ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4005/2007

Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 99 din 2 martie 2004, a respins contestația formulată de reclamantul T.I.A.N. împotriva dispoziției nr. 199 din 17 decembrie 2003 emisă de Primăria comunei Ișalnița, în contradictoriu cu Primăria comunei Ișalnița. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că în dispoziția contestată se reține că reclamantul a fost validat în anexa 40, întocmită conform Legii nr. 1/2000, pentru acordarea de despăgubiri cu privire la terenul în suprafață de 0,37 ha. De aceea, față de prevederile art. 8 pct. 1 din Legea nr. 10/2001, terenul nu mai poate să facă obiectul unei cereri de acordare de măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 952 din 31 martie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe, reținând că, potrivit adresei nr. 1143 din 27 februarie 2004, emisă de Primăria comunei Ișalnița, terenul în litigiu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991. Mama reclamantului a formulat cerere de reconstituire și este înscrisă în anexa nr. 40 întocmită conform Legii nr. 1/2000, la poziția 716, pentru despăgubiri.

Reține instanța de apel, că reclamantul a susținut că în anexa 40 sunt trecute suprafețele de teren deținute de mama sa și nu terenul care face obiectul pricinii, care a aparținut bunicului său T.N.I., însă, conform adresei nr.728 din 15 februarie 2005 emisă de Primăria comunei Ișalnița, pentru terenul care a aparținut bunicului petentului a formulat cerere în temeiul Legii nr. 18/1991 nepoata acestuia T.M., în beneficiul căreia s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,38 ha teren, fiind emis și titlu de proprietate, iar cu diferența a fost înscrisă în anexa 40. Prin urmare, contrar susținerilor apelantului, în anexa pentru despăgubiri sunt înscrise și suprafețe de teren care au aparținut bunicului său T.N.I.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 9521 din 18 noiembrie 2005, a admis recursul declarat de reclamant, a casat decizia pronunțată de instanța de apel și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Instanța de recurs a reținut că, deși în cauza de față la prima instanță calitate procesuală pasivă a avut Primăria comunei Ișalnița, în apel procesul s-a purtat între apelant și Consiliul local al comunei Ișalnița. Legitimarea procesuală a primăriei derivă din prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, iar primarul emite dispoziția ca reprezentat al deținătorului imobilului și nu în nume propriu. În decizia pronunțată de instanța de recurs se arată că instanța care rejudecă pricina va avea în vedere și celelalte critici formulate prin motivele de recurs privind regimul juridic al imobilului, pentru a stabili cu certitudine dacă sunt incidente prevederile Legii nr. 10/2001, sau ale Legii nr. 1/2000.

Rejudecând pricina, Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 629 din 31 august 2006, a respins apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 92 din 2 martie 2004 a Tribunalului Dolj, reținând că prin dispoziția contestată a fost soluționată notificarea prin care apelantul-reclamant a solicitat să-i fie acordate despăgubiri pentru terenul în suprafață de 3750 mp, pe care este amplasat Combinatul Chimic Ișalnița. Cererea a fost respinsă, cu motivarea că suprafața de 0,37 ha teren a fost trecută în anexa 40, iar prin contestația adresată instanței s-a solicitat restituirea în natură a terenului. Or, potrivit Legii nr. 10/2001, apelantul-reclamant nu poate formula pretenții asupra unor imobile care au fost revendicate prin procedura prealabilă a notificării, deoarece rezolvarea unei asemenea cereri nu este posibilă direct în instanță, cu eludarea procedurii speciale prevăzute de lege.

Se mai reține, că reclamantul a susținut că terenul care face obiectul pricinii nu se identifică cu cel înscris în anexa 40, însă, contrar susținerilor acestuia, din adresa nr. 1143 din 27 februarie 2004 emisă de Primăria comunei Ișalnița rezultă că terenul în litigiu a făcut obiectul Legii fondului funciar „fiind validată T.I.E. în anexa 40, la poziția 716, pentru despăgubiri”, iar din adresa nr. 728 din 15 februarie 2005 rezultă că pentru terenul care a aparținut defunctului T.N.I. a formulat cerere de restituire T.M. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul care, invocând art. 304 pct.5 și 9 C. proc. civ., arată că suprafața de teren de 3750 mp care face obiectul pricinii a fost expropriată anterior colectivizării, fără daune și acte, pentru construirea Combinatului Chimic Craiova, iar la momentul colectivizării, bunicul său T.I.I.

s-a înscris cu o altă suprafață de teren, restituită conform Legii nr. 18/1991. Reclamantul a susținut că suprafețele de teren înscrise în anexa 40 reprezintă „scăzământul” de 25% din terenul înscris în registrul agricol la data colectivizării și că instanța de apel „nu a încercat să afle adevărul” cu privire la terenul în suprafață de 3750 mp care face obiectul procesului, așa cum s-a stabilit prin decizia civilă nr. 9521 din 18 noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Nu s-a aflat punctul de vedere al Primăriei și Consiliului local Ișalnița, iar suprafața de teren care face obiectul procesului a fost solicitată în baza Legii nr. 10/2001, urmând toate căile legale (notificare, acțiune la instanță).

