ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1154/06.06.2017 pronunțată de Tribunalul București, printre altele, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 367 alin. (1), (3) din C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat (sub forma constituirii propriu-zise).

În temeiul art. 66 alin. (1) - art. 67 alin. (2) din C. pen. au fost interzise inculpatei ca pedeapsă complementară drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., au fost interzise inculpatei ca pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 79 alin. (3) din C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc în formă continuată (două acte materiale).

În temeiul art. 66 alin. (1) - art. 67 alin. (2) din C. pen., au fost interzise inculpatei ca pedeapsă complementară drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., au fost interzise inculpatei ca pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. și art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei A., urmând ca aceasta să execute pedeapsa principală cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare (1/3 din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare), în final pedeapsa principală de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare în regim de detenție și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen., a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) din C. pen. care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 72 din C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv al inculpatei A. de la 06.09.2016 la 11.05.2017.

În temeiul art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., a fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpată.

Prin încheierea din data de 16.01.2017 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin încheierea nr. 59/CO/C.C./17.02.2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a dispus începerea judecății.

Prin încheierea din data de 8 mai 2017, Tribunalul București a luat act de solicitarea inculpatei A. privind aplicarea procedurii de judecată bazate pe recunoașterea vinovăției prev. de art. 375 din C. proc. pen. și a admis cererea de judecare în condițiile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate.

Tribunalul București a reținut că faptele inculpatei A. constând în aceea că, anterior lunii mai 2016, s-a constituit într-un grup infracțional organizat împreună cu inculpații B. și C., grup care avea ca scop cumpărarea de cantități mari de cannabis, de cel puțin 1 kg, din Spania, expedierea drogurilor de risc în România și punerea lor în vânzare, grup la care au aderat, în cursul lunii iunie 2016, inculpații D., E. zis "F." și G. zis "H.", sprijinit fiind și de către inculpații I. și J. zis "K.", întrunesc sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1), (3) din C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (sub forma constituirii propriu-zise). În cadrul grupului infracțional, rolul inculpatei A. a constat în faptul că le-a asigurat cazare inculpaților B. și C. în Spania, cunoscând scopul deplasării acestora în această țară și a fost prezentă atât la întâlnirile inculpatului C. cu traficantul spaniol, asigurând traducerea convorbirilor, cât și la expedierea coletelor.

Totodată, s-a reținut că faptele inculpatei A., constând în aceea că, la sfârșitul lunii iunie 2016, respectiv la data de 27.06.2016, fiind în Spania împreună cu inculpații C. și D. și la data de 16.07.2016, fiind în Spania doar cu inculpatul C., în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu ajutorul inculpatului B., au cumpărat de la un cetățean spaniol cantitățile de aproximativ 1500 grame cannabis și de 1119,90 grame cannabis, droguri de risc pe care le-au ambalat în colete și le-au expediat în țară, fiind preluate din București la data de 07.07.2016 și, respectiv, 21.07.2016 de ceilalți membri ai grupului infracțional, întrunesc sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc în formă continuată prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (două acte materiale). Infracțiunile au fost săvârșite în concurs real, fiind incidente prevederile art. 38 alin. (1) din C. pen.

Constatând că în cauză, dincolo de orice îndoială rezonabilă, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., în sensul că faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpată cu vinovăția cerută de lege, Tribunalul București a dispus condamnarea acesteia, astfel cum s-a menționat în partea introductivă a considerentelor.

La stabilirea și individualizarea pedepselor aplicate inculpatei, Tribunalul București s-a raportat la dispozițiile art. 74 din C. pen. referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepsei.

Astfel, sub aspectul împrejurărilor, a modului de comitere și a mijloacelor folosite la săvârșirea faptelor s-au avut în vedere: rolul inculpatei A. de a asigura cazare inculpaților B. și C. în Spania, traducerea convorbirilor inculpatului C. cu traficantul spaniol și expedierea coletelor cu droguri în țară; cantitățile de cannabis ce au făcut obiectul traficului internațional în cauză; comercializarea drogurilor de risc cu scopul de a-și completa veniturile licit obținute.

Relativ la conduita procesuală adoptată de inculpată după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, Tribunalul București a avut în vedere poziția de recunoaștere și regret manifestată de aceasta, respectiv solicitarea de reducere a limitelor de pedeapsă conform prevederilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., solicitare căreia i-a fost dată relevanță juridică.

