ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 210/RC/2016

Deliberând

asupra

cererilor de recurs în casație formulate de inculpații A., B., C., D. și E. împotriva Deciziei penale nr. 407/A din 13 martie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală.

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 2/F din 06 ianuarie 2014 pronunțată în Dosarul nr.

x/3/2012,

Tribunalul București, secția I penală, a hotărât următoarele

:

A respins, ca neîntemeiată, schimbarea de încadrarea juridică pusă în discuție din oficiu.

I. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe inculpatul D. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe inculpatul D. la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen. anterior, a contopit pedepsele mai sus aplicate, urmând ca inculpatul D. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 1 an, în final 4 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În baza art. 88 C. pen. anterior a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la data de 20 decembrie 2011 la data de 27 iulie 2012.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 189 alin. (2) C. pen. anterior, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 65 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen. anterior, a contopit pedepsele mai sus aplicate, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită cu 1 an, în final 8 (opt) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În baza art. 88 C. pen. anterior a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la data de 20 decembrie 2011 la data de 27 iulie 2012.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe inculpatul E. la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 194 alin. (1) și (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 189 alin. (2) C. pen. anterior, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 65 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 292 C. pen. anterior, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.

În baza art. 65 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen. anterior, a contopit pedepsele mai sus aplicate, urmând ca inculpatul E. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită cu 1 an, în final 8 (opt) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În baza art. 88 C. pen. anterior a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la data de 20 decembrie 2011 la data de 27 iulie 2012.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, a condamnat pe inculpatul C. la o pedeapsă de 6 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen. anterior, a contopit pedepsele mai sus aplicate, urmând ca inculpatul C. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită cu 1 an, în final 8 (opt) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În baza art. 88 C. pen. anterior a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la data de 20 decembrie 2011 la data de 16 ianuarie 2012.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe inculpatul F. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen. anterior, a contopit pedepsele mai sus aplicate, urmând ca inculpatul F. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În baza art. 88 C. pen. anterior a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la data de 20 decembrie 2011 la data de 16 ianuarie 2012.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe inculpatul B. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen. anterior, a contopit pedepsele mai sus aplicate, urmând ca inculpatul B. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În baza art. 88 C. pen. anterior a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la data de 20 decembrie 2011 la data de 16 ianuarie 2012.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe inculpatul G. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 194 alin. (1) și (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen. anterior, a contopit pedepsele mai sus aplicate, urmând ca inculpatul G. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În baza art. 88 C. pen. anterior a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la data de 20 decembrie 2011 la data de 16 ianuarie 2012.

În baza art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 194 alin. (1) și (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a condamnat pe inculpatul H. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la șantaj în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. anterior a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la data de 20 decembrie 2011 la data de 16 ianuarie 2012.

A menținut față de inculpații D., E. și A. măsura liberării provizorii sub control judiciar, iar față de inculpații C., F., B. și G. măsura obligării de a nu părăsi țara.

În baza art. 346 raportat la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. anterior a dispus anularea următoarelor acte falsificate: cecurile și biletele la ordin emise de partea vătămată I. în favoarea inculpaților; contractul de împrumut cu garanție imobiliară din data de 04 decembrie 2009, privind suma de 95.000 euro, și contractul de ipotecă dintre partea vătămată I. și inculpatul E. autentificate din 04 decembrie 2009 de B.N.P., Asociați ”J.”, actele adiționale la acest contract, contractul cesiune de creanță dintre inculpatul E., K., soția acestuia, și numitul L. autentificat din 03 mai 2011 de B.N.P., Asociați ”J.”, precum și toate formele de executare silită efectuate în baza acestor contracte; contractul de împrumut sub semnătură privată din data de 04 noiembrie 2010, privind suma de 190.000 lei, dintre SC M. SRL, reprezentată de partea vătămată I., și inculpatul B.; contractul de împrumut cu garanție imobiliară, privind suma pe 150.000 euro, dintre partea vătămată I., pe de o parte, și inculpatul A. și numitul N., autentificat din 30 noiembrie 2010 de B.N.P., ”O. și Asociații”, precum și toate actele de executare silită efectuate în baza acestui contract; contractul de împrumut, privind suma de 600.000 lei, dintre SC M. SRL, reprezentată de partea vătămată I., și inculpatul F.; înscrisurile false de la filele 25-31, 43, 136 vol. 11 d.u.p.).

În baza art. 346 raportat la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. anterior, a dispus restabilirea situației anterioare, în sensul revenirii la situația de carte funciară de dinainte de încheierea contractelor autentice mai sus menționate, prin radierea tuturor mențiunilor efectuate în temeiul acestor contracte și actelor de executare silită.

În baza art. 346 raportat la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. anterior a obligat, în solidar, pe inculpații D., A., E., C., F., B. și G. la plata către partea civilă I. a sumei de 3.056.632 lei și 67.000 euro, daune materiale, și a sumei de 500.000 lei, daune morale.

