ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 30 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 128 din 30.04.2024 a Tribunalului Giurgiu, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2023, printre altele, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) și 10 C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu aplic. art. 13 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (12 acte materiale). În baza art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) și 10 C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 ani închisoare închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de introducerea în țară de droguri de risc și de mare risc, prev. de art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. În baza art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) și 10 C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic intern de droguri de risc și de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. În baza art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) și 10 C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc, în forma introducerii în țară de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) și 10 C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic intern de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 4 ani și 4 luni (reprezentând 1/3 din cele trei pedepse a câte 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare), inculpatul A. urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 11 ani și 4 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsa complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În temeiul art. 45 alin. (5) rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă de la de la 09.05.2023 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen.., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului A..

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A., după rămânerea definitivă a hotărârii.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală și inculpatul A..

Prin decizia nr. 214/A din 14.02.2025 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/2023, printre altele, s-au dispus următoarele:

Au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală și de inculpații A. și B., împotriva sentinței penale nr. 128 din 30.04.2024, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția Penală, în dosarul nr. x/2023, a fost desființată, în parte, sentința penală atacată și rejudecând, în fond:

S-a constatat că prin încheierea de ședință din 28.11.2024 s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute prin actul de sesizare în sarcina inculpatului A..

În temeiul art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de introducerea în țară de droguri de risc și de mare risc în forma continuată (actele materiale din 03.04.2023 și 08.05.2023) și pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 13 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 35 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și de mare risc în formă continuată la pedeapsa principală de 6 ani închisoare (actele materiale din 30.03.2023, 30.03.2023, 04.04.2023, 04.2023, 24.04.2023, 28.04.2023, 29.04.2023, 01.05.2023, 01.05.2023, 02.05.2023, 02.05.2023, 09.05.2023, 08.05.2023 și 03.04.2023) și pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În temeiul art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa principală rezultantă de 13 ani închisoare și pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

Au fost menținute dispozițiile sentinței atacate care nu sunt contrare deciziei.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 10.05.2023 la zi.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel a fost comunicată inculpatului A. la data de 19 februarie 2025 (la Penitenciarul Giurgiu - dosar apel), iar termenul de declarare a recursului în casație s-a împlinit la data de 24 martie 2025.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel a declarat recurs în casație inculpatul A. la data de 14 martie 2025 (dată ștampilă plic - dosar Î.C.C.J.).

Prin motivele formulate, recurentul A. a susținut că i-a fost agravată situația în propriul apel, având în vedere că prima instanță (Tribunalul Giurgiu) a pronunțat o soluție de condamnare la o pedeapsă de 11 ani și 4 luni închisoare, iar instanța de apel a dispus condamnarea sa la pedeapsa închisorii de 13 ani, cu toate că parchetul nu a formulat apel cu privire la acest aspect.

În opinia recurentului, Curtea de Apel București trebuia să judece apelul în limitele deja stabilite de prima instanță, respectiv Tribunalul Giurgiu, care a pronunțat o soluție de condamnare la pedeapsa închisorii de 11 ani și 4 luni, ca urmare a recunoașterii faptelor reținute în sarcina sa și judecării cauzei în procedura simplificată, fiind și la prima abatere a legii penale.

În concluzie, recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului în casație, să se constate încălcarea dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. și să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare.

Totodată, potrivit dispozițiile art. 441 C. proc. pen.., recurentul a solicitat suspendarea executării hotărârii recurate până la soluționarea prezentei căi extraordinare de atac.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. și părților, însă nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 08 iulie 2025, iar prin rezoluția judecătorului de filtru s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la termenul din 30 septembrie 2025.

Potrivit raportului întocmit de magistratul asistent recursul în casație apare ca fiind inadmisibil.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, în conformitate cu dispozițiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte reține următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalității, pe de o parte și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă și la cazurile de casare.

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., "(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părților și fără participarea procurorului. (2) Dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație."

Din examinarea dispozițiilor legale anterior enunțate, rezultă că recursul în casație este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, se examinează îndeplinirea condițiilor de admitere în principiu a recursului în casație, care rezultă din dispozițiile art. 434, art. 435, art. 436 și art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casație, dacă cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de lege și de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conținutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate și motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. și dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casație.

Instanța constată că decizia nr. 214/A din 14 februarie 2025 a Curții de Apel București, secția I penală (dosarul nr. x/2023) a fost pronunțată în apel și poate fi atacată cu recurs în casație, fiind respectate dispozițiile art. 434 alin. (1) și (2) C. proc. pen.. De asemenea, este îndeplinită și cerința reglementată de art. 435 C. proc. pen.., cererea de recurs în casație fiind formulată cu respectarea termenului de 30 de zile prevăzut de textul de lege indicat anterior.

