ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 198/RC/2017

Deliberând asupra recursului în casație declarat de inculpata A.,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 217 din 25 martie 2016 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în baza disp. art. 257, alin. (1) și (4) C. pen. rap. la art. 193 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpata A. la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru infracțiunea de ultraj (persoana vătămată B.).

În baza disp. art. 39 alin. (1) lit. b) rap. la art. 38 alin. (1) C. pen. s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 1 an și 2 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv un spor de 4 luni și 20 de zile închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 1 an 6 luni și 20 de zile închisoare.

În baza disp. art. 91 alin. (1) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani, calculat conform art. 92 C. pen.

În baza disp. art. 93 C. pen. s-a dispus ca inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- se va prezenta la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, la datele fixate de acesta;

- va primi vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- va anunța, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- va comunica schimbarea locului de muncă;

- va comunica informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., instanța a dispus ca inculpata să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere s-a dispus ca inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Sinaia sau SC C. SRL în subordinea CL Sinaia pe o perioadă de 60 de zile, în condițiile art. 57 alin. (2) rap. la art. 52 din Legea nr. 253/2013.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

S-a constatat că inculpata a fost reținută pe o durata de 24 de ore de la 09 septembrie 2015 la 10 septembrie 2015 și arestată preventiv de la 17 septembrie 2015 la data de 30 septembrie 2015.

În baza disp. art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 399 alin. (1) C. proc. pen. și art. 241 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. s-a constatat încetată de drept măsura controlului judiciar dispusă față de inculpată prin încheierea dată în Dosarul nr. x/299/2015 al Judecătoriei sector 1 București.

În baza art. 7 alin. (1) și (2) și art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpată în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. la data rămânerii definitive a sentinței.

S-a luat act că persoanele vătămate D., B., E., F. și G. nu s-au constituit părți civile.

S-a luat act că partea civilă H. renunță la exercitarea acțiunii civile.

În baza art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata către stat a sumei de câte 2500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

II. Prin Decizia penală nr. 1540/A din 19 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a decis astfel:

I. S-au admis apelurile declarate de inculpații I. și J. împotriva Sentinței penale nr. 217/25 martie 2016 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București.

S-a desființat în parte sentința penală apelată și pe fond rejudecând:

S-au redus pedepsele principale aplicate inculpatei I.:

- de la 2 ani și 7 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată, prev. de art. art. 207, alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. la 2 ani și 6 luni închisoare;

- de la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prev. de art. 257, alin. (1) și (4) C. pen. rap. la art. 193 alin. (2) C. pen. la 1 an și 6 luni închisoare.

Conform art. 38 alin. (1) - 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit aceste pedepse, stabilind pedeapsa mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare, la care adaugă sporul de 6 luni închisoare, aplicând inculpatei pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei I. pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 93 alin. (1), (2) și (3) C. pen., s-a pus în vedere inculpatei să se supună următoarelor măsuri și obligații de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Prahova, conform programului de supraveghere care va fi întocmit de această instituție;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;

- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;

- să desfășoare pe o perioadă de 90 de zile o activitate neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Sinaia sau SC C. SRL în subordinea CL Sinaia.

În baza art. 404 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., privind situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea-credință a obligațiilor civile, măsurilor și obligațiilor de supraveghere stabilite prin prezenta decizie.

S-a redus cuantumul daunelor morale acordate părții civile K., de la 20 000 lei la 7 000 lei.

În baza art. 72 alin. (1) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii pe 24 de ore de la 08 septembrie 2015, respectiv a arestării preventive și arestului la domiciliu, de la 10 septembrie 2015 la 23 mai 2016.

În baza art. 93 alin. (1), (2) și (3) C. pen., i s-a pus în vedere inculpatului să se supună următoarelor măsuri și obligații de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Prahova, conform programului de supraveghere care va fi întocmit de această instituție;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;

- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;

- să desfășoare pe o perioadă de 90 de zile o activitate neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Sinaia sau SC C. SRL în subordinea CL Sinaia.

În baza art. 404 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., privind situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor și obligațiilor de supraveghere stabilite prin prezenta decizie.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

II. S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A..

A fost obligată apelanta A. la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, în apel, avansate de stat.

III. Împotriva hotărârii instanței de apel nr. 1469/A din 6 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel, secția I penală, a formulat recurs în casație inculpata A.

Calea de atac vizează cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct 7 C. proc. pen., cu motivarea că inculpata a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, respectiv nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj reținută în sarcina acesteia.

În acest sens, inculpata a motivat, în esență, că nu este realizată latura obiectivă a infracțiunii, întrucât nu s-au exercitat de către inculpată acte de violență, asupra părților vătămate, cauzatoare de suferințe fizice, și nici latura subiectivă a infracțiunii, respectiv inculpata nu a acționat cu intenție, având în vedere că nu a cunoscut nici calitatea de funcționar public a persoanelor vătămate și nici faptul că acestea se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Examinând recursul în casație, se constată că acesta este nefondat.

Examinând recursul în casație, se constată că în cuprinsul acestuia se formulează obiecțiuni care nu se subsumează cazului de recurs în casație invocat, respectiv critici cu privire la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii reținută în sarcina inculpatei, precum și la o cerință esențială pentru existența infracțiunii de ultraj, respectiv să fi cunoscut calitatea de funcționar public a persoanelor vătămate și faptul că acestea se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței de apel neputând fi cenzurate în niciun fel.

Cazul de casare invocat de inculpată are în vedere situația în care s-a săvârșit o faptă pe care în mod greșit instanța a considerat-o infracțiune, întrucât în realitate, fapta nu se găsește în niciuna dintre prevederile legii penale ca infracțiune. Este situația faptelor care un caracter civil, comercial, ș.a. ori situația dezincriminării unei fapte prevăzute de legea penală.

Înalta Curte constată că natura criticilor formulate de recurentă ține de fondul cauzei, de modalitatea în care instanțele ordinare au reținut, pe baza probelor din dosar, existența infracțiunii de ultraj, sub aspectul laturii obiective și subiective a acesteia.

Acestea reprezintă în esență critici ce țin de fondul cauzei, de modalitatea în care instanțele ordinare au reținut, pe baza probelor din dosar, vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii de ultraj, însă nu aspecte de legalitate a hotărârii atacate. Prin cazul de recurs în casație invocat de recurentă poate fi verificată doar tipicitatea obiectivă, respectiv corespondența dintre fapta concretă stabilită prin hotărârea definitivă de condamnare și conținutul juridic al faptei din norma de incriminare, însă nu poate fi examinată tipicitatea subiectivă a faptei, care ar impune o analiză a probelor pe baza cărora s-a reținut vinovăția inculpatei.

Drept urmare, se constată că în cuprinsul căii de atac se formulează obiecțiuni care nu se subsumează cazului de recurs în casație invocat, respectiv critici cu privire la greșita reținere a infracțiunii de ultraj pentru care a fost condamnată, aspecte care nu pot fi cenzurate în această cale de atac, întrucât pun în discuție probatoriul reținut și evaluat de instanțe.

Având în vedere că în cauză calea de atac exercitată vizează în mod formal un caz de recurs în casație, în cauză nefiind incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., instanța va respinge recursul în casație declarat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 1540/A din 19 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/299/2015 (x/2016).

Va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 1540/A din 19 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/299/2015 (x/2016).

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 15 mai 2017.

Procesat de GGC - GV