A menținut sechestrul asigurător instituit prin Ordonanța cu nr. 979D/P/2011 din data de 08 martie 2012 asupra următoarelor bunuri imobile:

- apartamentul situat în București, sector 4, intabulat în C.F., prin încheierea din data de 10 iulie 2002, aparținând inculpatului A.;

- imobilul situat în București, sector 1, aparținând inculpatului E.;

- apartamentul situat în București, sector 1, aparținând inculpatului F.;

- imobilul situat în București, sector 1, aparținând inculpatului F.;

- imobilul situat în București, sector 4, aparținând inculpatului B.;

- imobilul situat în București, sector 4, aparținând inculpatului G..

A menținut sechestrul asigurător instituit prin Ordonanța procurorului cu nr. 979D/P/2011 din data de 20 decembrie 2011 asupra următoarelor sume de bani:

- suma de 13.950 euro, ridicată de la inculpatul G.;

- 1.800 euro, ridicată de la inculpatul B.;

- 21.000 dolari S.U.A., ridicată de la inculpatul F.;

- 4.000 euro, ridicată de la inculpatul E.

În baza art. 353 raportat la art. 163 C. proc. pen. anterior a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra celorlalte bunuri mobile și imobile ale inculpaților D., A., E., C., F., B. și G. în favoarea părții civile I. până la concurența sumelor de 3.056.632 lei și 67.000 euro, reprezentând daunele materiale, și până la concurența sumei de 500.000 lei, reprezentând daunele morale.

A respins, ca neîntemeiate, celelalte daune materiale și morale solicitate de partea vătămată.

A respins, ca inadmisibilă, cererea de anulare a contractelor încheiate de partea vătămată cu numitul P.

A dispus comunicarea prezentei sentințe către

Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, în vederea luării măsurilor legale cu privire la permisul de armă, armele și muniția ridicate de la inculpatul G. cu procesul verbal de percheziție din data de 20 decembrie 2011 (filele 121-126 vol. 11 d.u.p.).

În baza art. 191 C. proc. pen. anterior a obligat pe inculpații D., A., E., C., F., B. și G. la plata a câte 16.000 lei fiecare, iar pe inculpatul H. la plata sumei de 3.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În toamna anului 2009, în condițiile în care societățile comerciale SC M. SRL, SC R. SRL și SC S. SRL, la care era administrator și asociat, se aflau în dificultate, din cauza lipsei de lichiditate și încasării cu întârziere a contravalorii lucrărilor și serviciilor facturate către diverse instituții și autorități publice, partea vătămată I. a apelat la martorul T. pentru acordarea unui împrumut, care să îi permită să achite niște instrumente de plată ce urmau să ajungă la termen și să preîntâmpine intrarea în incidență bancară.

Martorul T. i-a comunicat părții vătămate că nu îi poate oferi împrumutul solicitat, însă are un prieten la București în persoana inculpatului D., care îl poate ajuta în acest sens. T. i-a dat părții vătămate asigurări că D. este un om serios, de familie bună, soția sa este procuror și nu va avea probleme cu acesta.

După câteva zile, partea vătămată a fost sunată de martorul T., care i-a comunicat că la el la birou se află D. și poate veni la o discuție cu privire la împrumutul solicitat.

Partea vătămată s-a deplasat la biroul martorului T., unde inculpatul D. i-a spus că s-a interesat la mai multe cunoștințe despre situația sa financiară și a aflat că este solvabil, astfel că îi va împrumuta suma de 150.000 lei pe o perioadă de o lună.

Ulterior, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul D. la sediul societăților sale, pentru a discuta condițiile împrumutului, ocazie cu care termenul de rambursare a fost fixat după o lună.

Partea vătămată I. a primit de la inculpatul D. împrumutul solicitat, fără a se încheia un act scris, însă inculpatul i-a solicitat și a primit cu titlu de garanție un cec în alb ștampilat și semnat de partea vătămată, în calitate de administrator al uneia dintre societățile comerciale deținute.

Prima instanță a reținut că suma inițială împrumutată părții vătămate de inculpatul D. nu aparținea acestuia, ci celorlalți inculpați și apropiaților acestora, fapt pe care nu l-a adus la cunoștința părții vătămate. Lipsa de disponibilități bănești, în cazul inculpatului D., rezultă atât din declarațiile martorului U. (fila 187 vol. 2 dosarul tribunalului), care arată că de când l-a cunoscut D. a avut dificultăți financiare, dar și din notele de redare a convorbirilor telefonice, din care rezultă problemele financiare, pe care acest inculpat le avea, cât și faptul că inculpatul obișnuia să ia cu împrumut bani cu o dobândă cămătărească ridicată, atât pentru afacerile personale ale acestuia, cât și în scopuri de agrement (filele 324-371 vol.3 d.u.p.).

S-a constatat că inculpatul D. nu a convenit cu partea vătămată ca, în cazul neplății la scadență a datoriei, aceasta sau cecul în alb, primit ca garanție, să fie cedate sau decontate de alte persoane.

Împrejurările și condițiile în care s-a negociat contractul de împrumut rezultă fără niciun dubiu atât din declarațiile părții vătămate, cât și din cele ale inculpatului D., care se coroborează temeinic cu depozițiile martorilor audiați în ambele faze ale procesului penal.

