ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2469/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 326 din 15 iulie 2005 au fost condamnați inculpații: - V.L.O. , la 2 ani și 8 luni închisoare, cu aplicarea art. 86 1 – art. 86 2 C. pen., pe termenul de încercare de 6 ani și 8 luni, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. - T.C.A., la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 86 1 – art. 86 2 C. pen., pe termenul de încercare de 7 ani, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

- C.C.N., la 2 ani și 10 luni închisoare, cu aplicarea art. 86 1 – art. 86 2 C. pen., pe termenul de încercare de 6 ani și 10 luni, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. - C.C.S., la 4 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., și la 10 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare. Conform art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii de un an și 6 luni aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 401/2002 a Tribunalului Argeș, pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 raportat la art. 6 din Legea nr. 143/2000 și s-a dispus ca în final inculpatul să execute 6 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen. Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata prevenției de la 9 aprilie 2005 la zi. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-au confiscat drogurile ridicate de la inculpați, iar conform art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul V.L.O.

700.000 lei; de la inculpatul T.C.A. 1.070.000 lei; de la inculpatul C.C.N. 2.500.000 lei. Inculpații au fost obligați la câte 4.800.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: Inculpatul V.L.O., în baza aceleiași rezoluții infracționale, la începutul lunii martie 2005, a vândut în mod repetat cantitatea totală de 8 gr. rezină de cannabis numitei A.A.C., contra sumei de 4 milioane lei și 10 comprimate MDMA cu suma de 5 milioane lei. Inculpatul C.C.S., în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a vândut la 31 martie 2005, 20 comprimate MDMA cu suma de 8 milioane lei colaboratorului sub acoperire I.A. La 8 aprilie i-a mai vândut 30 comprimate cu suma de 12 milioane lei.

În locuința inculpatului s-au mai descoperit 0,69 gr. cannabis și o țigaretă cu fragmente de cannabis, pe care le deținea fără drept, pentru consum propriu. Inculpatul T.C.A., în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în ziua de 31 martie 2005, i-a vândut lui C.C.S. 90 comprimate MDMA cu 6 milioane lei și 32 comprimate MDMA contra sumei de 9.600.000 lei în ziua de 8 aprilie 2005 când asupra lui s-au mai găsit 20 comprimate MDMA. Inculpatul C.C.N., în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, la data de 8 aprilie 2005, i-a vândut inculpatului T.C.A. 17 comprimate MDMA contra sumei de 4 milioane lei, iar la data de 14 aprilie 2005, 15 comprimate MDMA, pentru suma de 3.500.000 lei.

Tribunalul a reținut în favoarea tuturor inculpaților beneficiul reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, reglementat la art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu motivarea că în cursul urmăririi penale au denunțat și facilitat tragerea la răspundere a unor persoane care au comis infracțiuni la legea combaterii traficului și consumului ilicit de droguri. Prin decizia penală nr. 306/P/2005, Curtea de Apel Constanța a admis apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpatului C.C.S., a dispus desființarea în parte a sentinței penale nr. 326/2005 a Tribunalului Constanța. Rejudecând a aplicat prevederile art. 18 alin. (4) din Legea nr. 143/2000 modificată pentru inculpații V.L.O., C.C.S., T.C.A.

și C.C.N. A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. d) C. pen., pentru inculpatul C.C.S. S-a respins, ca nefondat, apelul inculpatului V.L.O. Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și inculpatul V.L.O. Inculpatul V.L.O. nu și-a motivat recursul, iar în ședința publică din 14 aprilie 2006 și l-a retras. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a criticat hotărârile pronunțate pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 față de inculpatul C.C.N. care nu a denunțat și facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a unor persoane care au comis infracțiuni la Legea nr. 143/2000. S-a motivat că instanțele au reținut netemeinic că inculpatul C.C.N.

ar fi denunțat-o pe T.M. Parchetul a mai criticat individualizarea pedepselor inculpaților V.L.O., T.C.A. și C.C.N. față de care suspendarea sub supraveghere a pedepselor apare ca inadecvată, având în vedere că sunt vechi consumatori de droguri și au în continuare un anturaj format din consumatori, iar pe de altă parte sunt caracterizați de o rezistență redusă la presiunea grupului și frecventează cluburi unde se consumă droguri. În privința inculpatului V.L.O. se învederează lipsa autocontrolului și deficiențe în educație din partea familiei care îi alocă sume substanțiale de bani, ceea ce nu favorizează reintegrarea socială a inculpatului. Recursul procurorului mai critică omisiunea aplicării art. 13 C. pen., față de inculpatul C.C.S.

în ce privește infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004. Recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța este fondat. Potrivit art. 16 din Legea nr. 143/2000 persoana care a comis una din infracțiunile prevăzute la art. 2 – art. 10, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. Denunțul de la dosarul de urmărire penală, întocmit de C.C.N. se referă la alte persoane decât cele avute în vedere de instanțe și nu se cunoaște rezultatul acestuia.