Deopotrivă, se constată că sunt îndeplinite și cerințele reglementate de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen.., în cuprinsul cererii fiind menționate numele, prenumele și domiciliul procesual ales al inculpatului (fiind indicat și locul de deținere - Penitenciarul Giurgiu), hotărârea care se atacă, precum și semnătura părții care a exercitat calea de atac (prin avocat C. - cu împuternicirea avocațială la dosar - dosar Î.C.C.J.). În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 438 pct. 12 C. proc. pen.., trebuie subliniat că aceste dispoziții sunt de strictă interpretare și vizează stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermițând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecințe asupra cuantumului pedepsei. Aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută și menținută prin hotărârea atacată, precum și de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de fond sau de apel.

Sintagma "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", prevăzută de cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., nu vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport de încadrarea juridică și cauzele sau stările de agravare și atenuare reținute prin hotărârea definitivă, ci, în căile de atac, impune o verificare și prin raportare la principiile ce au influență asupra tratamentului sancționator, cum este non reformatio in pejus (în același sens, I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 144/RC/2015, decizia nr. 390/RC/2015, decizia nr. 98/RC/2018, decizia nr. 333/RC/2018, decizia nr. 150/RC/2019). Acest principiu, consacrat legislativ de prevederile art. 418 C. proc. pen.., statuează că instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel, iar în apelul declarat de procuror în favoarea unei părți, instanța de apel nu poate agrava situația acesteia.

Recurentul inculpat a susținut că i-a fost agravată situația în propriul apel, având în vedere că prima instanță (Tribunalul Giurgiu) a pronunțat o soluție de condamnare la o pedeapsă de 11 ani și 4 luni închisoare, iar instanța de apel a dispus condamnarea sa la pedeapsa închisorii de 13 ani, cu toate că parchetul nu a formulat apel cu privire la acest aspect. În opinia recurentului, Curtea de Apel București trebuia să judece apelul în limitele deja stabilite de prima instanță, respectiv Tribunalul Giurgiu, care a pronunțat o soluție de condamnare la pedeapsa închisorii de 11 ani și 4 luni, ca urmare a recunoașterii faptelor reținute în sarcina sa și judecării cauzei în procedura simplificată.

Referitor la motivele de apel formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, instanța constată că, așa cum rezultă din decizia recurată "Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, prin motivele scrise depuse la dosar a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei deduceri din pedeapsa rezultantă cu închisoarea aplicată inculpaților A., B. și D. a reținerii și arestării preventive, sub aspectul nereținerii formei continuate a infracțiunii de trafic intern de droguri de risc - 6 acte materiale, în ceea ce îl privește pe inculpatul B. și sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului B. pentru infracțiunea de trafic intern de droguri de risc - 6 acte materiale.

Oral, procurorul, a arătat că susține motivele de apel formulate în scris și depuse la dosar, cu mențiunea că pct. 2 nu mai subzistă, dată fiind schimbarea de încadrare juridică efectuată de către instanță.

În plus, a formulat două noi motive de apel, solicitând majorarea tuturor pedepselor aplicate, apreciind că acestea sunt într-un cuantum nejustificat de redus, având în vedere activitatea infracțională desfășurată de inculpații în cauză, care sunt bine ancorați în acest fenomen infracțional, cantitățile mari de droguri introduse în țară, dar și numărul actelor materiale. (...)".

Așadar, prin motivele de apel depuse de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, s-a invocat greșita deducere, solicitându-se deducerea reținerii și arestării preventive, din pedeapsa rezultantă cu închisoarea aplicată inculpatului A., cu o zi mai târziu, respectiv din 10 mai 2023, în loc de 09 mai 2023, cum se dispusese prin sentință. La momentul dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a suplimentat oral motivele de apel, solicitând majorarea pedepselor aplicate inculpatului.

În aceste condiții, se constată că aspectul invocat de recurentul inculpat, în sensul că i s-au majorat pedepsele în propriul apel, nu este în concordanță cu actele dosarului, respectiv cu motivele de apel formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, calea de atac fiind formulată în defavoarea inculpatului, sub aspectul deducerii în mod greșit a duratei reținerii și arestării preventive, în sensul indicat anterior, ulterior fiind suplimentate motivele de apel în sensul majorării pedepselor aplicate inculpatului.

În ceea ce privește solicitarea de suspendare a deciziei atacate, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 441 C. proc. pen.. prevăd posibilitatea instanței care admite în principiu cererea de recurs în casație sau completului care judecă recursul în casație să suspende executarea hotărârii. Aceasta înseamnă că, în ipoteza în care calea extraordinară de atac este respinsă ca inadmisibilă fără a se proceda la verificări suplimentare, cererea de suspendare a executării hotărârii rămâne fără obiect și nu se justifică pronunțarea distinctă asupra acesteia, situație incidentă și în speță.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 214/A din 14 februarie 2025 a Curții de Apel București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2023.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 214/A din 14 februarie 2025 a Curții de Apel București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2025.