Prima instanță a reținut că solicitarea inculpatului D. de a primi ca garanție o filă CEC semnată în alb nu a fost determinată de dorința firească a acestuia de a se asigura că i se restitui suma împrumutată la termenul convenit, ci de faptul că inculpatul, încă de la început a vizat obținerea unui instrument de constrângere a părții vătămate la plata unor dobânzi cămătărești, emiterea de cecuri în alb având consecințe negative nu doar în plan comercial - intrarea în incidență bancară -, ci și în plan penal - emiterea de cecuri fără acoperire fiind incriminată prin dispozițiile art. 215 C. pen., respectiv art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului.

Partea vătămată I. a fost în imposibilitate de a restitui la termenul scadent întreaga sumă împrumutată, întrucât societățile comerciale pe care le administra nu au încasat contravaloarea lucrărilor facturate către mai multe consiliile locale.

În acest context, inculpatul D. s-a arătat foarte supărat și i-a adus la cunoștință părții vătămate că va introduce la plată fila cec emisă în alb, pe care o va completa cu o sumă mult mai mare, propunându-i însă, în schimb, ca, pentru a-și recupera fila cec, să plătească o dobândă de 30% pe lună la suma împrumutată.

Fiind conștient de consecințele de natură penală ale introducerii în bancă a filei cec cu o valoare foarte mare, precum și de intrarea în incidență bancară a societății emitente, partea vătămată I. a fost de acord cu solicitarea inculpatului D., socotind că, prin încasarea lucrărilor de valoare foarte mare facturate către diverse primării, va reuși să plătească suma împrumutată și dobânzile exorbitante impuse unilateral de inculpatul D.

Drept urmare, în lunile următoare, partea vătămată a emis, în calitate de administrator al societăților comerciale, alte cecuri și bilete la ordin cu o valoare mai mică, sumele înscrise în ele disimulând dobânzi cămătărești impuse unilateral de inculpatul D.

Întrucât sumele datorate cu titlu de dobânzi au crescut foarte rapid, depășind nivelul sumei împrumutate, iar partea vătămată s-a arătat în imposibilitate de a le achita în procentul solicitat, aceasta a încercat să discute cu inculpatul D., însă acesta i-a adresat expresia: ”te mierlesc și pe tine și pe taică-tu, tu nu știi cine sunt eu și nu știi ce persoane se află în spatele meu și a acestei sume de bani”.

Ulterior, inculpatul D. s-a prezentat la biroul părții vătămate, însoțit de inculpații E., A., C. și G., pentru a discuta situația sumelor datorate reflectate în cecurile și biletele la ordin remise de partea vătămată inculpatului D.

S-a mai reținut că inculpatul G. nu a intrat în biroul părții vătămate, așteptând pe hol, timp în care inculpații D., E., A., C. i-au adresat părții vătămate amenințări cu exercitarea unor acte de violență fizică, asupra familiei sale și a angajaților societății.

Tot cu acest prilej, inculpatul D. i-a adus la cunoștință părții vătămate faptul că instrumentele de plată, respectiv cecurile și biletele la ordin, urmau a fi remise către cei care îl însoțiseră, precum și către alte persoane, de la care împrumutase bani, iar în situația în care partea vătămată refuza să plătească sumele pretinse, acestea urmau să apeleze la măsuri de constrângere de ordin fizic sau să determine intrarea în incidență bancară a societăților emitente a instrumentele de plată.

Ulterior, prin aceeași metodă a înmânării instrumentelor de plată emise de partea vătămată către alte persoane cărora D. le datora bani, acesta i-a mai prezentat părții vătămate și alte persoane, de la care a susținut că s-a împrumutat diverse sume de bani, respectiv pe inculpații F., B., precum și pe martorul V.

Cu ocazia vizitelor repetate efectuate de inculpatul D. la sediul societăților părții vătămate, acesta i-a adus la cunoștință faptul că inculpatul C. are legătură și cu lumea interlopă din municipiul Târgoviște, respectiv cu cei din clanul „H.H.”, fiind rude, iar partea vătămată, în ipoteza în care va refuza să plătească, va fi luată pe sus și i se va da foc la casă.

Față de afirmațiile fățișe, partea vătămată l-a atenționat pe inculpatul D. că se va duce la poliție, însă acesta i-a comunicat la rândul lui că nu i se poate întâmpla nimic, având în vedere că „soția este procuror-șef, controlând tot ceea ce înseamnă justiție”, inculpatul D. fiind obișnuit să se folosească de poziția și autoritatea soției sale în cadrul sistemului judiciar pentru a fi cât mai credibil și convingător.

S-a mai reținut că în înregistrarea efectuată în mediul ambiental în data de 19 mai 2011, inculpatul D. îi spune părții vătămate că soția sa este cea care îl poate ajuta să scape de cămătari, întrucât „îi poate face legătura cu ofițeri ai Serviciului Român de Informații, care să efectueze interceptări telefonice și să-i supravegheze pe aceștia” (filele 95- 101, vol. 4 d.u.p.).

