mobil, sărind apoi pe peron după ce

trenul s-a pus în mișcare și a fugit împreună cu ceilalți doi inculpați în

direcția comunei Florești.

jurul orelor 19,35, în trenul personal 3009 aflat în stația C.F.R. Florești - Prahova,

în timp ce inculpații C.M.C. și B.C.M. asigurau paza, inculpatul T.D. a smuls

telefonul mobil care se afla agățat la gâtul părții vătămate C.G., după care

cei trei au coborât, după ce trenul s-a pus în mișcare.

jurul orelor 18,30,

în trenul personal 3008 aflat în stația C.F.R.

Florești - Prahova, în timp ce inculpatul B.C.M. asigura paza, inculpatul T.D.

a sustras de la partea vătămată S.L. un telefon mobil, sărind apoi pe peron,

după ce trenul s-a pus în mișcare.

jurul orelor17,45, în trenul personal 3008 aflat în stația C.F.R. Nistorești,

în timp ce M.I.C., B.Șt., C.M.C. și B.C. asigurau paza, inculpatul T.D. a smuls

telefonul mobil pe care partea vătămată P.A. îl ținea într-o husă prinsă la gât

cu o curea, după care inculpații au sărit din trenul ce începuse să ruleze.

2004, în jurul orelor 20,25, în trenul nr. 314 aflat în stația C.F.R. Bogolia,

în timp ce inculpații T.D., M.I.C., C.M.C. și B.C.M. asigurau paza, inculpatul B.Șt.

a sustras de la partea vătămată C.I. un telefon mobil. După comiterea faptei

inculpații au părăsit trenul, iar partea vătămată a plecat în urmărirea

acestuia pe peronul stației pentru a-și recupera bunul, însă a fost lovită cu

pumnul în zona feței de către inculpatul T.D., ocazie cu care i-a fost luat

fesul de pe capul acestuia.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal au declarat apel inculpații T.D., B.C.M., B.Șt. Aurel, C.M.C. și M.I.C.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, toți sub aspectul greșitei

schimbări a încadrării juridice a faptelor și sub aspectul individualizării

pedepselor în raport de gradul de pericol social concret al faptelor și

circumstanțele reale și personale ale inculpaților.

S-a susținut de către

apelanții-inculpați că încadrarea juridică dată faptelor prin actul de acuzare

este corectă, în mod cu totul eronat dispunându-se de către instanța de fond

schimbarea încadrării juridice în tâlhărie și complicitate la această

infracțiune.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia nr. 32 din 27 iunie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate

de inculpații B.Șt. Aurel, C.M.C., B.C.M., M.I.C. și T.D.

Prin aceeași decizie s-a luat act că

inculpații T.D. și M.I.C., sunt arestați în altă cauză.

Au fost obligați inculpații T.D., C.M.C.

și B.Șt. la câte 200.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, iar inculpații B.C.M. și M.I.C. la câte 600.000 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care câte 400.000 lei fiecare reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu urmează să se avanseze din fondurile

Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Prahova.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpații T.D., M.I.C., B.Șt. și C.M.C., solicitând schimbarea

încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de

furt și reducerea pedepselor.

Recursurile sunt nefondate.

Examinându-se actele și lucrările

dosarului se constată că instanța de fond a reținut în mod corect și complet

situația de fapt și a dat o justă interpretare și apreciere probelor

administrate în cauză, din care rezultă atât vinovăția inculpaților cât și

existența faptelor în forma consacrată de textele de lege încriminatoare.

Au fost avute în vedere declarațiile

inculpaților care au recunoscut faptele săvârșite, ale martorilor audiați, D.C.I.,

C.V.P., L.R., precum și declarațiile părților vătămate, procesele verbale

întocmite cu ocazia urmăririi penale cât și a cercetării judecătorești,

planșele fotografice privind recunoașterea din grup de către părțile vătămate,

procesele verbale întocmite cu ocazia urmăririi penale, dovezile de primire de

la inculpați a telefoanelor mobile.

Pe baza acestor mijloace de probă în

mod corect s-a reținut că inculpații T.D., B.C.M., B.Șt. Aurel, M.I.C., C.M.C.,

pe parcursul unui interval de timp îndelungat au săvârșit mai multe fapte de

tâlhărie, furt și complicitate la infracțiunea de tâlhărie în dauna mai multor

părți vătămate, în condițiile în care cei cinci acționau în grup, se urcau în

trenurile de călători de pe ruta Ploiești – Brașov, urmărind să sustragă în

special telefoane mobile dar și alte bunuri în posesia cărora puteau să intre

destul de ușor.

