ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, Decizia nr. 240/2019

CAMERĂ
other
RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză 
ÎCCJ, Decizia nr. 240/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra apelurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

2

din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 297 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

Prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut că, în drept, faptele inculpatului A., care în perioada octombrie - noiembrie 2011, a pretins direct pentru sine suma de 5000 euro lunar pe perioada executării contractului, de la martora denunțătoare C., în schimbul promisiunii îndeplinite ulterior că va interveni pe lângă inculpatul B., director general al D., pentru a-l determina pe acesta, să încheie în această calitate, un contract de asistență juridică de tip abonament în valoare de 10.000 euro/lună cu societatea de avocați a denunțătoarei, la acea vreme SCA "E.", primind conform înțelegerii în perioada ianuarie 2012 - iulie 2014 suma totală de 100.000 euro, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 C. pen. rap. la art. 6 și 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen. iar faptele inculpatului B. care, în calitate de director general al D., în baza aceleași rezoluții infracționale, a încheiat în luna decembrie 2011 cu SCA "E." contractul nr. x/05.12.2011 și în luna mai 2013 cu SCA "F." contractul nr. x/23.05.2013 și în perioadele ianuarie 2012 - octombrie 2012 și respectiv iunie 2013 - august 2014 a avizat din partea D. plățile efectuate în baza celor două contracte cu încălcarea dispozițiilor art. 2, art. 19 și art. 25 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 2 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 925/2006, art. 3, art. 4 și art. 5 din O.G. nr. 119/1999, art. 1 alin. (3), lit. a) și b) din O.U.G. nr. 26/2012, statutului D., Regulamentului de organizare și funcționare al D. și contractului de administrare aprobat prin Hotărârea AGA nr. 4/28.01.2009, conduită care a condus la vătămarea intereselor legale ale D. și a produs o pagubă patrimoniului societății în cuantum de 1.301.410 RON, proporțional cu sumele plătite nelegal și corelativ obținerii de foloase necuvenite de către SCA "E." și SCA "F.", întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată (două acte materiale), prevăzută de art. 35 alin. (1) C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 297 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

În conformitate cu art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii.

În temeiul art. 65 C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În temeiul art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata măsurilor preventive privative de libertate (reținere, arestare preventivă și arest la domiciliu) începând cu data de 03.12.2015 până la 08.02.2016, inclusiv.

În temeiul art. 291 alin. (2) C. pen. rap. la art. 112 lit. e) C. pen. a dispus obligarea inculpatului la plata către stat a sumei de 100.000 euro sau contravaloarea în RON la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de confiscare specială.

Potrivit art. 404 alin. (4) lit. c) rap. la art. 249 C. proc. pen., a menținut măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea inculpatului prin ordonanța procurorului nr. 611/P/2015 din 25 ianuarie 2016, până la concurența sumei de 100.000 euro.

În temeiul art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul B., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată.

În conformitate cu art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii.

În temeiul art. 65 C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen.

În temeiul art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore din 19.11.2015.

În baza art. 91 C. pen. a suspendat executarea pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit în conformitate cu art. 92 alin. (1) C. pen. care, potrivit art. 92 alin. (2) C. pen., se calculează de la data când hotărârea a rămas definitivă.

În conformitate cu dispozițiile art. 92 alin. (3) cu referire la art. 93 C. pen., pe durata termenului de supraveghere a dispus condamnatului să respecte măsurile de supraveghere și să execute obligațiile ce îi revin, după cum urmează:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Vâlcea, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., a impus condamnatului să frecventeze un program de reintegrare socială, derulat de către Serviciul de Probațiune Vâlcea sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

Potrivit art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere a dispus condamnatului să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile, la o entitate stabilită de Serviciul de Probațiune Vâlcea.

A atras atenția inculpatului asupra art. 96 și art. 93 alin. (5) C. pen.

În temeiul art. 397 și art. 25 C. proc. pen. a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă D. S.A. - Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea, prin administrator judiciar G., cu sediul în București, str. x, și a obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 1.301.410 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) rap. la art. 249 C. proc. pen. a menținut măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea inculpatului prin ordonanța procurorului nr. 611/P/2015 din 25 ianuarie 2016, până la concurența sumei de 1.301.410 RON.