Tot pentru a o intimida pe partea vătămată și a o convinge că demersurile sale în fața autorităților sunt inutile, inculpatul D. i-a comunicat că una dintre persoanele de la care a luat bani era inculpatul G., care are calitatea de șef la Serviciul de Arme și Muniții a Municipiului București și care,,are foarte multe relații sus-puse”.

În scopul de a determina pe partea vătămată să le accepte dobânzile cămătărești în procente de circa 30-60% pe lună, inculpații D., E., A., C. F. și B. foloseau în mod frecvent expresii de genul „te tai”, „te omor”, „îți tai gâtul”, „îți dau foc la casă”, ”va dispărea precum X.”, „va fi găsit pe câmp cu urechile tăiate”, ”te arunc pe geam”, „îți bag un cuțit în gât”, „te mierlesc”, „te mierlește”, „o să te paradesc/paradească pe viață”, toți inculpații acționând de comun acord, fără ca vreunul dintre ei să se delimiteze în vreun fel de amenințările grave făcute în prezența sa de ceilalți inculpați.

Pe lângă amenințările făcute la adresa integrității corporale și vieții sale, partea vătămată a fost amenințată că i se va face rău familiei, iubitei, angajaților și familiilor acestora.

De asemenea, inculpatul D., în mod constant, a determinat pe partea vătămată să plătească sumele solicitate de el și ceilalți inculpați, insuflându-i temerea că aceștia și cei din anturajul lor, între care și martorul N., sunt foarte periculoși, că sunt cunoscuți în lumea interlopă din București și pot să-i facă mult rău.

Fiind într-o situație disperată, partea vătămată a apelat la martorul T., care a discutat cu inculpatul D. pentru ca aceștia să ajungă la o înțelegere, însă ulterior amenințările la adresa părții vătămate au continuat.

În acest fel, partea vătămată a fost constrângă să achite sume mari de bani, reprezentând dobânzi cămătărești în numerar, prin virament bancar, prin decontarea directă a cecurilor și biletelor la ordin remise inculpaților, precum și prin depunerea de bani în conturile inculpaților sau rudelor ori apropiaților lor de către partea vătămată ori de către angajați ai societăților deținute de aceasta, așa cum rezultă din extrasele de cont, chitanțele de depunere și celelalte documente bancare din vol.6 și 7 d.u.p., din declarațiile martorilor audiați în ambele faze ale procesului penal, din notelor de redare a convorbirilor telefonice, din înregistrărilor efectuate în mediul ambiental, din chitanțele liberatorii semnate de inculpați, precum și din declarațiile părții vătămate.

În scopul obținerii foloaselor injuste de la partea vătămată, inculpații în mod repetat și-au cedat unii altora biletele la ordin și cecurile deținute, iar ulterior s-au prezentat ca persoane îndreptățite să primească sumele din instrumentele de plată, spunând că nu îi interesează că ar fi vorba de dobânzi cămătărești și că au preluat aceste instrumente de plată în contul unor datorii reale, chiar dacă partea vătămată declara că le-a achitat și nu este normal să le deconteze din nou.

S-a reținut că nici atât inculpații A., E., G., F., B., C., cât și rudele sau persoanele apropiate acestora Z., Y., V. sau A.A. nu i-au dat părții vătămate sume de bani cu titlu de împrumut, așa cum și aceștia inculpați au recunosc și așa cum rezultă fără nici un dubiu din declarațiile inculpatului D. și din notele de redare a înregistrărilor făcute în mediul ambiental.

În ceea ce privește sumele de bani remise părții vătămate fie în numerar, fie prin virament bancar, prima instanță a reținut că, în cea mai mare măsură, a fost vorba de sume de bani proveniți de la partea vătămată, pe care aceasta le solicita de la cei cărora le plătise pentru a putea achita măcar în parte sumele pretinse de ceilalți inculpați, care se încunoștințau reciproc imediat ce partea vătămată făcea vreo plată către vreunul dintre ei.

În acest fel, banii retrimiși părții vătămate erau priviți de inculpați ca datorie străină de orice dobândă, pentru care percepeau aceleași dobânzi cămătărești.

Prima instanță a mai reținut că au existat și situații când partea vătămată a împrumutat sume mici de bani de la unii dintre inculpați cum ar fi B., însă acestea fie au fost restituite, fie au fost remise altor inculpați, care solicitau imperios decontarea unor instrumente de plată.

În acest sens, instanța de apel a avut în vedere că, în data de 02 septembrie 2010, în contul inculpatului A. deschis la Banca Comercială a României, SC M. SRL a debitat un bilet la ordin în valoare de 33.000 lei, sumă care, după 10 minute, a fost transferată în contul personal al părții vătămate deschis la Banca Comercială a României (filele 156 - 157 vol. 7 d.u.p.).

La data de 03 septembrie 2010, în contul de la Banca Comercială a României aparținând inculpatului D., SC M. SRL a debitat un bilet la ordin în valoare de 50.000 lei, din care în aceeași zi s-au retras în numerar 49.800 lei (fila 75 vol. 7 d.u.p.).

