ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6235/2004

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 76 din 10 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Călărași, în baza art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.M.L. la o pedeapsă de 7 ani închisoare. În baza art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de un an închisoare. În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 10 ani închisoare. În baza art. 33 și art. 34 C. pen., au fost contopite cele 3 pedepse și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (2) C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1.256 zile din 9 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 95/1997 a Tribunalului Călărași, rest care a fost contopit cu pedeapsa rezultantă, astfel că s-a dispus, să execute 10 ani închisoare în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 182 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.R.S. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul M.M.L. a unui cuțit-corp delict. S-a luat act că părțile vătămate C.D., I.I.G., T.S. și A.S., nu s-au constituit ca părți civile.

A fost obligat inculpatul M.M.L. la plata sumei de 10.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă A.E., prin mama sa A.S. Au fost obligați inculpații în solidar să plătească părții civile Spitalul Județean Călărași suma de 7.632.273 lei cu titlu de despăgubiri civile. A fost obligat inculpatul T.R.S. să plătească către stat suma de 3.000.000 lei cu titlu cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu, iar inculpatul M.M.L. la 3.500.000 lei cu același titlu, din care 800.000 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu.

Pentru a se pronunța această sentință, instanța față de lucrările de la dosar, a arătat că reține următoarea situație de fapt: În seara zilei de 15 ianuarie 2004, partea vătămată C.D., aflându-se sub influența băuturilor alcoolice a considerat că trebuie să mai consume și a intrat într-un local din zona Pieței Orizont din localitatea Călărași, respectiv barul P. În acest local, alături de masa unde consuma băuturi alcoolice partea vătămată, se aflau și inculpații M.M.L. și T.R.S. Partea vătămată a părăsit barul, iar, la scurt timp a fost urmată de către cei doi inculpați, astfel că la un moment dat, inculpatul M.M.L. care avea asupra sa un cuțit a început să o lovească în mod nejustificat în zona capului cu mânerul, până când aceasta a căzut jos, după care, și celălalt inculpat, a început să o lovească cu picioarele.

În toată această perioadă când victima era lovită de inculpați, a intervenit martorul S.V., precum și alți cetățeni care treceau prin apropiere, însă, martorul a fost agresat, și de teamă, ceilalți nu au mai intervenit. Partea vătămată a fost târâtă într-un scuar și au fost anunțate organele de poliție și ambulanța care au sosit, partea vătămată fiind transportată la Spitalul Călărași unde i s-au acordat îngrijiri medicale, iar pentru leziunile suferite au fost necesare un număr de 25-30 zile îngrijiri medicale, viața fiindu-i pusă în primejdie. În ziua de 07 ianuarie 2004, părțile vătămate I.G. și T.S. au participat la înmormântarea unchiului lor A.V., iar după terminarea parastasului acestea au rămas la locuința defunctului, pentru a face ordine și a rămâne peste noapte.

În acest context cele două împreună cu soția defunctului A.S. și fiica acesteia A.E., persoană cu handicap, s-au culcat în aceeași cameră, însă, în jurul orelor 19,30, acestea au auzit că ușa de la intrarea în locuință a fost deschisă, iar apoi forțată ușa de acces în care dormeau și în încăpere au intrat două persoane, respectiv inculpatul M.M.L. care purta un fes pe cap și cealaltă rămasă neidentificată. Cum au intrat în cameră, M.M.L., care avea asupra sa un cuțit, împreună cu celălalt le-au lovit pe partea vătămată I.G., cerându-i totodată că spună unde sunt banii, lui T.S. i-a aplicat o lovitură de scaun în cap, iar pe celelalte două le-a lovit și le-a dat jos din pat. În tot acest timp inculpatul împreună cu celălalt au scotocit în cameră și le-au amenințat.

