ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 463/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 106 din 18 august 2005 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr. 601/2005, a fost respinsă cererea de schimbarea a încadrării juridice formulată de inculpatul S.M. din infracțiunile prevăzute de art. 174 – art. 176 lit. c) și d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și art. 211 alin. (1) și (2 1 ) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. c) și d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 174 – art. 176 lit. c) și d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa detențiunii pe viață și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 211 alin. (1) și (2 1 ) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la 20 de ani închisoare. În baza art. 61 alin. (2) C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate privind restul de pedeapsă de 1668 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 33/1991 a Tribunalului Călărași. În baza art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen., a fost contopit acest rest de pedeapsă cu pedepsele pronunțate prin sentința apelată, inculpatul având de executat, în baza art. 33 – art. 34 C. pen., pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa detențiunii pe viață. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 27 februarie 2005 la zi. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpat a sumei de 100 RON, reprezentând banii primiți de la martorii care au predat bunurile organelor de poliție și nu au mai avut pretenții civile în cauză. S-a admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă A.E. și a fost obligat inculpatul la plata sumelor de 2000 RON cu titlu de despăgubiri materiale și 10000 RON cu titlu de daune morale. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: În cursul lunii ianuarie 2005, inculpatul l-a întâlnit pe martorul Ș.V., acesta din urmă locuind cu chirie în imobilul victimei A.C., situat în cartierul Cărămidari, județul Călărași.

În jurul datei de 15 februarie 2005, inculpatul a stabilit cu martorul și concubina acestuia, S.E., ca respectivii să plece din locuința victimei și să se mute în apartamentul inculpatului, situat în zona centrală a municipiului Călărași. În acest scop, în ziua de 19 februarie 2005, inculpatul împreună cu cei doi a mers la locuința victimei, ocazie cu care a cunoscut-o pe aceasta din urmă. În urma discuțiilor avute, victima i-a cerut inculpatului să o viziteze în ziua următoare pentru a-i facilita achiziționarea unor bunuri alimentare. În ziua de 22 februarie 2005, în jurul orelor 14,00, inculpatul a mers la locuința victimei A.C., care l-a invitat în casă, purtând apoi o discuție pe diferite aspecte.

În timpul discuției, inculpatul a observat bunurile din casa victimei și a luat hotărârea de a o ucide în scopul de a le sustrage, motiv pentru care, profitând de neatenția victimei, și-a scos cureaua pantalonilor, pe care i-a pus-o după gât, trăgând-o pe pat. În momentele care au urmat, victima a încercat să scape de inculpat, însă acesta a lovit-o puternic și în mod repetat cu pumnul în zona feței, producându-i și avulsia unui dinte. Pe fondul imobilizării, al încercării de a scăpa din mâinile inculpatului și a hemoragiei abundente la nivel bucal, combinate cu acțiunea de ștrangulare, victima a decedat ca urmare a asfixiei mecanice. În timpul luptei cu victima, inculpatului i-a căzut din buzunarul pantalonilor o brichetă de culoare neagră ce a rămas pe pat și a fost găsită ulterior de organele de anchetă.

După ce a observat că victima nu mai mișcă, inculpatul și-a pus cureaua la pantaloni, după care a dezbrăcat-o pe aceasta de pantaloni și i-a ridicat bluza pentru a induce în eroare organele de anchetă și a crea impresia că mobilul omorului a fost violul. A mers apoi în holul locuinței de unde a luat o butelie de aragaz, plecând cu aceasta prin cartierul Cărămidari și vânzând-o numitei S.M. cu suma de 200.000 lei, relatându-i acesteia că bunul îi aparține. Inculpatul s-a întors apoi la locuința victimei de unde a mai luat două butelii de aragaz, pe care le-a vândut numiților D.I. cu suma de 200.000 lei și C.D. cu suma de 300.000 lei, asigurându-i pe aceștia că buteliile îi aparțin. Inculpatul a revenit apoi la locuința victimei de unde a luat și televizorul color marca Goldstar și l-a pus într-un cearșaf de culoare albastră, vânzându-l numitei G.N.

cu suma de 500.000 lei. În momentul în care a ieșit cu televizorul din locuința victimei, inculpatul a încuiat ușa de acces cu cheia, pe care a pus-o în buzunarul pantalonilor, aruncând-o ulterior pe una din străzile din cartierul Cărămidari. După vânzarea televizorului, inculpatul a mers la mai multe baruri din municipiu, ajungând în cele din urmă la locuința numitei L.G. la care a rămas până în jurul orelor 23,30 - 0,00. Ulterior, inculpatul s-a deplasat la domiciliul propriu, unde a rămas, până în jurul orelor 6,00, când a plecat cu trenul la rude în localitatea Negru Vodă, județul Constanța. Inculpatul a fost depistat în data de 26 februarie 2005 în aceeași localitate, fiind reținut pentru cercetări.

Raportul de constatare medico-legală nr. 260 din 2 martie 2005 întocmit de S.M.L. Călărași a concluzionat că moartea numitei A.C. a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin ștrangulare și asfixiei mecanice cu sânge. La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere persoana acestuia, respectiv recidivist postcondamnatoriu care prezintă un pericol social deosebit de mare, având în vedere predilecția spre comiterea de infracțiuni contra vieții, modalitatea de săvârșire a faptei și mijloacele folosite. Față de toate aceste aspecte, s-a apreciat că scopul pedepsei și reeducarea inculpatului nu se mai pot realiza decât prin aplicarea pedepsei cu detențiunea pe viață, pentru a preveni săvârșirea de noi fapte de către acesta.

