ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3036/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 132 din 15 aprilie 2002, Tribunalul Galați a condamnat printre alții pe inculpații: - C.V. la 4 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și d), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Același inculpat a mai fost condamnat la 17 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 176 alin. (1) lit. d), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) și i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

A descontopit pedeapsa rezultantă de un an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 371 din 14 februarie 2001 a Judecătoriei Galați, rămasă definitivă prin neapelare la 6 martie 2001, în pedepsele componente, prin înlăturarea sporului de 2 luni închisoare, astfel; - un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. (fapta din 23 iulie 1999); - 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. (fapta din 23 iulie 1999); - un an și 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2287 din 28 octombrie 1999 a Judecătoriei Galați, definitivă prin neapelare la 28 octombrie 1999, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(fapta din 25 mai 1998 – 28 mai 1998). A contopit pedepsele de 4 ani închisoare, 17 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani și 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin prezenta sentință cu pedepsele de un an închisoare și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 371 din 14 februarie 2001 a Judecătoriei Galați și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare, sporită la 18 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza dispozițiilor art. 83 C. pen., a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 4 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2287 din 5 octombrie 1999 a Judecătoriei Galați, definitivă prin neapelare la 30 octombrie 1999, pedeapsă ce s-a dispus a fi executată alături de pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului prin prezenta sentință, inculpatul C.V. urmând a executa în total o pedeapsă de 19 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale. A dispus anularea mandatului de executare emis în baza sentinței penale nr. 371 din 14 februarie 2001 a Judecătoriei Galați și emiterea unui nou mandat conform prezentei hotărâri.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 371 din 14 februarie 2001 a Judecătoriei Galați. - Inculpatul E.V. a fost condamnat la: - 3 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și d) C. pen. Același inculpat a mai fost condamnat la 16 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzut de art. 174, raportat la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani. Potrivit art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, urmând ca acest inculpat să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare, sporită la 17 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998 și art. 1003 C. civ., inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 55.000.000 lei despăgubiri civile și 200.000.000 lei daune morale către partea civilă L.A., cât și la suma de 500.000 lei lunar, contribuție de întreținere pentru minorul L.N. de la data comiterii faptei 12 decembrie 2000, până la majoratul acestuia 12 martie 2002. S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate G.M. În sfârșit inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. S-a reținut de instanța de fond că: În seara de 12 decembrie 2000, martorul H.N. (în vârstă de 14 ani) și inculpatul S.C. au dus cârdul de oi de la stâna inculpatului E.V.

În timp ce închideau țarcul, cei doi au auzit chiuituri ce veneau din zona podului, situat în partea de est a satului Tămăoani, comuna Frumușița. Au hotărât să se deplaseze în acel loc și să identifice persoana care striga. Cu această ocazie, martorul și inculpatul au văzut-o pe victima L.I. Acesta se afla în stare avansată de ebrietate. Au mai observat că era însoțită de un măgar cu samar, pe care era așezată o șubă îmblănită și că victima era îmbrăcată cu un costum din postav. Martorul H.N. și inculpatul S.C. au intrat în discuție cu victima L.I. Aceasta le-a precizat că este cunoscut sub numele de M.M., că este din Vrancea și că lucrează ca cioban la o stână pe raza comunei Frumușița. De asemenea, în stare avansată de ebrietate fiind, victima le-a făcut cunoscut celor doi că are 2.000.000 lei și pe neașteptate a început să țipe la ei și să-i alunge cu o bâtă.

Martorul H.N. și inculpatul S.C. au mers la locuința inculpatului E.V., unde au servit masa. În aceste împrejurări, inculpatul S.C. i-a făcut cunoscut inculpatului E.V. că lângă pod se află o persoană străină de sat și că aceasta s-a lăudat cu banii pe care-i are asupra sa. La propunerea inculpatului E.V. au hotărât să plece în urmărirea victimei L.I. și să-i sustragă banii. S-au îndreptat spre baltă și pe drum, pe malul stâng al unui canal de irigații au văzut-o pe victima L.I. certându-se cu un bărbat. Când s-au apropiat au putut vedea că acea persoană era inculpatul C.V., identificată de ei sub numele de V.G.. Inculpatul C.V. a luat bâta din mâna victimei L.I. și a început să o lovească pe aceasta peste spate.