În concluzie, s-a adaptat cuantumul pedepsei în funcție de periculozitatea inculpatei, apreciată prin prisma activității infracționale desfășurate, ținându-se seama de contribuția acesteia, de urmările faptelor, de rolul în cadrul grupului infracțional, de scopul urmărit, de comportamentul manifestat sub influența sancțiunii aplicabile și de persoana sa.

În opinia Tribunalului București, pedepsele aplicate trebuie să contribuie în primul rând la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Astfel, s-a apreciat că se justifică aplicarea unor pedepse cu închisoarea, cu executare în regim de detenție, aceasta fiind o măsură de natură a contribui la asigurarea scopului preventiv, educativ și coercitiv al procesului penal.

S-a apreciat că nu se impune orientarea cuantumului pedepselor spre limita maximă, eficiența unei pedepse privative de libertate neconstând doar în durata pe care se aplică, ci și în conținut și în modul de executare.

Împotriva Sentinței nr. 1154/06.06.2017 a Tribunalului București, în termen legal, a declarat apel, printre alții, inculpata A., care a criticat sentința în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate de către prima instanță, considerând că aceasta este prea aspră, având în vedere că a recunoscut fapta comisă și în raport de circumstanțele personale.

În susținerea apelului, apelanta inculpată a depus la dosar un contract de muncă prin care a făcut dovada faptului că este angajată.

Examinând apelul declarat de inculpata A., sub aspectul motivelor invocate, Curtea de Apel București a apreciat că este fondat.

În prealabil, Curtea de Apel București a constatat că prezenta cauză a fost soluționată în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii. Față de procedura aplicată, instanța a constatat că au fost îndeplinite toate condițiile legii pentru aceasta: inculpata a recunoscut fără rezerve faptele de care a fost acuzată, a fost de acord ca judecata să se desfășoare pe baza probelor administrate la urmărirea penală, probele menționate fiind suficiente pentru a face dovada faptelor și a vinovăției inculpatei. În fine, instanța a constatat că este îndeplinită în cauză condiția cuantumului pedepsei, prevăzută de art. 374 alin. (4) din C. proc. pen.

Curtea de Apel București a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut următoarele fapte în ceea ce-o privește pe inculpata A.: anterior lunii mai 2016, a constituit împreună cu inculpații C. și B. un grup infracțional, ce avea ca scop cumpărarea de cannabis din Spania, expedierea drogurilor către România și punerea lor în vânzare, grup la care au aderat ceilalți inculpați în cauză; inculpata a asigurat cazarea inculpaților B. și C. în Spania și a fost prezentă la întâlnirile acestora cu cetățeanul spaniol; în data de 27 iunie 2016 și în data de 16 iulie 2016, împreună cu inculpatul C. au cumpărat de la cetățeanul spaniol L. cantitățile de 1500 grame cannabis și respectiv 1119,90 grame cannabis, pe care le-au expediat în țară, unde au fost ridicate de ceilalți membrii ai grupării infracționale.

Așa cum s-a arătat, inculpata A. și-a recunoscut faptele, făcând mențiuni amănunțite asupra împrejurărilor în care aceste fapte au fost comise, faptele în materialitatea lor fiind de necontestat.

În ceea ce privește apelul declarat de inculpata A., Curtea de Apel București a apreciat că pedepsele aplicate sunt prea mari, având în vedere persoana acesteia, care nu are antecedente penale și a avut o poziție procesuală corectă, prezentându-se la fiecare termen în fața instanței și recunoscând toate faptele comise. Fără a nega gradul de pericol social concret ridicat al faptelor, mai ales având în vedere caracterul organizat și coordonat al traficului de droguri din Spania către România, Curtea de Apel București a avut în vedere posibilitățile de îndreptare ale inculpatei, conștientizarea necesității corijării comportamentului prin adoptarea unei atitudini corecte față de valorile sociale încălcate și suprimarea pentru viitor a oricăror activități infracționale.

S-a apreciat astfel că se impune orientarea pedepselor către minimul special prevăzut de lege, astfel cum a fost redus, prin aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., urmând a reduce la 1 an închisoare pedeapsa pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. și la 2 ani închisoare pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, inculpata urmând a executa o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare.

S-a considerat că se impune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pentru un termen de supraveghere de 2 ani, apreciindu-se că sunt întrunite cerințele legii și că această condamnare va constitui un avertisment suficient pentru inculpată, pentru ca aceasta să nu mai comită și alte infracțiuni.

