ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1070/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1070/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Prin Sentința penală

nr. 523/PI din 30 decembrie 2011, Tribunalul Timiș, în rejudecare, a schimbat

încadrarea juridică reținută în sarcina inculpaților I.A.A. și O.N.C., în

sensul înlăturării prevederilor alin. (4) din conținutul infracțiunii de

înșelăciune.

Au fost condamnați

inculpații:

- I.A.A. la o

pedeapsă rezultantă de 13 ani închisoare (13 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 1 an închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.) cu executare în regim de detenție și interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o perioadă de 5

ani după executarea pedepsei principale, deducându-se prevenția de la 15

ianuarie 2007 până la 26 mai 2008, inclusiv;

- O.N.C. la o

pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare (10 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 1 an închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.) cu executare în regim de detenție și interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o perioadă de 5

ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 14, art.

346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., inculpatul I.A.A. a fost

obligat la plata de despăgubiri civile în cuantum de: 95:170,8 RON către partea

civilă SNP P. SA; 60.072,95 RON și penalizări de întârziere de 0,5% pe zi

calculate de la data scadenței și până la plata efectivă a debitului; 68.352,28

RON către partea civilă SC B. SRL; 51.539,05 RON către partea civilă SC D.G.

SRL; 6.367 RON către partea civilă SC B.C. SRL; inculpații I.A.A. și O.N.C., în

solidar, au fost obligați la despăgubiri civile în cuantum de: 86.917,30 RON

către partea civilă SC G.T. SRL și penalități de întârziere de la data

scadenței obligației până la data plății efective; 41.657,33 RON către partea

civilă SC B.G. SRL; 94.795,6 RON penalități de 1%/zi începând cu data scadentă

până la plata efectivă a datoriei, către partea civilă SC P.O. SRL; 39.110,5148

RON către partea civilă SC L.D. SRL.

În baza art. 348 C.

proc. pen. s-au desființat înscrisurile false: nota de comandă din 2 iulie

2002, delegația pentru ridicare mărfuri din 2 iulie 2002, fila CEC din 16 iulie

2002, facturile fiscale nr. X1 din 2 iulie 2002 și nr. X2 din 2 iulie 2002,

facturile nr. X3 din 2 iulie 2002 și nr. X4 din 2 iulie 2002, ordinul de plată

din 28 martie 2005, filele CEC X5 și X6, comanda de marfă din 5 iunie 2006,

factura fiscală din 28 iunie 2006, aviz de însoțire a mărfii din 28 iunie 2006,

factura fiscală din 3 iulie 2006, aviz de însoțire a mărfii din 3 iulie 2006,

factura fiscală din 10 iulie 2006, aviz de însoțire a mărfii din 10 iulie 2006,

factura fiscală din 17 iulie 2006, aviz de însoțire a mărfii din 17 iulie 2006,

facturile fiscale din 6 mai 2005, din 9 mai 2005, din 29 aprilie 2005, doar în

ceea ce privește mențiunile nereale.

S-au restituit către

inculpatul I.A.A. trei cartele O. cu seriile X7, X8 și X9.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Tribunalul Timiș a reținut, în esență, că:

a) La data de 2 iulie

2002, inculpatul I.A.A., printr-o persoană interpusă, rămasă neidentificată, a

înșelat SC SNP P. SA, cu ocazia încheierii și executării contractului de

cumpărare a 44.490 litri benzină fără plumb, cauzându-i un prejudiciu de

89.925,1752 RON ce reprezenta contravaloarea mărfii pentru achitarea căreia a

fost emisă fila CEC din 16 iulie 2002 (din carnetul primit de inculpatul la

preluarea SC D.D. SRL), ce a fost refuzată la plată pentru lipsa de mandat a

semnatarului și lipsa totală a disponibilului bănesc, produse ce au fost

valorificate de inculpat în aceeași zi, către SC Ț.O. SRL, la prețul de

81.959,805 RON.

În realizarea

activității infracționale inculpatul a completat cu date nereale nota de

comandă din 2 iulie 2002 și delegația de ridicare mărfuri din 2 iulie 2002,

determinându-l pe funcționarul SC SNP P. SA să consemneze fără vinovăție date

fictive în facturile fiscale nr. X3 din 2 iulie 2002 și nr. X4 din 2 iulie 2002

în baza cărora s-a livrat marfa de către partea civilă, iar pentru vânzarea

mărfii către SC Ț.O. SRL a mai completat cu date false facturile fiscale nr. X1

din 2 iulie 2002 și nr. X2 din 2 iulie 2002; emise în calitate de furnizor de

SC D.D. SRL, societate ale cărei părți sociale au fost cumpărate de către

acesta la data de 12 iunie 2002, fără ca ulterior să se efectueze mențiunile

corespunzătoare la Registrul Comerțului.

Relevante pentru

dovedirea vinovăției inculpatului I.A.A. au fost considerate declarațiile

martorilor Ș.E.D., G.D., S.I., C.I., C.T. și o serie de înscrisuri sub

semnătură privată falsificate.

În drept, s-a reținut

că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de

complicitate la înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată

prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

și art. 290 C. pen.

b) La data de 28

martie 2005, inculpatul I.A.A., atribuindu-i calități neadevărate și folosind

un ordin de plata fals emis de SC B.R., a încercat să înșele SC I. SA cu ocazia

achiziționării a 48.800 kg grâu în valoare de 2.6132,4 RON, marfă care însă nu

a fost livrată, s-a descoperit că ordinul de plată era fals.