Partea vătămată I.G., a reușit să fugă din cameră, însă în fața ușii a apărut o altă persoană, rămasă neidentificată, și care a împiedicat-o, astfel că, inculpatul M.M.L. i-a cerut sub amenințarea cuțitului să revină în cameră. Urmare a refuzului său aceasta a fost înțepată cu cuțitul în zona palmei. Inculpatul M.M.L. a pătruns și în camera alăturată, unde, după ce a tăiat firul telefonului a căutat pentru a găsi bani, însă rezultatul fiind negativ, cei trei au părăsit locuința. În urma loviturilor primite, partea vătămată I.G. a suferit leziuni corporale ce au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale, iar T.S. de 6-7 zile. În contextul situației de fapt expuse și reținută, s-a dat activității materiale desfășurată de inculpatul M.M.L.

încadrarea juridică legală în cele trei infracțiuni menționate în prima partea a considerentelor prezentei decizii și a fost condamnat la 3 pedepse cu închisoarea, privativă de libertate, care au fost contopite, faptele au fost săvârșite în concurs real. S-a aplicat față de inculpat starea de recidivă post-condamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., întrucât, potrivit fișei de cazier, rezultă că acesta a suferit mai multe condamnări, ultima fiind de 9 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 95/1997 a Judecătoriei Călărași, din care a executat perioada 02 ianuarie 1997- 22 ianuarie 2003, când s-a liberat condiționat și mai avea un rest de 1256 zile închisoare. Față de dispozițiile imperative ale art. 61 alin. (2) C. pen., potrivit cărora revocarea liberării condiționale este obligatorie în cazul infracțiunii de omor, s-a revocat restul de pedeapsă rămas neexecutat și care s-a contopit cu pedeapsa rezultantă.

În ceea ce privește pe celălalt inculpat T.R.S., s-a apreciat că și activitatea sa materială întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani. La individualizarea și aplicarea pedepselor, aplicate celor doi inculpați s-a arătat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen., astfel că, pedepsele pe care urmează să le execute să fie de natură să după la reeducarea acestora. În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a unui cuțit – corp delict, de care s-a servit inculpatul M.M.L. la comiterea infracțiunii. Latura civilă a cauzei s-a arătat că a fost rezolvată în raport de pretențiile părții vătămate constituită parte civilă, actele și lucrările de la dosar, fiind deci obligat inculpatul la plata sumei de 10.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Potrivit art. 362 și art. 363 C. proc. pen., sentința a fost atacată cu apel numai de către inculpatul M.M.L., pe motiv că nu a comis infracțiunea de tentativă la tâlhărie în formă agravantă și nici infracțiunea prevăzută de art. 1 1 din Legea nr. 61/1991 privind sancționarea faptelor de încălcare a normelor de conviețuire socială, solicitând achitarea, iar în ceea ce privește infracțiunea de corporală gravă s-a arătat că pedeapsa aplicată este mare și solicită reducerea acesteia, iar apărătorul a solicitat achitarea și pentru această faptă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a examinat apelul declarat de inculpat, în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, de sentința pronunțată în cauză cum și din oficiu, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc.

pen. și prin decizia penală nr. 656/ A din 09 septembrie 2004, a fost respins apelul, ca nefondat, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pe considerent că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, atât sub aspectul vinovăției inculpatului privind faptele pentru care a fost condamnat, cât și a individualizării pedepsei, în sensul că nu sunt temeiuri care să justifice reducerea acesteia. Sentința și decizia au fost atacate cu recurs de către inculpat care a invocat aceleași motive ca și în apel, în plus în cererea de declarare a recursului, recurentul solicită printre altele, să i se reducă pedeapsa cu cel puțin 3 ani, întrucât are o situație familială deosebită, un copil în vârstă de 8 luni, aflat în întreținerea concubinei sale, care nu dispune de posibilități materiale pentru creștere și educare.

