ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2962/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2962/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra

recursului penal de față:

Din actele și lucrările cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 330 din 15 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 522

1

C. proc. pen. s-a admis cererea de rejudecare pronunțată de condamnatul B.S.L.,

deținut la acea dată în PRMS Oradea.

În baza art. 406 C.

proc. pen. s-au anulat hotărârile penale pronunțate în cauză, respectiv,

sentința penală nr. 87 pronunțată la 29 martie 1999 de către Tribunalul Bihor,

decizia penală nr. 269 din 21 decembrie 2000 pronunțată de

Curtea

de Apel Oradea și decizia penală nr. 3316 din 7 iulie 2003 a Curții Supreme de

Justiție.

În baza art. 26 C.

pen. rap. la art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. b) și

c) C. pen. și cu referire la art. 76 lit. c) C. pen. a fost condamnat

inculpatul B.S.L., la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 11 pct. 2

lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului

penal pornit împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.

de art. 25 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

În temeiul art. 11

pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea

procesului penal pornit împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6

luni închisoare sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani și

6 luni, stabilit conform art. 86

2

C. pen.

Inculpatul a fost

obligat să se supună pe durata termenului de încercare măsurilor de

supraveghere prev. de art. 86

3

lit. a)-d) C. pen. și i s-a atras

atenția asupra prev. art. 86

4

C. pen.

S-a dispus anularea

mandatului de executare a pedepsei nr. 180 din 29 mai 2007, emis în baza

sentinței penale nr. 130/2007 a Tribunalului Bihor.

S-a mai constatat că

prejudiciul produs părții civile SC R. SRL Oradea a fost integral recuperat și

că este soluționată latura civilă a cauzei și în ceea ce privește măsurile

asigurătorii dispuse asupra bunurilor inculpatului.

În temeiul art. 445 C.

proc. pen. s-au anulat înscrisurile ce conțin operațiuni false.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a constatat că, la data de 8 mai 2006, pe

rolul Tribunalului Bihor a fost înregistrată cererea de rejudecare a cauzei în

baza art. 522

1

C. proc. pen., pronunțată de condamnatul B.S.L.,

deținut în Penitenciarul Oradea.

În motivarea cererii,

condamnatul petent a arătat că a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare

pentru complicitate la înșelăciune, faptă prev. de art.26 C. pen. rap. la

art.215 alin. (2) și (3) C. pen. și sunt incidente dispozițiile art. 522

1

C. proc. pen.

Prin decizia penală

nr. 40 din 20 aprilie 2008, Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de

parchet, a desființat în totalitate hotărârea recurată și în baza art. 522

1

alin. (2) rap. la art. 406 alin. (4) C. proc. pen., a respins cererea de

rejudecare după extrădare pronunțată de condamnatul B.S.L. împotriva deciziei

penale nr. 3316 din 7 iulie 2003 a Curții Supreme de Justiție, ca neîntemeiată.

Totodată, s-a

respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul B.S.L.

În motivarea soluției,

instanța de apel a reținut că, în mod greșit prima instanță a admis cererea de

extrădare și a dispus reindividualizarea pedepsei, atâta timp cât, din probele

administrate în cursul rejudecării nu au rezultat elemente care să permită o

asemenea reducere a pedepsei, sau o altă stare de fapt decât cea reținută în

cursul primei judecăți. Cât privește apelul declarat de inculpat, pentru

același considerente, s-a respins ca nefondat.

În termen legal,

împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs inculpatul.

În esență, prin

motivele scrise, cât și oral, recurentul inculpat a susținut următoarele:

- greșita încadrare

juridică dată faptei de atestare în fals a plății și ridicării de sume de bani

de la Banca Comercială „Transilvania" în zilele de 9 și 11 septembrie

1998, invocând în drept cazul de casare prev. de art. 385

9

alin. (1)

pct. 17 C. proc. pen.;

-

condamnarea inculpatului pentru complicitate la

înșelăciune printr-o gravă eroare de fapt, caz de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.;

-

și în fine, în subsidiar, cazul de care prev. de art.

385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. constând în greșita individualizare

a pedepsei aplicate inculpatului de către instanța de apel

Hotărârea atacată va

fi examinată în baza criticilor și dispozițiilor legale invocate, dar și din

oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constatându-se

pentru considerentele ce se vor arăta, că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra unor cereri esențiale pentru inculpat care au condus la încălcarea unor

drepturi procesuale și care constituie în drept, cazul de casare înscris în

art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.

procedură

penală, fiind condamnat în contumacie, pentru prima dată în recurs de Înalta

Curte de Casație și Justiție; pe de altă parte, a fost extrădat din Ungaria în

baza sentinței penale din 4 aprilie 2006 a Judecătoriei Budapesta.