Sub aspectul laturii civile, tribunalul a luat act de acordul inculpatului și, conform art. 998 C. civ. și art. 14 C. proc. pen., l-a obligat pe acesta la plata către partea civilă a sumelor solicitate. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul S.M., criticând-o pe motive de netemeinicie sub aspectul regimului sancționator ce i-a fost aplicat de către instanța de fond, pe care îl consideră excesiv de sever în raport cu circumstanțele reale ale comiterii faptelor și circumstanțele sale personale. S-a arătat în motivarea orală a apelului că inculpatul avut o atitudine procesuală sinceră, de recunoaștere și regret a faptei și că are un copil minor în întreținere, împrejurări față de care s-a solicitat admiterea apelului, desființarea parțială a sentinței și, pe fond, înlocuirea pedepsei detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii.

Prin decizia nr. 772 din 14 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 106 din 18 august 2005 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr. 601/2005. S-a desființat în parte sentința penală apelată și, rejudecând în fond: S-a descontopit pedeapsa rezultantă a detențiunii pe viață aplicată inculpatului și s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente. S-a înlăturat pedeapsa complimentară a interzicerii pe o durată de 10 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată inculpatului pe lângă pedeapsa detențiunii pe viață.

S-au menținut dispozițiile privind revocarea liberării condiționate din executarea pedepsei de 18 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 33/1991 a Tribunalului Călărași și s-a contopit restul rămas neexecutat de 1668 zile închisoare cu fiecare din pedepsele aplicate în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedepsele cele mai grele, respectiv detențiunea de viață și pedeapsa închisorii de 20 de ani. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. a) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa detențiunii pe viață. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței și s-a menținut starea de arest a inculpatului, deducându-se prevenția acestuia de la 27 februarie 2005 la zi.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, examinând din oficiu sentința apelată, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că aceasta este nelegală sub două aspecte și anume acela al aplicării pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi pe lângă pedeapsa detențiunii pe viață, precum și sub aspectul procedeului de stabilire a pedepsei rezultante dată spre executare inculpatului. Sub un prim aspect, pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi este reglementată de Codul penal român doar ca un complement (un adaos) la pedeapsa închisorii aplicată condamnatului, ea urmând a fi executată după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale stabilite.

Așa fiind, pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi nu poate fi aplicată atunci când pedeapsa principală stabilită a fost aceea a detențiunii pe viață, rațiunea acestei reglementări constituind-o tocmai faptul că, în cazul detențiunii pe viață, avându-se în vedere durata acestei pedepse, nu există posibilitatea executării pedepsei complimentare după executarea pedepsei principale stabilite. În ceea ce privește cel de-al doilea aspect de nelegalitate, Curtea a constatat că în mod greșit instanța de fond, după ce a revocat beneficiul liberării condiționate, a contopit restul rămas neexecutat cu cele două pedepse aplicate în cauză în mod concomitent, dând eficiență dispozițiilor art. 33 – art. 34 C. pen.

În speță, inculpatul a comis două infracțiuni pe durata liberării condiționate din executarea pedepsei de 18 ani închisoare aplicată anterior, fiecare infracțiune constituind cel de al doilea termen al unei recidive distincte. În consecință, instanța de fond trebuia să stabilească pedeapsa rezultantă dată spre executare inculpatului în doi timpi, și anume primul timp, corespunzător aplicării dispozițiilor art. 61 C. pen., prin contopirea restului rămas neexecutat cu fiecare pedeapsă aplicată în cauză, iar cel de al doilea timp, corespunzător aplicării dispozițiilor art. 33 – art. 34 C. pen., prin contopirea pedepselor rezultante stabilite în cadrul primului timp și aplicarea pedepsei celei mai grele.

Sub aspectul individualizării pedepsei, instanța de apel a considerat că instanța de fond a aplicat corespunzător criteriile de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen. și că nu se impune înlocuirea detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii, chiar pe durată maximă prevăzută de lege. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată, solicitând înlocuirea detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii. Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.

Instanța de fond a stabilit în mod corespunzător împrejurările în care a fost comisă fapta, încadrarea juridică ce a fost dată acesteia, precum și vinovăția inculpatului, date în raport de care a dozat în mod corespunzător pedeapsa aplicată, luând, totodată, în considerare și circumstanțele personale ale inculpatului, astfel că, în mod corect, instanța de apel a respins apelul declarat de inculpat ca nefondat. Circumstanțele personale invocate de inculpat, constând în atitudinea sinceră a acestuia pe tot parcursul procesului penal, starea psihică în care se afla după liberarea condiționată când, încercând să se reintegreze în societate, a fost respins atât la locul de muncă cât și în planul conviețuirii cu membrii comunității în care locuia, nu sunt de natură a atenua gradul de pericol social ridicat al faptei și periculozitatea sporită a inculpatului.

Astfel, modalitatea de comitere a faptei, prin ștrangulare și lovituri repetate, încercarea de inducere în eroare a anchetatorilor prin crearea aparențelor unui viol, sustragerea în mod repetat și valorificarea bunurilor, după decesul victimei, alături de antecedentele penale ale inculpatului, condamnat anterior la 18 ani închisoare tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor, pedeapsă din care se liberase condiționat doar de 5 luni, constituie criterii care pledează pentru aplicarea pedepsei detențiunii pe viață, o pedeapsă cu închisoarea, chiar în cuantumul maxim prevăzut de lege, nefiind în măsură să realizeze rolul educativ și preventiv cerut de art. 52 C. pen. Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat. Conform dispozițiilor art. 385 16 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul – inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 772 din 14 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 27 februarie 2005 la 25 ianuarie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2006.