ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4005/2007

Deliberând asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Tribunalul Dolj, prin sentința

civilă nr. 99 din 2 martie 2004, a respins contestația formulată de reclamantul

T.I.A.N. împotriva dispoziției nr. 199 din 17 decembrie 2003 emisă de Primăria

comunei Ișalnița, în contradictoriu cu Primăria comunei Ișalnița.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut că în dispoziția contestată se reține că reclamantul a

fost validat în anexa 40, întocmită conform Legii nr. 1/2000, pentru acordarea

de despăgubiri cu privire la terenul în suprafață de 0,37 ha.

De aceea, față de prevederile art. 8

pct. 1 din Legea nr. 10/2001, terenul nu mai poate să facă obiectul unei cereri

de acordare de măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 952 din 31

martie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins apelul declarat de reclamant

împotriva acestei sentințe, reținând că, potrivit adresei nr. 1143 din 27

februarie 2004, emisă de Primăria comunei Ișalnița, terenul în litigiu a făcut

obiectul Legii nr. 18/1991. Mama reclamantului a formulat cerere de

reconstituire și este înscrisă în anexa nr. 40 întocmită conform Legii nr.

1/2000, la poziția 716, pentru despăgubiri.

Reține instanța de apel, că

reclamantul a susținut că în anexa 40 sunt trecute suprafețele de teren

deținute de mama sa și nu terenul care face obiectul pricinii, care a aparținut

bunicului său T.N.I., însă, conform adresei nr.728 din 15 februarie 2005 emisă

de Primăria comunei Ișalnița, pentru terenul care a aparținut bunicului

petentului a formulat cerere în temeiul Legii nr. 18/1991 nepoata acestuia

T.M., în beneficiul căreia s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru

suprafața de 1,38 ha teren, fiind emis și titlu de proprietate, iar cu

diferența a fost înscrisă în anexa 40. Prin urmare, contrar susținerilor

apelantului, în anexa pentru despăgubiri sunt înscrise și suprafețe de teren

care au aparținut bunicului său T.N.I.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

prin decizia civilă nr. 9521 din 18 noiembrie 2005, a admis recursul declarat

de reclamant, a casat decizia pronunțată de instanța de apel și a trimis cauza

aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Instanța de recurs a reținut că,

deși în cauza de față la prima instanță calitate procesuală pasivă a avut

Primăria comunei Ișalnița, în apel procesul s-a purtat între apelant și

Consiliul local al comunei Ișalnița.

Legitimarea procesuală a primăriei

derivă din prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, iar primarul

emite dispoziția ca reprezentat al deținătorului imobilului și nu în nume

propriu.

În decizia pronunțată de instanța de

recurs se arată că instanța care rejudecă pricina va avea în vedere și

celelalte critici formulate prin motivele de recurs privind regimul juridic al

imobilului, pentru a stabili cu certitudine dacă sunt incidente prevederile

Legii nr. 10/2001, sau ale Legii nr. 1/2000.

Rejudecând pricina, Curtea de Apel

Craiova, prin decizia civilă nr. 629 din 31 august 2006, a respins apelul

declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 92 din 2 martie 2004 a

Tribunalului Dolj, reținând că prin dispoziția contestată a fost soluționată

notificarea prin care apelantul-reclamant a solicitat să-i fie acordate

despăgubiri pentru terenul în suprafață de 3750 mp, pe care este amplasat

Combinatul Chimic Ișalnița.

Cererea a fost respinsă, cu motivarea

că suprafața de 0,37 ha teren a fost trecută în anexa 40, iar prin contestația

adresată instanței s-a solicitat restituirea în natură a terenului. Or,

potrivit Legii nr. 10/2001, apelantul-reclamant nu poate formula pretenții

asupra unor imobile care au fost revendicate prin procedura prealabilă a

notificării, deoarece rezolvarea unei asemenea cereri nu este posibilă direct

în instanță, cu eludarea procedurii speciale prevăzute de lege.

Se mai reține, că reclamantul a

susținut că terenul care face obiectul pricinii nu se identifică cu cel înscris

în anexa 40, însă, contrar susținerilor acestuia, din adresa nr. 1143 din 27

februarie 2004 emisă de Primăria comunei Ișalnița rezultă că terenul în litigiu

a făcut obiectul Legii fondului funciar „fiind validată T.I.E. în anexa 40, la

poziția 716, pentru despăgubiri”, iar din adresa nr. 728 din 15 februarie 2005

rezultă că pentru terenul care a aparținut defunctului T.N.I. a formulat cerere

de restituire T.M.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul care, invocând art. 304 pct.5 și 9 C. proc. civ., arată că

suprafața de teren de 3750 mp care face obiectul pricinii a fost expropriată

anterior colectivizării, fără daune și acte, pentru construirea Combinatului

Chimic Craiova, iar la momentul colectivizării, bunicul său T.I.I. s-a înscris

cu o altă suprafață de teren, restituită conform Legii nr. 18/1991.

