ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 22/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 22/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ.,

asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin

decizia nr. 448 din 6 aprilie 2010 Curtea de Apel București, secția a IlI-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis recursul pârâtului D.S.D.

împotriva deciziei nr. 395 din 9 martie 2009 pronunțată de Tribunalul

București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu reclamanții P.N., O.M.A. și

R.D. și cu intimata-pârâtă C.G.M.B., A.F.I., a fost modificată în parte decizia

recurată și a fost respins apelul formulat de reclamanți împotriva sentinței

civile nr. 1490 din 4 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1

București.

Împotriva acestei decizii reclamanții au formulat

cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

solicitând anularea acesteia, ca fiind potrivnică deciziei civile nr. 1331 din 19

septembrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 3628/2004 (număr nou 29089/3/2007) de

Curtea de Apel București.

In motivarea cererii revizuenții au susținut că prin

decizia nr. 1331/2005 s-a stabilit că în cauză s-a făcut dovada dreptului de

proprietate al defunctei M.A. asupra imobilului în litigiu, precum și faptul că

apelanții-reclamanți P.N., O.M.A. și R.D. au făcut dovada calității lor de

moștenitori ai autoarei M.A., aceste considerente intrând în puterea lucrului

judecat. In aceste condiții, decizia nr. 448/2010 a încălcat autoritatea de

lucru judecat cu privire la calitatea procesuală activă și a lipsit de efecte

decizia nr. 1331, cu privire la restituirea în natură a imobilului. Revizuenții

au justificat îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii cu privire

la identitatea de părți prin aceea că intimatul D.S.D. a devenit parte în

dosarul nr. 29089/3/2007 intervenind în interesul Primăriei municipiului

București, astfel încât hotărârea pronunțată în cauză îi este opozabilă, cu

atât mai mult cu cât este succesorul cu titlu particular al Municipiului

București, în calitate de cumpărător al bunului litigios.

Ulterior, la 16 septembrie 2010, revizuenții au depus

o cerere precizatoare, prin care au arătat că decizia cărei anulare o solicită

este în contradicție, ca efecte juridice, cu puterea de lucru judecat conferită

de decizia civilă nr. 1331, că probele noi nu mai puteau fi avute în vedere cu

ocazia rejudecării, pentru a determina o nouă pronunțare pe excepție în

condițiile în care îndrumările din decizia de casare fuseseră în sensul de a

judeca fondul cauzei.

Analizând cererea de revizuire din perspectiva

condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi primită, urmând a fi

respinsă ca inadmisibilă, pentru considerentele ce succed:

Cererea de revizuire formulată în condițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ. este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ

următoarele condiții: să existe două hotărâri definitive potrivnice, cele două

hotărâri să fie date în aceeași pricină, dar în dosare diferite și să existe

identitate de părți, de cauză și de obiect, adică elementele lucrului judecat.

De asemenea, este necesar ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepția

autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să

se pronunțe asupra ei.

Analizând cele două hotărâri pretins contrare, Înalta

Curte constată că nu există identitatea de părți și de obiect necesară pentru

ca revizuirea să fie admisibilă.

Astfel, decizia nr. 1331 din 19 septembrie 2005

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, privește pe

reclamantul P.N. și pe pârâții Primarul General al municipiului București și

Primăria municipiului București. In dosarul nr. 16640/299/2007 al Curții de

Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 448 din 6 aprilie 2010 sunt părți

reclamanții P.N., O.M.A. și R.D. și pârâții D.S.D. și C.G.M.B., A.F.I. Așadar, D.S.D.

nu a fost parte în pricina în care s-a pronunțat decizia nr. 1331/2005.

Susținerea revizuenților în sensul că acest intimat

este succesorul cu titiu particular al Municipiului București, de la care a

cumpărat imobilul pe perioada procesului, astfel încât decizia nr. 1331 îi este

opozabilă, nu poate fi primită.

Doctrina a stabilit că au calitatea de parte și

dobânditorii cu titlu particular, însă numai în privința hotărârilor pronunțate

în litigii în care a figurat autorul lor, anterior momentului transmiterii

bunului. Dacă succesorul cu titlu particular a dobândit dreptul în timpul

procesului în care a figurat autorul său, hotărârea nu-i va mai fi opozabilă,

întrucât odată cu transmiterea dreptului, autorul său nu-l mai reprezintă.

Totodată, nu se poate reține nici identitatea de

obiect a celor două acțiuni soluționate prin hotărârile pretins potrivnice.

Aceasta deoarece în prima cauză obiectul cererii l-a constituit contestația

împotriva dispoziției nr. 2047 din 10 decembrie 2003 a Primarului General al

municipiului București, formulată în baza Legii nr. 10/2001, iar în cea de-a

doua cauză s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de

vânzare-cumpărare din 22 iunie 2004, având ca obiect apartamentul situat în

București.

Mai mult, în decizia nr. 448/2010 a cărei anulare se

solicită, s-a pus în discuție autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1331,

în practica fiind consemnate susținerile părților în acest sens. De asemenea,

în motivare Curtea stabilește că nu pot fi opuse considerentele deciziei nr. 1331,

cu autoritate de lucru judecat, în fața instanței învestite cu acțiunea în

constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 22 iunie

2004, reținând că această din urmă cerere este situată pe tărâmul relațiilor

dintre particulari, în care responsabilitatea statului constă în asigurarea

unei proceduri echitabile pentru părți, procedură în care este necesară

administrarea tuturor probelor prin care recurentul să poată demonstra că

părțile care tind să-i anuleze tidul de proprietate nu au legitimarea

procesuală activă de a o face, pentru că nu se pot prevala de dreptul de

proprietate al defunctei M.A. asupra apartamentului imobilului în litigiu. De

aceea, instanța a decis că în această procedură distinctă, ce nu se

caracterizează prin triplă identitate de părți, obiect și cauză, instanțele

trebuie să poată face propria analiză a calității procesuale active a

reclamanților, iar pârâtului să nu i se poată opune constatările unei proceduri

în care nu a fost parte și nu s-a putut apăra .

Așadar, nici condiția neinvocării autorității

lucrului judecat în cel de-al doilea proces, ori a omisiunii pronunțării asupra

acesteia nu este îndeplinită.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt

întrunite condițiile prevăzute de lege pentru exercitarea căii de atac

revizuirii în condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge cererea ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire

formulată de revizuenții P.N., O.M.A. și R.D. împotriva deciziei civile nr. 448

din 6 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie

2011.