Au fost avute în

vedere în susținerea activității ilicite a inculpatului declarațiile martorului

D.C., care l-a identificat după planșe foto pe inculpat ca fiind persoana ce

s-a prezentat T.I.A., ale martorului T.I., concluziile expertizei

criminalistice potrivit cărora facturile ce conțineau date nereale au fost

completate de inculpat, precum și o serie de înscrisuri false.

În drept, s-a

constatat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale

infracțiunilor de tentativă la înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură

privată prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3)

C. pen. și art. 290 C. pen.

c) În perioada 8 mai

2006 - 29 iunie 2006, inculpatul I.A.A., prezentându-se cu numele T.I.A. și în

calitate de asociat unic al SC S.C. SRL (firmă pe care a preluat-o în

septembrie 2005) a folosit filele CEC X5 și X6 pe care le falsificase și un

bilet la ordin, refuzat pentru lipsă de disponibil, pentru a înșela SC T.E. SRL

cu prilejul încheierii și executării unor contracte de cumpărare materiale

electrice, cauzând un prejudiciu de 599.182,95 RON.

Declarațiile

martorilor M.C., M.C.A., N.D.S., D.O.M., B.P., B.Ș. și B.L., instrumentele de

plată falsificate ori respinse la plată pentru lipsă de disponibil, dat fiind

că firmele erau în incidență majoră de plată, motiv pentru care li s-a interzis

emiterea de bilete la ordin, precum și înscrisurile sub semnătură privată

completate cu date nereale au fost condus la stabilirea vinovăției inculpatului

pentru acest act material.

În drept, s-a constatat

că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de

înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, ambele în formă

continuată prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) (3) și (5) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

d) În perioada 28

iunie 2006 - 17 iulie 2006, inculpatul I.A.A., prezentându-se sub numele de

S.A. și în calitatea nereală de patron al SC M. SRL, a înșelat SC B. SRL cu

prilejul încheierii și executării unui contract având ca obiect cumpărarea de

plasă de sârmă sudată, pentru achitarea mărfii predând fila CEC X7 ce a fost

refuzată la plată pentru lipsă de mandat, a semnatarului, cauzând astfel un

prejudiciu de 68.352,29 RON. În plus, fără a avea calitatea de reprezentant al

SC M. SRL a efectuat, în mod repetat, comenzi de marfă, datele înscrise în cele

4 facturi fiscale și în avizele de expediție aferente, fiind nereale și

întocmite fără vinovăție de angajații părții civile.

Vinovăția inculpatului

a fost reținută pe baza declarațiilor testimoniale ale martorilor C.I., S.R.,

B.R.C., L.D., G.P., B.P., o parte dintre aceștia identificându-l pe inculpat

după planșe foto ca fiind persoana care s-a prezentat în calitate de asociat al

SC M. SRL, cu numele de S.A., precum și a actelor ce cuprindeau mențiuni false.

În drept, s-a

constatat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale

infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată,

ambele în formă continuată, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

e) În perioada 24

iulie 2006 - 21 august 2006, inculpatul I.A.A. a înșelat SC D.G. SRL cu

prilejul încheierii și executării unui contract de cumpărare de piese de

asamblare în valoare de 51.539,05 RON, pentru plata mărfii acesta predând în

numele SC M. SRL un număr de 4 file CEC X8, X9, X10 și X11, către martorul L.L.

(șofer la SC D.G. SRL), refuzate la plată pentru lipsa de mandat a

semnatarului. Cu ocazia livrărilor de marfă inculpatul a semnat în fals, în

calitate de reprezentant al SC M. SRL, 5 facturi fiscale, iar o parte din marfa

achiziționată a vândut-o prin intermediul martorilor B.P. și S.O. către SC T.C.

SRL.

Activitatea

infracțională a rezultat din declarațiile martorilor N.D., S.A.M., L.L.,

V.L.A., S.A.A., B.P. și S.O., recunoașterea inculpatului după planșă foto

efectuată de o parte dintre martori, înscrisurile falsificate.

În drept, s-a

constatat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale

infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată,

ambele în formă continuată, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

f) La datele de 9

ianuarie 2007 și 10 ianuarie 2007, inculpatul I.A.A. i-a solicitat lui F.A.S.,

să se prezinte, în calitate de reprezentant al SC A.C. SRL, la sediul SC B.F.G.

SRL cu pentru a ridica un număr de 6 anvelope, în valoare de 6.372 RON, în

schimb urmând să predea fila CEC X12 și un bilet la ordin, semnate și

ștampilate de către acesta, ce au fost refuzate la plată pentru lipsă

disponibil.

Mijloacele de probă

care au stat la baza reținerii împrejurărilor faptice de către instanța de fond

au fost declarațiile lui F.A.S., ale martorului cu identitate protejată L.Y.,

ale martorilor G.V.R., U.S., G.V., R.S., G.C., instrumentele de plată,

facturile falsificate.

În drept, s-a

constatat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 C. pen.

raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

g) La datele de 11,

12 și 15 ianuarie 2007 inculpatul I.A.A., împreună cu alte persoane, a încercat

să înșele SC F. SRL cu prilejul încheierii unui contract de cumpărare a unui

număr de 12 anvelope, în valoare de 13.805,29 RON, pentru care s-a emis un

bilet la ordin completat și semnat de F.A.S., însă reprezentanții societății

vânzătoare au refuzat să elibereze marfa acestuia din urmă în lipsa prezentării

unor documente suplimentare.

