ÎCCJ, Secția penală

Asupra contestației de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 25/F/12 februarie 2016, Curtea de Apel București, secția I Penală, în ceea ce îl privește pe inculpatul A., s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice pusă în discuție din oficiu de instanța de judecată și s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului A. prin reținerea dispozițiilor referitoare la recidiva postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen. anterior (în prezent art. 41 alin. (1) C. pen.).

În baza art. 16 a. 1 lit. b) (teza I) C. proc. civ. pen.. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 rap. la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. anterior.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. anterior cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. anterior a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (fapta din octombrie 2011 - persoana vătămată B.).

În baza art. 86

4

C. pen. anterior s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a), b) C. pen. anterior pe o durată de 1 an aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 496/2009 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 4519/14.12.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pedeapsă care se execută alăturat celei aplicate prin prezenta, în final inculpatul executând 4 ani închisoare și 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a), lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a), lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

S-a dedus din pedeapsa aplicată prevenția conform sentinței penale nr. 496/2009, respectiv 02.11.2006-23.10.2007, precum și prevenția în cauză, 16.12.2011-20.01.2012 și 22.02.2013-13.03.2013.

Pentru a pronunța această hotărâre, cu privire la inculpatul A., Curtea de apel a reținut că în data de 29.09.2011, persoana vătămată B. a fost implicată într-un accident de circulație care a presupus un impact între mopedul folosit de acesta și autoturismul condus de numita C., din accident rezultând vătămarea corporală a persoanei vătămate.

Persoana vătămată și-a exprimat disponibilitatea de a renunța la o eventuală plângere penală împotriva numitei C., fiica inculpatului D., în măsura în care îi vor fi satisfăcute pretențiile materiale formulate.

Astfel, la câteva zile de la accident, persoana vătămată a fost contactată telefonic de inculpatul E., care s-a recomandat ca fiind E., fratele numitei C., solicitând o întâlnire în vederea unei înțelegeri privind pretențiile civile pentru vătămările suferite în urma accidentului rutier. În urma acordului exprimat de persoana vătămată, în data de 12.10.2011, în jurul orelor 18:30, aceasta, însoțită de G., avocat, s-a întâlnit la restaurantul "H." cu inculpatul E., care era însoțit de inculpatul I., zis "J." (prezentat drept vărul acestuia).

Persoana vătămată i-a comunicat inculpatului E. că pretențiile sale civile se ridică la suma de aproximativ 6.500 RON. Astfel, i-a prezentat acestuia o listă cu pagubele suferite, inculpatul urmând a se consulta cu tatăl său, inculpatul D..

La plecarea din restaurant, inculpatul I., însoțit de A., împreună cu alte persoane neidentificate, au urmărit de partea vătămată, inculpatul I. acționând astfel la solicitarea coinculpatului D..

La câteva minute de la momentul la care persoana vătămată s-a oprit într-un părculeț din apropierea locuinței sale, cei doi inculpați au abordat-o pe aceasta, adoptând o atitudine de intimidare și spunându-i agresiv că pretențiile formulate sunt prea mari. Inculpatul I. a lovit persoana vătămată peste față cu lista în care erau înscrise pretențiile civile, aducându-i totodată amenințări, împreună cu A., transmițându-i că ar fi bine să nu mai ceară nici un ban sau se fie mulțumit cu suma de 500 RON.

Imediat după acest incident, la interval de câteva minute, persoana vătămată a fost apelată telefonic de inculpatul E. care a întrebat dacă s-a mai gândit la suma cerută, iar imediat după de către inculpatul I. care i-a solicitat să se întâlnească, la refuzul persoanei vătămate trimițându-i un sms cuprinzând promisiunea că îl va găsi din nou.

La data de 31.10.2011, persoana vătămată a stabilit o nouă întâlnire cu inculpatul E. în restaurantul "K.", inculpatul încercând să determine persoana vătămată să-și micșoreze pretențiile și să primească suma de 1000 de euro.

În timpul discuțiilor, constatând că persoana vătămată nu este de acord cu această sumă, inculpatul E. l-a apelat telefonic pe tatăl său, aflat la acel moment în penitenciarul Jilava. Inculpatul D. a discutat în mod direct cu persoana vătămată, recurgând la amenințări și folosindu-se de renumele său în lumea interlopă, pentru a-l determina pe B. să renunțe la pretențiile civile.

Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere declarațiile persoanei vătămate B. din cursul urmăririi penale (în faza de judecată nefiind audiat urmare a decesului său) în cuprinsul cărora a descris împrejurările reținute mai sus de către instanță, respectiv atât incidentul din data de 12.10.2011 din parc când a fost amenințat de inculpații I. și A. cât și discuțiile purtate cu inculpații E. și D. prin care aceștia au urmărit intimidarea sa în scopul reducerii pretențiilor formulate în legătură cu accidentul de circulație în care a fost implicat.