Tribunalul Bihor,

prin sentința penală nr. 42 din 22 februarie 2007, a respins cererea de

admisibilitate în principiu a rejudecării după extrădare a cauzei ce îl

privește pe condamnat pe considerentul că, atâta timp cât, a fost prezent la

termenele de judecată acordate de instanța de fond, nu se poate susține că a

fost judecat și condamnat în lipsă, în sensul prev. de art. 522

1

C.

proc. pen.

Prin decizia penală

nr. 67 din 30 mai 2007, Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de condamnat

dispunându-se rejudecarea cauzei de aceeași instanță, pe motiv că sunt

îndeplinite condițiile necesare admiterii în principiu a cererii de rejudecare,

după extrădare.

În considerentele

deciziei s-a precizat că rejudecarea cauzei după extrădare este o procedură

specială care asigură celui condamnat și extrădat, în condițiile legii, dreptul

la un proces echitabil conform jurisprudenței CEDO, acordând posibilitatea

acestuia de a fi audiat și a-și face apărările necesare, indiferent de faza

procesuală, fond sau căi de atac.

Împotriva acestei

decizii s-a declarat recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, iar

Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală nr. 3878/2007 s-a

pronunțat în sensul respingerii acestuia, ca nefondat, menținând decizia

recurată în totalitate.

În motivarea

soluției, Înalta Curte a apreciat că sunt legale și temeinice considerentele

expuse în decizia atacată, apreciind că a fost încălcat dreptul la un proces

echitabil, câtă vreme instanțele s-au pronunțat asupra temeiniciei acuzației în

materie penală fără ca petentul să fie audiat.

În acest context s-a

reluat procedura în fața instanței de fond, care în condițiile art. 522

1

C. proc. pen. a admis cererea condamnatului de rejudecare după extrădare.

Împotriva acestei

hotărâri pronunțată în rejudecare au declarat apel Parchetul de pe lângă

Tribunalul Bihor care a cerut respingerea cererii de rejudecare a cauzei după

extrădare apreciind că instanța de fond a confundat rejudecarea după extrădare,

cu rejudecarea în fond a cauzei într-o cale extraordinară de atac și inculpatul

care, pentru considerentele expuse, a cerut achitarea.

Într-adevăr,

procedând la respingerea cererii de rejudecare, după extrădare formulată de

inculpatul B.S.L., instanța de apel a încălcat prevederi imperative ce se

cuprind în dispozițiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, care

garantează dreptul la un proces echitabil și persoanelor extrădate ce au fost

condamnați - în lipsă - cu atât mai mult, pentru prima dată în recurs, așa cum

s-a procedat și în privința persoanei condamnate B.S.

Raportându-se, în

considerente și dispozitiv, numai la prevederile art. 522

1

alin. (2)

C. proc. pen., instanța de apel, voit sau nu, ignoră dispozițiile art. 72 alin.

(2) din Legea nr. 302/2004 care erau de strictă și imediată aplicare având în

vedere procedura specială ce era ocazionată tocmai de extrădarea condamnatului

și de judecarea și condamnarea sa în lipsă.

În acest context, se

impunea ca instanța de apel să observe că cererea condamnatului viza un aspect

legat de cooperarea judiciară internațională în materie penală, domeniu de

activitate reglementat printr-o lege specială, respectiv, Legea nr. 302/2004

adoptată ulterior modificării aduse codului de procedură penală prin Legea nr. 281/2003

și care a introdus secțiunea

IV

(art. 522

1

C. proc. pen.).

Și ca efect al

extrădării în România, prin art. 72 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 se

reglementează expres și imperativ obligația rejudecării extrădatului, cu

respectarea dispozițiilor art. 34 alin. (1) și desigur, a celorlalte condiții

impuse de text.

Observând

condițiile impuse de acest text, respectiv, condamnarea persoanei extrădate în

lipsă și existența unei cereri de rejudecare formulată de acesta, în contextul

prevederilor art. 522

1

C. proc. pen., instanța de apel trebuia și

era obligată să constate că procedura rejudecării după extrădare este

obligatorie în cauză, în raport de prevederile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 302/2004

și de îndeplinirea condițiilor din acest text.

Cât privește

concursul între două norme procesual penale din care una impunea rejudecarea

după extrădare [art. 72 alin. (2) din Legea nr. 302/2004] iar alta era

facultativă cu privire la același aspect (art. 522

1

C. proc. pen.),

instanța de apel putea soluționa acest conflict, fie în temeiul regulii ce

vizează sfera de aplicare a unei norme procesual penale și potrivit căreia,

norma specială care reglementează situații particulare este, întotdeauna, derogatorie

de la norma generală, când reglementează aceeași materie.

