ÎCCJ, Decizia nr. 81/2023

Ședința publică din data de 13 noiembrie 2023

Deliberând asupra contestației în anulare formulate de contestatorul A., în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 680 din data de 07 decembrie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția penală a dispus, cu privire la inculpatul A., următoarele:

I. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului A., după cum urmează:

- din infracțiunea prevăzută de art. 291 din C. pen., rap. la art. 6 și 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 din C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 257 din C. pen. 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (în varianta în vigoare la momentul săvârșirii faptei) cu aplic. art. 5 din C. pen.

- din infracțiunile prevăzute de art. 272 alin. (1) din C. pen. (două fapte), în infracțiunea prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 257 din C. pen. 1969, rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 din C. pen., a condamnat pe inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. 1969.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. 1969.

În baza art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 65 din C. pen. cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În baza art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor, la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 65 din C. pen. cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a aplicat pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1 an și 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute, în final, pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., stabilită în condițiile art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 65 din C. pen. cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În baza art. 291 alin. (2) din C. pen., a confiscat de la inculpatul A. echivalentul în RON, la cursul BNR de la data punerii în executare, a sumei de 300.000 euro, obținută ca urmare a săvârșirii infracțiunii de trafic de influență.

În baza art. 274 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, în sumă de 200 RON, a rămas în sarcina statului.

Împotriva sentinței penale nr. 680 din data de 07 decembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția penală, în dosarul nr. x/2016, au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpații A. și B..

II. Prin decizia penală nr. 62 din data de 18 martie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018 au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și de apelantul-inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 680 din data de 07 decembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția penală în dosarul nr. x/2016.

A fost desființată, în parte sentința apelată și, în rejudecare, s-a dispus:

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a III-a, a fost încetat procesul penal față de intimatul inculpat B. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de cumpărare de influență prev. de art. 6

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 din C. pen. și spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen., ca urmare a decesului inculpatului.

În baza art. 25 alin. (3) prin raportare la art. 397 alin. (3) din C. proc. pen. a dispus desființarea următoarelor înscrisuri: contractul de împrumut nr. x/2.12.2009 încheiat între B. și Beja C.; contractul de împrumut nr. x/02.12.2009 încheiat între Beja C. și A.; contractul de împrumut nr. x/06.12.2009 încheiat între B. și Beja C.; contractul de împrumut nr. x/06.12.2009 încheiat între Beja C. și A.; antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/21.04.2010 la BNPA D. și E. și antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/21.04.2010 la BNPA D. și E..

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de apelantul-inculpat A. au rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru apelantul inculpat A. și intimatul inculpat B., până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 217 RON, a rămas în sarcina statului.

III. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, condamnatul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători P1 - 2023, sub nr. x/2023.

În drept, prin contestația în anulare formulată de către contestatorul A., a fost invocat cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.

În contestația în anulare contestatorul a solicitat, în esență, să se constate că în ceea ce privește infracțiunea de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., era împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale la data pronunțării de către instanța de apel a deciziei penale nr. 62/18.03.2019. S-a arătat că la data respectivă erau incidente dispozițiile Deciziei nr. 297/2018 prin care Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen.

Ulterior, datorită modului neunitar de interpretare și aplicare a Deciziei nr. 297/26.04.2018 de către instanțele de judecată, Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 358/26.05.2022 publicată în Monitorul Oficial al României din 8.06.2022.

Din această perspectivă, contestatorul A. a susținut că toate infracțiunile aflate în curs de urmărire penală sau în curs de judecată și cu privire la care faptele pentru care inculpații erau urmăriți penal sau judecați aveau împlinit termenul de prescripției a răspunderii penale stabilit conform art. 154 din C. pen. în perioada 25.06.2018 (data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018) și 30.05.2022 (data publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen.), urmau a primi soluția de încetare a procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. pen.

Contestatorul a arătat, cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., că pedeapsa prevăzută de lege este închisoare de la 1 la 5 ani, iar termenul de prescripție a răspunderii penale stabilit conform art. 154 lit. d) din C. pen. este de 5 ani și s-a împlinit la 9 decembrie 2020.