S-a reținut vinovăția

inculpatului pe baza declarațiilor numitului F.A.S., ale martorului cu

identitatea protejată L.Y., ale martorilor S.C., C.F., B.D.S., a

proceselor-verbale de redare a convorbirilor din care rezultă că inculpatul

I.A.A. a discutat cu un reprezentant al SC F. SRL în legătură cu achiziția de

anvelope.

În drept, s-a

constatat că fapta inculpatului I.A.A. întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de tentativă la înșelăciune prevăzută de art. 20 C. pen. raportat

la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

h) În perioada

aprilie - mai 2005, inculpații I.A.A. și O.N.C., care s-au prezentat ca

reprezentanți ai SC C.O.C. SRL, i-au indus și menținut în eroare pe

reprezentanții SC G.T. SRL de la care au achiziționat cantitatea de 42.290

litri motorină euro 3, cauzând un prejudiciu de 86.917,30 RON ce reprezintă

contravaloarea unei părți din marfa livrată și neachitată, după ce în mai multe

rânduri au făcut demersuri pentru a-i convinge de solvabilitatea firmei

cumpărătoare, sens în care au plătit parțial prețul produselor, după care au

emis o filă CEC completată și semnată de cel de-al doilea inculpat, pentru ca

apoi să-și cesioneze părțile sociale către martorul N.L.I.

Relevante în

susținerea vinovăției celor doi inculpați au fost apreciate ca fiind

declarațiile martorilor P.S., C.M.M., R.I.S., M.M., M.G. și N.L.I.,

procesele-verbale de recunoaștere după planșe foto, instrumentele de plată emise,

facturile fiscale.

În drept, s-a

constatat că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. art. 215

alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

i) În perioada 25

aprilie 2005 - 15 mai 2005, inculpații I.A.A. (complice) și O.N.C. (autor),

reprezentanți ai SC C.O.C. SRL, au indus și menținut în eroare SC B.G. SRL,

societate de la care au cumpărat 25.550 litri carburanți, plătind o parte din

prețul mărfii, pentru ca ulterior inculpatul O.N.C. să emită fila CEC X13,

completând-o și semnând-o, și care a fost refuzată la plată pentru lipsă de

disponibil, întrucât emitentul era în interdicție bancară, cauzând astfel un

prejudiciu de 41.657,33 RON.

Împrejurările de fapt

au fost reținute din coroborarea declarațiilor martorilor B.I., M.G. cu

concluziile Raportului de constatare tehnico-științifică din 5 iunie 2006, cu

facturile fiscale, actele emise de unitățile bancare.

În drept, s-a

constatat că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. art. 215

alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

j) La datele de 5 mai

2005 și 6 mai 2005, inculpații I.A.A. și O.N.C., acționând în numele SC C.O.C.

SRL, au înșelat reprezentanții SC P.O. SRL cu prilejul încheierii și executării

unui contract de cumpărare a 32.484 litri carburanți, cauzând un prejudiciu de

94.795,6 RON reprezentând contravaloarea mărfii livrate și neachitate, pentru

plata căreia s-a emis fila CEC X14 semnată la rubrica trăgătorului de

inculpatul O.N.C., care a fost respinsă la plată pentru lipsă de disponibil. Cu

toate că cei doi inculpați au promis părții civile că urmau să plătească

valoarea mărfii într-un final, au cesionat societatea în numele căreia au

acționat, lăsând neachitat debitul restant.

Relevante în

susținerea situației de fapt au fost considerate declarațiile martorilor

T.S.D., P.I., M.D., I.I., concluziile raportului de constatare tehnico-științifică,

facturile fiscale, instrumentele de plată, adresele unității bancare.

În drept, s-a

constatat că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. art. 215

alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

k) La data de 25 mai

2005, inculpații I.A.A. (complice) și O.N.C. (autor), folosind același mod de

operare, au înșelat reprezentanții SC L.D. SRL cu prilejul încheierii și

executării unui contract de cumpărare a 11.862 kg carburanți (benzină euro 95

și motorină eurodiesel, cauzând un prejudiciu de 39.110,75 RON, constând în

prețul mărfii livrate și neachitate, pentru plata căreia s-a emis fila CEC X15

semnată la rubrica trăgătorului de inculpatul O.N.C., care a fost respinsă la

plată pentru lipsă de disponibil.

Mijloacele de probă

reținute în dovedirea vinovăției celor doi inculpați sunt depozițiile

martorilor L.N., P.M., adresele emise de unitatea bancară, instrumentele de

plată refuzate pentru lipsă de disponibil.

În drept, s-a

constatat că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

1) Inculpatul O.N.C.

a încheiat în fals procesul-verbal de predare-primire din 31 mai 2005 prin care

se atesta că o dată cu cesionarea SC C.O.C. SRL, martorului N.L.I. i-au fost

predate acestuia diferite cantități de carburanți pe care urma să le achite

societăților de la care cei doi inculpați le cumpăraseră. În plus, același inculpat,

în realizarea activității de inducere în eroare a SC P.O. SRL, SC G.T. SRL, a

menționat în cuprinsul mai multor facturi fiscale pe care le-a completat date

nereale.

Activitatea

infracțională desfășurată O.N.C. s-a reținut pe baza concluziilor raportului de

constatare tehnico-științifică, a declarațiilor martorilor N.L.I., P.I.,

B.M.O., facturilor fiscale falsificate.

