ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4461/2010

Asupra recursului de față: În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 223/F din 14 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul Ialomița în Dosarul nr. 3172/98/2010, în temeiul art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.G. studii - 8 clase, fără antecedente penale), la pedeapsa de 9 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat. În temeiul art. 112 lit. a) și art. 113 C. pen. a fost obligat inculpatul la tratament medical până la însănătoșire, tratamentul urmând a fi efectuat și în timpul executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului și în temeiul art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei închisorii perioada reținerii și arestării preventive de la 30 martie 2010 la zi. În temeiul art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin O.U.G. nr. 72 din 20 septembrie 2006 privind reforma în domeniul sănătății, a fost obligat inculpatul la despăgubiri în cuantum de 8.311,20 RON către S.C.U. B.A. București. În temeiul art. 7 din Legea nr. 76 din 08 aprilie 2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

A fost obligat inculpatul la 2.500 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Inculpatul B.G. și partea vătămată B.M. au domiciliul în comuna S. și sunt căsătoriți din anul 1973, având împreună 5 copii, toți majori. În prima parte a zilei de 03 decembrie 2009 inculpatul a mers cu căruța în orașul Țăndărei pentru rezolvarea unor probleme personale și a revenit acasă în jurul orei 14 00 , interval de timp în care băuse 200 ml. țuică și un litru vin. Sub pretextul că soția sa - partea vătămată B.M. - nu i-a deschis poarta, inculpatul a intrat cu căruța în curte și a început să o lovească, mai întâi cu pumnii și picioarele, iar apoi cu o furcă și o bâtă, loviturile aplicate vizând practic toate zonele anatomice ale corpului, nici intervenția verbală a unor vecini, nereușind să schimbe atitudinea inculpatului.

Inculpatul și-a bătut soția în mai multe reprize, pe durata a câtorva ore, folosind o furcă și o bâtă, bâtă care s-a și rupt la unul din capete, intervenția verbală a martorilor neavând alt efect decât întreruperea temporară a agresiunii exercitate de inculpat. Urmare apelului telefonic al unui martor, partea vătămată B.M. a fost ridicată de ambulanță în stare de inconștiență și transportată la S.C.U. B.A. București., fiind spitalizată în perioada 04 - 14 decembrie 2009. Conform mențiunilor cuprinse în Foaia de Observație și în biletul de externare, B.M.

a suferit 11 leziuni (hematom subdural acut emisfer stâng, fracturi costale, claviculare, de rotulă și tibie stângă etc.), medico-legal, concluzionându-se că leziunile traumatice suferite de partea vătămată s-au putut produce prin loviri repetate cu un corp dur, au necesitat pentru vindecare 65 - 70 zile de îngrijiri medicale, hematomul subdural acut de emisfer stâng care a impus intervenție chirurgicală de urgență punând în primejdie viața victimei. Din declarațiile martorilor și ale persoanei vătămate instanța de fond a reținut că inculpatul și-a bătut soția și anterior datei de 3 decembrie 2009, folosind diverse obiecte cum ar fi bâtă, furcă, lopată, furtun de cauciuc etc., partea vătămată fiind nevoită să se refugieze la cunoștințe sau la rude pentru a scăpa de comportarea violentă a inculpatului.

În cauză s-a dispus și s-a efectuat o expertiză medico-legală psihiatrică inculpatului, concluzia fiind aceea că inculpatul prezintă diagnosticul "tulburare organică de personalitate pe fond mixt toxietilic și vascular cu deteriorare cognitivă incipientă", având discernământul diminuat în raport cu fapta pentru care este cercetat, recomandându-se măsuri conform art. 113 C. pen. În raport de situația de fapt dedusă judecății, în sarcina inculpatului B.G. s-a reținut vinovăția pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. c) C. pen. La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare legală prevăzute de art. 72 C. pen.

și anume, dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al faptei, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Fapta comisă de inculpat a fost apreciată de către judecătorul fondului ca având un pericol social sporit în condițiile în care, acesta și-a lovit cu bestialitate soția timp de aproape trei ore cu diferite obiecte, bâtă, furcoi, lopată, furtun de cauciuc, în toate părțile anatomice ale corpului după care a lăsat-o căzută la pământ în stare de inconștiență și desfigurată, plecând pe izlazul comunei să-și aducă vaca acasă.