Pe cale de consecință, s-a solicitat ca, potrivit art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., să se dispună încetarea procesului penal față de contestatorul A. cu privire la infracțiunea de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

La data de 19 iulie 2023, contestatorul A. a completat motivarea contestației în anulare, solicitând să se constate intervenirea prescripției răspunderii penale și pentru infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale).

În legătură cu această infracțiune, s-a reținut că a fost comisă la datele de 2.12.2009, respectiv 6.12.2009 și s-a materializat în încheierea a două contracte de împrumut apreciate drept fictive de către organele de urmărire penală și instanțele de judecată, respectiv contractul nr. x din 2.12.2009 încheiat între Beja C. și B. și contractul nr. x/6.12.2009 încheiat între Beja C. și A..

S-a arătat că, având în vedere data comiterii celor două acte materiale ale infracțiunii de spălare de bani, respectiv luna decembrie 2009 și data pronunțării deciziei instanței de apel, respectiv 18.03.2019, se constată că pentru această infracțiune se împlinise termenul de prescripție a răspunderii penale, în raport cu dispozițiile Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale.

S-a mai susținut că, din încheierea de dezbateri și din cuprinsul deciziei contestate, rezultă că această chestiune nu a fost pusă în discuție cu ocazia dezbaterii apelului și prin urmare, se impune să se constate, în baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., încetarea procesului penal pentru ambele infracțiuni, respectiv influențarea declarațiilor în formă continuată, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și cea de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2009 cu aplic. art. 35 din C. pen.

IV. Prin încheierea din camera de consiliu, din data de 11 septembrie 2023, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători, cu majoritate, a dispus admiterea în principiu a contestației în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 62 din data de 18 martie 2019 pronunțată de Completul de 5 Judecători Penal 1-2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2018.

A fost fixat termen pentru soluționarea contestației în anulare la data de 9 octombrie 2023.

În opinie separată, s-a apreciat că se impunea respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale anterior menționate.

La termenul din data de 9 octombrie 2023, au avut loc dezbaterile, susținerile părții, precum și ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, și având nevoie de timp pentru a delibera, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători a amânat pronunțarea la data de 24 octombrie 2023 și ulterior, la data de 13 noiembrie 2023.

V. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, examinând contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 62 din data de 18 martie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, prin raportare la motivele invocate și la dispozițiile legale incidente, constată că aceasta este parțial fondată, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:

Prezentul cadru procesual îl constituie o contestație în anulare, cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, fiind un remediu procesual prin care se pot repara erori de neînlăturat pe alte căi procesuale; contestația în anulare reprezintă o cale de atac de retractare instituită de către legiuitor în scopul înlăturării erorilor de procedură (error in procedendo) în legătură cu drepturile procesuale ale părților sau privitoare la instanța de judecată. Așadar, motivul contestației în anulare nu îl poate constitui o nulitate care ar privi fondul cauzei (vitio sau errores in iudicando).

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a constatat că intenția legiuitorului a fost aceea de a nu permite reformarea, pe calea contestației în anulare, a unor hotărâri care sunt în puterea lucrului judecat, decât în situațiile excepționale în care se remarcă erori de procedură care nu au putut fi înlăturate pe calea apelului și doar în condițiile reglementate expres în cuprinsul dispozițiilor art. 426-432 din C. proc. pen. (Decizia Curții Constituționale nr. 453/2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1190 din 7 decembrie 2020).

Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la dispozițiile legale, se constată că în motivele contestației în anulare formulate de contestatorul A., a fost invocat cazul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., respectiv "când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal", vizând cauza de încetare a procesului penal reglementată de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., respectiv prescripția răspunderii penale pentru două dintre infracțiunile ce au făcut obiectul cauzei în care s-a pronunțat decizia penală nr. 62/18 martie 2019 pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2018.