S-a mai susținut că urmare a manoperelor frauduloase la care au recurs inculpații, în toamna anului 2010 partea vătămată nu a mai reușit să plătească sumele solicitate, chiar dacă aceștia începuseră să își facă apariția aproape zilnic la biroul societății, amenințând-o pe aceasta cu acte de violență contra vieții sau integrității corporale, încercând astfel să o determine să facă rost de bani și să le achite cât mai repede dobânzile uriașe calculate aleatoriu.

S-a mai reținut că vizitele repetate ale inculpaților la biroul părții vătămate au creat o situație de teroare în rândul angajaților, care erau și ei amenințați și erau întrebați despre situația financiară a firmelor și despre locul unde se afla partea vătămată.

Cu ocazia uneia dintre aceste vizite, deși angajații au comunicat că partea vătămată nu este în birou, inculpații E. și A., care erau însoțiți de persoane, au forțat accesul, împingând-o pe martora B.B., care s-a pus în fața ușii de la biroul unde se afla partea vătămată.

Inculpații au devenit violenți, au început să o înjure pe partea vătămată și au trântit cu scaunele prin birou, provocând scandal.

În data de 20 decembrie 2010, partea vătămată I. a revenit în țară dintr-o delegație la Londra, unde fusese împreună cu martora B.B. și cu directorul tehnic C.C., ocazie cu care a constatat că este așteptată la aeroportul Henri Coandă de martorul D.D., șoferul său, precum și de inculpații A. și E., deși acestora din urmă partea vătămată nu le comunicase detalii nici despre delegație și nici despre data întoarcerii, care intenționat a fost amânată cu o zi, tocmai pentru că partea vătămată se simțea urmărită continuu de inculpați.

Inculpații A. și E. au acostat-o imediat pe partea vătămată, căreia i-au cerut pe un ton autoritar să îi însoțească în parcare, partea vătămată fiind încadrată de o parte și de alta de cei doi inculpați. Partea vătămată și inculpații au plecat spre parcare, iar numitul C.C., împreună cu martorii B.B. și E.E. au rămas în urmă cu bagajele.

În momentul în care au ajuns în parcare, partea vătămată era deja urcată în autoturismul inculpaților, de culoare albă, în dreapta față, alături de inculpatul E.

După aproximativ 30 de minute, inculpatul A. i-a solicitat numitului C.C. să urce în mașina lor, el conformându-se și urcându-se în dreapta spate, alături de inculpatul A., care a folosit un limbaj violent, spunându-i că partea vătămată trebuie să plătească sumele de bani, în caz contrar urmând ca și fiica sa să răspundă în cadrul societății. După aproximativ 5 minute, inculpatul A. i-a cerut numitului C.C. să coboare, spunându-i pe un ton autoritar că partea vătămată trebuie să mai rămână, lucru care s-a și întâmplat, aceasta coborând din autoturismul inculpaților după aproximativ 20 de minute.

În autoturismul inculpaților, partea vătămată a rămas circa 45-60 minute, timp în care inculpații i-au cerut explicații cu privire la deplasarea avută și i-au solicitat să plătească sumele datorate și calculate de ei, reproșându-i că el se plimbă în străinătate, iar ei nu-și primesc banii.

Instanța de fond a reținut că partea vătămată a fost percepută de martora B.B. și de cei din mașină ca fiind foarte speriată, iar atunci când martora B.B. a întrebat ce s-a întâmplat, partea vătămată nu a dat niciun răspundă, starea de tăcere menținându-se pe tot timpul deplasării până la Târgoviște.

S/a mai avut în vedere că inculpații au creat condițiile necesare pentru a cunoaște în permanență locul unde se află și ce face partea vătămată, evenimentul mai sus prezentat nefiind singular.

Astfel, la sfârșitul anului 2010, partea vătămată, împreună cu prietena sa B.B., cu martorul F.F. și cu soția acestuia, se afla în vacanță în localitatea Ocna Șugatag, județul Maramureș.

Întrucât inculpatul E. a aflat că ceilalți inculpați au încasat diverse sume de bani, i-a solicitat părții vătămate să îi achite și lui anumite sume de bani. Întrucât partea vătămată a refuzat, la data de 02 ianuarie 2011 inculpatul și familia sa s-au prezentat la hotelul unde se afla partea vătămată, deși partea vătămată îl informase că urma să plece din Maramureș.

Ajungând la hotel, partea vătămată l-a rugat pe inculpat să nu facă scandal, petrecând seara respectivă împreună, iar a doua zi a părăsit locația împreună cu martora B.B. și cu soții F.F.

Instanța de fond a mai reținut că hotărârea inculpaților în acțiunile conjugate de constrângere a părții vătămate să le plătească dobânzile exorbitante calculate de ei discreționar rezultă și din alte incidente.