Susținerile persoanei vătămate în ceea ce privește întâlnirea din data de 12.10.2011 de la restaurant precum și obiectul acesteia se coroborează cu cele ale martorului G., audiat atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății, care a confirmat că a însoțit persoana vătămată la întâlnirea cu E. unde s-a discutat despre despăgubirile solicitate de persoana vătămate. De asemenea, prezența la această întâlnire a inculpatului I. rezultă din declarațiile tuturor persoanelor audiate, respectiv persoană vătămată, martor G. dar și inculpații E. și I..

În ceea ce privește derularea ulterioară a evenimentelor din data de 12.10.2011, declarația persoanei vătămate privind faptul că, după plecarea de la restaurant, a fost abordat în parcul din fața locuinței de inculpații I. și A. se coroborează cu declarațiile martorilor L., M., N., care, audiați atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății, au afirmat că au văzut 4-5 persoane care au discutat cu persoana vătămată, toți realizând, chiar și auzind parțial discuțiile, că este vorba de accidentul în care fusese implicată persoana vătămată.

Curtea a reținut că, în declarațiile din faza de urmărire penală, martorii au făcut referire la aspecte concrete din care rezultă acțiunea de intimidare a persoanei vătămate. Astfel, martorul L. a susținut că unul dintre bărbați, recunoscut ulterior în persoana inculpatului A., a țipat la persoana vătămată, în timp ce M. a afirmat că a auzit că acesteia i-au fost adresate amenințări - i se va rupe piciorul, dacă nu își retrage plângerea

În fața instanței, martorul M. și-a modificat parțial declarația, afirmând că nu își amintește să fi auzit amenințări, Curtea considerând că acest lucru este explicabil prin prisma intervalului lung de timp scurs de la data evenimentelor și până la audierea martorului în fața instanței de judecată, reținând la soluționarea cauzei declarația oferită din faza de urmărire penală, apreciind-o ca fiind mai exactă. În plus, Curtea a reținut că martorul a făcut referire la episodul relatat și de persoana vătămată în care a fost atins pe față cu o foaie de hârtie, confirmând deci și aceste susțineri din cuprinsul declarației persoanei vătămate.

La rândul său, martorul L. a afirmat în fața instanței că își menține în integralitate declarațiile oferite în faza de urmărire penală chiar dacă, în mod explicabil, prin prisma aceluiași interval de timp scurs de la data faptelor, nu își mai amintește amănunte despre cele întâmplate. În plus, similar martorului menționat anterior, și L. a confirmat că una dintre persoane avea o bucată de hârtie pe care o flutura în fața lui B..

De asemenea, Curtea a reținut că atât B. cât și cei doi martori l-au recunoscut în planșă fotografică pe inculpatul A. ca fiind persoana care a amenințat persoana vătămată cu ocazia discuțiilor purtate în data de 12.10.2011.

În ceea ce privește poziția celor doi inculpați, în faza de urmărire penală I. a afirmat (fl. 198 și urm. vol. 15 dup) că a aflat de la inculpatul E. despre accident și a propus să-l însoțească la întâlnirea cu persoana vătămată pentru a nu fi păcălit, asistând la discuții. La ieșire, a observat persoana vătămată alergând, în ciuda vătămărilor pretinse, astfel că l-a urmărit, pe traseu întâlnindu-se întâmplător cu inculpatul A. căruia i-a povestit cele întâmplate. Împreună au mers în parc, inculpatul Ion scoțând din buzunar lista cu pretențiile formulate de persoana vătămată, spunându-i că cere prea mult. De asemenea, inculpatul Ion a confirmat că în discuție a intervenit și coinculpatul A., întrebând persoana vătămată dacă știe cine e el.

Inculpatul A. a fost audiat în faza de judecată, declarația sa coroborându-se doar parțial cu a inculpatului Ion. Astfel, A. a afirmat că a fost chemat de inculpatul I. pentru a-l însoți, acesta povestindu-i că fratele său s-ar fi certat cu băieți din cartier, dorind să lămurească situația conflictuală. Conform inculpatului A., a asistat la discuția lui I. cu persoana vătămată, înțelegând că este vorba despre un accident de circulație al fiicei lui D., fără însă a se implica în nici un fel în această discuție.

Curtea a înlăturat această declarație ca nesinceră ținând cont că participarea activă a inculpatului A. la amenințarea persoanei vătămate rezultă nu numai din declarațiile lui B. dar și din declarația coinculpatului I. citată mai sus precum și din declarațiile martorilor care, cu ocazia efectuării recunoașterilor după planșă foto, l-au indicat pe A. ca fiind cel care a adresat amenințări persoanei vătămate.

În raport de toate acestea, Curtea a considerat că probele dovedesc cu certitudine că cei doi inculpați, în baza unei rezoluții comune, au amenințat persoana vătămată B. cu acte de violență pentru a o determina să-și reducă pretențiile financiare cu titlu de despăgubire pentru accidentul de circulație în care fusese implicat.

