ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2962/2008

Asupra recursului penal de față: Din actele și lucrările cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 330 din 15 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 522 1 C. proc. pen. s-a admis cererea de rejudecare pronunțată de condamnatul B.S.L., deținut la acea dată în PRMS Oradea. În baza art. 406 C. proc. pen. s-au anulat hotărârile penale pronunțate în cauză, respectiv, sentința penală nr. 87 pronunțată la 29 martie 1999 de către Tribunalul Bihor, decizia penală nr. 269 din 21 decembrie 2000 pronunțată de Curtea de Apel Oradea și decizia penală nr. 3316 din 7 iulie 2003 a Curții Supreme de Justiție. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. b) și c) C. pen.

și cu referire la art. 76 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.S.L., la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni, stabilit conform art. 86 2 C. pen.

Inculpatul a fost obligat să se supună pe durata termenului de încercare măsurilor de supraveghere prev. de art. 86 3 lit. a)-d) C. pen. și i s-a atras atenția asupra prev. art. 86 4 C. pen. S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 180 din 29 mai 2007, emis în baza sentinței penale nr. 130/2007 a Tribunalului Bihor. S-a mai constatat că prejudiciul produs părții civile SC R. SRL Oradea a fost integral recuperat și că este soluționată latura civilă a cauzei și în ceea ce privește măsurile asigurătorii dispuse asupra bunurilor inculpatului. În temeiul art. 445 C. proc. pen. s-au anulat înscrisurile ce conțin operațiuni false. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că, la data de 8 mai 2006, pe rolul Tribunalului Bihor a fost înregistrată cererea de rejudecare a cauzei în baza art. 522 1 C. proc.

pen., pronunțată de condamnatul B.S.L., deținut în Penitenciarul Oradea. În motivarea cererii, condamnatul petent a arătat că a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru complicitate la înșelăciune, faptă prev. de art.26 C. pen. rap. la art.215 alin. (2) și (3) C. pen. și sunt incidente dispozițiile art. 522 1 C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 40 din 20 aprilie 2008, Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de parchet, a desființat în totalitate hotărârea recurată și în baza art. 522 1 alin. (2) rap. la art. 406 alin. (4) C. proc. pen., a respins cererea de rejudecare după extrădare pronunțată de condamnatul B.S.L. împotriva deciziei penale nr. 3316 din 7 iulie 2003 a Curții Supreme de Justiție, ca neîntemeiată.

Totodată, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul B.S.L. În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că, în mod greșit prima instanță a admis cererea de extrădare și a dispus reindividualizarea pedepsei, atâta timp cât, din probele administrate în cursul rejudecării nu au rezultat elemente care să permită o asemenea reducere a pedepsei, sau o altă stare de fapt decât cea reținută în cursul primei judecăți. Cât privește apelul declarat de inculpat, pentru același considerente, s-a respins ca nefondat. În termen legal, împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs inculpatul. În esență, prin motivele scrise, cât și oral, recurentul inculpat a susținut următoarele: - greșita încadrare juridică dată faptei de atestare în fals a plății și ridicării de sume de bani de la Banca Comercială „Transilvania" în zilele de 9 și 11 septembrie 1998, invocând în drept cazul de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc.

pen.; - condamnarea inculpatului pentru complicitate la înșelăciune printr-o gravă eroare de fapt, caz de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.; - și în fine, în subsidiar, cazul de care prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. constând în greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului de către instanța de apel Hotărârea atacată va fi examinată în baza criticilor și dispozițiilor legale invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constatându-se pentru considerentele ce se vor arăta, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru inculpat care au condus la încălcarea unor drepturi procesuale și care constituie în drept, cazul de casare înscris în art. 385 9 pct. 10 C. proc.

pen. procedură penală, fiind condamnat în contumacie, pentru prima dată în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție; pe de altă parte, a fost extrădat din Ungaria în baza sentinței penale din 4 aprilie 2006 a Judecătoriei Budapesta. Tribunalul Bihor, prin sentința penală nr. 42 din 22 februarie 2007, a respins cererea de admisibilitate în principiu a rejudecării după extrădare a cauzei ce îl privește pe condamnat pe considerentul că, atâta timp cât, a fost prezent la termenele de judecată acordate de instanța de fond, nu se poate susține că a fost judecat și condamnat în lipsă, în sensul prev. de art. 522 1 C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 67 din 30 mai 2007, Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de condamnat dispunându-se rejudecarea cauzei de aceeași instanță, pe motiv că sunt îndeplinite condițiile necesare admiterii în principiu a cererii de rejudecare, după extrădare.