A obligat ambii inculpați la plata către stat a sumei de câte 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare pentru faza urmăririi penale și judecata în primă instanță.

A înlăturat aplicarea art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 din încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului A. și l-a condamnat pe acesta la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În conformitate cu art. 67 C. pen., a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 65 C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate care nu contravin prezentei decizii.

În conformitate cu art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere a dispus condamnatului B. să presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei Câineni sau în cadrul Primăriei Vlădești.

În temeiul art. 397 și art. 25 C. proc. pen. a admis, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă D. S.A. - Râmnicu Vâlcea și l-a obligat pe inculpatul B. la plata către aceasta a sumei de 1.056.141 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) raportat la art. 249 C. proc. pen. a menținut măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea inculpatului B. prin ordonanța procurorului nr. 611/P/2015 din 25 ianuarie 2016, până la concurența sumei de 1.056.141 RON.

A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare ocazionate cu soluționarea apelurilor declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpații A. și B..

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații A. și B., până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 70 RON, a dispus să rămână în sarcina statului.

Decizia menționată a fost pronunțată cu opinia separată a domnilor judecători H. și I., în sensul că, în ceea ce îl privește pe inculpatul A. se impunea desființarea, în parte, a sentinței penale și, în rejudecare, achitarea acestuia, în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., cu înlăturarea măsurii confiscării speciale și ridicarea măsurii sechestrului asigurător.

Totodată, în ceea ce-l privește pe inculpatul B., în opinie separată, s-a apreciat că și criticile legate de neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii abuz în serviciu, în formă continuată, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., sunt, în parte întemeiate (numai cu privire la primul act material al infracțiunii).

În motivarea contestației în anulare formulate, contestatorul condamnat a invocat cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) teza I C. proc. pen. și a susținut, în esență, nelegala compunere a Completului de 5 Judecători care a soluționat cauza în apel, considerând că, în speță, au fost încălcate dispozițiile art. 32 din Legea nr. 304/2004, în ceea ce privește modul de desemnare al unuia dintre membrii acestui complet, mai concret a președintelui de complet, care nu a fost desemnat aleatoriu prin tragere la sorți, ci numit direct în virtutea funcției administrative de conducere pe care o exercita.

Prin încheierea penală nr. 213 din 19 decembrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători Penal 2-2018, examinând, în cameră de consiliu, calea de atac cu care a fost învestită, prin raportare la motivele invocate în scris și la dispozițiile legale care guvernează contestația în anulare, a constatat că sunt îndeplinite, cumulativ, cele trei condiții de admisibilitate prevăzute de lege, motiv pentru care a admis-o în principiu și a fixat termen pentru soluționarea contestației în anulare la data de 21 ianuarie 2019.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a admis cererea de suspendare a executării sentinței penale nr. 506 din 25 septembrie 2017 pronunțate de secția penală a Înaltei Curți în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 108 din 20 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017, până la soluționarea definitivă a contestației în anulare și a dispus punerea de îndată în libertate a contestatorului condamnat A. de sub puterea mandatului de executare a pedepsei emis în baza sentinței penale nr. 506 din 25 septembrie 2017 pronunțate de secția penală a Înaltei Curți în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 108 din 20 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017, dacă nu este arestat în altă cauză.

La termenul din 21 ianuarie 2019, cauza nr. 3215/1/2018 s-a amânat pentru motivul invocat din oficiu de instanță, respectiv împrejurarea că la data de 31 ianuarie 2019 au fost convocate Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a decide dacă se modifică jurisprudența Completurilor de 5 Judecători cu privire la interpretarea și aplicarea principiului continuității completului de judecată, subsumat regulii anualității ce guvernează activitatea acestor formațiuni de judecată.

La termenul de judecată din 18 februarie 2019, în dosarul nr. x/2018 au avut loc dezbaterile pe fondul contestației în anulare formulate de condamnatul contestator A., care deși a fost legal citat, a lipsit, însă a fost reprezentat de apărătorul ales, precum și de apărătorul desemnat din oficiu, fiind, în esență, susținute, aceleași motive menționate și în cererea scrisă depusă la dosar.