Reclamantul a susținut că

suprafețele de teren înscrise în anexa 40 reprezintă „scăzământul” de 25% din

terenul înscris în registrul agricol la data colectivizării și că instanța de

apel „nu a încercat să afle adevărul” cu privire la terenul în suprafață de

3750 mp care face obiectul procesului, așa cum s-a stabilit prin decizia civilă

nr. 9521 din 18 noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Nu s-a

aflat punctul de vedere al Primăriei și Consiliului local Ișalnița, iar

suprafața de teren care face obiectul procesului a fost solicitată în baza

Legii nr. 10/2001, urmând toate căile legale (notificare, acțiune la instanță).

Reclamantul cere ca terenul să-i fie

restituit în natură pe vechiul amplasament și invocă prevederile art. 10 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001.

Analizând recursul, în limita

criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se constată că este fondat.

Greșit prin decizia atacată s-a

reținut că cererea recurentului-reclamant a fost formulată cu eludarea

procedurii speciale prevăzute de lege, pentru că „imobilul nu a fost revendicat

prin procedura prealabilă a notificării” și s-a păstrat sentința apelată, prin

care s-a respins contestația cu motivarea că sunt incidente prevederile art. 8

pct. 1 din Legea nr. 10/2001, fără ca situația de fapt în raport de care pot fi

aplicate aceste prevederi să fie pe deplin stabilită.

Recurentul a declanșat procedura

prealabilă, formulând la data de 24 octombrie 2001 notificarea aflată la fila 4

din dosarul primei instanțe, notificare soluționată prin dispoziția contestată,

în sensul respingerii cererii.

Faptul că prin notificare s-au cerut

despăgubiri pentru terenul în suprafață de 3750 mp proprietatea bunicului

reclamantului, iar prin acțiune s-a solicitat restituirea în natură a

imobilului, nu justifică reținerea de către instanța de apel că sesizarea

instanței s-a făcut „cu eludarea procedurii speciale prevăzute de lege”.

Procedura administrativă prealabilă

are caracter obligatoriu și se declanșează prin formularea notificării.

Or, în prezenta cauză, reclamantul a

formulat notificare cu privire la terenul preluat de la bunicul său, iar după

emiterea dispoziției, acesta a apelat la justiție, în termenul prevăzut de

Legea nr. 10/2001, pentru realizarea dreptului.

Instanța de apel, fără să

administreze alte probatorii, a reținut că situația judiciară a terenului care

face obiectul pricinii rezultă din două adrese, ambele emise de pârâta Primăria

comunei Ișalnița, deși în decizia civilă nr. 9521 din 18 noiembrie 2005, prin

care s-a trimis cauza spre rejudecare, există îndrumarea să se stabilească „cu

certitudine” dacă sunt incidente prevederile Legii nr. 10/2001 sau ale Legii

nr. 1/2000.

Față de conținutul contractului de

vânzare-cumpărare, aflat la dosarul tribunalului, care atestă cumpărarea de

către I.N.S.T. a suprafeței de 3750 mp teren, cu indicarea vecinătăților

terenului și de susținerea recurentului-reclamant, făcută prin notificare și în

tot cursul procesului, că această suprafață de teren a fost preluată de stat

pentru construirea Combinatului Chimic Ișalnița, greșit instanța de apel a

reținut că regimul juridic al terenului rezultă din cele două adrese emise de

pârâtă, în care, fără să se precizeze că terenul care face obiectul pricinii a

făcut și obiectul cererilor formulate în baza Legilor nr. 18/1991 și nr.

1/2000, se arată care sunt suprafețele de teren solicitate de mama

reclamantului și de T.M. (nepoata defunctului T.I.) și modalitatea de

soluționare a cererilor formulate de acestea.

Pentru stabilirea regimului juridic

al terenului, în raport de care sunt sau nu incidente prevederile Legii nr

.10/2001, în cauză, se impune administrarea probei cu înscrisuri privitoare la

preluarea imobilului de către stat și a modului în care s-a realizat preluarea.

De asemenea trebuie administrată proba cu expertiză tehnică cadastrală, având

ca obiective: stabilirea amplasamentului terenului cumpărat de autorul recurentului-reclamant;

dacă pe acest teren se află Combinatul Chimic Ișalnița; dacă terenul este liber

de construcții.

Față de înscrisurile privitoare la

suprafețele de teren avute în proprietate de bunicul recurentului, de cererile

de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de T.E. și T.M. și de

titlurile de proprietate depuse la dosar, expertul trebuie să mai stabilească

dacă terenul care face obiectul procesului se include în suprafețele de teren

pentru care a fost reconstituit dreptul în baza Legii nr. 18/1991 și a Legii

nr. 1/2000.

Acest probatoriu nu poate fi

administrat de Înalta Curte, care, conform art. 314 C. proc. civ., hotărăște

asupra fondului numai în cazurile în care casează hotărârea atacată, în sensul

aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin

stabilite.

De aceea, se va admite recursul

declarat de reclamant, va fi casată hotărârea atacată și se va trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe care, cu ocazia rejudecării, va administra

probatoriul necesar pentru stabilirea deplină a situației de fapt, în sensul

celor menționate, și va avea în vedere toate mijloacele de apărare invocate de

părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul T.I.A.N. împotriva deciziei nr. 629 din 31 august 2006 a Curții de

Apel Craiova, secția civilă, pe care o casează.

Trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 17 mai 2007.