Pentru motivele arătate, prin Decizia penală nr. 1221/A din data de 05 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2016, printre altele, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpata A. împotriva Sentinței penale nr. 1154/06.06.2017 a Tribunalului București, care a fost desființată în parte și în rejudecare:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei A. în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracțiunea prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an închisoare.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracțiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 35 alin. (1) din C. pen., de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, sporită cu 1/3 din cealaltă pedeapsă, inculpata urmând a executa pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv de la 6.09.2016 la 11.05.2017.

Au fost menținute pedepsele complementare și accesorii.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.

În baza art. 93 alin. (1) și (2) din C. pen. s-a dispus ca inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere și obligații: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, conform programului de supraveghere stabilit, la datele fixate; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență; să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) și (4) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere s-a dispus ca inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității timp de 60 de zile la Administrația Domeniului Public sector 1 București sau D.G.A.S.P.C. sector 1, București, afară de cazul când starea de sănătate nu îi permite.

S-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul comiterii de noi infracțiuni sau nerespectării obligațiilor impuse.

Au fost menținute dispozițiile sentinței apelate care nu contravin deciziei.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului au rămas în sarcina statului.

Împotriva Deciziei nr. 1221/A din data de 05 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016 a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală.

În motivarea recursului în casație, invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a susținut, în esență, că prin Decizia penală nr. 1221/05.10.2018 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a aplicat inculpatei A. o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare și s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 2 ani.

Parchetul a apreciat că termenul de supraveghere a fost stabilit cu încălcarea dispozițiilor legale, termenul de 2 ani fiind mai mic decât durata pedepsei cu închisoarea aplicate (de 2 ani și 4 luni).

S-a susținut că problematica legalității unei pedepse nu poate fi analizată doar sub aspectul felului ori limitelor speciale ale pedepsei, deoarece, în procesul penal, sancțiunea nu poate fi aplicată în afara unui regim expres prevăzut de lege ori cu depășirea exigentelor normative ale unui anumit mod de executare. S-a apreciat că încălcarea dispozițiilor legale relative la aceste elemente ale regimului sancționator plasează acest regim și, implicit, pedeapsa aplicată, în afara limitelor determinate de legiuitor.

În concluzie, s-a apreciat că se impune casarea în parte a deciziei recurate și stabilirea unui termen de supraveghere egal cu pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatei A.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 26 martie 2019, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație și s-a trimis cauza completului competent în vederea judecării pe fond a recursului în casație, constatându-se îndeplinite condițiile de formă prevăzute de art. 434 - 437 din C. proc. pen.

Referitor la cerințele de formă prevăzute de lege, instanța a reținut că recursul în casație este formulat în scris și cuprinde numele și prenumele procurorului care a exercitat calea de atac, organul judiciar din care acesta face parte, hotărârea care se atacă, indicarea cazului de recurs în casație pe care se întemeiază cererea, motivarea acestuia și semnătura procurorului care a exercitat calea de atac.

Instanța a reținut că motivele Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală vizează termenul de supraveghere a executării pedepsei care a fost stabilit, în opinia acestuia, cu încălcarea dispozițiilor legale, termenul de 2 ani fiind mai mic decât durata pedepsei cu închisoarea aplicate, de 2 ani și 4 luni.

Analizând cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, Înalta Curte a apreciat că motivele invocate pot face obiectul cenzurii instanței de casație, așa încât, constatând îndeplinite cerințele prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație.

Examinând cauza în temeiul art. 442 - 444 din C. proc. pen. și prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul în casație este fondat.

Înainte de analiza concretă a criticilor formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, se impun anumite considerații teoretice asupra căii extraordinare de atac a recursului în casație.

Eventualele erori intervenite în activitatea de judecată, fie în privința stabilirii faptelor, fie în ceea ce privește aplicarea legii, pot fi înlăturate în urma exercitării controlului judiciar, prin intermediul căilor de atac ordinare sau extraordinare.

Potrivit noului C. proc. pen., recursul a devenit o cale extraordinară de atac (reglementată sub denumirea de "recurs în casație" - Partea specială, Titlul III, Capitolul V, Secțiunea a 2-a), prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din C. proc. pen., pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Spre deosebire de recursul reglementat de C. proc. pen. din 1968, care era o cale ordinară de atac, recursul în casație este o cale extraordinară de atac, de anulare, al cărei scop este, astfel cum s-a arătat anterior, de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante.

