ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 463/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 463/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 106 din 18

august 2005 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr. 601/2005, a fost

respinsă cererea de schimbarea a încadrării juridice formulată de inculpatul S.M.

din infracțiunile prevăzute de art. 174 – art. 176 lit. c) și d) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și art. 211 alin. (1) și (2

1

) lit.

c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de

art. 174 – art. 176 lit. c) și d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 174 – art. 176 lit. c)

și d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat

inculpatul la pedeapsa detențiunii pe viață și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 211 alin. (1) și (2

1

)

lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a mai fost condamnat

inculpatul la 20 de ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (2) C. pen.,

s-a dispus revocarea liberării condiționate privind restul de pedeapsă de 1668

zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 33/1991 a Tribunalului Călărași.

În baza art. 61 alin. (1) teza a

II-a C. pen., a fost contopit acest rest de pedeapsă cu pedepsele pronunțate

prin sentința apelată, inculpatul având de executat, în baza art. 33 – art. 34 C.

pen., pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa detențiunii pe viață.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reținerii și

arestării preventive de la 27 februarie 2005 la zi.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpat a sumei de

100 RON, reprezentând banii primiți de la martorii care au predat bunurile

organelor de poliție și nu au mai avut pretenții civile în cauză.

S-a admis cererea de despăgubiri

civile formulată de partea civilă A.E. și a fost obligat inculpatul la plata

sumelor de 2000 RON cu titlu de despăgubiri materiale și 10000 RON cu titlu de

daune morale.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

În cursul lunii ianuarie 2005,

inculpatul l-a întâlnit pe martorul Ș.V., acesta din urmă locuind cu chirie în

imobilul victimei A.C., situat în cartierul Cărămidari, județul Călărași.

În jurul datei de 15 februarie 2005,

inculpatul a stabilit cu martorul și concubina acestuia, S.E., ca respectivii

să plece din locuința victimei și să se mute în apartamentul inculpatului,

situat în zona centrală a municipiului Călărași. În acest scop, în ziua de 19

februarie 2005, inculpatul împreună cu cei doi a mers la locuința victimei,

ocazie cu care a cunoscut-o pe aceasta din urmă. În urma discuțiilor avute,

victima i-a cerut inculpatului să o viziteze în ziua următoare pentru a-i

facilita achiziționarea unor bunuri alimentare.

În ziua de 22 februarie 2005, în

jurul orelor 14,00, inculpatul a mers la locuința victimei A.C., care l-a

invitat în casă, purtând apoi o discuție pe diferite aspecte.

În timpul discuției, inculpatul a

observat bunurile din casa victimei și a luat hotărârea de a o ucide în scopul

de a le sustrage, motiv pentru care, profitând de neatenția victimei, și-a scos

cureaua pantalonilor, pe care i-a pus-o după gât, trăgând-o pe pat. În

momentele care au urmat, victima a încercat să scape de inculpat, însă acesta a

lovit-o puternic și în mod repetat cu pumnul în zona feței, producându-i și

avulsia unui dinte.

Pe fondul imobilizării, al încercării

de a scăpa din mâinile inculpatului și a hemoragiei abundente la nivel bucal,

combinate cu acțiunea de ștrangulare, victima a decedat ca urmare a asfixiei

mecanice.

În timpul luptei cu victima,

inculpatului i-a căzut din buzunarul pantalonilor o brichetă de culoare neagră

ce a rămas pe pat și a fost găsită ulterior de organele de anchetă.

După ce a observat că victima nu mai

mișcă, inculpatul și-a pus cureaua la pantaloni, după care a dezbrăcat-o pe

aceasta de pantaloni și i-a ridicat bluza pentru a induce în eroare organele de

anchetă și a crea impresia că mobilul omorului a fost violul. A mers apoi în

holul locuinței de unde a luat o butelie de aragaz, plecând cu aceasta prin

cartierul Cărămidari și vânzând-o numitei S.M. cu suma de 200.000 lei, relatându-i

acesteia că bunul îi aparține.

Inculpatul s-a întors apoi la

locuința victimei de unde a mai luat două butelii de aragaz, pe care le-a

vândut numiților D.I. cu suma de 200.000 lei și C.D. cu suma de 300.000 lei,

asigurându-i pe aceștia că buteliile îi aparțin.

