ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3544/2009

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 390 din 24 aprilie 2008 a

Tribunalului Ialomița în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. au fost achitați

inculpații G.N., C.V., D.I. și C.D., primul pentru infracțiunea prevăzută de

art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000,

ceilalți pentru infracțiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) și (2) C. pen. cu

aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Pentru a hotărî astfel instanța a

reținut că inculpații au fost trimiși în judecată având în vedere următoarea

situație de fapt:

La 10 ianuarie 2007 inculpatul G.N.

a fost surprins de o patrulă de poliție în timp ce împreună cu alte persoane

pescuia în zona B.M. la Dunăre, fără autorizație. Pentru a scăpa de răspundere

G.N. a oferit polițiștilor C.D., D.I. și C.V. ce făceau parte din patrulă, 30 -

40 kg de pește.

Instanța fondului a motivat

achitarea inculpaților pentru infracțiunile reținute în actul de sesizare după

cum urmează:

"Probele strânse în cursul

urmăririi penale servesc numai ca temei pentru trimiterea în judecată".

A continuat motivarea invocând

principiul prezumției de nevinovăție, dreptul la apărare, la demnitate umană.

Judecătorul fondului apreciază că

"s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal și a concepției

organelor judiciare, care trebuie să răspundă la cerințe ca":

- stabilirea vinovăției se face în

procesul penal cu respectarea garanțiilor procesuale;

- sarcina probei revine organelor

judiciare iar interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului

penal;

- hotărârea de condamnare trebuie să

se bazeze pe probe certe.

După ce proclamă aceste

"cerințe" instanța motivează că martorii au făcut afirmații

contradictorii cu privire la modul în care erau îmbrăcați polițiștii D.I., C.D.

și C.V. trimiși în judecată pentru luare de mită.

În acest sens exemplifică cu

declarațiile a 6 martori care susțin că polițiștii erau îmbrăcați în uniforme

de poliție de frontieră și a unuia care susține că 2 polițiști erau în civil și

unul în uniformă. Mai arată că potrivit raportului unui agent de poliție cei 3

erau îmbrăcați unul în uniformă de poliție, unul jandarm și unul civil.

Se mai motivează că martorii nu

declară la unison cu privire la persoana care a cărat peștele oferit cu titlu

de mită în portbagajul mașinii cu care veniseră polițiștii.

S-a mai motivat că una din

persoanele prinse braconând le-a cerut celorlalte să-și mențină declarațiile

acuzatoare la adresa polițiștilor învinuiți de luare de mită.

În raport de aceste împrejurări,

instanța fondului apreciază că există suficiente îndoieli cu privire la

existența "infracțiunii reținute în rechizitoriu pentru a se da eficiență

regulii in dubio pro reo".

Prin Decizia nr. 271 din 11

noiembrie 2009, Curtea de Apel București a admis apelul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Ialomița, a desființat sentința penală atacată și, rejudecând, în

baza art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr.

78/2000 l-a condamnat pe inculpatul G.N. la 2 ani închisoare; în baza art. 254

alin. (1) și (2) din C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 a

condamnat pe inculpații C.V., D.I. și C.D. la câte 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din C. pen.

Conform art. 81 - 82 C. pen. a

suspendat condiționat executarea pedepselor aplicate de 4, respectiv 5 ani

închisoare și a confiscat de la fiecare inculpat condamnat pentru infracțiunea

de luare de mită câte 10 kg pește, respectiv echivalentul bănesc de 200 RON

fiecare.

Pentru a decide astfel instanța

apelului a descris în detaliu activitatea inculpaților trimiși în judecată. A

făcut o atentă analiză a declarațiilor martorilor și a convorbirilor telefonice

interceptate. S-a reținut că în ziua de 10 ianuarie 2007, 11 cetățeni din

comuna Bordușani au braconat pește în zona Bentu Mare.

La momentul constatării braconajului

grupul pescuise 500 kg de pește. Instanța apelului mai reține din probe că 10

braconieri au relatat faptul că au avut acordul inspectorului de poliție V.S.I.

din Poliția Municipiului Fetești și că au dat 30 - 40 kg pește patrulei poliției

de frontieră care nu a întocmit acte de constatare și i-au lăsat să pescuiască

în continuare.

Împotriva deciziei au declarat

recurs inculpații care critică decizia invocând cazul de casare prevăzut de

art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. referitor la eroarea gravă

de fapt cu consecința greșitei condamnări și cazul de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 2 C. proc. pen. referitor la nelegala sesizare a instanței

datorită faptului că inculpaților nu li s-a prezentat materialul de urmărire

penală.

Recursurile inculpaților nu sunt

fondate.

Instanța apelului a făcut o amplă

analiză a probelor în baza cărora a reținut starea de fapt potrivit căreia

inculpații au comis infracțiunile de dare și, respectiv luare de mită.

În raport de motivarea deciziei

sentința fondului apare excesiv de formalistă. Instanța fondului proclamă

principii de drept fără a face o analiză temeinică și pertinentă a probelor așa

cum era obligată potrivit art. 356 C. proc. pen.

În acest sens sunt și fragmentele

mai sus citate din hotărâre.

Or, la judecata în apel dispozițiile

art. 356 lit. c) din C. proc. pen. au fost respectate. Nu există motive pentru

a reține o altă situație de fapt mai ales că recursul astfel cum este

reglementat de lege, devoluează în drept. Este adevărat că soluția achitării nu

este exclusă în judecata recursului. Pentru aceasta este nevoie însă a se

demonstra că probele au fost greșit interpretate ori ignorate în instanța

apelului în fața căreia judecata devoluează atât în drept cât și în fapt.

Or, în cauza de față, judecata în

apel a fost corectă din punct de vedere al interpretării și analizei probelor.

Din actele dosarului de urmărire

penală rezultă că inculpații au fost citați cu mențiunea specială a prezentării

materialului. De asemenea din conținutul proceselor-verbale din dosar rezultă

că s-au creat condiții în vederea studierii dosarului, acesta fiind pus la

dispoziția avocatului ales C.G..

Prezentarea materialului de urmărire

penală este o garanție legală a dreptului la apărare oferit inculpatului sau

învinuitului. Faptul că inculpatul refuză să uzeze de acest drept nu

îndreptățește procurorul să-l rețină și să-l forțeze la procedura prezentării

materialului, altfel dreptul s-ar transforma în opusul său, adică într-o

obligație.

Prin urmare nici acest motiv de casare

nu este fondat.

Examinând conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. cauza, Curtea constată că nu există un motiv de casare

care ar putea crea inculpaților recurenți o situație mai favorabilă.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. va respinge recurile inculpaților pe care-i va

obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații G.N., C.V., D.I. și C.D. împotriva Deciziei penale nr.

271 din 11 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

noiembrie 2009.