Reclamantul cere ca terenul să-i fie restituit în natură pe vechiul amplasament și invocă prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Analizând recursul, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că este fondat. Greșit prin decizia atacată s-a reținut că cererea recurentului-reclamant a fost formulată cu eludarea procedurii speciale prevăzute de lege, pentru că „imobilul nu a fost revendicat prin procedura prealabilă a notificării” și s-a păstrat sentința apelată, prin care s-a respins contestația cu motivarea că sunt incidente prevederile art. 8 pct. 1 din Legea nr. 10/2001, fără ca situația de fapt în raport de care pot fi aplicate aceste prevederi să fie pe deplin stabilită.

Recurentul a declanșat procedura prealabilă, formulând la data de 24 octombrie 2001 notificarea aflată la fila 4 din dosarul primei instanțe, notificare soluționată prin dispoziția contestată, în sensul respingerii cererii. Faptul că prin notificare s-au cerut despăgubiri pentru terenul în suprafață de 3750 mp proprietatea bunicului reclamantului, iar prin acțiune s-a solicitat restituirea în natură a imobilului, nu justifică reținerea de către instanța de apel că sesizarea instanței s-a făcut „cu eludarea procedurii speciale prevăzute de lege”. Procedura administrativă prealabilă are caracter obligatoriu și se declanșează prin formularea notificării. Or, în prezenta cauză, reclamantul a formulat notificare cu privire la terenul preluat de la bunicul său, iar după emiterea dispoziției, acesta a apelat la justiție, în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, pentru realizarea dreptului.

Instanța de apel, fără să administreze alte probatorii, a reținut că situația judiciară a terenului care face obiectul pricinii rezultă din două adrese, ambele emise de pârâta Primăria comunei Ișalnița, deși în decizia civilă nr. 9521 din 18 noiembrie 2005, prin care s-a trimis cauza spre rejudecare, există îndrumarea să se stabilească „cu certitudine” dacă sunt incidente prevederile Legii nr. 10/2001 sau ale Legii nr. 1/2000. Față de conținutul contractului de vânzare-cumpărare, aflat la dosarul tribunalului, care atestă cumpărarea de către I.N.S.T.

a suprafeței de 3750 mp teren, cu indicarea vecinătăților terenului și de susținerea recurentului-reclamant, făcută prin notificare și în tot cursul procesului, că această suprafață de teren a fost preluată de stat pentru construirea Combinatului Chimic Ișalnița, greșit instanța de apel a reținut că regimul juridic al terenului rezultă din cele două adrese emise de pârâtă, în care, fără să se precizeze că terenul care face obiectul pricinii a făcut și obiectul cererilor formulate în baza Legilor nr. 18/1991 și nr. 1/2000, se arată care sunt suprafețele de teren solicitate de mama reclamantului și de T.M. (nepoata defunctului T.I.) și modalitatea de soluționare a cererilor formulate de acestea.

Pentru stabilirea regimului juridic al terenului, în raport de care sunt sau nu incidente prevederile Legii nr .10/2001, în cauză, se impune administrarea probei cu înscrisuri privitoare la preluarea imobilului de către stat și a modului în care s-a realizat preluarea. De asemenea trebuie administrată proba cu expertiză tehnică cadastrală, având ca obiective: stabilirea amplasamentului terenului cumpărat de autorul recurentului-reclamant; dacă pe acest teren se află Combinatul Chimic Ișalnița; dacă terenul este liber de construcții. Față de înscrisurile privitoare la suprafețele de teren avute în proprietate de bunicul recurentului, de cererile de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de T.E.

și T.M. și de titlurile de proprietate depuse la dosar, expertul trebuie să mai stabilească dacă terenul care face obiectul procesului se include în suprafețele de teren pentru care a fost reconstituit dreptul în baza Legii nr. 18/1991 și a Legii nr. 1/2000. Acest probatoriu nu poate fi administrat de Înalta Curte, care, conform art. 314 C. proc. civ., hotărăște asupra fondului numai în cazurile în care casează hotărârea atacată, în sensul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite. De aceea, se va admite recursul declarat de reclamant, va fi casată hotărârea atacată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe care, cu ocazia rejudecării, va administra probatoriul necesar pentru stabilirea deplină a situației de fapt, în sensul celor menționate, și va avea în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul T.I.A.N. împotriva deciziei nr. 629 din 31 august 2006 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, pe care o casează. Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 mai 2007.