Examinând recursul declarat în raport de motivele invocate și care constituie cazuri de casare în sensul punctelor 14, 17 1 și 18 de la art. 385 9 C. proc. pen., de lucrările de la dosar, de sentința și decizia pronunțate în cauză, se constată că recursul de față este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos: Referitor la primul motiv de recurs invocat de către recurent, în sensul că nu a comis infracțiunea de tâlhărie în formă agravantă, se constată că este neîntemeiată. Potrivit lucrărilor de la dosar, respectiv rapoartele de constatare medico-legale, întocmite de Serviciul de Medicină Legală al județului Călărași, din care rezultă că partea vătămată I.G. a suferit leziuni corporale ce au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale, iar T.S.

de 6-7 zile și care se datorează unei agresiuni din data de 07 ianuarie 2004; declarațiile părților vătămate A.S., T.S., I.G., care relatează că persoana ce a pătruns peste ele în seara de 07 ianuarie 2004 este inculpatul, cu ocazia recunoașterii din grup; planșele foto, procesele verbale întocmite de către organele de poliție, precum și declarațiile acestora date pe parcursul desfășurării procesului penal, se constată că instanțele au stabilit o situația de fapt justă și conformă cu adevărul, constând în aceea că în seara zilei de 07 ianuarie 2004, inculpatul împreună cu alte două persoane, rămase neidentificate și pe care nu le-a denunțat, a pătruns în domiciliul părții vătămate A.S., și, prin violență aplicată cu pumnii și cu mânerul unui cuțit a încercat să le determine să le dea banii pe care îi dețineau, iar la refuzul părții vătămate și al celorlalte trei femei, inculpatul a întrebuințat violența însă, negăsind bani sau alte bunuri de valoare au părăsit domiciliul.

Ca atare, se poate constata, potrivit mijloacelor de probă existente la dosar că inculpatul-recurent a comis atât infracțiunea de tâlhărie în formă agravantă, precum și infracțiunea prevăzută de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, întrucât s-a folosit de un cuțit lovind atât cu mânerul, cât și înțepând-o pe I.G. în zona palmei drepte. Referitor la critica invocată de către apărător, constând în aceea că inculpatul nu a comis infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., se constată că este neîntemeiată. Atât inculpatul-recurent, cât și fratele său, celălalt inculpat care nu a declarat nici apel nici recurs, în declarațiile date, recunoaște că a avut un conflict cu partea vătămată C.D., pe motiv că aceasta i-a amenințat cu un toporaș pe care îl avea asupra sa.

Declarațiile celor doi se coroborează cu declarația părții vătămate, actul medico-legal, cum și declarațiilor audiați în cauză care au intervenit sau au fost îndepărtați în momentul în care au vrut să sară în ajutorul părții vătămate. Așa fiind, această critică are un aspect formal, nefiind întemeiat pe materialul probator de la dosar inclusiv pe declarațiile inculpatului, care pentru această infracțiune a solicitat reducerea pedepsei. În ceea ce privește individualizarea pedepsei, se constată că pedepsele au fost corect individualizate și s-a ținut seama de toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen.

Prin urmare, instanțele au avut în vedere atât gradul de pericol social mărit al fiecărei infracțiuni, comisă de către inculpat, împrejurările și modul în care au fost săvârșite și care constituie circumstanțe agravante da fapt și de text, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum și datele personale ale inculpatului care este recidivist, primul termen al recidivei constituie o pedeapsă de 9 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor. Astfel fiind, se constată, că nu sunt motive care să justifice reducerea pedepsei, întrucât, pedeapsa rezultantă pe care urmează să o execute recurentul - inculpat reflectă gravitatea faptelor, vinovăția sa și periculozitatea social sporită fiind de natură să ducă la reeducarea acestuia și să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen.

Din oficiu, nu se constată cazuri de casare, astfel că recursul declarat se va respinge ca nefondat. Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză. Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul M.M.L., împotriva deciziei penale nr. 656/ A din 09 septembrie 2004, a Curții de apel București, secția a II-a penală și a sentinței penale nr. 76 din 10 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Călărași. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Obligă pe recurentul-inculpat să plătească către stat suma de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare din care 400.000 lei, reprezentând onorariu de avocat din oficiu, ce se avansează din fondul Ministerului de Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi,24 noiembrie 2004.