ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4461/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4461/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față:

În baza actelor și

lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 223/F din 14 iulie

2010 pronunțată de Tribunalul Ialomița în Dosarul nr. 3172/98/2010, în temeiul

art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul

B.G. studii - 8 clase, fără antecedente penale), la pedeapsa de 9 ani

închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de tentativă la

omor calificat.

În temeiul art. 112

lit. a) și art. 113 C. pen. a fost obligat inculpatul la tratament medical până

la însănătoșire, tratamentul urmând a fi efectuat și în timpul executării

pedepsei închisorii.

În temeiul art. 350

C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului și în temeiul art. 88

C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei închisorii perioada reținerii și

arestării preventive de la 30 martie 2010 la zi.

În temeiul art. 71 C.

pen., pe durata executării pedepsei închisorii a aplicat inculpatului pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 14 și

346 C. proc. pen., art. 998 C. civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006

modificată prin O.U.G. nr. 72 din 20 septembrie 2006 privind reforma în

domeniul sănătății, a fost obligat inculpatul la despăgubiri în cuantum de

8.311,20 RON către S.C.U. B.A. București.

În temeiul art. 7 din

Legea nr. 76 din 08 aprilie 2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului

Național de Date Genetice Judiciare a dispus prelevarea de probe biologice de

la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

A fost obligat

inculpatul la 2.500 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul B.G. și

partea vătămată B.M. au domiciliul în comuna S. și sunt căsătoriți din anul

1973, având împreună 5 copii, toți majori.

În prima parte a

zilei de 03 decembrie 2009 inculpatul a mers cu căruța în orașul Țăndărei

pentru rezolvarea unor probleme personale și a revenit acasă în jurul orei 14

00

,

interval de timp în care băuse 200 ml. țuică și un litru vin. Sub pretextul că

soția sa - partea vătămată B.M. - nu i-a deschis poarta, inculpatul a intrat cu

căruța în curte și a început să o lovească, mai întâi cu pumnii și picioarele,

iar apoi cu o furcă și o bâtă, loviturile aplicate vizând practic toate zonele

anatomice ale corpului, nici intervenția verbală a unor vecini, nereușind să

schimbe atitudinea inculpatului.

Inculpatul și-a bătut

soția în mai multe reprize, pe durata a câtorva ore, folosind o furcă și o

bâtă, bâtă care s-a și rupt la unul din capete, intervenția verbală a

martorilor neavând alt efect decât întreruperea temporară a agresiunii

exercitate de inculpat.

Urmare apelului

telefonic al unui martor, partea vătămată B.M. a fost ridicată de ambulanță în

stare de inconștiență și transportată la S.C.U. B.A. București., fiind

spitalizată în perioada 04 - 14 decembrie  2009. Conform mențiunilor cuprinse

în Foaia de Observație și în biletul de externare, B.M. a suferit 11 leziuni

(hematom subdural acut emisfer stâng, fracturi costale, claviculare, de rotulă

și tibie stângă etc.), medico-legal, concluzionându-se că leziunile traumatice

suferite de partea vătămată s-au putut produce prin loviri repetate cu un corp

dur, au necesitat pentru vindecare 65 - 70 zile de îngrijiri medicale,

hematomul subdural acut de emisfer stâng care a impus intervenție chirurgicală

de urgență punând în primejdie viața victimei.

Din declarațiile

martorilor și ale persoanei vătămate instanța de fond a reținut că inculpatul

și-a bătut soția și anterior datei de 3 decembrie 2009, folosind diverse

obiecte cum ar fi bâtă, furcă, lopată, furtun de cauciuc etc., partea vătămată

fiind nevoită să se refugieze la cunoștințe sau la rude pentru a scăpa de

comportarea violentă a inculpatului.

În cauză s-a dispus

și s-a efectuat o expertiză medico-legală psihiatrică inculpatului, concluzia

fiind aceea că inculpatul prezintă diagnosticul "tulburare organică de

personalitate pe fond mixt toxietilic și vascular cu deteriorare cognitivă

incipientă", având discernământul diminuat în raport cu fapta pentru care

este cercetat, recomandându-se măsuri conform art. 113 C. pen.

În raport de situația

de fapt dedusă judecății, în sarcina inculpatului B.G. s-a reținut vinovăția

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. și ped. de

art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. c) C. pen.

La individualizarea

judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, tribunalul a avut în vedere

criteriile generale de individualizare legală prevăzute de art. 72 C. pen. și

anume, dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă

prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al faptei, persoana

infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Fapta comisă de

inculpat a fost apreciată de către judecătorul fondului ca având un pericol

social sporit în condițiile în care, acesta și-a lovit cu bestialitate soția

timp de aproape trei ore cu diferite obiecte, bâtă, furcoi, lopată, furtun de

cauciuc, în toate părțile anatomice ale corpului după care a lăsat-o căzută la

pământ în stare de inconștiență și desfigurată, plecând pe izlazul comunei

să-și aducă vaca acasă.

