ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2423/2009

Ședința publică din 24 iunie 2009

Asupra recursului penal de față,

Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 624 din 28 noiembrie 2008 Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpații:

-

R.R.R.

la 5 ani închisoare pentru art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 37 lit. a) C. pen. a constatat că această faptă a fost comisă de inculpat în condițiile recidivei mari postcondamnatorii raportat la condamnarea la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 195 din 9 februarie 2004 a Judecătoriei Gherla, din executarea căreia a fost liberat condiționat la 8 martie 2005, cu un rest neexecutat de 391 zile închisoare.

În temeiul art. 61 alin. (1) C. pen. a revocat beneficiul liberării condiționate privind pedeapsa de 5 ani închisoare cu restul neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 195/2004 a Judecătoriei Gherla, urmând să execute:

- 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe timp de 5 ani;

Același inculpat a mai fost condamnat la 10 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 39 alin. (3) C. pen. și la 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

S-au contopit pedepsele aplicate în condițiile concursului real de infracțiuni și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare în condițiile art. 71 C. pen. și art. 64 lit. b), e) C. pen. ca pedeapsă accesorie și 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

- R.S.A., fără antecedente penale, la 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. 1, 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 76 alin. (3) C. pen. s-a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen., iar potrivit art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului prevăzut de art. 86

2

C. pen., stabilit de instanță la 7 ani.

În temeiul art. 86

1

C. pen. pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpata să se supună măsurilor de supraveghere arătate de instanță prin minută și dispozitiv.

S-a atras atenția inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării, iar potrivit art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei s-a suspendat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

- V.A.,, recidivist, la 3 ani închisoare pentru art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., 76 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 73 lit. b) C. pen., art. 39 alin. (4) C. pen.

Conform art. 76 alin. (3) C. pen. s-a înlăturat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.

În temeiul art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (1) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 37 lit. b), art. 39 alin. (4) C. pen. inculpatul V.A. a mai fost condamnat la 3 ani închisoare pentru trafic de minori. S-a înlăturat pedeapsa complementară potrivit art. 76 alin. (3) C. pen.

S-au contopit pedepsele aplicate și acestui inculpat și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, în condițiile art. 71, art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

În baza art.  86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 86

2

C. pen. stabilit de instanță la 5 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5( C. pen. și s-a suspendat pedeapsa accesorie pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitată inculpata R.S.A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 6798/2001, pentru că fapta nu a fost comisă de inculpată.

În temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea de la inculpați a următoarelor sume de bani:

- câte 5547,5 euro sau echivalentul în lei la cursul oficial al B.N.R. din ziua confiscării, de la fiecare din inculpații R.R.R. și R.S.A. și câte 2.560 euro sau echivalentul în lei la cursul oficial din ziua confiscării de la inculpatul V.A.

S-au admis acțiunile civile ale părților civile B.A., H.A., G.J. și în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă C.A.M. și în consecință, au fost obligați inculpații R. și R. în solidar, iar pentru partea civilă G.J. în solidar și cu inculpatul V.A. la plata următoarelor despăgubiri:

- părții civile B.A. 1500 lei daune materiale și 35.000 lei daune morale;

- părții civile H.A. 1000 euro daune morale sau echivalentul în lei din ziua efectuării plății;

- părții civile G.J. 10.000 euro daune morale, sau echivalentul în lei la cursul oficial al B.N.R. din ziua plății efective.

S-au respins pretențiile reprezentând daune materiale formulate de către partea civilă C.A.M.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În perioada anilor 2005 – 2006, inculpații R.R.R. și R.S.A. au recrutat un număr de șase părți vătămate, dintre care una minoră, respectiv, B.A.R., H.A., C.A.M., B.R.I., C.A.M. și B.A.C.(minoră), promițându-le obținerea unor locuri de muncă onorabile și bine plătite în Spania, după care le-au transportat în această țară (pe primele cinci părți vătămate), găzduindu-le în apartamente închiriate de inculpata R.S.A. în localitatea Santander, în scopul exploatării lor în modalitatea obligării la practicarea prostituției.

S-a mai reținut că cei trei inculpați, în perioada iunie – august 2006, au recrutat-o, transportat-o și cazat-o pe partea vătămată G.J., prin inducerea în eroare a acesteia, promițându-i obținerea unui loc de muncă onorabil în Spania, în scopul exploatării ei prin obligarea la prostituție.

Faptele așa cum au fost descrise au făcut obiectul a două dosare penale separate, așa încât, prin încheierea din 21 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 4159/117/2007 s-a hotărât în baza art. 33 lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 35, art. 35 C. proc. pen. reunirea cauzelor ce formează obiectul Dosarelor nr. 5521/117/2007 și nr. 4159/117/2007 al aceleiași instanțe, prin aceea că fapta celor trei inculpați față de partea vătămată G.J. reprezintă un act material al infracțiunii continuate cu judecarea căreia instanța a fost sesizată prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. din 26 septembrie 2007, emis în Dosarul de urmărire penală nr. 119/D/P/2006.

