ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5998/2004

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 73 din 3

iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Călărași, în baza art. 211 alin. (2) lit.

b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a)

și art. 75 C. pen., a fost condamnat inculpatul I.C. la o pedeapsă la 10 ani

închisoare.

În baza art. 208 alin. (1) și art.

209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

și art. 75 lit. c) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4

ani închisoare.

Potrivit art. 33 – art. 34 C. pen.,

au fost contopite cele două pedepse, astfel ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea de 10 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., s-a

menținut liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de

265 zile din pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința

penală 1469/2002 a Judecătoriei Lehliu-Gară.

Inculpatul I.C. va executa pedeapsa

de 10 ani închisoare.

De asemenea, prin aceeași sentință,

a fost condamnat și inculpatul minor S.V.O., aflat în arest preventiv la o

pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și

alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C.

pen.

În baza art. 208 alin. (1) și art.

209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.,

a mai fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 – art. 34 C. pen.,

au fost contopite cele două pedepse, astfel că s-a dispus ca inculpatul minor

să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen., pentru ambii inculpați.

A fost menținută starea de arest a

inculpaților și potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția începând cu data

de 21 martie 2004 la zi, pentru inculpatul I.C. și de la 20 martie 2004 la zi,

pentru inculpatul minor S.V.O.

S-a luat act, că partea vătămată

E.C. nu s-a constituit parte civilă, bunurile sustrase fiindu-i restituite.

A fost admisă cererea de despăgubiri

civile, formulată de partea civilă Z.G. și s-a luat act de acordul părților,

fiind obligați inculpații în solidar, minorul și cu partea responsabilă

civilmente, să plătească suma de 2.700.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 188 din Legea nr.

3/1978 au mai fost obligați inculpații în solidar, minorul și cu părțile responsabile

civilmente, să plătească părții-civile Spitalului orașului Lehliu-Gară, suma de

6.402.540 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de

spitalizare.

S-a dispus confiscarea specială de

la inculpatul S.V.O. în temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a unei chei tip Dacia

sau contravaloarea acesteia.

Au fost obligați inculpații la

cheltuieli judiciare către stat, precum și la onorariu de avocat din oficiu,

minorul în solidar cu părțile responsabile civilmente.

Pentru a se pronunța această sentință,

s-a reținut ca situație de fapt, că în noaptea de 18-19 martie 2004, inculpații

I.C. și S.V.O. au pătruns în locuința părții vătămate Z.G. și prin violență au

sustras suma de 2.000.000 lei.

Aceeași inculpați, în noaptea de 25

februarie 2004, au sustras prin efracție din autoturismul părții vătămate E.C.

un radio-casetofon, un acumulator, un electromotor și un vas de expansiune,

cauzând un prejudiciu acestuia de 10.000.000 lei.

Faptele comise de către inculpați,

au fost încadrate în textele de lege menționate și au fost condamnați.

La individualizarea și aplicarea

pedepselor s-a arătat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise în

art. 72 C. pen.

Reținând că nu au încetat cauzele și

condițiile care au dus la arestarea inculpaților, că acestea deci, se mențin, a

fost menținută starea de arest preventiv, iar potrivit art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată fiecăruia timpul executat preventiv.

Latura civilă a cauzei a fost

soluționată în raport de dispozițiile înscrise în art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., precum și de art. 998 C. civ., fiind obligați inculpații de despăgubiri

civile în cuantumul arătat și dovedit, minorul în solidar și cu părțile

responsabile civilmente.

Sentința a fost atacată cu apel

potrivit art. 362 și art. 363 C. proc. pen., de către Parchetul de pe lângă

Tribunalul Călărași și de către cei doi inculpați.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizie penală nr. 577 din 9 august 2004, a respins apelurile

declarate, ca nefondate, pe considerent că a fost pronunțată o sentință legală

și temeinică.

În considerente, s-a menționat că

hotărârea instanței de fond este justă, dreaptă și conformă cu prevederile

legii atât din punct de vedere a reținerii corecte a situației de fapt, a

încadrării juridice, a vinovăției inculpaților, a rezolvării laturii civile,

dar și din punct de vedere a tragerii la răspundere penală, prin durata

pedepselor aplicate inculpaților și modalitatea de executare.

În temeiul art. 385

3

C.

proc. pen., hotărârile au fost atacate cu recurs, numai de către inculpatul

I.C., pe considerent că sunt vădit nelegale și esențial netemeinice din punct

de vedere a individualizării pedepsei care este exagerat de mare în raport de

prevederile art. 72 C. pen. și ținându-se seama de poziția sa sinceră manifestată

pe parcursul desfășurării procesului penal.

Recursul declarat este nefondat.

Potrivit lucrărilor de la dosar s-a

făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei fiind avute în vedere toate

criteriile înscrise în art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social

sporit al faptelor comise, împrejurările și modul în care au fost săvârșite

faptele și care constituie circumstanțe agravante de fapt și de drept, că

împreună cu un minor a pătruns în locuința părții vătămate Z.G., unde, prin

violență și-au însușit bani, limitele de pedeapsă care sunt cuprinse între 7 20

de ani închisoare, dar și datele personale ale acestuia referitoare la faptul

că a recunoscut și regretat comiterea infracțiunilor, dar și că nu este la

primul contact cu legea penală, fiind recidivist, persistând în comiterea de

infracțiuni cu un pericol social deosebit de ridicat.

Prin urmare, pedeapsa de 10 ani

închisoare, nu este o pedeapsă mare, exagerată, ea fiind just individualizată

și reflectă gravitatea faptelor, vinovăția inculpatului și periculozitatea sa

socială, fiind de natură să ducă la reeducarea sa și să atingă finalitatea

înscrisă în art. 52 C. pen.

În consecință critica invocată nu

constituie caz de casare înscris la art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

și ca atare recursul declarat se va respinge în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

Din oficiu, nu s-au constatat cazuri

de casare, din cele prevăzute la art. 385

9

C. proc. pen.

Se va deduce în continuare detenția

și va fi obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat și onorariu de

avocat din oficiu potrivit art. 189 și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 577 din 9 august 2004

a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 21 martie 2004 la 15 noiembrie

2004.

Obligă pe recurentul inculpat să

plătească suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi

15 noiembrie 2004.