Inculpatul a revenit apoi la

locuința victimei de unde a luat și televizorul color marca Goldstar și l-a pus

într-un cearșaf de culoare albastră, vânzându-l numitei G.N. cu suma de 500.000

lei.

În momentul în care a ieșit cu

televizorul din locuința victimei, inculpatul a încuiat ușa de acces cu cheia,

pe care a pus-o în buzunarul pantalonilor, aruncând-o ulterior pe una din

străzile din cartierul Cărămidari.

După vânzarea televizorului,

inculpatul a mers la mai multe baruri din municipiu, ajungând în cele din urmă

la locuința numitei L.G. la care a rămas până în jurul orelor 23,30 - 0,00.

Ulterior, inculpatul s-a deplasat la

domiciliul propriu, unde a rămas, până în jurul orelor 6,00, când a plecat cu

trenul la rude în localitatea Negru Vodă, județul Constanța.

Inculpatul a fost depistat în data

de 26 februarie 2005 în aceeași localitate, fiind reținut pentru cercetări.

Raportul de constatare medico-legală

nr. 260 din 2 martie 2005 întocmit de S.M.L. Călărași a concluzionat că moartea

numitei A.C. a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin ștrangulare și

asfixiei mecanice cu sânge.

La individualizarea pedepselor

aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere persoana acestuia, respectiv

recidivist postcondamnatoriu care prezintă un pericol social deosebit de mare,

având în vedere predilecția spre comiterea de infracțiuni contra vieții,

modalitatea de săvârșire a faptei și mijloacele folosite. Față de toate aceste

aspecte, s-a apreciat că scopul pedepsei și reeducarea inculpatului nu se mai

pot realiza decât prin aplicarea pedepsei cu detențiunea pe viață, pentru a

preveni săvârșirea de noi fapte de către acesta.

Sub aspectul laturii civile,

tribunalul a luat act de acordul inculpatului și, conform art. 998 C. civ. și art.

14 C. proc. pen., l-a obligat pe acesta la plata către partea civilă a sumelor

solicitate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel, în termen legal, inculpatul S.M., criticând-o pe motive de

netemeinicie sub aspectul regimului sancționator ce i-a fost aplicat de către

instanța de fond, pe care îl consideră excesiv de sever în raport cu

circumstanțele reale ale comiterii faptelor și circumstanțele sale personale.

S-a arătat în motivarea orală a

apelului că inculpatul avut o atitudine procesuală sinceră, de recunoaștere și

regret a faptei și că are un copil minor în întreținere, împrejurări față de

care s-a solicitat admiterea apelului, desființarea parțială a sentinței și, pe

fond, înlocuirea pedepsei detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii.

Prin decizia nr. 772 din 14

octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a admis apelul

declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 106 din 18 august 2005

pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr. 601/2005.

S-a desființat în parte sentința

penală apelată și, rejudecând în fond:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă a

detențiunii pe viață aplicată inculpatului și s-au repus în individualitatea

lor pedepsele componente.

S-a înlăturat pedeapsa complimentară

a interzicerii pe o durată de 10 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., aplicată inculpatului pe lângă pedeapsa detențiunii pe viață.

S-au menținut dispozițiile privind

revocarea liberării condiționate din executarea pedepsei de 18 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 33/1991 a Tribunalului Călărași și s-a

contopit restul rămas neexecutat de 1668 zile închisoare cu fiecare din

pedepsele aplicate în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedepsele

cele mai grele, respectiv detențiunea de viață și pedeapsa închisorii de 20 de

ani.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin.

(1) lit. a) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să

execute în final pedeapsa detențiunii pe viață.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței și s-a menținut starea de arest a inculpatului, deducându-se

prevenția acestuia de la 27 februarie 2005 la zi.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel, examinând din oficiu sentința apelată, conform art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., a constatat că aceasta este nelegală sub două aspecte și anume acela al

aplicării pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi pe lângă pedeapsa

detențiunii pe viață, precum și sub aspectul procedeului de stabilire a

pedepsei rezultante dată spre executare inculpatului.