În drept, s-a

constatat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată,

prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța de fond a

considerat că se impune schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării

dispozițiilor alin. (4) din conținutul infracțiunii de înșelăciune și care se

referă la inducerea în eroare și prin emiterea de file CEC, întrucât nu sunt

întrunite condițiile pentru emiterea unor astfel de instrumente de plată (nu

exista specimen de semnătură; fila CEC nu a fost semnată de persoana care avea

drept de semnătură în bancă sau beneficiarul știa că la data emiterii fila CEC

nu putea fi încasată).

La individualizarea

pedepsei aplicate inculpatului I.A.A. s-au avut în vedere cele 11 acte

materiale comise (9 în formă consumată și 2 în formă tentată), care au condus

la producerea unui prejudiciu total de 1.077.850 RON, modalitatea în care a

organizat ampla activitate infracțională din care rezultă o specializare a

acestuia în acțiuni de înșelare a agenților economici, dar și poziția sa

procesuală de nerecunoaștere, motiv pentru care s-a apreciat că o pedeapsă în

cuantum de 16 ani închisoare ar asigura scopul prevăzut de art. 52 C. pen.,

însă dat fiind principiul de drept potrivit căruia este interzisă agravarea

situației în propria cale de atac, a fost menținută pedeapsa de 13 ani

închisoare aplicată acestuia în primul ciclu procesual, respectiv anterior

admiterii apelului său și trimiterii cauzei spre rejudecare.

Pentru infracțiunea

de fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma continuată s-a stabilit o

pedeapsă de un an închisoare.

Raportat la

inculpatul O.N.C., tribunalul a reținut că a comis 4 acte materiale de

înșelăciune în formă consumată, cauzând un prejudiciu 262.479 RON, implicarea

sa alături de coinculpatul I.A.A. în activitatea infracțională având un rol

important, fapt pentru care a apreciat că o pedeapsă în cuantum de 12 ani

închisoare s-ar impune a-i fi aplicată, însă pentru aceleași rațiuni ca cele

anterior dezvoltate a fost menținută pedeapsa de 10 ani închisoare.

În raport de natura

și gravitatea infracțiunii de înșelăciune, instanța de fond a interzis celor

doi inculpați, ca pedeapsă complementară, dreptul de a fi aleși în autoritățile

publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând

exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a fi administratori ai

unei societăți comerciale, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei

principale.

Pe latură civilă

inculpații au fost obligați la repararea prejudiciului produs prin activitatea

infracțională, în raport de contribuția fiecăruia.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel inculpații I.A.A. și O.N.C.

Inculpatul I.A.A. a

solicitat admiterea apelului și trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea

urmăririi penale întrucât nu i-a fost respectat dreptul la apărare, avocatului

său nepermițându-i-se să participe la efectuarea tuturor actelor de urmărire

penală, iar rechizitoriul nu a fost vizat de procurorul ierarhic superior,

potrivit art. 264 alin. (3) C. proc. pen.

S-a mai solicitat

trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât judecătorul fondului nu a

administrat anumite probatorii pe care le încuviințase, nu a pus în discuția

părților schimbarea de încadrare juridică, a respins administrarea unor

mijloace de probă, și nu în ultimul rând, nu s-a conformat deciziei de

trimitere spre rejudecare dată de instanța de apel, sens în care nu a

clarificat anumite împrejurări de fapt.

Inculpatul O.N.C.,

prin apărătorul din oficiu, a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. c) C.

proc. pen., iar în subsidiar redozarea pedepsei.

Prin Decizia penală

nr. 109/A din 31 mai 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins

ca nefondate apelurile celor doi inculpați.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de prim control judiciar a constatat că judecătorul

fondului a făcut o corectă analiză a materialului probator, în baza căruia a

reținut starea de fapt.

În acest context, s-a

reținut pe baza declarațiilor martorilor Ș.E.D., G.D., S.I., C.T., B.E.,

înscrisurilor, raportului de constatare tehnico-științifică, că, la data de 2

iulie 2002, inculpatul I.A.A., prin intermediul unei persoane neidentificate, a

înșelat SC SNPO P. SA cu ocazia încheierii contractului de cumpărare a 44.490

litri benzină fără plumb, cauzând un prejudiciu de 89.925,1752 RON, prin

neachitarea mărfii, pe care în aceeași zi a vândut-o altei societăți. La

realizarea activității infracționale inculpatul s-a folosit și de mijloace

frauduloase constând în înscrisuri falsificate, inclusiv file CEC semnate de o

persoană care nu fusese împuternicită cu drept de semnătură în bancă.

Coroborând

depozițiile martorilor D.C., A.F., T.I.B., C.V., U.I., s-a constatat că, la 28

martie 2005, inculpatul I.A.A. a încercat să înșele SC "I." SA

folosind mijloace frauduloase prin atribuire de calități false și a unui ordin

de plată fals, cu ocazia încheierii și executării contractului de achiziționare

a 48.800 kg grâu, marfă care însă nu a mai fost livrată întrucât vânzătorul a

descoperit că ordinul de plată era fals.

