- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția penală
- Data
- 10 ianuarie 2005
Decizia nr. 133/2005 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 263 a Tribunalului Bihor
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 263/ P din 14 iunie 2004, Tribunalul Bihor; I. În baza art. 211 alin. (1) C. pen., cu art. 99 alin. (3) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.B. la: - 3 ani închisoare (pct. 4 R.). În baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu art. 99 alin. (3) C. pen., a condamnat pe același inculpat la: - 4 ani închisoare (pct. 11 R.). În baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g), C. pen., cu art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. și art. 99 alin. (3) C. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de: 3 ani închisoare, cu art. 71 – art. 64 C. pen.
(pct. 1 - 3, 5 – 10 R.). În baza art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și e), C. pen., cu art. 99 alin. (3) C. pen., a condamnat pe același inculpat la: - 2 ani închisoare (pct. 4 R.). În baza art. 33 și art. 34 C. pen., a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de: 4 ani închisoare în regim de detenție. În baza art. 83 și art. 110 1 C. pen., a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei privind pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1024 din 4 iunie 2003 a Judecătoriei Oradea, care se va executa alăturat pedepsei de mai sus în regim de detenție. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut pe inculpat în stare de arest.
În baza art. 88 C. pen., a dedus reținerea din 31 iulie 2003 și arestul preventiv de la 1 august 2003 la zi. II. În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.S.V. la: - 7 ani închisoare, cu art. 71 și art. 64 C. pen. (pct. 11 R.). În baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., a condamnat pe același inculpat la: - 4 ani închisoare, cu art. 71 și art. 64 C. pen. (pct. 4 R). În baza art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) C. pen., cu art. 41 și art. 42 C. pen., a condamnat pe același inculpat la: - 4 ani închisoare, cu art. 71 și art. 64 C. pen. (pct. 5 și 7 R.).
În baza art. 33 și art. 34 C. pen., a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de: - 7 ani închisoare, cu art. 71 și art. 64 C. pen., în regim de detenție. În baza art. 83 și art. 110 1 C. pen., a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 393 din 3 decembrie 2002 a Judecătoriei Aleșd, pe care o va executa alături de pedeapsa de mai sus în regim de detenție. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut pe inculpat în stare de arest. În baza art. 88 C. pen., a dedus reținerea din 31 iulie 2003 și arestul preventiv de la 1 august 2003 la zi. A constatat că părțile vătămate O.L.F. (1. R), N.R.Z. (3. R), N.A.
(4. R), P.S. (10. R), I.R.P. (9. R), B.R.I. (11. R) nu s-au constituit părți civile în cauză. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 – art. 999, art. 1003 C. civ., a obligat pe inculpatul D.B. în solidar cu părțile responsabile civilmente D.C. și A. la 3.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă V.T.; 1.500.000 lei despăgubiri civile către partea civilă B.G.; 1.500.000 lei despăgubiri civile către partea civilă V.B.I.; 7.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă P.S. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 – art. 999 C. civ., a obligat pe inculpatul P.S.V. în solidar cu inculpatul D.B., iar pe acesta din urmă în solidar cu părțile responsabile civilmente D.C.
și A. la 2.800.000 lei despăgubiri civile către partea civilă R.N.M. În baza art. 118 C. pen., a confiscat de la inculpatul D.B. sumele de 600.000 lei (1. R), 100.000 lei (3. R), 300.000 lei și 80.000 lei (4. R), 500.000 lei (9. R). Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în esență, că, în cursul lunii iulie 2003, inculpații au comis mai multe furturi și tâlhării pe raza municipiului Oradea, la unele avându-l complice pe M. din Aleșd, acostând în parcuri sau pe stradă copii minori aflați la joacă, de la care sustrăgeau bicicletele sau telefoanele celulare, după cum urmează:
În data de 12 iulie 2003, inculpatul D.B. în complicitate cu M. din Aleșd a sustras un telefon marca NOKIA 3310 de la partea vătămată O.L.F.
În noaptea de 14 iulie 2003, inculpatul D.B. s-a deplasat la Clubul I.E.N. din Oradea, unde a acostat-o pe partea vătămată V.T. din Biharia și, profitând de neatenția acesteia, i-a sustras telefonul mobil marca NOKIA 3410, provocând o pagubă de 2.500.000 lei, după care a fugit de la locul faptei.
În cursul lunii iulie 2003, inculpatul D.B., aflându-se în Episcopia Bihor, a sustras o bicicletă marca BMX în valoare de 1.000.000 lei de la minorul N.N.Z., în vârstă de 11 ani, care se plimba cu ea pe trotuar.
În data de 19 iulie 2003, inculpații D.B. și P.S.V. s-au deplasat în Parcul 1 DECEMBRIE din Oradea, unde au sustras o bicicletă marca MOUNTAIN BIKE în valoare de 1.500.000 lei de la partea vătămată N.A., în vârstă de 13 ani, care se plimba cu ea împreună cu K.R. S-a mai reținut că, în timp ce se deplasa cu taxiul, inculpatul D.B., promițându-i părții vătămate că îl va duce la persoana care i-a luat bicicleta, a luat de la acesta portofelul în care se afla suma de 170.000 lei, au coborât împreună în Episcopia Bihor, iar la cererea părții vătămate de a-i restitui banii, a refuzat și l-a lovit cu palma, după care s-a urcat în taxi, abandonând în locul respectiv pe partea vătămată.
