ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 115/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 115/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a
luat în examinare recursul declarat de condamnatul C.T. împotriva deciziei
penale nr.384/A din 9 octombrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.
A
fost lipsă recurentul condamnat, aflat în stare de detenție, pentru apărarea
căruia s-a prezentat avocat B.G., apărător desemnat din oficiu.
Citarea
a fost dispusă în conformitate cu dispozițiile art.460 alin.2 din Codul de
procedură penală.
Procedura
de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul
a solicitat admiterea recursului declarat și întreruperea executării pedepsei
pentru motivele arătate în scris la dosarul cauzei.
Procurorul
a pus concluzii de respingere a recursului declarat, ca neîntemeiat.
C U R T E A
Asupra
recursului de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin
sentința penală nr.558 din 22 iulie 2002 a Tribunalului Timiș a fost respinsă
cererea pentru întreruperea executării pedepsei formulată de condamnatul C.T. ca
nefondată.
Pentru
a pronunța această sentință prima instanță a reținut, în esență, următoarea
situație de fapt :
C.T. a fost condamnat prin
sentința penală nr.113/1997 a Tribunalului Timiș la pedeapsa de 18 ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor. S-a mai reținut că
motivele invocate de condamnat pentru întreruperea executării acestei pedepse,
și anume faptul că suferă de boli care îl pun în imposibilitate de a continua
executarea sancțiunii nu sunt întemeiate, fiind contrazise de raportul de
expertiză medico-legal întocmit în cauză.
Situația
de fapt expusă a fost stabilită pe baza actelor medicale, Raportului de
expertiză medico-legală nr.A/5/3383/2002 întocmit de IMC „Prof.dr. Mina
Minovici” București.
Curtea
de Apel Timișoara, prin decizia penală nr.384/A din 9 octombrie 2002, a respins
apelul formulat de condamnat.
Împotriva
acestei decizii condamnatul C.T. a declarat recurs, reiterând motivele arătate
în cererea introductivă și în apel.
Recursul
nu este fondat.
Instanțele
de fond și de apel au reținut în mod corect, pe baza probelor administrate în
cauză că nu sunt întrunite cerințele dispozițiilor art.455 raportat la art.453
lit.a din Codul de procedură penală, întrucât bolile de care suferă condamnatul
nu îl pun în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Expertiza
medico-legală efectuată confirmă, printre altele, că terapia medicamentoasă
momentană poate fi asigurată sub supraveghere medicală în cadrul unui spital ce
aparține rețelei sanitare a D.G.P., expertiză ce a fost analizată atât de
instanța de fond cât și de cea de control judiciar, motiv pentru care recursul
declarat va fi respins ca nefondat, în temeiul art.385
15
pct.1 lit.b
din Codul de procedură penală.
Conform
art.192 alin.2 din același cod recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare
către stat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.T.,
împotriva deciziei penale nr.384/A din 9 octombrie 2002 a Curții de Apel
Timișoara.
Obligă condamnatul la plata
sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000
lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa
din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată
în ședință publică, azi 10 ianuarie 2003.