În motivarea contestației în anulare formulate, contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a invocat cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și a susținut, în esență, nelegala compunere a Completului de 5 Judecători care a soluționat cauza în apel, considerând că, în speță, au fost încălcate dispozițiile art. 32 din Legea nr. 304/2004, în ceea ce privește modul de desemnare al președintelui de complet, nu aleatoriu prin tragere la sorți, ci prin hotărâri succesive ale Colegiului de conducere a Înaltei Curți, fiind introdus ca membru de drept al completului, pe care l-a și prezidat, în virtutea funcției administrative de conducere pe care o exercita, aceea de vicepreședinte al instanței. Totodată, în cuprinsul cererii de contestație în anulare, reprezentantul parchetului a precizat că împotriva aceleiași decizii penale nr. 108/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a fost formulată contestație în anulare și de către inculpatul A., întemeiată pe același caz și aceleași motive, constituind obiect al dosarului nr. x/2018 (în care s-a pronunțat încheierea penală nr. 213 de admitere în principiu a căii extraordinare de atac la data 19 decembrie 2018), cu termen la 21 ianuarie 2019, motiv pentru care s-a apreciat necesară reunirea cauzelor.

La termenul din 21 ianuarie 2019, în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători Penal 2-2019 a admis cererile de amânare formulate de contestatorul Ministerul Public și de intimatul A. și a amânat judecarea cauzei la data de 18 februarie 2019, apreciindu-se necesară și citarea celuilalt intimat B..

La termenul din 18 februarie 2019, în majoritate, instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 43, 45 C. proc. pen. și art. 107 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești a trimis cauza nr. 107/1/2019 având ca obiect contestația în anulare formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei penale nr. 108 din 20 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017 la completul inițial sesizat, respectiv Completul de 5 Judecători Penal 2- 2018, cu termen în data de 18 februarie 2019 și a constatat că cererea având ca obiect sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept urmează a fi evaluată de completul ce va judeca în cauzele reunite.

Încheierea de ședință de la termenul mai sus menționat s-a pronunțat cu opinia separată a domnului judecător J. în sensul menținerii cauzei spre soluționare până la soluționarea admisibilității în principiu a contestației în anulare. Dosarul astfel trimis, a primit, prin rezoluția administrativă a președintelui Completului Penal 2-2018, termen de judecată la 18 martie 2019, în vederea discutării admisibilității în principiu a contestației formulate de contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.

La termenul din 18 martie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători Penal 2-2018, reținând că apărătorul ales al intimatului A. a invocat excepția necompetenței materiale a Completului de 5 Judecători Penal 2-2018, care, în opinia sa, a fost nelegal învestit să dispună reunirea cauzei nr. 107/1/2019 la dosarul nr. x/2018, a respins-o ca nefondată, constatând că a fost legal învestit cu soluționarea acestei cauze trimisă în vederea conexării la dosarul nr. x/2018, cu termen la data de 15 aprilie 2019 și apreciind că nu se impune a se pronunța la acel moment pe cererea de reunire, a prorogat discutarea reunirii cauzelor, având în vedere stadiile/etapele diferite în care se aflau cauzele, dar și prevederile art. 94 alin. (3) și art. 107, ambele din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, text din urmă care se referă la căile de atac declarate și de alte părți.

La același termen, în cauza nr. 107/1/2019, instanța a pus în discuție admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulate de contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei penale nr. 108 din 20 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2017, privind și pe intimații A., B., precum și pe intimata parte civilă D. S.A., respectiv D. S.A. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR G., constatând că procurorul este titular al căii de atac extraordinare, justificând astfel un interes procesual și putând exercita calea de atac a contestației în anulare împotriva deciziei penale nr. 108 din 20 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2017.

În aceeași ședință, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, văzând dispozițiile art. 475 și următoarele din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept formulată de intimatul A., prin apărător ales, constatând că întrebările formulate în cuprinsul acestei sesizări nu sunt veritabile chestiuni de drept care să necesite pronunțarea unei hotărâri prealabile de către completul competent.