În data de 20 iulie 2003, inculpații D.B. și P.S.V., în baza unei înțelegeri prealabile, s-au deplasat în Parcul PETOFI din Oradea și au sustras de la partea vătămată P.S., în vârstă de 12 ani, o bicicletă marca MOUNTAIN BIKE în valoare de 6.000.000 lei.
În aceeași zi, inculpatul D.B. l-a acostat în Parcul MAGNOLIEI din Oradea pe minorul B.G., care se plimba cu bicicleta marca MOUNTAIN BIKE și sub pretextul unei plimbări prin parc, i-a sustras-o, valoarea prejudiciului fiind de 1.500.000 lei.
În noaptea de 21 iulie 2003, în timp ce împreună cu inculpatul P.S.V. se deplasa cu taxiul, inculpatul D.B. a sustras din buzunarul portierei dreapta față a autoturismului o borsetă în care se aflau buletinul de identitate, permisul de conducere, carnetul de student, un card și suma de 800.000 lei, aparținând părții vătămate R.N.M., șoferul de taxi.
În data de 24 iulie 2003, inculpatul D.B. l-a acostat în Parcul MAGNOLIEI pe minorul V.B.I., în vârstă de 13, căruia i-a cerut bicicleta marca MOUNTAIN BIKE să se plimbe cu ea, după care a sustras-o, valoarea pagubei fiind 1.500.000 lei.
În data de 26 iulie 2003, în jurul orei 14,00, inculpatul D.B., aflându-se lângă o spălătorie auto a sustras o bicicletă marca MOUNTAIN BIKE în valoare de 2.500.000 lei de la minorul I.R.P.
În aceeași zi, în jurul orei 20,00, inculpatul D.B. s-a deplasat în Parcul Petofi din Oradea, unde s-a reîntâlnit cu minorul P.S. căruia îi sustrăsese anterior bicicleta și întrucât acesta a reclamat fapta la poliție, inculpatul l-a amenințat cu moartea, apoi i-a sustras un telefon mobil marca SONY ERICSON T 300 în valoare de 1.500.000 lei, după care au mers împreună spre gară și înainte de a ajunge la Palatul Copiilor, inculpatul D.B. s-a urcat într-un taxi și a fugit de la fața locului, taximetristul fiind urmărit de partea vătămată.
În data de 29 iulie 2003, inculpații D.B. și P.S.V. s-au deplasat în Parcul Muzeului Țării Crișurilor din Oradea cu intenția de a face rost de bani, scop în care i-au acostat pe minorii B.L.I. și K.M.D., care se plimbau cu motoscuterul, în final inculpatul D.B. sustrăgând lănțișorul de la gâtul părții vătămate B.L.I. Întrucât partea vătămată a reacționat prompt, mai mulți taximetriști i-au prins pe cei doi inculpați, inculpatul D.B. restituind lănțișorul, iar inculpatul P.S.V. reușind să fugă de la fața locului. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv, declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, procesele verbale de confruntare, procesul-verbal de reconstituire, precum și declarațiile inculpaților. În faza de cercetare judecătorească, fiind audiat, inculpatul D.B. a recunoscut comiterea tuturor infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în timp ce inculpatul P.S.V. nu a recunoscut decât săvârșirea infracțiunii reținută la pct. 4 din rechizitoriu. Apelurile declarate de inculpați împotriva sentinței penale nr. 263/P/2003 au fost respinse, ca nefondate, de Curtea de Apel Oradea, care, prin decizia penală nr. 240/ A din 9 noiembrie 2004, a reținut că instanța de fond a stabilit corect, pe baza probelor administrate atât situația de fapt, cât și vinovăția inculpaților, iar pedepsele pentru cele 11 infracțiuni de tâlhărie, cu participație diferită, au fost just individualizate. Împotriva acestei decizii, au declarat recurs inculpații D.B. și P.S.V. pentru cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând redozarea pedepselor, având în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, inculpatul D.B. arătând că este minor, lăsând la aprecierea instanței soluționarea acestora. Recursurile sunt nefondate. Analizând decizia atacată prin prisma motivului invocat de ambii inculpați, Curtea constată că hotărârea instanței de control judiciar este legală și temeinică, la stabilirea pedepselor avându-se în vedere gradul de pericol social deosebit al acestui gen de fapte, multitudinea lor, împrejurările în care acestea au fost comise, modul de operare, faptul că, în marea lor majoritate au fost săvârșite asupra unor minori, circumstanțele personale ale inculpaților, atitudinea inculpatului P.S.V., aspecte față de care se apreciază că pedepsele aplicate au fost individualizate, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune redozarea acestora. Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., recursurile fiind nefondate, Curtea urmează a le respinge conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii. Văzând și dispozițiile art. 192 2 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.B. și P.S.V. împotriva deciziei penale nr. 240/ A din 9 noiembrie 2004 a Curții de Apel Oradea. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 31 iulie 2003 la 10 ianuarie 2005. Obligă pe recurentul inculpat minor D.B. în solidar cu părțile responsabile civilmente D.C. și D.A. să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă pe recurentul inculpat P.S.V. să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 ianuarie 2005.