ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4471/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 58 din 23 martie 2006, pronunțată în dosarul nr. 145/P/2006, Tribunalul Călărași, în baza art. 174 C. pen., raportat a art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul A.T.E., la 18 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 61 alin. (2) C. pen., s-a dispus revocarea restului de pedeapsă de 579 zile, din pedeapsa de 4 ani închisoare pronunțată prin sentința penală nr. 966/2004 a Judecătoriei Slobozia față de inculpatul A.T.E. În baza art. 39 C. pen., s-a dispus contopirea restului de pedeapsă rămas neexecutat de 579 zile închisoare cu pedeapsa de 18 ani închisoare pronunțată prin prezenta sentință, inculpatul A.T.E.

având de executat, în baza art. 34 – art. 35 C. pen., pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinței și până la terminarea executării pedepsei. S-a menținut starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția acestuia de la 31 octombrie 2005 la zi. S-a luat act de partea vătămată A.T.R. nu se constituie parte civilă în cauză. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpat a fragmentelor de băț (2 bețe și făcăleț), obiecte de lemn ce se află depuse la Tribunalul Călărași și înregistrată sub nr. 2/2006 în Registrul corpuri delicte.

A fost obligat inculpatul la 6.000.000 ROL cheltuieli judiciare către stat, din care 2.000.000 ROL, reprezentând onorariu apărător oficiu, s-au avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: Inculpatul A.T.E. a locuit împreună cu fratele său A.M. (victimă) și cu sora sa A.T.R. în casa părintească din comuna Ștefan Vodă, jud. Călărași, o locuință modestă, toți frații având o stare materială precară. Victima A.M., în vârstă de 49 ani, era bolnavă de epilepsie, prezenta un handicap (laba unuia dintre membrele inferioare fiindu-i amputată urmare unei infecții), motiv pentru care acesta se mișca greu, nu putea să muncească și era îngrijit de către frate, respectiv soră.

În perioada ianuarie 2003 - iunie 2005, inculpatul A.T.E. a executat parțial în detenție o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, fiind liberat condiționat. După ieșirea din penitenciar, inculpatul a lucrat ocazional la diverși cetățeni din comună, ajutându-i la repararea și întreținerea fântânilor, câștigând ocazional sume modice. Pe fondul consumului de alcool și al greutăților materiale, inculpatul A.T.E. a devenit violent în familie, certându-se în repetate rânduri cu fratele și sora sa, aceștia plecând de acasă să locuiască în comună la alte familii. După vreo două-trei săptămâni, a revenit la casa părintească doar victima A.M. La data de 30 octombrie 2005, inculpatul A.T.E.

a muncit la un vecin, ajutându-l la treburile gospodărești, consumând pe parcursul zilei până în jurul orelor 17,00-18,00 circa un litru de țuică. Ajungând la domiciliul său, inculpatul a pus pe masă alimente și a chemat-o pe victimă să mănânce. Supărat că acesta a mâncat cu mâinile murdare, A.T.E., sub influența băuturilor alcoolice, a luat un făcăleț cu care a lovit-o în repetate rânduri în zona capului și peste corp reproșându-i că nu este bună de nimic și trebuie să-i poarte de grijă. A.M. s-a apărat, protejându-se cu mâinile, i-a solicitat fratelui său să-l lase în pace, însă acesta a continuat să îl lovească atât cu făcălețul, cât și cu un lemn verde folosit ca toiag de către victimă, până ce ambele corpuri contondente s-au rupt.

Victima a căzut la pământ, a început să-i curgă sânge din zona capului și a decedat. Văzând aceasta, inculpatul a pus-o în pat, a șters-o de sânge și a plecat la vecini pentru a-și anunța sora că fratele lor a murit. Mai mulți consăteni au venit la locul faptei, unde și-au dat seama că moartea victimei nu a fost naturală, i-au reproșat inculpatului că și-a omorât în bătaie fratele, însă acesta nu a recunoscut, și, fiindu-i teamă să doarmă împreună cu mortul, a cerut găzduire unui vecin. În noaptea de 30 octombrie 2005, procurorul, împreună cu ceilalți membri ai echipei criminalistice au ajuns la fața locului, s-a efectuat cercetarea, fiind identificat și audiat inculpatul care a recunoscut comiterea faptei.

Audiat în instanță, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa, recunoaștere ce s-a coroborat cu celelalte probe administrate în cauză. Împotriva acestor hotărâri a declarat apel inculpatul A.T.E., criticând-o ca fiind netemeinică, motivând că pedeapsa aplicată este mare în raport de circumstanțele reale de comitere a faptei și circumstanțele sale personale și a solicitat reducerea cuantumului acesteia spre minimul special.

Prin decizia penală nr. 409/ A din 18 mai 006 a Curții de Apel București, secția a II a penală și pentru cauze cu minori și familie, s-a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale sus menționate, apreciindu-se că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului iar individualizarea judiciară a pedepsei a fost făcută cu respectarea criteriilor cuprinse în art. 72 C. pen.; totodată, s-a computat prevenția la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată, solicitând reducerea acesteia.

Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Instanța de fond a stabilit în mod corespunzător împrejurările în care a fost comisă fapta (pe fondul consumului de alcool, asupra fratelui care era bolnav, prezentând chiar un handicap locomotor, prin aplicarea mai multor lovituri cu corpuri contondente în zona capului), încadrarea juridică ce a fost dată acesteia, precum și vinovăția inculpatului, date în raport de care a dozat în mod corespunzător pedeapsa aplicată, luând, totodată, în considerare și circumstanțele personale ale inculpatului, astfel că, în mod corect, instanța de apel a respins apelul declarat de inculpat ca nefondat.

Circumstanțele personale invocate de inculpat, constând în atitudinea sa procesuală, de recunoaștere și regret a faptei săvârșite, împrejurarea că este tatăl a 3 copii minori, au fost avute în vedere la dozarea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege (15 ani), însă solicitarea inculpatului de reducere a cuantumului acesteia la minimul special sau sub acest minim nu se justifică, având în vedere starea de recidivă postcondamnatorie în care se afla inculpatul la data comiteri faptei, acesta fiind liberat condiționat doar de cca.4 luni din executarea unei pedepse privative de libertate aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, cu un rest de executat de 579 zile. Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat, ca nefondat, constatând că nu sunt motive care să justifice o reducere a pedepsei aplicate, ce este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale. Conform dispozițiilor art. 385 16 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul – inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.T.E. împotriva deciziei penale nr. 409/ A din 18 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 31 octombrie 2005 la 12 iulie 2006. Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 220 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 iulie 2006.