Contestația în anulare vizează, pe de o parte, infracțiunea de spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că în datele de 02 decembrie 2009, respectiv 06 decembrie 2009, având aceeași rezoluție infracțională, A. a încheiat în calitate de împrumutat, cu martorul denunțător C., două contracte de împrumut cu caracter fictiv, primul (nr. 1/02.12.2009) pentru suma de 200.000 euro și cel de-al doilea pentru suma de 100.000 euro, prin care a disimulat adevărata natură a provenienței în patrimoniul său a sumei de 300.000 de euro, în condițiile în care, aceasta sumă provenea, în realitate, din săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență reținute în sarcina sa și cumpărare de influență reținută în sarcina inculpatului B..

Instanța a reținut că în ceea ce privește infracțiunea de spălarea banilor, incriminată prin lege specială, potrivit legii vechi (în vigoare la data săvârșirii faptei) pedeapsa pentru această infracțiune era închisoarea de la 3 la 12 ani (art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002), iar potrivit legii penale în vigoare (art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată), pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani, legea nouă fiind reținută ca mai favorabilă, potrivit încadrării juridice dată acesteia prin actul de sesizare a instanței. De asemenea, s-a apreciat a fi mai favorabilă legea nouă și în ceea ce privește tratamentul sancționator prevăzut pentru infracțiunea continuată (maximul special plus spor facultativ de până la 3 ani închisoare), față de C. pen. din 1969 (maxim special plus spor facultativ de până la 5 ani închisoare).

La alegerea legii penale mai favorabile în cazul inculpatului A., Înalta Curte a avut în vedere și tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni reținut în sarcina acestuia, având în vedere că una dintre infracțiuni a fost săvârșită de către acesta sub imperiul legii noi, iar potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiuni a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi mai favorabilă.

Sub acest aspect, instanța a apreciat a fi relevantă și Decizia nr. 7/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care a stabilit că, în aplicarea dispozițiilor art. 5 din C. pen., în cazul pluralității de infracțiuni constând în săvârșirea unor infracțiuni anterior datei de 1 februarie 2014, respectiv a unor infracțiuni comise după intrarea în vigoare a Noului C. pen., pentru infracțiunile săvârșite anterior datei de 1 februarie 2014 se va aplica legea penală mai favorabilă – identificată ca fiind legea veche sau legea nouă -, iar pentru infracțiunile săvârșite sub imperiul legii penale noi, precum și pentru tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni se va aplica legea nouă, conform art. 3 din C. pen. și art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.

Așadar, în contestația în anulare se reține că infracțiunea de spălare a banilor este supusă regimului prescripției penale din Noul C. pen.

Ca atare, termenul general de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, pedepsită, după cum a reținut instanța de fond cu închisoarea de la 3 la 10 ani este de 8 ani, astfel cum prevede art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen.

Pe de altă parte, contestația în anulare vizează infracțiunea de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că în data de 09 decembrie 2015, contestatorul a încercat să determine martorii F. și G. să facă declarații mincinoase în cauza penală, prin corupere, în sensul punerii la dispoziția acestora a unui spațiu comercial cu titlu gratuit situat pe raza municipiului București unde aceștia să deschidă o clinică dentară.

Așadar, această infracțiune, fiind comisă sub regimul Noului C. pen., urmează regimul prescripției răspunderii penale din acest cod. Fiind pedepsită cu închisoarea de la unu la cinci ani, termenul general de prescripție a răspunderii penale pentru această faptă este de 5 ani, după cum prevede art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen.

În contestație în anulare se constată că instanța de apel a omis să analizeze dacă termenul general de prescripție a curs fără întreruperi, astfel cum a statuat instanța de contencios constituțional prin Decizia nr. 297/2018 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 518 din 25 iunie 2018.

Prin această decizie s-a constatat că este neconstituțională soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen.

Această soluție a fost reiterată prin Decizia nr. 358/2022 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 565 din 09 iunie 2022.

Prin această decizie s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituționale, deoarece legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecința creării unui viciu de neconstituționalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituționalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice și să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripției răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menționate.(par. 76)

Soluționarea contestației în anulare întemeiată pe omisiunea din apel a analizei prescripției răspunderii penale presupune analiza împlinirii termenului de prescripție până la data pronunțării deciziei contestate, respectiv 18 martie 2019.

