ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 297/2018

Ședința publică din data de 24 iunie 2025

Deliberând asupra cererii formulate de contestatoarea A., reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10.04.2025 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, condamnata A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 7/A din data de 14 ianuarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2016.

În esență, în susținerea contestației în anulare, condamnata, invocând dispozitiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., a arătat că la momentul condamnării sale definitive pentru infracțiunea de spălare a banilor intervenise prescripția răspunderii penale și având în vedere că în considerentele deciziei nr. 7/A s-a menționat că ultimul act material s-a realizat la data de 05.03.2009, termenul general de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit la data de 04.03.2019.

S-a făcut trimitere la Decizia nr. 297/2018 a Curții Constituționale reconfirmată prin Decizia nr. 358/2022 a instanței de contencios constituțional, susținând că la momentul pronunțării deciziei de către instanța de apel, 14.01.2021, exista o cauză de încetare a procesului penal pe care instanța nu a analizat-o, respectiv prescripția răspunderii penale pentru infracțiunea de spălare a banilor în formă continuată ca urmare a împlinirii termenului general de prescripție a răspunderii penale.

Analizând contestația în anulare declarată de contestatoarea A., în temeiul art. 431 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia sunt remediate erori de procedură ce nu pot fi înlăturate în alt mod, fiind, așadar, o cale de anulare pentru vicii și nulități relative la actele de procedură, ce trebuie folosită numai în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, cu respectarea termenelor în care titularii acesteia o pot formula. Prin reglementarea strictă a erorilor de procedură ce pot justifica exercitarea contestației în anulare se urmărește, pe de o parte, respectarea autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive, iar, pe de altă parte, respectarea principiului securității raporturilor juridice stabilite definitiv prin astfel de hotărâri, neputând fi rejudecate aspectele deja avute în vedere de instanțele de judecată.

Potrivit art. 426 lit. b) din C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.

Condamnata a formulat contestație în anulare, motivând că fapta de spălare a banilor ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016, la momentul pronunțării deciziei penale nr. 7/A din data de 14 ianuarie 2021 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală se implinise termenul general de prescripție a răspunderii penale, iar în etapa judecării apelului nu a fost analizată prescripția în raport de Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018.

Înalta Curte reține că prin decizia penală nr. 7/A din data de 14 ianuarie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2016, printre altele, s-a admis apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 106 din 27 mai 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală.

S-a desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând:

S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi asociat, acționar și de a ocupa funcția de administrator sau orice altă funcție de conducere în cadrul unei societăți comerciale), aplicate inculpatei A. în pedepsele componente, ce au fost repuse în individualitatea lor, după cum urmează:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) și (6) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 2 ani (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi asociat, acționar și de a ocupa funcția de administrator sau orice altă funcție de conducere în cadrul unei societăți comerciale);

- 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 alin. (1) din C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 3 ani (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi asociat, acționar și de a ocupa funcția de administrator sau orice altă funcție de conducere în cadrul unei societăți comerciale).

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost achitată inculpata A. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (3), (6) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost achitată inculpata A. pentru actele materiale având ca infracțiune predicat infracțiunile de înșelăciune și delapidare, aceasta din urmă privind exclusiv actul material referitor la autovehiculul, din conținutul infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 49 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 și art. 5 alin. (1) din C. pen., a fost condamnată inculpata A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată (actele materiale având ca infracțiune predicat infracțiunea continuată de delapidare săvârșită în dauna S.C. B. S.A. și S.C. C.).

În baza art. 67 din C. pen. raportat la art. 5 din C. pen. și art. 12 din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 4 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi asociat, acționar și de a ocupa funcția de administrator sau orice altă funcție de conducere în cadrul unei societăți comerciale).

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. și art. 12 din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatei pedepsele accesorii prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatei pe un termen de supraveghere de 4 ani.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., s-a impus inculpatei, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatei, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune București sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a impus inculpatei, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului Sector 1 sau în cadrul Direcției Generale de Poliție Comunitară Sector 1 București, pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenția inculpatei A. asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen., a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Împotriva deciziei penale nr. 7/A din 14 ianuarie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2016, condamnata A. a formulat contestație în anulare, în temeiul art. 426 lit. b) din C. proc. pen., susținând că la momentul pronunțării deciziei de către instanța de apel, 14.01.2021, exista o cauză de încetare a procesului penal pe care instanța nu a analizat-o, respectiv prescripția răspunderii penale pentru infracțiunea de spălare a banilor în formă continuată ca urmare a împlinirii termenului general de prescripție a răspunderii penale, invocând Deciziile CCR nr. 297/2018 și nr. 358/2022.

Prin decizia penală nr. 93/A din data de 02 martie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2022 s-a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de condamnata A. împotriva deciziei penale nr. 7/A din 14 ianuarie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2016, instanța reținând că este incidentă dezlegarea obligatorie dată prin Decizia nr. 10 din 29 martie 2017 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Astfel, Înalta Curte constată că prin prezenta contestație în anulare, contestatoarea A. a solicitat anularea aceleiași decizii penale care a făcut obiectul analizei instanței în dosarul nr. x/2022 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pentru aceleași motive legate de faptul că a fost condamnată, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, respectiv prescripția răspunderii penale prin raportare la Decizia CCR nr. 297/2018 reconfirmată prin Decizia CCR nr. 358/2022, aspect ce nu ar fi fost analizat de instanța de apel.

Or, față de soluția pronunțată prin decizia penală nr. 93/A din data de 02 martie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2022, prezenta contestație în anulare este inadmisibilă, contestatoarea nemaiputând repune în discuție aspectele soluționate definitiv de o instanță judecătorească, care au dobândit autoritate de lucru judecat.

Înalta Curte amintește că autoritatea de lucru judecat reprezintă un efect important al hotărârii judecătorești, avându-și rațiunea în asigurarea stabilității și securității raporturilor juridice (Brumărescu împotriva României - Hotărârea din 28 octombrie 1999, M. Of. nr. 758 din 28 noiembrie 2001).

Referitor la principiul securității/stabilității raporturilor juridice, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut în jurisprudența sa că dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, trebuie să se interpreteze în lumina preambulului Convenției, care enunță supremația dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluția dată de către instanțe în mod definitiv oricărui litigiu să nu mai fie rejudecată.

În jurisprudența sa, Curtea a reținut că principiul potrivit căruia, după pronunțarea hotărârii, judecătorii nu mai pot reveni asupra deciziei luate nu numai că nu încalcă prevederile Constituției, ci, dimpotrivă, reprezintă o componentă esențială a ideii de justiție, a asigurării autorității de lucru judecat și a ocrotirii drepturilor procesuale ale părților, ca element fundamental al statului de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 431 din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 7/A din data de 14 ianuarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2016.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 190 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 7/A din data de 14 ianuarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2016.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 190 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 iunie 2025.