Din declarațiile

martorilor M.C., M.C.A., N.D.S., D.O.M., B.Ș., B.L., înscrisuri, raportul de

constatare tehnico-științifică a rezultat că, în perioada 8 mai 2006 - 29 iunie

2006, inculpatul I.A.A. a înșelat SC T.E. SRL prin cumpărarea de materiale

electrice, pentru achitarea cărora a folosit o filă CEC și un bilet la ordin

falsificate, cauzând astfel un prejudiciu de 599.182,95 RON.

S-a mai reținut că,

în perioada 28 iunie 2006 - 17 iulie 2006, același inculpat a înșelat SC B.

SRL, firmă de la care a cumpărat plasă de sârmă sudată, marfă pe care nu a

achitat-o cauzând un prejudiciu de 68.352,29 RON, așa cum rezultă din

depozițiile martorilor C.I., B.R.C., S.R., L.D., G.P., B.P., C.A.V., C.O.M.

În perioada 24 iulie

2006 - 21 august 2006, inculpatul I.A.A. a înșelat SC D.G. SRL, societate

căreia i-a înmânat pentru plata mărfii achiziționate 5 file CEC fără acoperire,

cauzând un prejudiciu de 51.539,05 RON, instrumentele de plată fiind semnate de

o terță persoană rămasă neidentificată, împrejurări faptice dovedite de

declarațiile martorilor N.A., S.A.M., L.L., S.O., B.P.

Declarațiile

martorilor G.V.R., U.S., R.S., G.C., precum și ale martorului cu identitate

protejată L.Y. au susținut acuzația că în datele de 9 ianuarie 2007 și 10

ianuarie 2007, inculpatul I.A.A., în calitate de complice, a contribuit la

înșelarea SC B.C. SRL cu prilejul încheierii contractului de cumpărare a șase

anvelope, rămase neachitate cauzând un prejudiciu de 6.372 RON.

Încercarea aceluiași

inculpat de a înșela SC F. SRL de la care a cumpărat 12 anvelope, pentru plata

cărora a fost predat un bilet la ordin fără acoperire, cauzându-se un

prejudiciu de 13.805,29 RON, a fost reținută din coroborarea declarațiilor lui

F.A.S., ale martorilor S.C., C.F., B.D.S., ale martorului cu identitate

protejată L.Y. și ale proceselor-verbale de redare a interceptărilor

convorbirilor telefonice.

În perioada aprilie -

mai 2005, inculpații I.A.A. și O.N.C. au înșelat SC G.M.T. SRL cumpărând 42.290

litri de motorină, pentru achitarea mărfii inculpatul O.N.C. predând o filă CEC

refuzată la plată din lipsa totală de disponibil și astfel au cauzat un

prejudiciu de 86.917,30 RON, situație de fapt reținută în apel pe baza

depozițiilor martorilor P.S., C.M.M., R.S., M.M. și înscrisurilor.

Declarațiile

martorilor B.I. și M.G., concluziile constatării tehnico-științifice au dovedit

împrejurarea că, în perioada 25 aprilie 2005 - 15 mai 2005, inculpații O.N.C.

și I.A.A., prin folosirea de mijloace frauduloase au înșelat SC B.G. SRL, cu

ocazia executării contractului de cumpărare a 25.550 litri carburanți,

inculpatul O.N.C. predând o filă CEC refuzată la plată din lipsă de disponibil,

creând astfel un prejudiciu de 41.657,33 RON.

S-a mai reținut din

coroborarea declarațiilor martorilor T.S.D., P.I., I.I., raportului de

constatare tehnico-științifică, înscrisurilor, că, la datele de 5 mai 2005 și 6

mai 2005, inculpații I.A.A. și O.N.C., prin folosire de mijloace frauduloase,

au înșelat SC P.O. SRL, firmă de la care au cumpărat carburanți, folosind tot o

filă CEC refuzată la plată din lipsă de disponibil, cauzând un prejudiciu de 94.795,6

RON.

Declarațiile

martorilor L.N., P.M. și N.L. și înscrisurile au fost reținute ca fundament al

vinovăției inculpaților O.N.C. și I.A.A., care la 25 mai 2005, prin folosire de

mijloace frauduloase au înșelat SC L.D. SRL, întrucât în vederea executării

contactului de achiziție carburanți au predat o filă CEC refuzată la plată din

lipsă de disponibil, producând un prejudiciu de 39.110,75 RON.

Din coroborarea

declarațiilor martorilor N.L.I. și P.I. și ale concluziilor raportului de

constatare tehnico-științifică a rezultat și faptul că inculpatul O.N.C. a

falsificat "Proces-verbal de predare-primire încheiat azi, 31 mai

2005", înscris pe care l-a folosit și în faza de urmărire penală.

S-a mai constatat că

judecătorul fondului a reținut în mod corect că faptele celor doi inculpați

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și art. 290 C. pen., ambele în formă

continuată, înlăturând în mod justificat dispozițiile alin. (4) ale infracțiunii

de înșelăciune, întrucât nu erau întrunite condițiile pentru emiterea de file

CEC.

S-a apreciat de

instanța de prim control judiciar că nu le-a fost încălcat inculpaților dreptul

la apărare prin faptul că judecătorul fondului nu a pus în discuție schimbarea

încadrării juridice a faptei, întrucât înlăturarea dispozițiilor alin. (4) din

conținutul infracțiunii prevăzute de art. 215 C. pen. le-a fost favorabilă.

Vinovăția celor doi

inculpați a fost reținută de instanța de apel în raport de ansamblul probator

administrat în cauză și la care a făcut referire, astfel că s-a apreciat ca

fiind nefondate apărările acestora de a fi achitați în baza art. 10 lit. c) sau

d) C. proc. pen.