Astfel, termenul de prescripție de 8 ani pentru infracțiunea de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 a început să curgă la data comiterii faptei, respectiv 6 decembrie 2009, deci s-a împlinit la data de 5 decembrie 2017, anterior pronunțării deciziei din apel.

Ca atare, pentru această infracțiune răspunderea penală era prescrisă la data pronunțării deciziei din apel.

În schimb, pentru infracțiunea de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. termenul de prescripție de 5 ani, curgea de la data comiterii faptei, respectiv din data de 09 decembrie 2015 și s-ar fi împlinit doar la data de 8 decembrie 2020, deci ulterior pronunțării deciziei din apel.

Ca atare, chiar dacă ar fi fost analizată în apel prescripția răspunderii penale pentru această infracțiune, termenul nu era împlinit.

Față de aceste considerente, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, cu majoritate, va admite contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 62 din data de 18 martie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 432 alin. (1) din C. proc. pen., va desființa, în parte, decizia penală nr. 62 din data de 18 martie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018, numai în ceea ce îl privește pe condamnatul A. și doar sub aspectul omisiunii constatării prescripției răspunderii penale pentru infracțiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și va rejudeca, în aceste limite, apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 680 din data de 7 decembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția penală, în dosarul nr. x/2016.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., va admite apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 680 din data de 7 decembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția penală, în dosarul nr. x/2016.

Pe cale de consecință, va desființa, în parte, sentința penală nr. 680 din data de 7 decembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția penală, în dosarul nr. x/2016, numai în ceea ce îl privește pe inculpatul A. și doar sub aspectul infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Rejudecând, va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare și de 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 3 ani închisoare și de 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 din C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen.

- pedeapsa de 3 ani închisoare și de 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- pedeapsa de 2 ani închisoare și de 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., va înceta procesul penal față de inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Va menține pedepsele aplicate pentru celelalte infracțiuni.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., va contopi pedepsele și va aplica pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, la care va adăuga un spor de 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute, în final, pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) și alin. (3) lit. a) din C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei rezultante.

În baza art. 45 alin. (5) raportat la art. 45 alin. (1) și alin. (3) lit. a) din C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea pedepsei rezultante.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 680 din data de 7 decembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția penală, în dosarul nr. x/2016 și ale deciziei penale nr. 62 din data de 18 martie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018 care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art. 40 alin. (3) din C. pen. va deduce din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A., perioada executată în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 87/2019 din 27 aprilie 2023 emis de Tribunalul București, de la 27 aprilie 2023 până la zi.

Va anula formele de executare dispuse în baza sentinței penale nr. 680 din data de 7 decembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția penală, în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 62 din data de 18 martie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018, în ceea ce îl privește pe condamnatul A..

Va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii corespunzător pedepsei de 3 ani și 8 luni închisoare aplicate prin prezenta decizie.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate,

Admite contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 62 din data de 18 martie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 432 alin. (1) din C. proc. pen., desființează, în parte, decizia penală nr. 62 din data de 18 martie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018, numai în ceea ce îl privește pe condamnatul A. și doar sub aspectul omisiunii constatării prescripției răspunderii penale pentru infracțiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., și rejudecând, în aceste limite, apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 680 din data de 7 decembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția penală, în dosarul nr. x/2016:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., admite apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 680 din data de 7 decembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția penală, în dosarul nr. x/2016.

Desființează, în parte, sentința penală nr. 680 din data de 7 decembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția penală, în dosarul nr. x/2016, numai în ceea ce îl privește pe inculpatul A. și doar sub aspectul infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și, în consecință:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare și de 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 3 ani închisoare și de 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 din C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen.

- pedeapsa de 3 ani închisoare și de 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., încetează procesul penal față de inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Menține pedepsele aplicate pentru celelalte infracțiuni.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., contopește pedepsele și aplică pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, la care adaugă un spor de 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute, în final, pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) și alin. (3) lit. a) din C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei rezultante.