Având în vedere

condițiile concrete în care a fost comisă fapta, chiar dacă inculpatul a

recunoscut săvârșirea ei, instanța de fond a considerat că nu se justifică în

niciun mod reținerea în favoarea inculpatului de circumstanțe atenuante și că

scopul pedepsei, așa cum este definit în art. 52 C. pen., poate fi atins prin

executarea acesteia în condiții de penitenciar. Pe lângă pedeapsa principală de

9 ani închisoare, inculpatului i s-a aplicat și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. și ped. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

durată de 4 ani.

În baza art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C.

pen., din durata pedepsei închisorii s-a dedus reținerea și arestarea

preventivă de la 30 martie 2010 la zi.

În ce privește latura

civilă a cauzei, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 8.311,20 RON către

S.C.U. B.A. București., reprezentând cuantumul cheltuielilor de spitalizare

ocazionate de asistența medicală acordată părții vătămate.

Împotriva sentinței a

declarat apel inculpatul B.G., care a solicitat desființarea acesteia și, în

rejudecare, reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului

acesteia. În susținerea orală a apelului, inculpatul prin apărătorul ales, a

arătat că pedeapsa este prea severă în raport de circumstanțele reale ale

comiterii faptei și de circumstanțele sale personale, solicitând aplicarea unei

pedepse orientată spre minimul special sau reținerea dispozițiilor art. 74 C.

pen. În subsidiar, inculpatul a invocat și un alt motiv de apel, făcând

referire la dispozițiile art. 385

9

pct. 21 C. proc. pen., în sensul

că în dosar nu a existat parte vătămată și nu înțelege de ce s-a dispus citarea

părții vătămate în această fază procesuală.

Prin Decizia penală

nr. 193/A din 16 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul penal nr. 3172/98/2010,

Curtea de Apel București a admis apelul formulat de inculpatul B.G. împotriva

Sentinței penale nr. 223/F din data de 14 iulie 2010 a Tribunalului Ialomița

și, în fond, rejudecând, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. c)

C. pen. l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și

4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 C.

pen., pe durata executării pedepsei închisorii s-au interzis inculpatului

drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Instanța de apel a

menținut celelalte dispoziții ale sentinței, în baza art. 383 alin. (1

1

)

C. proc. pen. rap. la art. 350 din același cod a menținut arestarea preventivă

a inculpatului apelant, iar în temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. rap. la

art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada prevenției

de la 30 martie 2010 la zi.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare s-a dispus a rămâne în sarcina

statului.

În considerentele

deciziei, instanța de apel a reținut că tribunalul a stabilit corect situația

de fapt rezultată din întreg ansamblul probator administrat în cauză în ambele

faze ale procesului penal și din care rezultă, fără putință de tăgadă, că în

ziua de 3 decembrie 2009, inculpatul B.G. i-a aplicat părții vătămate B.M.,

soția sa, mai multe lovituri cu pumnii și cu picioarele, iar apoi cu o furcă și

cu o bâtă, inclusiv în zona capului, consecința loviturilor fiind producerea

unui hematom subdural care a impus intervenție chirurgicală. Leziunile suferite

de partea vătămată au necesitat pentru vindecare un număr de 65 - 70 zile de

îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie.

Cât privește

individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de apel a reținut că,

într-adevăr, fapta prezintă un grad de pericol social ridicat, reliefat prin

modul și mijloacele de comitere și prin urmările produse însă, în același timp,

nu pot fi omise celelalte criterii cumulative prevăzute de art. 72 C. pen. și

anume împrejurările comiterii infracțiunii (atât inculpatul cât și partea

vătămată se aflau în stare de ebrietate), circumstanțele personale ale

inculpatului (necunoscut cu antecedente penale, potrivit declarațiilor

martorilor i-a mai aplicat corecții fizice soției și anterior), atitudinea sinceră

manifestată pe întreg parcursul procesului penal și, nu în ultimul rând,

afecțiunile psihice de care inculpatul suferă, certificate de expertiza

medico-legală psihiatrică efectuată în cauză, care concluzionează că inculpatul

a avut discernământul diminuat în raport cu fapta comisă.

În raport de

criteriile sus-menționate, constatând că însăși partea vătămată s-a prezentat

în fața Curții și a declarat că îl iartă pe inculpat, solicitând ca instanța să

dea dovadă de clemență față de acesta, instanța de prim control judiciar a

apreciat că scopul preventiv-educativ al pedepsei se poate realiza și prin

aplicarea unei pedepse situată la limita minimă prevăzută de textul

sancționator.

Celălalt caz de

desființare a hotărârii invocat de către apărare s-a apreciat că nu poate fi

primit, lipsa de procedură cu partea vătămată în fața instanței de fond

neputând fi invocată decât de către partea în raport cu care s-a produs

vicierea procedurii (cu consecința vătămării acesteia), cu atât mai mult cu cât

partea vătămată s-a prezentat în fața Curții de apel și nu a menționat vreo

eventuală vătămare care i-ar fi fost cauzată prin necitarea sa în fața

instanței de fond.