Conform dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Cazul de casare invocat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală (art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.) este corespondentul fostului art. 3859 alin. (1) pct. 14 din C. proc. pen. din 1968, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Drept urmare, jurisprudența referitoare la acest caz de casare poate fi valorificată pentru a stabili incidența cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. Din această perspectivă, se constată că pot fi încadrate în dispozițiile legale menționate, erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei prin stabilirea unei pedepse neprevăzută de lege sau prin depășirea limitelor legale.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., susținând că în mod greșit s-a stabilit un termen de supraveghere a executării pedepsei de 2 ani, pentru pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatei A., în raport de dispozițiile art. 92 alin. (1) din C. pen., având în vedere că termenul de supraveghere a executării pedepsei este mai mic decât durata pedepsei cu închisoarea.

Înalta Curte reține că, în speță, prin Sentința penală nr. 1154/06.06.2017 a Tribunalului București, printre altele, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 367 alin. (1), (3) din C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat (sub forma constituirii propriu-zise).

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 79 alin. (3) din C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc în formă continuată (două acte materiale).

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. și art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei A., urmând ca acesta să execute pedeapsa principală cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare (1/3 din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare).

Prin Decizia penală nr. 1221/A din data de 05 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2016, printre altele, s-a redus pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracțiunea prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an închisoare.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracțiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 35 alin. (1) din C. pen., de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, sporită cu 1/3 din cealaltă pedeapsă, inculpata urmând să execute pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.

După cum se poate observa, prin Decizia penală nr. 1221/A din data de 05 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2016, s-a aplicat inculpatei pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare și, în baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.

Conform dispozițiilor art. 92 alin. (1) din C. pen., "Durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere constituie termen de supraveghere pentru condamnat și este cuprinsă între 2 și 4 ani, fără a putea fi însă mai mică decât durata pedepsei aplicate."

Înalta Curte constată că stabilirea unui termen de supraveghere mai mic decât durata pedepsei rezultante aplicate constituie o nelegalitate a hotărârii care poate fi înlăturată prin rejudecarea dosarului de către instanța supremă, fiind aplicabile dispozițiile art. 448 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen. Restabilirea legalității în cauza de față presupune aplicarea dispozițiilor art. 92 alin. (1) din C. pen. raportat la pedeapsa aplicată de către instanța de apel. Recursul în casație nu presupune, așadar, o reindividualizare a sancțiunii, ci stabilirea duratei termenului de supraveghere a executării pedepsei în raport de un criteriu legal. În consecință, restabilirea legalității este de competența instanței care soluționează calea extraordinară de atac a recursului în casație și nu se impune restituirea cauzei la Curtea de Apel București.

În același sens este și jurisprudența instanței supreme (cu titlu de exemplu poate fi menționată Decizia nr. 522/RC din data de 25 noiembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2016). În considerentele deciziei menționate s-a reținut că problematica legalității unei pedepse nu poate fi analizată doar sub aspectul particular al felului ori limitelor speciale ale pedepsei principale, deoarece, în procesul penal, sancțiunea nu poate fi aplicată în afara unui regim expres prevăzut de lege ori cu depășirea exigențelor normative ale unui anumit mod de executare. Încălcarea dispozițiilor legale relative la aceste din urmă elemente ale regimului sancționator plasează aceste regim și, implicit, pedeapsa aplicată, în afara limitelor determinate de legiuitor și justifică intervenția instanței în calea extraordinară de atac.

În consecință, încălcarea exigențelor normative relative la individualizarea executării pedepselor, sub aspectul condițiilor în care se poate dispune o anumită modalitate de executare a sancțiunii, al regimului juridic aplicabil acelei forme de executare sau, după caz, al măsurilor și obligațiilor impuse inculpatului pe durata executării, constituie un aspect de nelegalitate cenzurabil prin prisma cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În raport de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală împotriva Deciziei penale nr. 1221/A din data de 05 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016, va casa, în parte, decizia penală recurată numai cu privire la inculpata A. și numai referitor la durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere și, rejudecând în aceste limite:

Va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani și 4 luni.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată A., în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală împotriva Deciziei penale nr. 1221/A din data de 05 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2016.

Casează, în parte, decizia penală recurată numai cu privire la inculpata A. și numai referitor la durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere și, rejudecând în aceste limite:

Dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani și 4 luni.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată A., în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 23 aprilie 2019.

Procesat de GGC - GV