În raport de această situație de fapt instanța a constatat că în drept, fapta inculpaților I. și A. care, în data de 12.10.2011, au exercitat acțiuni de intimidare a persoanei vătămate B. prin adresarea de amenințări cu violență fizică și adoptarea unei atitudini agresive, în scopul de a o determina pe aceasta să-și diminueze pretențiile financiare formulate pentru retragerea unei plângeri penale întrunesc, pentru fiecare dintre cei doi inculpați, elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. anterior, în prezent infracțiune prev. de art. 207 alin. (1), (3) C. pen.

În ceea ce privește acuzația formulată împotriva celor doi inculpați privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 rap. la art. 3 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, Curtea a considerat că nu există probe în acest sens.

Astfel, deși s-a stabilit că inculpații au acționat în acord cu coinculpatul D. (în privința căruia s-a reținut săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat- astfel cum se va arăta ulterior), Curtea a constatat că nu există nici un fel de date din care să rezulte că inculpații I. și A. ar fi înțeles să adere sau să sprijine activitățile grupului. Dimpotrivă, în sarcina acestora s-a reținut această unică infracțiune care a fost săvârșită în condițiile excepționale rezultând din producerea unui accident de circulație în care a fost implicată fiica inculpatului D., numita F.. Deși este cert că cei doi au dorit să-i facă un serviciu inculpatului D., nu există nici un fel de probă că au urmărit prin acțiunile lor să sprijine grupul infracțional în atingerea scopurilor pentru care acesta a fost constituit sau că acțiunile lor au vreo legătură cu acțiunile grupului.

Pe cale de consecință, Curtea a dispus achitarea celor doi inculpați, I. și A., conform art. 16 lit. c) C. proc. civ. pen., fiecare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 rap. la art. 3 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003 (cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. anterior).

Împotriva sentinței penale nr. 25/F/12 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția I Penală în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial București, persoanele interesate O. și P., precum și inculpații Q., R., D., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., I., BB., A., E., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD. și EEE..

Prin motivele de apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București a criticat sentința apelată, printre altele, și cu privire la greșita achitare a inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat-.

Inculpatul A. a criticat hotărârea apelată pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj asupra persoanei vătămate B. solicitând achitarea sa în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. civ. pen.. raportat la art. 16 lit. c) C. proc. civ. pen.. întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă existența faptelor imputate inculpatului.

Prin decizia penală nr. 424/A din data de 11 decembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2013, printre altele, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinței penale nr. 25/F din data de 12 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, precum și apelul declarat de parchet cu privire la inculpatul A..

Referitor la criticile de netemeinicie ale Parchetului privind greșita achitare a inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat-, Înalta Curte le-a apreciat ca fiind neîntemeiate pentru următoarele argumente:

Instanța de fond, în baza probelor administrate, în mod corect, a reținut că inculpații I. și A. prin acțiunile de intimidare întreprinse asupra persoanei vătămate B., constând în amenințări cu violență fizică, la solicitarea inculpatului D., au fost acțiuni în vederea realizării unui serviciu pentru inculpatul FFF., determinat de producerea unui accident de circulație în care a fost implicată fiica acestuia, F..

Contrar celor susținute de Parchet s-a constatat că, în cauză nu au fost administrate probe care să facă dovada că prin acțiunile lor cei doi inculpați au realizat acte de aderare la grupul infracțional organizat-. Împrejurarea că inculpatul A. a susținut că inculpatul I. îi este prieten și că acesta din urmă era prieten cu membrii grupului "GGG. ", în lipsa altor elemente probatorii nu pot conduce la aprecierea că inculpații au cunoscut și acceptat structura grupului, activitățile infracționale ale grupării și au acționat în cadrul grupării în susținerea acestor activități.

Totodată, convorbirea telefonică din data de 10.12.2011, ora 16:18:05, relevată de Parchet în susținerea apelului, purtată între inculpatul D., aflat în penitenciar și I., ce a vizat activitatea de camătă desfășurată de inculpatul D. nu face dovada decât a unei informații oferite inculpatului I. cu privire la sumele împrumutate de inculpatul D. lui HHH..

Împotriva deciziei penale nr. 424/A din data de 11 decembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a formulat contestație la executare, inculpatul A., întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. civ. pen.

Prin cererea din data de 23 ianuarie 2019, transmisă la dosar de către conducerea Penitenciarului București Jilava, aflată la dosar instanță, contestatorul condamnat A. a declarat în fața conducerii penitenciarului că nu își însușește contestația formulată în prezenta cauză.

Față de declarația formulată în scris de către contestatorul condamnat în sensul că nu își însușește "cererea formulată în prezenta cauză", Înalta Curte apreciază că, contestatorul înțelege să nu-și însușească înscrisul aflat la dosar și intitulat contestație, urmând a lua act de manifestarea de voință a acestuia.

Ca atare, în baza art. 599 alin. (3) C. proc. civ. pen.. Înalta Curte de Casație și Justiție va lua act de retragerea contestației la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 424/A din data de 11 decembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2013.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. civ. pen.. va fi obligat contestatorul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestației la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 424/A din data de 11 decembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2013.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 130 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 ianuarie 2019.