În considerentele deciziei s-a precizat că rejudecarea cauzei după extrădare este o procedură specială care asigură celui condamnat și extrădat, în condițiile legii, dreptul la un proces echitabil conform jurisprudenței CEDO, acordând posibilitatea acestuia de a fi audiat și a-și face apărările necesare, indiferent de faza procesuală, fond sau căi de atac. Împotriva acestei decizii s-a declarat recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, iar Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală nr. 3878/2007 s-a pronunțat în sensul respingerii acestuia, ca nefondat, menținând decizia recurată în totalitate. În motivarea soluției, Înalta Curte a apreciat că sunt legale și temeinice considerentele expuse în decizia atacată, apreciind că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, câtă vreme instanțele s-au pronunțat asupra temeiniciei acuzației în materie penală fără ca petentul să fie audiat.

În acest context s-a reluat procedura în fața instanței de fond, care în condițiile art. 522 1 C. proc. pen. a admis cererea condamnatului de rejudecare după extrădare. Împotriva acestei hotărâri pronunțată în rejudecare au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor care a cerut respingerea cererii de rejudecare a cauzei după extrădare apreciind că instanța de fond a confundat rejudecarea după extrădare, cu rejudecarea în fond a cauzei într-o cale extraordinară de atac și inculpatul care, pentru considerentele expuse, a cerut achitarea.

Într-adevăr, procedând la respingerea cererii de rejudecare, după extrădare formulată de inculpatul B.S.L., instanța de apel a încălcat prevederi imperative ce se cuprind în dispozițiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, care garantează dreptul la un proces echitabil și persoanelor extrădate ce au fost condamnați - în lipsă - cu atât mai mult, pentru prima dată în recurs, așa cum s-a procedat și în privința persoanei condamnate B.S. Raportându-se, în considerente și dispozitiv, numai la prevederile art. 522 1 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel, voit sau nu, ignoră dispozițiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 care erau de strictă și imediată aplicare având în vedere procedura specială ce era ocazionată tocmai de extrădarea condamnatului și de judecarea și condamnarea sa în lipsă.

În acest context, se impunea ca instanța de apel să observe că cererea condamnatului viza un aspect legat de cooperarea judiciară internațională în materie penală, domeniu de activitate reglementat printr-o lege specială, respectiv, Legea nr. 302/2004 adoptată ulterior modificării aduse codului de procedură penală prin Legea nr. 281/2003 și care a introdus secțiunea IV (art. 522 1 C. proc. pen.). Și ca efect al extrădării în România, prin art. 72 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 se reglementează expres și imperativ obligația rejudecării extrădatului, cu respectarea dispozițiilor art. 34 alin. (1) și desigur, a celorlalte condiții impuse de text. Observând condițiile impuse de acest text, respectiv, condamnarea persoanei extrădate în lipsă și existența unei cereri de rejudecare formulată de acesta, în contextul prevederilor art. 522 1 C. proc.

pen., instanța de apel trebuia și era obligată să constate că procedura rejudecării după extrădare este obligatorie în cauză, în raport de prevederile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 și de îndeplinirea condițiilor din acest text. Cât privește concursul între două norme procesual penale din care una impunea rejudecarea după extrădare [art. 72 alin. (2) din Legea nr. 302/2004] iar alta era facultativă cu privire la același aspect (art. 522 1 C. proc. pen.), instanța de apel putea soluționa acest conflict, fie în temeiul regulii ce vizează sfera de aplicare a unei norme procesual penale și potrivit căreia, norma specială care reglementează situații particulare este, întotdeauna, derogatorie de la norma generală, când reglementează aceeași materie.