Cât privește motivarea instanței de fond că din adresa nr. 115192 din 27 iunie 2004 a I.G.P. Brigada de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog București, ar rezulta că inculpatul C.C.N. ar fi facilitat tragerea la răspundere penală a numitei T.M. aceasta este netemeinică, bizară chiar, având în vedere că din examinarea adresei de la dosar a Tribunalului Constanța rezultă doar că T.M., care nu este intimată în cauză, a denunțat și facilitat cercetarea penală a numiților B.D. și B.V. care, de asemenea, n-au legătură cu cauza. Prin urmare condițiile de înjumătățire a limitelor de pedeapsă prevăzute de art. 16 din Legea nr. 143/2000 nu sunt îndeplinite în cazul inculpatului C.C., motivul de casare din recursul procurorului cu privire la acest aspect fiind întemeiat.

Și motivul de recurs referitor la individualizarea pedepselor inculpaților V.L.O., T.C.A. și C.C.N. este fondat. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Inculpații au comis infracțiuni de trafic de droguri în formă continuată, pentru care lege prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani. Chiar dacă instanțele au reținut în sarcina lor circumstanțe atenuante, pericolul social al faptelor și făptuitorilor, volumul relativ ridicat de stupefiante traficat, legăturile permanente între traficanți, frecventarea unor medii cu potențial ridicat pentru acest gen de infracțiuni, nu justifică suspendarea executării pedepsei.

Aceasta înseamnă că față de datele dosarului, inclusiv evaluările făcute de organisme specializate simpla avertizare a inculpaților prin pronunțarea unei pedepse cu suspendarea executării acesteia nu este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Prin urmare, Curtea va înlătura prevederile art. 86 1 și 86 2 C. pen., referitor la inculpații V.L.O., T.C.A. și C.C.N. Referitor la inculpatul C.C.N. care a comis infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 după modificarea acesteia prin Legea nr. 522/2004 în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 13 C. pen., nefiind realizate condițiile alineatului 1 din această prevedere. Cu toate acestea recursul procurorului este admisibil cu privire la acest inculpat.

Astfel, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, pedeapsa pentru infracțiunea reglementată este de la 6 luni la 2 ani. Inculpatul a primit o pedeapsă de 10 luni închisoare deși instanța a motivat că este cazul a se coborî pedepsele sub minimul prevăzut de lege chiar dacă este recidivist așa cum a procedat cu infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Or, având în vedere că minimul pedepsei ce i-ar fi aplicabil văzând și prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din aceiași lege, ar fi de 3 luni, instanțele erau obligate potrivit art. 76 lit. b) C. pen., să coboare pedeapsa sub această limită, ceea ce în mod greșit au omis să facă.

Așa fiind, Curtea va admite recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, va casa ambele hotărâri, va înlătura aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 pentru inculpatul C.C.N. căruia îi va aplica 3 ani închisoare prin menținerea circumstanțelor atenuante. Va înlătura aplicarea art. 86 1 , 86 2 , 86 3 C. pen., față de inculpații C.C.N., T.C.A. și V.L.O., față de care va face aplicare a art. 71 și 64 C. pen. Făcând aplicarea art. 76 lit. a) C. pen., va coborî pedeapsa aplicată inculpatului C.C.S. pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 la 2 luni închisoare, va recontopi pedepsele în cea mai grea, va menține revocarea suspendării condiționate a pedepsei de un an și 6 luni închisoare aplicată de Tribunalul Argeș prin sentința penală nr. 401/2002, urmând ca în final să execute 6 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen.

Va computa prevenția din durata pedepsei. Va menține celelalte dispoziții ale deciziei și va lua act de retragerea recursului inculpatului V.L.O.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva deciziei penale nr. 306/ P din 5 decembrie 2005 a Curții de Apel Constanța. Casează în parte ambele hotărâri, și, rejudecând pe fond: Înlătură aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 pentru inculpatul C.C.N. și în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., și art. 76 C. pen., condamnă pe inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare. Face aplicarea art. 71 și 64 C. pen., și înlătură aplicarea art. 86 1 , 86 2 , 86 3 C. pen., pentru inculpat. Înlătură aplicarea art. 86 1 , 86 2 , 86 3 C. pen., și pentru inculpații V.L.O.

și T.C.A. și aplică față de aceștia art. 71 și 64 C. pen. Înlătură aplicarea art. 33 și 34 C. pen., pentru inculpatul C.C.S. și repune în individualitatea lor pedepsele aplicate. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 3 C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. a), art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., și art. 76 C. pen., condamnă pe inculpatul C.C.S. la pedeapsa de 2 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare. Menține revocarea suspendării condiționate a pedepsei de un an și 6 luni aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 401/2002 a Tribunalului Argeș și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.C.S. timpul reținerii și arestării preventive de la 9 aprilie 2005 la 14 aprilie 2006. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate. Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul V.L.O. pe care-l obligă la 60 lei cheltuieli judiciare statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie 2006.