Inculpații S.C. și E.V. s-au apropiat și ei de victimă și primul a lovit-o cu pumnul peste urechi, iar cel de-al doilea cu pumnul peste gură. În urma loviturilor primite, victima L.I. a căzut jos. Inculpații E.V. și C.V. au rămas lângă victimă și le-au spus inculpatului S.C. și martorului H.N. să meargă la stână. În timp ce se îndepărtau, inculpatul și martorul au observat că inculpații C.V. și E.V. au verificat buzunarele victimei, căutau banii și continuau să o lovească cu pumnii. În continuare, inculpații C.V. și E.V. au luat-o pe victimă de mâini și de picioare și au aruncat-o în canalul de irigații. A doua zi, victima L.I. a fost găsită în canalul de irigații Din raportul de constatare medico – legală rezultă că moartea victimei L.I.

a fost violentă. Ea s-a datorat unei insuficiențe cardio respiratorii acute, consecutive unei hipotermii profunde, prin acțiunea frigului. Moartea a fost favorizată de politraumatismul cu multiple leziuni, contuzie cu fractură costală și de starea de ebrietate. Între politraumatismul cu multiple leziuni cu fractură costală și moartea victimei există legătură de cauzalitate. În noaptea de 31 iulie 2000, inculpatul C.V. se deplasa spre locuința sa din satul Tămăoani, comuna Frumușița, jud. Galați. Ajungând în dreptul locuinței părții vătămate G.M., inculpatul a escaladat gardul, a pătruns în curtea acesteia de unde a sustras un cocoș și 4 găini. A doua zi, cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul inculpatului au fost găsite cele 5 păsări, ce au fost restituite părții vătămate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații pentru nelegalitate și netemeinicie. Inculpații C.V. și E.V. au susținut că nu au comis infracțiunile pentru care au fost condamnați, deoarece la data respectivă se aflau la domiciliu, fie la domiciliul unei rude. Prin decizia penală nr. 358/ A din 10 iulie 2002, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați. Împotriva acestei hotărâri, inculpatul C.V. și E.V. au declarat recurs, solicitând achitarea, motivat de faptul că nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și omor deosebit de grav. Inculpatul E.V. a mai cerut restituirea cauzei pentru completarea urmăririi penale. În subsidiar s-a cerut reducerea pedepsei, fiind excesiv de mare de inculpatul C.V.

care a recunoscut săvârșirea infracțiunii de furt calificat. Recursurile sunt nefondate. Din analiza ansamblului probator administrat se constată că situația de fapt a fost stabilită în mod corect. Astfel, procesele verbale de cercetare la fața locului, planșele fotografice, raportul de constatare medico – legală, declarațiile martorilor C.M., S.A., S.G., C.I., C.D., H.N., E.L., C.M. și R.V., procesele verbale de confruntare între inculpați, toate coroborate cu declarațiile date atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată, dovedesc indubitabil că fapta inculpaților de a pune în executare rezoluția infracțională comună de a sustrage banii părții vătămate, pe timp de noapte, nerealizată din motive independente de voința acestora, deoarece victima nu poseda bani sau alte bunuri întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la tâlhărie.

Tot astfel fapta comisă de cei doi inculpați de a ucide victima pentru a ascunde săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prin aruncarea acesteia în canalul de irigații după ce în prealabil i-au aplicat mai multe lovituri cu corpuri contondente, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, încât apărările formulate de aceștia și care vizează nevinovăția sunt neîntemeiate, și urmează a fi înlăturate. Dealtfel probatoriul administrat atât în faza de urmărire, cât și în faza cercetării judecătorești, a stabilit vinovăția inculpaților, încât nici cel de-al doilea motiv invocat în apărare, care vizează restituirea cauzei organului de urmărire penală nu este întemeiat.

Sub aspectul individualizării pedepselor se constată că, instanțele au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv pericolul deosebit de grav al faptelor săvârșite, urmările acestora care s-a soldat cu moartea victimei, persoana inculpaților, inculpatul C.V. fiind recidivist, cât și scopul preventiv și educativ al pedepselor, încât reducerea acestora nu se impune. Pentru considerentele sus-arătate, Curtea, în temeiul prevederilor art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpați. Se va computa din pedepsele aplicate timpul arestării preventive. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.V. și E.V. împotriva deciziei penale nr. 358/ A din 10 iulie 2002 a Curții de Apel Galați. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului C.V., perioada arestării preventive de la 27 decembrie 2000 și pentru inculpatul E.V., de la 18 decembrie 2000, la 25 iunie 2003. Obligă pe recurentul inculpat C.V. să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă pe recurentul inculpat E.V. să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare. Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2003.