Dar, având în vedere, data la care a fost modificată norma generală procesual penală și introduse dispozițiile art. 522 1 C. proc. pen. respectiv, prin Legea nr. 281/2003 și data adoptării Legii nr. 302/2004 problema ar putea fi tratată și potrivit principiului aplicării legii procesuale în timp. Dar, oricum ar fi rezolvată această problemă sau interpretate aceste dispoziții legale, este evident că în scopul desfășurării unui proces echitabil de natură a asigura pe de o parte, apărarea ordinii de drept, iar pe de altă parte, apărarea drepturilor și libertăților unei persoane, se impuneau a fi respectate dispozițiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, care obligau la rejudecarea cauzei după extrădare, atâta timp cât, persoana extrădată fusese judecată și condamnată în lipsă.

Și este evident, în raport de natura acestor dispoziții imperative că instanța de apel nu avea motive legale și nici latitudinea de a proceda la respingerea cererii de rejudecare, după extrădare, cu atât mai mult cu cât, în contextul discutat, dispozițiile art. 522 1 C. proc. pen. nu indicau decât procedura ce trebuia urmată în cazul rejudecării după extrădare și care nu are în vedere decât o fază a rejudecării potrivit art. 405-408 C. proc. pen.

În fine, procedând la respingerea cererii de rejudecare după extrădare, instanța de apel a încălcat nu numai prevederile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dar a contravenit deciziei nr. 3878 din 15 august 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, cu autoritate de lucru judecat a stabilit că, în cauză, se impune rejudecarea după extrădare având în vedere că prevederile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, lege specială în materie, a condiționat rejudecarea la cerere a cauzei, doar de condamnarea în lipsă a condamnatului și că în toate cazurile de extrădare, Ministerul Justiției se angajează la asigurarea rejudecării cauzei persoanei extrădate.

Cu aceeași autoritate, s-a mai reținut că, dacă în fața primei instanțe, condamnatul a fost prezent, judecata în apel și recurs s-a făcut în lipsa sa, iar dreptul la un proces echitabil este încălcat atunci când instanța se pronunță asupra acuzației în materie penală, considerându-1 vinovat, fără ca acesta să fie ascultat. Soluția pronunțată de instanța de apel este nelegală și prin prisma încălcării art. 6 alin. (2) C. proc. pen., prevederi potrivit cărora în cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate să asigure părților deplina exercitare a drepturilor procesuale în condițiile prevăzute de lege și să administreze probele necesare în apărare. Ori, instanța de apel, procedând la respingerea rejudecării după extrădare, cu încălcarea legii a respins, tot astfel, și apelul declarat de persoana condamnată.

Instanța de apel nu a răspuns multiplelor critici, formulate de condamnat ce priveau fondul cauzei, deși avea această obligație potrivit art. 378 alin. (3) C. proc. pen. și deși avea atribuții de devoluare a fondului și obligația ascultării persoanei condamnate în contextul dispozițiilor art. 378 alin. (1 1 ) C. proc. pen., nu s-a conformat acestor dispoziții imperative. Desigur, instanța de apel încălcând aceste prevederi imperative nu a putut asigura recurentului dreptul la exercitarea unei căi de atac efective, încălcându-i drepturi procesuale care-i garantau dreptul la apărare și la un proces echitabil în sensul dispozițiilor interne și internaționale.

Față de acest considerente de fapt și de drept se constată că instanța de apel nu s-a pronunțat, în sensul legii, asupra unor cereri esențiale pentru recurent de natură a-i garanta drepturile și de a influența soluția procesului, ceea ce face în cauză incident cazul de casare înscris în art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. Așa fiind, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. se va proceda la admiterea recursului declarat, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecare. Procedând la rejudecare după casare, instanța de apel va dispune ascultarea persoanei condamnate, precum și administrarea oricăror probe dacă găsește necesar în contextul rejudecării, după extrădare în apel, în raport de susținerile și motivele de apel invocate și examinate.

Pentru aceste considerente motivele de recurs ce vizează nevinovăția susținute de recurent nu vor mai fi analizate în cuprinsul acestei hotărâri, urmând a fi examinate cu ocazia rejudecării cauzei în apel. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de condamnatul B.S.L. împotriva deciziei penale nr. 40 din 30 aprilie 2008 a Curții de Apel Oradea. Casează decizia penală nr. 40 din 30 aprilie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Trimite cauza spre rejudecare acestei instanțe. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2008.