Cu privire la traficarea minorei B.C.A., prima instanță hotărând condamnarea inculpaților

R.R.R. și V.A. a dispus achitarea inculpatei R.S.A. pe considerentul că la dosar nu sunt probe că această inculpată a realizat acte concrete de recurtare a acestei părți vătămate, iar pe de altă parte s-a dat eficiență principiului „in dubio pro reo” în raport de conținutul diferit al

declarației dată de această parte vătămată pe parcursul procesului penal.

Împotriva acestei soluții au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Cluj, inculpații V.A., R.A.S. și R.R.R.

Prin Decizia penală nr. 46 din 28 aprilie 2009 Curtea de Apel Cluj a admis apelurile declarate de parchet și de inculpați, a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond respectiv, Tribunalul Cluj.

În principal instanța de apel a motivat soluția de desființare și trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond prin existența unei nulități, constând în omisiunea punerii în discuția părților a dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., privind schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de trafic de persoane într-o singură infracțiune continuată prin aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., ceea ce în fapt și drept, constituie o încălcare a principiului contradictorialității și al dreptului la apărare al părților.

În termen legal, împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs inculpatul R.R.R. care nu a motivat în scris recursul declarat, dar, oral a criticat hotărârea de condamnare, solicitând reducerea pedepsei aplicate, sens în care au fost invocate dispozițiile cazului de casare înscris în art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Examinând hotărârile atacate în raport de critica formulată, dar și din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată că hotărârea instanței de apel este supusă casării nu pentru motivul invocat de recurent, ci pentru nesoluționarea pe fond a cererilor de apel formulate în cauză și cu care această instanță a fost corect investită; nesoluționarea apelurilor în acest caz, constituie în sensul dispozițiilor art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. o nepronunțare asupra unor cereri esențiale pentru inculpați de natură să garanteze drepturile părților și să influențeze soluția procesului penal și în consecință un caz de casare în recurs.

Instanța de apel acceptând, în condițiile date, că instanța de fond procedând la condamnarea inculpaților pentru o infracțiune continuată de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., (6 acte materiale) fără a pune în discuție schimbarea încadrării juridice, a încălcat prevederile art. 334 C. proc. pen., și a pronunțat, în acest fel o hotărâre afectată de nulitate, a ignorat modul de acțiune al nulităților așa cum acestea sunt reglementate prin lege, consecințele și efectele lor juridice și prin aceasta a încălcat dispozițiile art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, cu privire la dreptul la un proces echitabil al părților, așa cum se va arăta.

Astfel, prin conținutul art. 197 C. proc. pen. se reglementează expres încălcările care atrag nulitatea absolută sau relativă în procesul penal, după cum și distincția referitor la modul lor de acțiune asupra actelor procesuale afectate.

Vorbind despre nulitățile relative, art. 197 alin. (1) C. proc. pen. stabilește că încălcarea dispozițiilor legale ce reglementează desfășurarea procesului penal (altele decât cele enumerate expres prin aliniatul 2 al aceluiași text) atrage nulitatea actului numai atunci când s-a adus o vătămare părții care nu putea fi înlăturată în alt mod.

Nerespectarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. nefiind arătată expres prin art. 197 alin. (2) C. proc. pen., este sancționată cu o nulitate relativă și în consecință, conform art. 197 alin. (1) C. proc. pen., ea nu poate determina desființarea hotărârii atacate, atâta timp cât, inculpații nu învederează instanței de control judiciar că prin încălcarea acestor prevederi li s-au creat vătămări.

Și în cauză inculpații nu numai că nu au invocat vătămări din nerespectarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., instanța de apel din oficiu punând în discuție această chestiune, dar, pentru considerațiunile ce urmează, în cauză nu au existat vătămări ale drepturilor părților rezultate din nediscutarea schimbării de încadrare juridică arătate.

Mai întâi, la cererea procurorului, în prezența apărătorilor aleși, în ședința publică din 21 februarie 2007, s-a cerut reunirea cauzelor ce au format obiectul Dosarelor nr. 5521/117/2007 și nr. 4159/117/2007 ale Tribunalului Cluj, fiind incidente dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. în privința infracțiunii de trafic de persoane, cât și cele ale art. 33 lit. c) C. proc. pen., existând unul din cazurile de indivizibilitate prevăzute de norma penală.

Ca atare, prin încheierea din aceeași dată, pronunțată în Dosarul nr. 4159/117/2007 (f.65 inst. fond.) Tribunalul Cluj a dispus reunirea dosarelor existând cazul de indivizibilitate prevăzut de art. 33 lit. c) C. proc. pen., respectiv, cazul infracțiunii continuate când două sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singură infracțiune.