S-a mai constatat că

instanța de fond a făcut o justă individualizare a tratamentului sancționator

în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Pe latură civilă s-a

apreciat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.

Au fost respinse

toate excepțiile procedurale și nulitățile privind urmărirea penală invocate de

inculpați, constatându-se că nu le-a fost încălcat dreptul la apărate în

condițiile în care în faza judecății au avut dreptul de a propune probe direct

și nemijlocit, iar neconfirmarea rechizitoriului de procurorul ierarhic poate

fi suplinită în fața instanței, așa cum a statuat instanța supremă într-un

recurs în interesul legii.

Neadministrarea unor

probe încuviințate s-a apreciat că nu atrage nulitatea hotărârii instanței de

fond, întrucât acestea pot fi administrate și în calea de atac a apelului, care

este integral devolutivă, însă instanța de prim control judiciar, considerând

ca fiind neutile cauzei probele deja încuviințate de judecătorul fondului, a

revenit asupra acestei dispoziții.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat, în termen legal, recurs inculpații I.A.A. și O.N.C.,

criticând-o sub aspect de nelegalitate și netemeinicie.

Inculpatul I.A.A. a

solicitat achitarea pentru infracțiunile reținute în sarcina sa întrucât

probele administrate în cauză nu-i dovedesc vinovăția, cu atât mai mult cu cât

nu a semnat filele CEC respinse la plată pentru lipsă de disponibil, iar în

subsidiar a solicitat redozarea pedepselor aplicate în raport de circumstanțele

cauzei.

Inculpatul O.N.C. a

solicitat încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 290 C. pen. ca urmare a împlinirii termenului de prescripție specială a

răspunderii penale, reținerea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.,

întrucât deși a recunoscut comiterea infracțiunii de înșelăciune instanța de

fond nu i-a adus la cunoștință aceste prevederi, înlăturarea alin. (5) din

conținutul infracțiunii prevăzute de art. 215 C. pen., având în vedere că

activitatea sa infracțională nu a avut ca rezultat consecințe deosebit de

grave, precum și redozarea pedepsei.

Examinând hotărârile atacate

atât prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare prevăzute de

art. 385

9

pct. 14, 15, 17, 17

2

și 18 C. proc. pen., cât

și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată ca fiind fondate recursurile inculpaților I.A.A. și

O.N.C. pentru următoarele considerente:

În condițiile art.

385

9

pct 15 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă

există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, iar potrivit dispozițiilor

art. 124 C. pen., prescripția înlătură "tragerea la răspundere penală a

persoanei fizice oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenele prevăzute în

art. 122 C. pen. sunt depășite cu încă jumătate.

În speță, inculpatul

O.N.C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în

înscrisuri sub semnătură privată, faptă pedepsită de C. pen. cu închisoarea de

la 3 luni la 2 ani sau amendă și pentru care prescripția specială intervine în

situația în care termenul de 5 ani stabilit în art. 122 alin. (1) lit. d) C.

pen. a fost depășit cu încă jumătate.

Calculând termenul de

prescripție specială de 7 ani și 6 luni prin raportare la data comiterii

infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată

(perioada aprilie - mai 2005), Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

acesta s-a împlinit la 1 decembrie 2012, când a intervenit prescripția

răspunderii penale.

Astfel, în temeiul

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.,

se va dispune încetarea procesului penal față de inculpatul O.N.C. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

Hotărârea recurată

este supusă casării prin prisma cazului prevăzut de art. 385

9

alin.

(1) pct. 17 C. proc. pen., atunci când este contrară legii sau dacă prin

intermediul acesteia s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Potrivit

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., introduse prin Legea nr.

202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, act

normativ intrat în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, judecata în cazul

recunoașterii vinovăției se face conform procedurii simplificate doar în cazul

în care sunt întrunite cumulativ două condiții, respectiv inculpatul recunoaște

faptele astfel cum au fost reținute prin actul de sesizare al instanței până la

începerea cercetării judecătorești și solicită ca soluționarea cauzei să aibă

loc numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Chiar dacă în speță

cercetarea judecătorească a început anterior intrării în vigoare a Legii nr.

202/2010, inculpatul O.N.C. ar fi putut solicita aplicarea dispozițiilor

referitoare la procedura recunoașterii vinovăție conform art. XI din O.U.G nr.

121/2011, publicată în M.Of. nr. 931/29.12.2011, la primul termen de judecată

cu procedură completă, imediat următor intrării în vigoare a acestui act

normativ, respectiv, în apel, la data de 5 aprilie 2012, în condițiile în care

hotărârea primei instanțe a fost pronunțată la data de 30 decembrie 2011,

dezbaterile în cauză având loc la ultimul termen de judecată din 30 noiembrie

2011, lucru pe care însă nu l-a făcut întrucât a lipsit.

Omisiunea organului

judiciar de a aduce la cunoștință dispozițiile art. 320

1

C. proc.

pen. atrage nulitatea relativă în condițiile art. 197 alin. (1) C. proc. pen.,

și nu nulitatea absolută a hotărârii, întrucât nu se încadrează în cazurile

care potrivit alin. (2) al aceluiași articol cad sub incidența sancțiunii

nulității absolute.