Sub un prim aspect, pedeapsa

complimentară a interzicerii unor drepturi este reglementată de Codul penal

român doar ca un complement (un adaos) la pedeapsa închisorii aplicată

condamnatului, ea urmând a fi executată după executarea sau considerarea ca executată

a pedepsei principale stabilite. Așa fiind, pedeapsa complimentară a

interzicerii unor drepturi nu poate fi aplicată atunci când pedeapsa principală

stabilită a fost aceea a detențiunii pe viață, rațiunea acestei reglementări

constituind-o tocmai faptul că, în cazul detențiunii pe viață, avându-se în

vedere durata acestei pedepse, nu există posibilitatea executării pedepsei

complimentare după executarea pedepsei principale stabilite.

În ceea ce privește cel de-al doilea

aspect de nelegalitate, Curtea a constatat că în mod greșit instanța de fond,

după ce a revocat beneficiul liberării condiționate, a contopit restul rămas

neexecutat cu cele două pedepse aplicate în cauză în mod concomitent, dând

eficiență dispozițiilor art. 33 – art. 34 C. pen.

În speță, inculpatul a comis două

infracțiuni pe durata liberării condiționate din executarea pedepsei de 18 ani

închisoare aplicată anterior, fiecare infracțiune constituind cel de al doilea

termen al unei recidive distincte.

În consecință, instanța de fond

trebuia să stabilească pedeapsa rezultantă dată spre executare inculpatului în

doi timpi, și anume primul timp, corespunzător aplicării dispozițiilor art. 61 C.

pen., prin contopirea restului rămas neexecutat cu fiecare pedeapsă aplicată în

cauză, iar cel de al doilea timp, corespunzător aplicării dispozițiilor art. 33

– art. 34 C. pen., prin contopirea pedepselor rezultante stabilite în cadrul

primului timp și aplicarea pedepsei celei mai grele.

Sub aspectul individualizării pedepsei,

instanța de apel a considerat că instanța de fond a aplicat corespunzător

criteriile de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen. și că nu se impune

înlocuirea detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii, chiar pe durată maximă

prevăzută de lege.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub

aspectul greșitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată, solicitând

înlocuirea detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii.

Examinând decizia recurată prin

prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., Curtea constată că recursul este nefondat.

Instanța de fond a stabilit în mod

corespunzător împrejurările în care a fost comisă fapta, încadrarea juridică ce

a fost dată acesteia, precum și vinovăția inculpatului, date în raport de care

a dozat în mod corespunzător pedeapsa aplicată, luând, totodată, în considerare

și circumstanțele personale ale inculpatului, astfel că, în mod corect,

instanța de apel a respins apelul declarat de inculpat ca nefondat.

Circumstanțele personale invocate de

inculpat, constând în atitudinea sinceră a acestuia pe tot parcursul procesului

penal, starea psihică în care se afla după liberarea condiționată când,

încercând să se reintegreze în societate, a fost respins atât la locul de muncă

cât și în planul conviețuirii cu membrii comunității în care locuia, nu sunt de

natură a atenua gradul de pericol social ridicat al faptei și periculozitatea

sporită a inculpatului. Astfel, modalitatea de comitere a faptei, prin

ștrangulare și lovituri repetate, încercarea de inducere în eroare a

anchetatorilor prin crearea aparențelor unui viol, sustragerea în mod repetat

și valorificarea bunurilor, după decesul victimei, alături de antecedentele

penale ale inculpatului, condamnat anterior la 18 ani închisoare tot pentru

săvârșirea unei infracțiuni de omor, pedeapsă din care se liberase condiționat

doar de 5 luni, constituie criterii care pledează pentru aplicarea pedepsei

detențiunii pe viață, o pedeapsă cu închisoarea, chiar în cuantumul maxim

prevăzut de lege, nefiind în măsură să realizeze rolul educativ și preventiv

cerut de art. 52 C. pen.

Pentru toate aceste considerente,

având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în

considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat.

Conform dispozițiilor art. 385

16

alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar

în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul – inculpat va fi obligat

la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 772 din 14 octombrie

2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 27 februarie 2005 la 25

ianuarie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 ianuarie 2006.