Astfel, la data de 14 februarie 2011, partea vătămată și martorul cu identitate protejată G.G. de deplasau prin Târgoviște, iar la un moment dat au observat autoturismul, care îi fusese dat inculpatului A. în fața hotelului „x” din Târgoviște, în contul unei datorii de 30.000 lei, autoturism care, ulterior, a ajuns în posesia inculpatului C. Martorul a observat că la volan se afla inculpatul C., iar pe locul din dreapta inculpatul D. Aceștia văzându-i la rândul lor, au sunat-o pe partea vătămată și i-au cerut să se întâlnească la benzinăria x de la Ulmi. S-au deplasat la benzinăria x-Ulmi, iar înainte, partea vătămată a trecut pe la Poliția Târgoviște, unde le-a comunicat problemele pe care le are cu cei doi inculpați.

Ulterior, partea vătămată și martorul cu identitate protejată G.G. s-au deplasat la parcarea x, martorul rămânând în mașină, iar partea vătămată a coborât și s-a întâlnit cu cei doi inculpați.

În momentul în care partea vătămată le-a solicitat să-i restituie autoturismul, cei doi inculpați au refuzat, devenind violenți. Discuția a durat câteva minute, timp în care au apărut mai multe persoane, apropiați ai inculpatului C., membrii ai clanului ”H.H.”, care veneau pe jos dintr-o anumită direcție. Aceste persoane au umplut parcarea, iar la un moment dat a apărut și numitul I.I., care a intervenit în discuția dintre partea vătămată și cei doi inculpați.

Imediat după aceea, a apărut un echipaj de poliție, care i-a condus pe inculpații D. și pe C. la secția de poliție și i-au dispersat pe ceilalți.

Ulterior, numitul I.I. s-a prezentat la martorul O.O., tatăl părții vătămate, pentru a-i solicita sume de bani, în schimbul protecției oferite în fața cămătarilor din București.

S-a mai reținut că un alt eveniment care relevă mobilizarea extraordinară a inculpaților în stoarcerea de bani a părții vătămate este și cel din primăvara anului 2011, când

inculpatul A. a contactat-o telefonic pe partea vătămată, care se afla împreună cu martorul cu identitate protejată G.G. la Spitalul Bagdasar, unde se afla internată mama martorei B.B., după care inculpatul s-a prezentat la poarta spitalului, însoțit de către o persoană necunoscută, solicitând plata unei sume de bani. Cu acest prilej, partea vătămată i-a înmânat suma de bani pe care o avea asupra lui, iar inculpatul A. i-a spus că așteaptă diferența de bani.

Văzând că încasările societăților comerciale nu mai permiteau plata sumelor pretinse de membrii grupului, inculpatul D. i-a propus părții vătămate să accepte introducerea în contabilitatea societăților a unor facturi fictive, care să ateste achiziționarea unor bunuri, astfel urmând a se justifica din punct de vedere contabil, prin trecerea la cheltuieli, sumele plătite către inculpați. Aceste aspecte sunt confirmate de către martora cu identitate protejată J.J., dar și de martora B.B., care a declarat că nu au fost achiziționate niciodată bunuri de la respectivele societăți comerciale.

S-a apreciat că în acest sens sunt și susținerile martorei K.K., dar și declarația dată inculpatul D. la ultimul termen de judecată, în care acesta a arătat că a pus la dispoziția părții vătămate mai multe facturi, câștigul lui constând într-un procent de 2-4% din valoarea T.V.A.-ului dedus de partea vătămată.

Dintre societățile comerciale care au fost identificate, potrivit înscrisurilor puse la dispoziție de partea vătămată, instanța de fond a avut în vedere L.L. și SC M.M. SRL, societăți comerciale „fantomă” folosite de inculpatul D. pentru a crea aparența legalității operațiunilor comerciale.

S-a mai reținut că din conținutul contractelor încheiate între SC M. SRL și L.L., rezultă că, în calitate de reprezentant al acesteia din urmă a semnat inculpatul D., care și-a atribuit o identitate fictivă, constatându-se că această persoană și codul numeric personal nu există.

Instanța de fond a mai avut în vedere că potrivit contractelor încheiate cu SSC M. SRL., SC M.M. SRL era reprezentată de către numitul N.N., care nu a putut fi audiat în cauză, întrucât nu a fost găsit, astfel cum rezultă din procesului-verbal de executare a mandatului de aducere.

Împrejurarea că L.L. și SC M.M. SRL aparțineau de fapt inculpatului D. rezultă și din mențiunile înscrise pe contractele de împrumut ridicate de la inculpatul A. cu ocazia percheziției imobiliare (vol. 11, filele 27-29 d.u.p.).

Din procesul-verbal din 25 mai 2011, întocmit de Garda Financiară - Secția Județeană Dâmbovița a rezultat că, în contabilitatea SC M. SRL, au fost înregistrate mai multe facturi fictive emise de L.L. și SC M.M. SRL (vol. 10 d.u.p., filele 196-203).

Plata acestor facturi fictive s-a realizat prin emiterea unor bilete la ordin către inculpatul D., având completate datele societăților respective, la rubrica „girat” fiind menționat numele său.

La rândul lor, aceste instrumente de plată au fost date de către inculpatul D. celorlalți coinculpați, între inculpați întocmindu-se contracte de împrumut fictive, tocmai pentru a justifica încasarea sumelor de bani.