Fiind vorba de o

nulitate relativă, care intervine în măsura în care i-a fost produsă

inculpatului o vătămare, poate determina anularea deciziei penale numai dacă a

fost invocată la termenul la care instanța trebuia să îi aducă la cunoștință

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., adică la data de 5 aprilie

2012.

Cum însă la acest

termen de judecată, inculpatul O.N.C. nu s-a prezentat, instanța de apel nu a

înțeles să aducă în discuție efectele procedurii recunoașterii de vinovăție,

astfel că în condițiile art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen., eventuala

vătămare ce i-a fost cauzată prin nerespectarea dispozițiilor art. 320

1

alin. (3) C. proc. pen., a fost acoperită.

În cazul infracțiunii

de înșelăciune, comisă în formă continuată, rezultatul activității

infracționale este unic și reprezintă suma prejudiciilor produse prin fiecare

act material care intră în conținutul infracțiunii unice și, prin urmare, dacă

valoarea totală a pagubei depășește suma de 200.000 RON, sunt incidente

prevederile art. 215 alin. (5) C. pen.

În speță, inculpatul

O.N.C. a fost trimis în judecată și condamnat de instanțele inferioare pentru

infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, infracțiune în al cărei

conținut constitutiv sunt incluse 4 acte materiale comise cu ajutorul

coinculpatului I.A.A. în dauna SC G.T. SRL (86.917,30 RON), SC B.G. SRL (41.657,33

RON), SC P.O. SRL (94.795,6 RON) și SC L.D. SRL (39.110,5148 RON).

Împrejurarea că

sumele care reprezintă prejudiciul cauzat fiecărei părți vătămate nu depășește

cuantumul de 200.000 RON nu are relevanță sub aspectul încadrării juridice,

întrucât pentru a fi înlăturată incidența dispozițiilor privind consecințele

deosebit de grave față de infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, ar

trebui ca valoarea totală a pagubei să fie inferioară acestei limite.

Or, în speță, se

constată că pragul cerut de lege pentru reținerea prevederilor art. 215 alin.

(5) C. pen. este depășit, fără să fie avute în vedere și penalitățile de

întârziere, așa cum a invocat inculpatul O.N.C. în apărarea sa.

Totalul prejudiciilor

produse prin fiecare acțiune ce intră în conținutul infracțiunii de înșelăciune

în formă continuată este superior limitei de 200.000 RON și la stabilirea

acestuia nu au fost incluse penalitățile de întârziere, astfel că nu se impune

schimbarea încadrării juridice în sensul solicitat de inculpatul O.N.C.

Potrivit

dispozițiilor art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt

supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință

pronunțarea unei soluții greșite de achitare sau de condamnare. Eroarea de fapt

constituie caz de casare ori de câte ori într-o cauză este evidentă stabilirea

eronată a faptelor în existența sau inexistența lor, în natura acestora sau în

împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a

probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului acestora, cu

condiția să fi influențat asupra soluției. Așadar, greșita examinare a probelor

administrate la instanța de fond, sens în care se constată că la dosar este o

probă când în realitate aceasta nu există, ori se consideră că anumite probe

demonstrează existența unei împrejurări, când de fapt, din mijloacele de probă

reiese contrariul, conduce la comiterea unei erori grave în reținerea situației

de fapt.

Ca atare, existența

erorii de fapt, ca motiv de casare, nu poate rezulta dintr-o reapreciere a

probelor administrate, atribut ce îi este recunoscut doar instanței de prim

control judiciar, prin prisma dispozițiilor art. 378 alin. (2) C. proc. pen.

În speță, inculpatul

I.A.A., în cadrul motivelor de recurs dezvoltate în ședință publică, nu a fost

în măsură să evidențieze vreo contradicție evidentă și controversată între

conținutul probelor și împrejurările de fapt stabilite de către instanțele

inferioare, fiind neîntemeiate susținerile acestuia că nu a săvârșit

infracțiunile de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată,

ambele în formă continuată reținute în sarcina sa.

Din elementele de

fapt, corect stabilite de tribunal și însușite de instanța de prim control

judiciar, rezultă, fără echivoc, că probele administrate în cauză atât în faza

de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești - declarațiile

reprezentanților părților civile, ale martorilor Ș.E.D., G.D., S.I., C.T.,

B.E., D.C., A.F., T.I.B., C.V., U.I., M.C., M.C.A., N.D.S., D.O.M., B.Ș., B.L.,

C.I., B.R.C., S.R., L.D., G.P., B.P., C.A.V., C.O.M., N.A., S.A.M., L.L., S.O.,

B.P., G.V.R., U.S., R.S., G.C., P.S., C.M.M., M.M., B.I., M.G., T.S.D., P.I.,

I.I., L.N., P.M., N.L. și ale martorului cu identitate protejată L.Y.,

concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică, înscrisuri, ordine

de plată respinse pentru lipsă de disponibil, relații de la unitățile bancare

și nu în ultimul rând declarațiile coinculpatului O.N.C., dovedesc, dincolo de

orice îndoială rezonabilă, vinovăția inculpatului I.A.A., care în perioada 2002

- 2005 a indus în eroare mai multe societăți comerciale, prin diferite mijloace

frauduloase, cu ocazia încheierii sau executării de contracte de cumpărare

marfă, pentru plata căreia a emis sau prezentat ordine de plată fără acoperire

respinse de unitățile bancare pentru lipsa de disponibil a trasului sau

interdicție bancară a acestuia.