Având în vedere condițiile concrete în care a fost comisă fapta, chiar dacă inculpatul a recunoscut săvârșirea ei, instanța de fond a considerat că nu se justifică în niciun mod reținerea în favoarea inculpatului de circumstanțe atenuante și că scopul pedepsei, așa cum este definit în art. 52 C. pen., poate fi atins prin executarea acesteia în condiții de penitenciar. Pe lângă pedeapsa principală de 9 ani închisoare, inculpatului i s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. și ped. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., din durata pedepsei închisorii s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 30 martie 2010 la zi.

În ce privește latura civilă a cauzei, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 8.311,20 RON către S.C.U. B.A. București., reprezentând cuantumul cheltuielilor de spitalizare ocazionate de asistența medicală acordată părții vătămate. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul B.G., care a solicitat desființarea acesteia și, în rejudecare, reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia. În susținerea orală a apelului, inculpatul prin apărătorul ales, a arătat că pedeapsa este prea severă în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptei și de circumstanțele sale personale, solicitând aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special sau reținerea dispozițiilor art. 74 C. pen.

În subsidiar, inculpatul a invocat și un alt motiv de apel, făcând referire la dispozițiile art. 385 9 pct. 21 C. proc. pen., în sensul că în dosar nu a existat parte vătămată și nu înțelege de ce s-a dispus citarea părții vătămate în această fază procesuală. Prin Decizia penală nr. 193/A din 16 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul penal nr. 3172/98/2010, Curtea de Apel București a admis apelul formulat de inculpatul B.G. împotriva Sentinței penale nr. 223/F din data de 14 iulie 2010 a Tribunalului Ialomița și, în fond, rejudecând, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. c) C. pen. l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Instanța de apel a menținut celelalte dispoziții ale sentinței, în baza art. 383 alin. (1 1 ) C. proc. pen. rap. la art. 350 din același cod a menținut arestarea preventivă a inculpatului apelant, iar în temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada prevenției de la 30 martie 2010 la zi. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare s-a dispus a rămâne în sarcina statului. În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că tribunalul a stabilit corect situația de fapt rezultată din întreg ansamblul probator administrat în cauză în ambele faze ale procesului penal și din care rezultă, fără putință de tăgadă, că în ziua de 3 decembrie 2009, inculpatul B.G.

i-a aplicat părții vătămate B.M., soția sa, mai multe lovituri cu pumnii și cu picioarele, iar apoi cu o furcă și cu o bâtă, inclusiv în zona capului, consecința loviturilor fiind producerea unui hematom subdural care a impus intervenție chirurgicală. Leziunile suferite de partea vătămată au necesitat pentru vindecare un număr de 65 - 70 zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie. Cât privește individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de apel a reținut că, într-adevăr, fapta prezintă un grad de pericol social ridicat, reliefat prin modul și mijloacele de comitere și prin urmările produse însă, în același timp, nu pot fi omise celelalte criterii cumulative prevăzute de art. 72 C. pen.

și anume împrejurările comiterii infracțiunii (atât inculpatul cât și partea vătămată se aflau în stare de ebrietate), circumstanțele personale ale inculpatului (necunoscut cu antecedente penale, potrivit declarațiilor martorilor i-a mai aplicat corecții fizice soției și anterior), atitudinea sinceră manifestată pe întreg parcursul procesului penal și, nu în ultimul rând, afecțiunile psihice de care inculpatul suferă, certificate de expertiza medico-legală psihiatrică efectuată în cauză, care concluzionează că inculpatul a avut discernământul diminuat în raport cu fapta comisă.