S-a mai avut în vedere că o dovadă în acest sens este contractul de împrumut olograf, datat 15 ianuarie 2010, ridicat de la locuința inculpatului A., cu ocazia percheziției domiciliare, din cuprinsul căruia rezultă că biletele la ordin emise de SC M. SRL către SC M.M. SRL erau girate de către această societate către inculpatul A. (vol. 11, filele 25-29 d.u.p.).

Prima instanță a mai reținut că prin declarațiile date în cursul urmăririi penale și în cursul judecății la data de 04 decembrie 2012, prin care a retractat ca mincinoasă declarația din data de 06 noiembrie 2012, martora K.K. a relatat că cele două societăți au fost de tip fantomă și au fost folosite de către inculpatul D. pentru obținerea de bani prin fraudarea bugetului de stat, înregistrând în contabilitățile diferitelor societăți comerciale facturi ce atestau operațiuni comerciale fictive.

De asemenea, pentru a justifica în contabilitate plățile efectuate din contul SC M. SRL către membrii grupului, precum și ridicarea din casierie a sumelor de bani, s-au întocmit mai multe contracte de împrumut fictive între societatea comercială și inculpați. Sumele din aceste contracte nu au fost niciodată împrumutate societății, cu excepția sumei de 90.000 lei virată, la data de 13 ianuarie 2010, de inculpatul F., în contul societății deschis la SC A.A.A. SA, și a sumei de 525.000 lei, virată de numitul P., în perioada 27 octombrie 2010-04 noiembrie 2010, în contul societății deschis la SC C.C.C. SA.

Întrucât partea vătămată s-a arătat în imposibilitate de a le mai achita alte sume de bani, în după-amiaza zilei de 28 februarie 2011, inculpații D. și F. s-au prezentat la biroul parlamentar al martorului O.O. din Târgoviște, încercând să-l determine pe acesta să plătească datoriile fiului său.

S-a a mai avut în vedere că la data de 03 martie 2011, inculpații D. și F. s-au prezentat din nou la biroul parlamentar al martorului O.O., unde au menționat sumele solicitate și creditorii lor. Fiind de față, partea vătămată a arătat că banii au fost returnați, fiind plătiți chiar triplu, afirmație cu care inculpatul D. a fost de acord. Cu această ocazie, inculpatul D. a spus martorului O.O. că el este cel care a distrus-o pe partea vătămată, precizând totodată că persoanele cele mai periculoase din grup sunt inculpații G., C., E. și numitul P.P., fratele lui C. Tot cu acest prilej, martorul O.O. a întrebat pe inculpatul F. dacă i-a remis părții vătămate sumele solicitate, inculpatul spunând că doar 16.400 lei, restul fiind dobânzi.

S-a mai reținut că martorul O.O. le-a comunicat inculpaților că nu dispune de sumele solicitate, încercând să negocieze cuantumul acestora, lucru cu care inculpatul F. a fost de acord, spre deosebire de inculpatul D., care a arătat că trebuie să discute cu destinatarii sumelor.

Ulterior, la data de 04 martie 2011, inculpatul D., însoțit de martora U., s-a prezentat din nou la biroul martorului O.O., spunându-i acestuia că membrii grupului au acceptat scăderea dobânzilor, ocazie cu care și martora a solicitat și a încasat suma de 20.000 lei, în schimbul unui bilet la ordin cu o valoare de 25.000 lei, pe care martora l-a luat de la D. în contul unei datorii de 5.000 euro, pe care acesta o avea față de martoră de mai multă vreme.

În biroul martorului O.O. s-a declanșat o ceartă, acesta reproșându-le inculpaților D. și F., că partea vătămată le-a plătit foarte multe dobânzi, motiv pentru care nu mai dorea să le dea niciun ban până când aceștia nu urmau să restituie autoturismele luate de la fiul său.

Deoarece tatăl părții vătămate, martorul O.O. a refuzat achitarea sumelor solicitate până la momentul restituirii autoturismul, în aceeași zi respectiv la data de 04 martie 2011, acesta a fost adus la Târgoviște de către inculpatul C., la indicațiile inculpatului D., care i-a solicitat să aducă mașina, actele, precum și o filă cec în valoare de 140.000 lei.

După restituirea autoturismului, inculpatul D., în numele său, dar și al inculpaților G., C. și altor persoane, a primit de la tatăl pății vătămate suma de 356.000 lei, ocazie cu care s-a încheiat o chitanță, prin care inculpatul D. recunoștea că nu mai are nicio pretenție pentru alte sume de bani de la partea vătămată, fiind stinse toate datoriile, inclusiv sumele menționate în instrumentele de plată (fila 69 vol. 10 d.u.p.). De față la încheierea acestei chitanțe s-a aflat și martora R.R.

Ulterior încheierii acestui înscris, O.O. a contactat-o pe partea vătămată, cât și pe martorul O.O., încă de două ori, solicitându-le alți 20.000 euro, sub amenințare, aducând-le la cunoștință că dacă nu îi va remite această sumă se vor acumula și alte datorii constituind dobânzi, fiind mai bine, atât pentru partea vătămată, cât și tatăl acesteia sa achite suma. Acest fapt rezultă cu evidență din înregistrarea făcută în mediul ambiental din data de 19 mai 2011.