În baza art. 45 alin. (5) raportat la art. 45 alin. (1) și alin. (3) lit. a) din C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea pedepsei rezultante principale.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 680 din data de 7 decembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția penală, în dosarul nr. x/2016 și ale deciziei penale nr. 62 din data de 18 martie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018 care nu contravin prezentei decizii.

Deduce din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A., perioada executată în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 87/2019 din 27 aprilie 2023 emis de Tribunalul București, de la 27 aprilie 2023 până la zi.

Anulează formele de executare dispuse în baza sentinței penale nr. 680 din data de 7 decembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția penală, în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 62 din data de 18 martie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018, în ceea ce îl privește pe condamnatul A..

Dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii corespunzător pedepsei de 3 ani și 8 luni închisoare aplicate prin prezenta decizie.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2023.

Cu opinia separată în sensul respingerii contestației în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 62 din data de 18 martie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018.

În dezacord cu opinia majoritară, apreciez că se impunea respingerea contestației în anulare formulată de A. împotriva deciziei penale nr. 62 din data de 18 martie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018, pentru următoarele considerente:

Contestatorul a indicat cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., iar în sprijinul acestuia a menționat actele dosarului din care rezultă data săvârșirii faptei, precum și faptul că la momentul pronunțării hotărârii atacate era împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunile menționate în cererile formulate.

În examinarea admisibilității contestației în anulare, contrar opiniei majoritare apreciez că în cauză este incidentă Decizia nr. 43 din data de 29 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală potrivit căreia:

"1. Dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen. se interpretează în sensul că instanța care soluționează pe fond contestația în anulare nu poate să reanalizeze care dintre legile penale ce s-au succedat în timp este mai favorabilă în cazul în care se invocă incidența unei cauze de încetare a procesului penal în raport cu o lege succesivă care nu a fost reținută ca fiind mai favorabilă în cauză.

În conformitate cu prevederile art. 477 alin. (3) C. proc. pen.., "Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

Punctul 2 al dispozitivului deciziei menționate este relevant cu privire la speța de față, contestatorul invocând tocmai faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la incidența unei cauze de încetare a procesului penal, în raport cu legea penală mai favorabilă identificată.

În aceste condiții, prin raportare la dispoziția obligatorie cuprinsă în decizia menționată anterior, consider că se impunea respingerea contestației în anulare formulată de către contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 62 din data de 18 martie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018, neexistând elemente care să conducă la admiterea acesteia în contra deciziei obligatorii pronunțată de Înalta Curte în mecanismul de unificare a practicii judiciare.

De altfel, considerentele Deciziei nr. 43/2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt unele pe deplin lămuritoare pentru problema de drept dedusă judecății în prezenta cauză:

"198. Or, a admite valorificarea retroactivă, pe calea contestației în anulare, a unei norme de drept penal substanțial referitoare la prescripția răspunderii penale, declarate neconstituționale, echivalează cu extinderea sferei de aplicare a legii penale mai favorabile, ulterior rămânerii definitive a hotărârii, dincolo de ceea ce dispozițiile exprese ale legii penale (art. 4 și 6 din C. pen.), pe de o parte, și jurisprudența Curții Constituționale, pe de altă parte, admit a fi posibil.

Mai mult, prin decizia menționată se precizează și: "În același timp, potrivit art. 426 lit. b) din C. proc. pen., pentru a fi incident cazul de contestație în anulare, cauza de încetare a procesului penal trebuie să fi existat la data pronunțării hotărârii definitive de condamnare, existând, tot la acel moment, și probe în acest sens.

Prin raportare la aceste considerente consider că se impunea respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare formulată de către contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 62 din data de 18 martie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018, însă, în condițiile în care participarea mea la soluționarea cauzei s-a produs ca urmare a admiterii unei cereri de abținere formulată ulterior admiterii în principiu a contestației în anulare, deci după momentul procesual menționat, soluția nu poate fi decât una de respingere a contestației în anulare, respectarea Decizia nr. 43 din data de 29 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală impunându-se indiferent de stadiul procesual.