Astfel, aceștia remarcau bunul pe

care urma să-l sustragă și după punerea în mișcare a trenului îl luau de lângă

partea vătămată sau îl smulgeau de la gâtul acesteia, după care coborau îndată.

După cum rezultă din probele

administrate în cauză, inculpații erau înțeleși ca în cazul în care una dintre

părțile vătămate va porni în urmărirea celui ce-i sustrăsese telefonul, aceștia

să se adune și să o lovească pe partea vătămată.

Se constată că încadrarea juridică a

faptelor săvârșite de inculpați este corespunzătoare iar vinovăția acestora a

fost în mod just reținută de prima instanță, soluția de condamnare fiind

legală.

Susținerile inculpaților referitoare

la greșita încadrare juridică dată faptelor este neîntemeiată pentru

următoarele considerente:

În doctrină și practică este unanim

recunoscut că smulgerea unui lănțișor de la gâtul unei persoane întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.

Având în vedere că telefoanele

mobile se aflau, de asemenea, prinse într-un dispozitiv la gâtul părților vătămate

mai sus menționate, instanța în mod corect a apreciat că în momentul în care

aceste aparate au fost smulse de inculpați a fost adusă o vătămare a

integrității corporale a acestor persoane ținându-se cont și de faptul că în

general aceste dispozitive de prindere a telefoanelor sunt mult mai rezistente

decât cele ale lănțișoarelor care se rup imediat când infractorul le smulge de

la gâtul părții vătămate.

Potrivit art. 26 C. pen., complice

este persoana care cu intenție, înlesnește sau ajută, în orice mod la

săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Astfel, se constată că inculpații B.C.M.,

B.Șt., C.M.C., M.I.C., prin activitatea lor infracțională desfășurată în datele

de 25 ianuarie și 7 februarie 2004, au înlesnit cu intenție săvârșirea faptelor

de tâlhărie de către inculpatul T.D.

În acest context se poate aprecia că

încadrarea juridică dată faptelor de către prima instanță atât în ceea ce

privește autorii cât și complicii acestora, este legală, faptele săvârșite

fiind în acord cu textul de lege ce reglementează infracțiunea de tâlhărie.

Cu privire la cea de-a doua critică

formulată de inculpați referitoare la greșita individualizare a pedepselor

aplicate de prima instanță, se constată că nu poate fi primită având în vedere

că instanța de fond la stabilirea pedepselor a avut în vedere împrejurările

concrete ale săvârșirii faptelor, numărul inculpaților care au participat la

săvârșirea acestora, modul în care făptuitorii acționau, gradul de pericol

social concret al unor astfel de fapte, creșterea acestui gen de infracțiuni,

dar și circumstanțele reale și personale ale fiecăruia, atitudinea agresivă a

inculpaților, perseverența infracțională a inculpaților M.I.C. și T.D., toate

aceste considerente fiind de natură a concluziona că pedepsele aplicate de

instanța de fond și menținute de instanța de apel corespund atât gravității

faptelor săvârșite de inculpați cât și periculozității făptuitorilor, fiind

just individualizate atât sub aspectul cuantumului cât și sub aspectul

modalităților de executare.

Din oficiu nu se constată cazuri de

casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen.

Conchizând că în cauză au fost

pronunțate hotărâri legale și temeinice, că motivele de recurs invocate de

inculpați nu constituie cazuri de casare, recursurile declarate de aceștia vor

fi respinse, ca nefondate, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Se constată că inculpații T.D. și M.I.C.

sunt arestați în altă cauză.

Recurenții-inculpați vor fi obligați

la cheltuieli judiciare către stat conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații T.D., M.I.C., B.Șt. și C.M.C. împotriva deciziei penale

nr. 32 din 27 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția pentru cauze

cu minori și de familie, în dosarul nr. 358/2005.

Constată că inculpații T.D. și M.I.C.

sunt arestați în altă cauză.

Obligă recurenții inculpați T.D., M.I.C.,

B.Șt. la câte 307 RON (câte 3.070.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat din care, sumele de câte 187 RON (câte 1.870.000 lei), reprezentând

onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații recurenți T.D., M.I.C.,

B.Șt. și pentru intimatul inculpat B.C.M. se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Obligă recurentul inculpat C.M.C. la

plata sumei de 157 RON (1.570.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat din care, suma de 37 RON (370.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.C.M. se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 februarie 2006.