Referitor la sumele de bani încasate de inculpatul D., instanța de fond a reținut că din extrasele de cont și celelalte documente bancare de la dosar (vol. 6, 7 și 11 d.u.p.), rezultă că acesta a încasat de la partea vătămată suma de 228.432,24 lei, prin decontarea instrumentelor de plată, precum și prin depunerile directe de numerar în cont de către angajații societăților administrate de partea vătămată.

S-a a constatat că la întocmirea situației de la filele 1 și 2 vol. 6 d.u.p. și filele 1 și 2 vol. 7 d.u.p., procurorul nu a avut în vedere și suma de 39,24 lei, obținută de inculpatul D. prin acceptarea parțială la plată a biletului la ordin (fila 75 vol.7 d.u.p.).

De asemenea, inculpatul D. a mai primit sume de bani și în numerar de la partea vătămată, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, din notele de redare a convorbirilor telefonice și înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

S-a mai reținut că pe lângă sumele de bani încasate de la partea vătămată, inculpatul D. a mai încercat să deconteze două bilete la ordin, unul la data de 02 septembrie 2010, în valoare de 40.000 lei, iar celălalt la data de 07 septembrie 2010, în valoare de 50.000 lei, ce au fost refuzate la plată pentru lipsă parțială, respectiv totală de disponibil.

Totodată, pe lângă suma inițială de 150.000 lei acordată cu titlu de împrumut, inculpatul D. a mai împrumutat părții vătămate suma de 19.000 lei (fila 296 vol. 6 d.u.p.), care a fost virată cu această mențiune în conturile martorului S.S., angajatul părții vătămate, alimentarea conturilor părții vătămate și ale inculpaților prin folosirea angajaților și a conturilor acestora fiind uzuală în relațiile părții vătămate cu inculpații.

Cu privire la sumele de bani încasate de inculpatul A., s-a reținut că de la momentul primei vizite făcută la biroul părții vătămate, inculpatul A. a primit de la aceasta importante de bani, atât prin depuneri în contul bancar de către angajații societății sau prin introducerea la plată a cecurilor și a biletelor la ordin, cât și în numerar, deși acesta recunoaște că D. i-a prezentat-o pe partea vătămată I. la biroul acestuia, ocazie cu care, ar fi a fost de acord să preia datoria, pe care inculpatul D. o avea față de el.

Instanța de fond a apreciat că împrejurarea că nu era vorba de datorii, ci de un plan bine ticluit, rezultă din înregistrarea convorbirilor purtate de inculpatul D., care arată că A., în momentul în care l-a cunoscut pe D., avea datorii la întreținere în cuantum de 10.000 lei, iar, la trei luni după ce a cunoscut pe partea vătămată, deținea două autoturisme în parcare - vol. 4 fila 89 d.u.p.

S-a mai reținut că extrasele de cont ale inculpatului A. nu rezultă că acesta nu deținea sume de bani de ordinul zecilor de mii de euro, iar principalele creditări ale conturilor proveneau de la partea vătămată (vol. 7 d.u.p.) situație confirmată și de relațiile furnizate de organele fiscale.

Mai mult, inculpatul A. nici nu a deținut conturi bancare până la data de 04 iunie 2009, când a fost deschis primul cont la SC D.D.D. SA, prin care a încasat primul cec emis de partea vătămată la data de 30 noiembrie 2009.

De asemenea, la data de 07 decembrie 2009, inculpatul A. și-a deschis primul cont bancar la Banca Comercială Română, în mod evident pentru a încasa sume de bani de la partea vătămată, dovadă în acest sens fiind faptul că, la data de 18 decembrie 2009 a fost efectuată prima operațiune, constând în decontarea unui cec în valoare de 10.000 lei, emis de SC M. SRL.

De asemenea, s-a mai reținut că un alt cont bancar a fost deschis la Banca Comercială a României la data de 03 august 2010, prima operațiune fiind cea din data 13 septembrie 2010, când a fost depusă de către martora T.T. suma de 13.000 lei.

Cu privire la creditările conturilor inculpatului A., pe lângă sumele încasate de la partea vătămată, inculpatul a mai decontat și alte instrumente de plată emise de către societățile controlate de martorul T., respectiv SC U.U. SRL, SC V.V. SRL, SC X.X. SRL și SC Z.Z. SRL, fără să fi avut vreo relație comercială cu acestea.

O altă societate care a creditat contul inculpatului A. a fost SC Y.Y. SRL, deținută în perioada respectivă de către martorul U.

În legătură cu acest aspect, martorii T. și U. au menționat că nu cunosc în ce împrejurări au ajuns să fie decontate aceste instrumente de plată de către inculpatul A. și nici ca acestea să fi intrat în posesia inculpatului D. Mai mult, martorul U. a arătat că nici măcar nu-l cunoaște pe inculpatul A. - fila 161 vol. 2 d.u.p.

S-a mai avut în vedere că inculpatul A. nu obținea venituri