ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 22/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 448 din 6 aprilie 2010 Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis recursul pârâtului D.S.D. împotriva deciziei nr. 395 din 9 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu reclamanții P.N., O.M.A. și R.D. și cu intimata-pârâtă C.G.M.B., A.F.I., a fost modificată în parte decizia recurată și a fost respins apelul formulat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 1490 din 4 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București. Împotriva acestei decizii reclamanții au formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., solicitând anularea acesteia, ca fiind potrivnică deciziei civile nr. 1331 din 19 septembrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 3628/2004 (număr nou 29089/3/2007) de Curtea de Apel București. In motivarea cererii revizuenții au susținut că prin decizia nr. 1331/2005 s-a stabilit că în cauză s-a făcut dovada dreptului de proprietate al defunctei M.A. asupra imobilului în litigiu, precum și faptul că apelanții-reclamanți P.N., O.M.A. și R.D. au făcut dovada calității lor de moștenitori ai autoarei M.A., aceste considerente intrând în puterea lucrului judecat. In aceste condiții, decizia nr. 448/2010 a încălcat autoritatea de lucru judecat cu privire la calitatea procesuală activă și a lipsit de efecte decizia nr. 1331, cu privire la restituirea în natură a imobilului.

Revizuenții au justificat îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii cu privire la identitatea de părți prin aceea că intimatul D.S.D. a devenit parte în dosarul nr. 29089/3/2007 intervenind în interesul Primăriei municipiului București, astfel încât hotărârea pronunțată în cauză îi este opozabilă, cu atât mai mult cu cât este succesorul cu titlu particular al Municipiului București, în calitate de cumpărător al bunului litigios. Ulterior, la 16 septembrie 2010, revizuenții au depus o cerere precizatoare, prin care au arătat că decizia cărei anulare o solicită este în contradicție, ca efecte juridice, cu puterea de lucru judecat conferită de decizia civilă nr. 1331, că probele noi nu mai puteau fi avute în vedere cu ocazia rejudecării, pentru a determina o nouă pronunțare pe excepție în condițiile în care îndrumările din decizia de casare fuseseră în sensul de a judeca fondul cauzei.

Analizând cererea de revizuire din perspectiva condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi primită, urmând a fi respinsă ca inadmisibilă, pentru considerentele ce succed: Cererea de revizuire formulată în condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: să existe două hotărâri definitive potrivnice, cele două hotărâri să fie date în aceeași pricină, dar în dosare diferite și să existe identitate de părți, de cauză și de obiect, adică elementele lucrului judecat. De asemenea, este necesar ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei.

Analizând cele două hotărâri pretins contrare, Înalta Curte constată că nu există identitatea de părți și de obiect necesară pentru ca revizuirea să fie admisibilă. Astfel, decizia nr. 1331 din 19 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, privește pe reclamantul P.N. și pe pârâții Primarul General al municipiului București și Primăria municipiului București. In dosarul nr. 16640/299/2007 al Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 448 din 6 aprilie 2010 sunt părți reclamanții P.N., O.M.A. și R.D. și pârâții D.S.D. și C.G.M.B., A.F.I. Așadar, D.S.D. nu a fost parte în pricina în care s-a pronunțat decizia nr. 1331/2005.

Susținerea revizuenților în sensul că acest intimat este succesorul cu titiu particular al Municipiului București, de la care a cumpărat imobilul pe perioada procesului, astfel încât decizia nr. 1331 îi este opozabilă, nu poate fi primită. Doctrina a stabilit că au calitatea de parte și dobânditorii cu titlu particular, însă numai în privința hotărârilor pronunțate în litigii în care a figurat autorul lor, anterior momentului transmiterii bunului. Dacă succesorul cu titlu particular a dobândit dreptul în timpul procesului în care a figurat autorul său, hotărârea nu-i va mai fi opozabilă, întrucât odată cu transmiterea dreptului, autorul său nu-l mai reprezintă. Totodată, nu se poate reține nici identitatea de obiect a celor două acțiuni soluționate prin hotărârile pretins potrivnice.

Aceasta deoarece în prima cauză obiectul cererii l-a constituit contestația împotriva dispoziției nr. 2047 din 10 decembrie 2003 a Primarului General al municipiului București, formulată în baza Legii nr. 10/2001, iar în cea de-a doua cauză s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 22 iunie 2004, având ca obiect apartamentul situat în București. Mai mult, în decizia nr. 448/2010 a cărei anulare se solicită, s-a pus în discuție autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1331, în practica fiind consemnate susținerile părților în acest sens.

De asemenea, în motivare Curtea stabilește că nu pot fi opuse considerentele deciziei nr. 1331, cu autoritate de lucru judecat, în fața instanței învestite cu acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 22 iunie 2004, reținând că această din urmă cerere este situată pe tărâmul relațiilor dintre particulari, în care responsabilitatea statului constă în asigurarea unei proceduri echitabile pentru părți, procedură în care este necesară administrarea tuturor probelor prin care recurentul să poată demonstra că părțile care tind să-i anuleze tidul de proprietate nu au legitimarea procesuală activă de a o face, pentru că nu se pot prevala de dreptul de proprietate al defunctei M.A.

asupra apartamentului imobilului în litigiu. De aceea, instanța a decis că în această procedură distinctă, ce nu se caracterizează prin triplă identitate de părți, obiect și cauză, instanțele trebuie să poată face propria analiză a calității procesuale active a reclamanților, iar pârâtului să nu i se poată opune constatările unei proceduri în care nu a fost parte și nu s-a putut apăra . Așadar, nici condiția neinvocării autorității lucrului judecat în cel de-al doilea proces, ori a omisiunii pronunțării asupra acesteia nu este îndeplinită. Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru exercitarea căii de atac revizuirii în condițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge cererea ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenții P.N., O.M.A. și R.D. împotriva deciziei civile nr. 448 din 6 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2011.