În raport de criteriile sus-menționate, constatând că însăși partea vătămată s-a prezentat în fața Curții și a declarat că îl iartă pe inculpat, solicitând ca instanța să dea dovadă de clemență față de acesta, instanța de prim control judiciar a apreciat că scopul preventiv-educativ al pedepsei se poate realiza și prin aplicarea unei pedepse situată la limita minimă prevăzută de textul sancționator. Celălalt caz de desființare a hotărârii invocat de către apărare s-a apreciat că nu poate fi primit, lipsa de procedură cu partea vătămată în fața instanței de fond neputând fi invocată decât de către partea în raport cu care s-a produs vicierea procedurii (cu consecința vătămării acesteia), cu atât mai mult cu cât partea vătămată s-a prezentat în fața Curții de apel și nu a menționat vreo eventuală vătămare care i-ar fi fost cauzată prin necitarea sa în fața instanței de fond.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul B.G. care, prin apărătorul ales a solicitat reținerea prevederilor art. 74 C. pen., cu consecința reducerii cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. În ultimul cuvânt, recurentul inculpat a susținut că a recunoscut comiterea infracțiunii, nu are antecedente penale, are cinci copii și nu prezintă pericol public, aspecte care în opinia sa se circumscriu noțiunii de circumstanțe atenuante judiciare ce se impun a fi reținute în cauză cu consecința reducerii cuantumului pedepsei stabilit de instanța de apel. Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate de inculpat, care în drept se încadrează în cazul de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Instanța de fond și instanța de prim control judiciar au stabilit în mod corect situația de fapt, astfel cum aceasta rezultă din probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, vinovăția recurentului inculpat și încadrarea juridică a infracțiunii dedusă judecății. Este necontestată împrejurarea că în ziua de 3 decembrie 2009, cu intenție, recurentul inculpat i-a aplicat părții vătămate care este soția sa, mai multe lovituri, inițial cu pumnii și cu picioarele, iar apoi cu o furcă și o bâtă, inclusiv în zona capului, cauzându-i multiple leziuni grave, inclusiv un hematom subdural care a impus intervenție chirurgicală și care a pus în primejdie viața victimei.

Pentru vindecarea leziunilor suferite, partea vătămată a avut nevoie de 65 - 70 zile de îngrijiri medicale. În ce privește individualizarea pedepsei, Înalta Curte, constată că instanța de apel a dat eficiența cuvenită criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen., executarea de către recurent a unei pedepse de 7 ani și 6 luni închisoare, care reprezintă minimul prevăzut de lege în cazul tentativei la infracțiunea de omor calificat, fiind de natură a-și atinge scopul preventiv și educativ al pedepsei cerut de art. 52 C. pen. și de a contribui la reeducarea inculpatului. Circumstanțele personale ale inculpatului invocate în susținerea recursului au fost avute în vedere de către instanța de apel care a redus pedeapsa inițială aplicată inculpatului de către instanța de fond de la 9 ani închisoare la limita minimă prevăzută de lege.

În cauză nu se justifică reținerea în favoarea recurentului inculpat de circumstanțe atenuante judiciare, așa cum acesta a solicitat deoarece, între criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute în art. 72 C. pen. se înscriu, pe lângă datele ce caracterizează persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Or, din declarațiile martorilor S.V., M.D., D.M. și C.C., rezultă că recurentul inculpat obișnuia să o bată în mod frecvent pe partea vătămată, iar în ziua de 3 decembrie 2009, a lovit-o în mai multe reprize, timp de câteva ore, mai întâi cu pumnii și cu picioarele, apoi cu o furcă și o bâtă care s-a și rupt la unul din capete, în toate zonele corpului, inclusiv în regiunea capului, viața victimei fiind salvată numai datorită intervenției medicilor de la ambulanță, care au fost anunțați telefonic de către martorul M.D.

Agresivitatea cu care inculpatul și-a lovit soția pe care a lăsat-o căzută la pământ în stare de inconștiență și desfigurată demonstrează - contrar celor susținute de inculpat - periculozitatea deosebită a acestuia. Recunoașterea anumitor împrejurări ca și circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă, împrejurările luate în considerare, reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu, sau caracterizează favorabil persoana făptuitorului de o asemenea manieră încât, numai aplicarea unei pedepse sub minimul special este de natură a satisface în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. Astfel, "conduita bună" în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

nu se reduce, în mod exclusiv, la absența antecedentelor penale invocată de inculpat în susținerea recursului. Prin urmare, Înalta Curte, apreciază ca neîntemeiată cererea inculpatului, care solicită reținerea de circumstanțe atenuante și neconstatând din oficiu alte motive de nelegalitate și netemeinicie a deciziei atacate, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat recursul formulat în cauză. În conformitate cu dispozițiile art. 385 17 alin. (2) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată recurentului inculpat se va deduce durata reținerii și arestării preventive de la 30 martie 2010 la 10 decembrie 2010. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat B.G.

va fi obligat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva Deciziei penale nr. 193/A din 16 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 30 martie 2010 la 10 decembrie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 decembrie 2010.