Împotriva deciziei a

declarat recurs inculpatul B.G. care, prin apărătorul ales a solicitat

reținerea prevederilor art. 74 C. pen., cu consecința reducerii cuantumului

pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, invocând cazul de casare prev.

de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. În ultimul cuvânt,

recurentul inculpat a susținut că a recunoscut comiterea infracțiunii, nu are

antecedente penale, are cinci copii și nu prezintă pericol public, aspecte care

în opinia sa se circumscriu noțiunii de circumstanțe atenuante judiciare ce se

impun a fi reținute în cauză cu consecința reducerii cuantumului pedepsei

stabilit de instanța de apel.

Examinând hotărârea

atacată, atât prin prisma motivelor invocate de inculpat, care în drept se

încadrează în cazul de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 14

C. proc. pen., cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Instanța de fond și

instanța de prim control judiciar au stabilit în mod corect situația de fapt,

astfel cum aceasta rezultă din probele administrate atât în cursul urmăririi

penale, cât și în faza cercetării judecătorești, vinovăția recurentului

inculpat și încadrarea juridică a infracțiunii dedusă judecății.

Este necontestată

împrejurarea că în ziua de 3 decembrie 2009, cu intenție, recurentul inculpat

i-a aplicat părții vătămate care este soția sa, mai multe lovituri, inițial cu

pumnii și cu picioarele, iar apoi cu o furcă și o bâtă, inclusiv în zona

capului, cauzându-i multiple leziuni grave, inclusiv un hematom subdural care a

impus intervenție chirurgicală și care a pus în primejdie viața victimei.

Pentru vindecarea leziunilor suferite, partea vătămată a avut nevoie de 65 - 70

zile de îngrijiri medicale.

În ce privește

individualizarea pedepsei, Înalta Curte, constată că instanța de apel a dat

eficiența cuvenită criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen., executarea de

către recurent a unei pedepse de 7 ani și 6 luni închisoare, care reprezintă

minimul prevăzut de lege în cazul tentativei la infracțiunea de omor calificat,

fiind de natură a-și atinge scopul preventiv și educativ al pedepsei cerut de

art. 52 C. pen. și de a contribui la reeducarea inculpatului.

Circumstanțele

personale ale inculpatului invocate în susținerea recursului au fost avute în

vedere de către instanța de apel care a redus pedeapsa inițială aplicată

inculpatului de către instanța de fond de la 9 ani închisoare la limita minimă

prevăzută de lege.

În cauză nu se

justifică reținerea în favoarea recurentului inculpat de circumstanțe atenuante

judiciare, așa cum acesta a solicitat deoarece, între criteriile generale de

individualizare a pedepsei prevăzute în art. 72 C. pen. se înscriu, pe lângă

datele ce caracterizează persoana inculpatului și împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală.

Or, din declarațiile

martorilor S.V., M.D., D.M. și C.C., rezultă că recurentul inculpat obișnuia să

o bată în mod frecvent pe partea vătămată, iar în ziua de 3 decembrie 2009, a

lovit-o în mai multe reprize, timp de câteva ore, mai întâi cu pumnii și cu

picioarele, apoi cu o furcă și o bâtă care s-a și rupt la unul din capete, în

toate zonele corpului, inclusiv în regiunea capului, viața victimei fiind

salvată numai datorită intervenției medicilor de la ambulanță, care au fost

anunțați telefonic de către martorul M.D. Agresivitatea cu care inculpatul și-a

lovit soția pe care a lăsat-o căzută la pământ în stare de inconștiență și

desfigurată demonstrează - contrar celor susținute de inculpat -

periculozitatea deosebită a acestuia.

Recunoașterea

anumitor împrejurări ca și circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă

decât dacă, împrejurările luate în considerare, reduc în asemenea măsură

gravitatea faptei în ansamblu, sau caracterizează favorabil persoana

făptuitorului de o asemenea manieră încât, numai aplicarea unei pedepse sub

minimul special este de natură a satisface în cazul concret, imperativul justei

individualizări a pedepsei. Astfel, "conduita bună" în sensul art. 74

alin. (1) lit. a) C. pen. nu se reduce, în mod exclusiv, la absența

antecedentelor penale invocată de inculpat în susținerea recursului.

Prin urmare, Înalta

Curte, apreciază ca neîntemeiată cererea inculpatului, care solicită reținerea

de circumstanțe atenuante și neconstatând din oficiu alte motive de

nelegalitate și netemeinicie a deciziei atacate, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat recursul formulat în

cauză.

În conformitate cu

dispozițiile art. 385

17

alin. (2) C. proc. pen., din pedeapsa

aplicată recurentului inculpat se va deduce durata reținerii și arestării

preventive de la 30 martie 2010 la 10 decembrie 2010.

Potrivit art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat B.G. va fi obligat la plata sumei

de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea

apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva Deciziei penale nr.

193/A din 16 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 30 martie

2010 la 10 decembrie 2010.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 decembrie 2010.