De la acest moment procesual, respectiv, 21 februarie 2007 și până la 28 noiembrie 2008, când cauza s-a judecat în fond. Inculpații au fost asistați de apărători aleși care au făcut apărările necesare cu privire la cauzele reunite și actele materiale care compun infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) pentru care au fost condamnați cei trei inculpați.

Apărătorii aleși ai inculpaților au avut posibilitatea legală să se pronunțe asupra fiecărei probe care s-a administrat nemijlocit în fața instanței, iar în ședința din 19 noiembrie 2008, apărătorii au declarat că nu mai au probe de cerut și administrat, iar inculpata prezentă a declarat că este de acord cu judecarea în fond a cauzei.

Or, este adevărat că potrivit art. 334 C. proc. pen., dacă în cursul judecății se constată că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța are o dublă obligație : aceea de a pune în discuție noua încadrare și de a atrage atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea pentru a-și pregăti apărarea.

De asemenea, este exact că încălcarea acestei obligații atrage nulitatea actului astfel efectuat, dar, fiind vorba de o nulitate relativă ea nu operează decât în condițiile existenței unei vătămări.

Or, nu poate exista vătămare și, pe cale de consecință, nulitate, atunci când noua încadrare juridică(constând din două infracțiuni de trafic de persoane într-o singură infracțiune continuată) dată faptelor prin hotărârea primei instanțe a fost cerută de procuror cu ocazia reunirii cauzelor la 21 februarie 2007, iar apărătorii aleși ai inculpaților s-au pronunțat asupra acestei cereri la acel moment, cât și ulterior, pe parcursul judecății și administrării probelor până la 19 noiembrie 2008, când cauza s-a judecat în fond, aceștia au avut posibilitatea să invoce obiecțiuni sau apărări, în acest sens; și mai mult, nici cu ocazia dezbaterilor, apărătorii inculpaților referindu-se la existența unei infracțiuni de trafic de persoane continuată nu au ridicat obiecțiuni privitoare la posibilitatea de a susține apărarea.

În această situație, pe de o parte, noua încadrare juridică a făcut în mod efectiv, obiectul discuției, iar pe de altă parte lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecății pentru pregătirea apărării - care nu este obligatorie - s-a învederat a nu fi fost necesară în condițiile date.

A accepta formalismul excesiv, adoptat de instanța de apel în soluția recurată care a dispus trimiterea cauzei și reluarea judecății doar pentru o punere în discuție formală a încadrării juridice dată numai faptelor de trafic de persoane, situație ce putea fi remediată chiar și în apel cu ocazia devoluării fondului cauzei, ar presupune și o încălcare a dreptului inculpaților la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil.

Cu privire la acest ultim aspect se impune a se arăta că faptele s-au comis începând din anul 2005, prima instanță a fost sesizată cu judecarea faptelor la 26 septembrie 2007, prima instanță s-a pronunțat la 28 noiembrie 2008, iar ciclul procesual s-ar fi prelungit cu mult în timp dacă pentru un motiv excesiv de formal s-ar fi produs rejudecarea cauzei la instanța de fond.

Cât privește celelalte aspecte discutate în decizia recurată privind nepublicitatea ședinței de judecată sau înscrierea greșită a numelui procurorului sunt de asemenea nefondate.

Nepublicitatea ședinței de judecată arătată prin art. 24 din Legea nr. 678/2001 s-a constituit într-o dispoziție derogatorie de la principiul publicității ședinței de judecată, în favoarea părților vătămate și nu a inculpaților, iar nerespectarea dispoziției este sancționată conform art. 197 alin. (1) C. proc. pen. cu o nulitate relativă; or, neexistând o vătămare invocată de partea interesată, nu poate exista nici nulitate.

Referitor la înscrierea greșită a numelui procurorului ce a participat la judecarea în fond a cauzei aceasta, în sensul legii, constituie o eroare materială ce poate fi îndreptată potrivit procedurii instituite prin art. 195 C. proc. pen.

Desigur, în conformitate cu art. 197 alin. (2) C. proc. pen., doar dispozițiile relative la participarea procurorului la ședințele de judecată sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, ceea ce însă nu este cazul în speță.

În consecință, pentru considerațiunile pe larg expuse, hotărârea instanței de apel încalcă drepturi esențiale ale inculpaților care impun în conformitate cu art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., admiterea recursului declarat de inculpat, casarea hotărârii pronunțate de instanța de apel și trimiterea cauzei la Curtea de Apel Cluj pentru continuarea judecății în apel.

Conform art. 192 alin. (6) C. proc. pen., onorariile pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului recurent R.R.R. și părților vătămate se vor plăti din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul R.R.R. împotriva Deciziei penale nr. 46 din 28 aprilie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Casează decizia penală atacată și trimite cauza pentru continuarea judecății în apel la Curtea de Apel Cluj.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, cât și onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru părțile vătămate, în sumă totală de 600 lei, se vor plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2009.