Dar, având în

vedere, data la care a fost modificată norma generală procesual penală și

introduse dispozițiile art. 522

1

C. proc. pen. respectiv, prin Legea

nr. 281/2003 și data adoptării Legii nr. 302/2004 problema ar putea fi tratată

și potrivit principiului aplicării legii procesuale în timp.

Dar, oricum ar

fi rezolvată această problemă sau interpretate aceste dispoziții legale, este

evident că în scopul desfășurării unui proces echitabil de natură a asigura pe

de o parte, apărarea ordinii de drept, iar pe de altă parte, apărarea

drepturilor și libertăților unei persoane, se impuneau a fi respectate

dispozițiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, care obligau la

rejudecarea cauzei după extrădare, atâta timp cât, persoana extrădată fusese

judecată și condamnată în lipsă.

Și este

evident, în raport de natura acestor dispoziții imperative că instanța de apel

nu avea motive legale și nici latitudinea de a proceda la respingerea cererii

de rejudecare, după extrădare, cu atât mai mult cu cât, în contextul discutat,

dispozițiile art. 522

1

C. proc. pen. nu indicau decât procedura ce

trebuia urmată în cazul rejudecării după extrădare și care nu are în vedere

decât o fază a rejudecării potrivit art. 405-408 C. proc. pen.

În fine,

procedând la respingerea cererii de rejudecare după extrădare, instanța de apel

a încălcat nu numai prevederile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dar a

contravenit deciziei nr. 3878 din 15 august 2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, care, cu autoritate de lucru judecat a stabilit că, în cauză, se

impune rejudecarea după extrădare având în vedere că prevederile art. 72 alin.

(2) din Legea nr. 302/2004, lege specială în materie, a condiționat rejudecarea

la cerere a cauzei, doar de condamnarea în lipsă a condamnatului și că în toate

cazurile de extrădare, Ministerul Justiției se angajează la asigurarea

rejudecării cauzei persoanei extrădate.

Cu aceeași

autoritate, s-a mai reținut că, dacă în fața primei instanțe, condamnatul a

fost prezent, judecata în apel și recurs s-a făcut în lipsa sa, iar dreptul la

un proces echitabil este încălcat atunci când instanța se pronunță asupra

acuzației în materie penală, considerându-1 vinovat, fără ca acesta să fie

ascultat.

Soluția pronunțată

de instanța de apel este nelegală și prin prisma încălcării art. 6 alin. (2) C.

proc. pen., prevederi potrivit cărora în cursul procesului penal, organele

judiciare sunt obligate să asigure părților deplina exercitare a drepturilor

procesuale în condițiile prevăzute de lege și să administreze probele necesare

în apărare.

Ori, instanța

de apel, procedând la respingerea rejudecării după extrădare, cu încălcarea

legii a respins, tot astfel, și apelul declarat de persoana condamnată.

Instanța de

apel nu a răspuns multiplelor critici, formulate de condamnat ce priveau fondul

cauzei, deși avea această obligație potrivit art. 378 alin. (3) C. proc. pen.

și deși avea atribuții de devoluare a fondului și obligația ascultării

persoanei condamnate în contextul dispozițiilor art. 378 alin. (1

1

) C.

proc. pen., nu s-a conformat acestor dispoziții imperative.

Desigur,

instanța de apel încălcând aceste prevederi imperative nu a putut asigura

recurentului dreptul la exercitarea unei căi de atac efective, încălcându-i drepturi

procesuale care-i garantau dreptul la apărare și la un proces echitabil în

sensul dispozițiilor interne și internaționale.

Față de acest

considerente de fapt și de drept se constată că instanța de apel nu s-a

pronunțat, în sensul legii, asupra unor cereri esențiale pentru recurent de

natură a-i garanta drepturile și de a influența soluția procesului, ceea ce

face în cauză incident cazul de casare înscris în art. 385

9

alin.

(1) pct. 10 C. proc. pen.

Așa fiind, în

temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen. se va proceda la

admiterea recursului declarat, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei

la aceeași instanță pentru rejudecare.

Procedând la

rejudecare după casare, instanța de apel va dispune ascultarea persoanei

condamnate, precum și administrarea oricăror probe dacă găsește necesar în

contextul rejudecării, după extrădare în apel, în raport de susținerile și

motivele de apel invocate și examinate.

Pentru aceste

considerente motivele de recurs ce vizează nevinovăția susținute de recurent nu

vor mai fi analizate în cuprinsul acestei hotărâri, urmând a fi examinate cu

ocazia rejudecării cauzei în apel.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Admite

recursul declarat de condamnatul B.S.L. împotriva deciziei penale nr. 40 din 30

aprilie 2008 a Curții de Apel Oradea.

Casează decizia

penală nr. 40 din 30 aprilie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Trimite cauza spre rejudecare acestei instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie

2008.