ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4294/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din14

decembrie 2009 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția pentru cauze cu minori și de

familie, pronunțată în dosarul nr. 364/85/2009, s-a dispus menținerea stării de

arest a inculpatului L.I. în temeiul art. 300/2 C. proc. pen. combinat cu art.

160/b alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de

Apel a reținut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării

preventive față de inculpat subzistă în continuare, impunând privarea de

libertate a acestuia.

Împotriva acestei încheieri, în

termen legal, a declarat recurs inculpatul L.I. criticând-o pentru

netemeinicie, solicitând casarea acesteia și punerea sa în libertate.

Înalta Curte, examinând cauza prin

prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385/6

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.

Potrivit art. 160/b alin. (1) C.

proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control

judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

Totodată, conform art. 160/b alin. (3)

C. proc. pen., „când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată,

menținerea arestării preventive”.

În cauză, așa cum rezultă din

încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor

impuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de

drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă,

impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Înalta Curte apreciază, în raport de

modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii faptelor

și de consecințele acestora, inculpatul fiind trimis în judecată pentru

săvârșirea, în concurs, a unei infracțiuni de omor deosebit de grav în concurs

cu infracțiunea de tâlhărie, că lăsarea în libertate a acestuia prezintă

pericol social concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de

insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție.

Pe de altă parte, în cauză deja a

fost pronunțată o hotărâre de condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă

de 9 (nouă) ani închisoare, cu aplicarea art. 99 C. pen.

Toate aceste aspecte justifică

dispoziția instanței de apel, în sensul menținerii arestării preventive, astfel

că Înalta Curte, conform art. 385/15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul L.I. împotriva încheierii din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul

nr. 364/85/2009.

Obligă recurentul inculpat să plătească

suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 23 decembrie 2009.