De fapt, prin

criticile formulate se tinde la o reapreciere a materialului probator din

perspectiva unor raționamente care în opinia inculpatului I.A.A. ar putea

demonstra că nu există probe în susținerea activității infracționale pentru

care a fost condamnat, operațiune ce nu este permis a fi realizată prin prisma

cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Potrivit art. 72 C.

pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile

părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială,

de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Înăuntrul limitelor

pedepsei, definite de legiuitor, rămâne instanței atributul de a

proporționaliza pedeapsa în raport cu celelalte criterii care caracterizează

fapta și făptuitorul, gradul de pericol concret al acestora, astfel încât

sancțiunea să fie capabilă să-și atingă scopul prevăzut în art. 52 C. pen.

Astfel, Înalta Curte

constată că, în cauză, atât judecătorul fondului, cât și instanța de prim

control judiciar nu au făcut o corectă individualizare a pedepselor aplicate

inculpaților I.A.A. și O.N.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune

în formă continuată, ignorând împrejurările în care s-a comis activitatea

infracțională, cât și a datelor care caracterizează persoana acestora.

În ceea ce-l privește

pe inculpatul O.N.C., se constată că activitatea infracțională comisă de acesta

se întinde pe un interval scurt de timp (2 luni), concretizându-se într-o

implicare minimă doar în 4 acțiuni de inducere în eroare, împrejurări care, în

concret, îi conferă o gravitate mai redusă în raport de gradul de pericol

social ridicat pe care legiuitorul i l-a stabilit în mod generic infracțiunii

de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

Pe de altă parte,

trebuie evaluată și conduita inculpatului atât înainte, cât și după comiterea

infracțiunilor, relevante fiind lipsa antecedentelor penale, poziția sinceră,

situația familială, acesta având în întreținere copii minori, demersurile

făcute în vederea acoperirii prejudiciului, date care, în opinia Înaltei Curți,

justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1)

lit. a), b) și alin. (2) C. pen., cu consecința coborârii pedepsei sub minimul

special prevăzut de lege.

În acest context este

de menționat că datelor care caracterizează persoana inculpatului O.N.C. se

impune a li se da o mai mare eficiență și în raport de împrejurările comiterii

faptelor și gravitatea acestora, astfel că aplicarea unui tratament

sancționator mai blând, respectiv reducerea pedepsei principale la 5 ani

închisoare și în mod corespunzător a pedepsei complementare la o durată de 3

ani, este suficient pentru a asigura reeducarea acestuia și realizarea scopului

preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

Chiar dacă

activitatea infracțională desfășurată de inculpatul I.A.A. este amplă, întinzându-se

pe durata mai multor ani (2002 - 2005), iar implicarea sa a fost determinată în

realizarea acțiunilor de inducere în eroare, Înalta Curte apreciază că dată

fiind durata lungă de timp ce a trecut de la comiterea faptelor, respectiv 8

ani, precum și faptul că acesta este infractor primar, se impune o redozare a

pedepsei aplicate pentru infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, în

sensul reducerii cuantumului său până la limita minimă prevăzută de lege, adică

10 ani închisoare.

Constatând, așadar,

că, în cauză, este incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. (2) lit d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpații

I.A.A. și O.N.C., casând în totalitate decizia atacată și în parte Sentința

penală nr. 523/PI din 30 decembrie 2011 a Tribunalului Timiș și, rejudecând:

Va descontopi

pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare aplicată inculpatului I.A.A. în

pedepsele componente, repunându-le în individualitatea lor, va reduce pedeapsa

principală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2),

(3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 13 ani

închisoare la 10 ani închisoare, urmând să o contopească cu pedeapsa de 1 an închisoare

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în final inculpatul având de executat, în

regim de detenție, pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, precum și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a, b) și c) C. pen.

Va descontopi

pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului O.N.C. în

pedepsele componente, repunându-le în individualitatea lor, va reduce pedeapsa

principală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2),

(3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41. alin. (2) C. pen. de la 10 ani

închisoare la 5 ani închisoare și cea complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. de la 5 ani la 3

ani, încetând procesul penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. ca urmare a intervenirii

prescripției răspunderii penale.

Va menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate, cheltuielile judiciare urmând să rămână în

sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de inculpații I.A.A. și O.N.C. împotriva Deciziei penale nr. 109/A

din 31 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Casează în totalitate

decizia atacată și în parte Sentința penală nr. 523/PI din 30 decembrie 2011 a

Tribunalului Timiș și, rejudecând:

Descontopește

pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare aplicată recurentului inculpat I.A.A.

în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa

principală aplicată inculpatului I.A.A. pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. de la 13 ani închisoare la 10 ani închisoare. În baza art. 33

lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 lit. c) C. pen., contopește pedeapsa aplicată

prin prezenta cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani

închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

Face aplicarea art.

71, art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

Constată că

inculpatul I.A.A. este arestat în altă cauză.

Descontopește

pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată recurentului inculpat O.N.C.

în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 11 pct.

2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal

pornit împotriva acestui inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ca urmare a

intervenirii prescripției răspunderii penale.

Face aplicarea art.

74 alin. (1) lit. a), b) și alin. (2) C. pen. și reduce pedeapsa aplicată

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1),

(2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 10 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a, b) și c) C. pen. la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

Face aplicarea art.

71, art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârii atacate.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat I.A.A., în sumă de

300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat O.N.C., în sumă de

75 RON, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 28 martie

2013.

Procesat

de GGC - AZ