ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3544/2009

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 390 din 24 aprilie 2008 a Tribunalului Ialomița în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. au fost achitați inculpații G.N., C.V., D.I. și C.D., primul pentru infracțiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, ceilalți pentru infracțiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată având în vedere următoarea situație de fapt: La 10 ianuarie 2007 inculpatul G.N. a fost surprins de o patrulă de poliție în timp ce împreună cu alte persoane pescuia în zona B.M.

la Dunăre, fără autorizație. Pentru a scăpa de răspundere G.N. a oferit polițiștilor C.D., D.I. și C.V. ce făceau parte din patrulă, 30 - 40 kg de pește. Instanța fondului a motivat achitarea inculpaților pentru infracțiunile reținute în actul de sesizare după cum urmează: "Probele strânse în cursul urmăririi penale servesc numai ca temei pentru trimiterea în judecată". A continuat motivarea invocând principiul prezumției de nevinovăție, dreptul la apărare, la demnitate umană. Judecătorul fondului apreciază că "s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal și a concepției organelor judiciare, care trebuie să răspundă la cerințe ca": - stabilirea vinovăției se face în procesul penal cu respectarea garanțiilor procesuale; - sarcina probei revine organelor judiciare iar interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal; - hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe.

După ce proclamă aceste "cerințe" instanța motivează că martorii au făcut afirmații contradictorii cu privire la modul în care erau îmbrăcați polițiștii D.I., C.D. și C.V. trimiși în judecată pentru luare de mită. În acest sens exemplifică cu declarațiile a 6 martori care susțin că polițiștii erau îmbrăcați în uniforme de poliție de frontieră și a unuia care susține că 2 polițiști erau în civil și unul în uniformă. Mai arată că potrivit raportului unui agent de poliție cei 3 erau îmbrăcați unul în uniformă de poliție, unul jandarm și unul civil. Se mai motivează că martorii nu declară la unison cu privire la persoana care a cărat peștele oferit cu titlu de mită în portbagajul mașinii cu care veniseră polițiștii.

S-a mai motivat că una din persoanele prinse braconând le-a cerut celorlalte să-și mențină declarațiile acuzatoare la adresa polițiștilor învinuiți de luare de mită. În raport de aceste împrejurări, instanța fondului apreciază că există suficiente îndoieli cu privire la existența "infracțiunii reținute în rechizitoriu pentru a se da eficiență regulii in dubio pro reo". Prin Decizia nr. 271 din 11 noiembrie 2009, Curtea de Apel București a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița, a desființat sentința penală atacată și, rejudecând, în baza art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 l-a condamnat pe inculpatul G.N. la 2 ani închisoare; în baza art. 254 alin. (1) și (2) din C. pen.

raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpații C.V., D.I. și C.D. la câte 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din C. pen. Conform art. 81 - 82 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepselor aplicate de 4, respectiv 5 ani închisoare și a confiscat de la fiecare inculpat condamnat pentru infracțiunea de luare de mită câte 10 kg pește, respectiv echivalentul bănesc de 200 RON fiecare. Pentru a decide astfel instanța apelului a descris în detaliu activitatea inculpaților trimiși în judecată. A făcut o atentă analiză a declarațiilor martorilor și a convorbirilor telefonice interceptate. S-a reținut că în ziua de 10 ianuarie 2007, 11 cetățeni din comuna Bordușani au braconat pește în zona Bentu Mare.

La momentul constatării braconajului grupul pescuise 500 kg de pește. Instanța apelului mai reține din probe că 10 braconieri au relatat faptul că au avut acordul inspectorului de poliție V.S.I. din Poliția Municipiului Fetești și că au dat 30 - 40 kg pește patrulei poliției de frontieră care nu a întocmit acte de constatare și i-au lăsat să pescuiască în continuare. Împotriva deciziei au declarat recurs inculpații care critică decizia invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. referitor la eroarea gravă de fapt cu consecința greșitei condamnări și cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 2 C. proc. pen. referitor la nelegala sesizare a instanței datorită faptului că inculpaților nu li s-a prezentat materialul de urmărire penală.

Recursurile inculpaților nu sunt fondate. Instanța apelului a făcut o amplă analiză a probelor în baza cărora a reținut starea de fapt potrivit căreia inculpații au comis infracțiunile de dare și, respectiv luare de mită. În raport de motivarea deciziei sentința fondului apare excesiv de formalistă. Instanța fondului proclamă principii de drept fără a face o analiză temeinică și pertinentă a probelor așa cum era obligată potrivit art. 356 C. proc. pen. În acest sens sunt și fragmentele mai sus citate din hotărâre. Or, la judecata în apel dispozițiile art. 356 lit. c) din C. proc. pen. au fost respectate. Nu există motive pentru a reține o altă situație de fapt mai ales că recursul astfel cum este reglementat de lege, devoluează în drept.

Este adevărat că soluția achitării nu este exclusă în judecata recursului. Pentru aceasta este nevoie însă a se demonstra că probele au fost greșit interpretate ori ignorate în instanța apelului în fața căreia judecata devoluează atât în drept cât și în fapt. Or, în cauza de față, judecata în apel a fost corectă din punct de vedere al interpretării și analizei probelor. Din actele dosarului de urmărire penală rezultă că inculpații au fost citați cu mențiunea specială a prezentării materialului. De asemenea din conținutul proceselor-verbale din dosar rezultă că s-au creat condiții în vederea studierii dosarului, acesta fiind pus la dispoziția avocatului ales C.G.. Prezentarea materialului de urmărire penală este o garanție legală a dreptului la apărare oferit inculpatului sau învinuitului.

Faptul că inculpatul refuză să uzeze de acest drept nu îndreptățește procurorul să-l rețină și să-l forțeze la procedura prezentării materialului, altfel dreptul s-ar transforma în opusul său, adică într-o obligație. Prin urmare nici acest motiv de casare nu este fondat. Examinând conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. cauza, Curtea constată că nu există un motiv de casare care ar putea crea inculpaților recurenți o situație mai favorabilă. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. va respinge recurile inculpaților pe care-i va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.N., C.V., D.I. și C.D. împotriva Deciziei penale nr. 271 din 11 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 noiembrie 2009.