Totodată, instanța a constatat, în esență, că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile procesual penale pentru a fi admisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei penale nr. 108 din 20 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2017, privind și pe intimații A., B., precum și pe intimata parte civilă D. S.A., respectiv D. S.A. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR G., motiv pentru care, prin încheierea de ședință de cameră de consiliu din 18 martie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 431 alin. (2) C. proc. pen., a admis-o în principiu, a declarat publică ședința de judecată și a acordat cuvântul pe fondul contestației în anulare, amânând ulterior pronunțarea pe fondul contestației la data de 28 martie 2019.

Verificând compunerea Completului de 5 Judecători Penal 2 al Înaltei Curți de Casație și Justiție care a soluționat dosarul nr. x/2017 având ca obiect apelurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpații A. și B. împotriva sentinței penale nr. 506 din data de 25 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2016, privind și pe intimata parte civilă D. S.A. prin administrator judiciar G., instanța a constatat că patru judecători care au fost desemnați aleatoriu, prin tragere la sorți, în timp ce președintele completului nu a fost desemnat aleatoriu, prin tragere la sorți, ci a fost numit direct pe cale administrativă, ca urmare a exercitării funcției de conducere, completul de judecată fiind reîntregit prin participarea domnului judecător L. la soluționarea acestui dosar și, întrucât acesta exercita și funcția de vicepreședinte al Înaltei Curți, a preluat și conducerea Completului de 5 Judecători Penal 2 în această cauză.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători Penal 2-2018, analizând pe fond motivele contestației în anulare prin raportare la dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.) și la considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 685 din 07.11.2018 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1021 din 29 noiembrie 2018), constatând că în speță este vorba de încălcarea unor norme juridice de ordine publică și că sancțiunea compunerii nelegale a completului de judecată este nulitatea necondiționată și, prin urmare, absolută, a actelor îndeplinite de un astfel de complet, în baza dispozițiilor art. 432 C. proc. pen., a admis contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 108 din 20 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017 și, pe cale de consecință: a desființat în parte decizia penală contestată, numai în ceea ce îl privește pe contestatorul condamnat A.; a anulat toate formele de executare emise în baza sentinței penale nr. 506 din 25 septembrie 2017 pronunțată de Înalte Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală sus - menționată, numai în ceea ce îl privește pe contestatorul condamnat A.; a fixat termen pentru rejudecarea cauzei la 15 aprilie 2019 și l-a citat pe inculpatul A., menținând, totodată, celelalte dispoziții ale deciziei penale contestate.

În speță, instanța a apreciat întemeiată calea extraordinară de atac promovată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, care a reclamat încălcarea dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2013, în condițiile în care doar patru din cei cinci membri ai completului de apel au fost desemnați prin tragere la sorți și și-a întemeiat în drept contestația în anulare pe dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., constatând că motivul invocat în cauză se circumscrie cazului de contestație în anulare privind compunerea completului de judecată, în interpretarea dată de Curtea Constituțională prin decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018.

S-a conchis în sensul că sancțiunea compunerii nelegale a completului de judecată este nulitatea absolută a actelor îndeplinite de un astfel de complet, motiv pentru care, Înalta Curte de Casație și Justiție Completul de 5 Judecători - Penal 2-2018, în baza dispozițiilor art. 432 raportat la art. 426 lit. d) din C. proc. pen., a admis contestația în anulare formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei penale nr. 108 din 20 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017 și a desființat, în rest, decizia penală contestată; a constatat că prin decizia penală nr. 33 din 18 februarie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018 s-a desființat în parte decizia penală nr. 108 din 20 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători Penal în dosarul nr. x/2017, numai în ceea ce-l privește pe apelantul inculpat A.; a anulat toate formele de executare emise în baza sentinței penale nr. 506 din 25 septembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală sus - menționată, în ceea ce îl privește pe intimatul condamnat B. și a fixat termen pentru rejudecarea cauzei la 15 aprilie 2019, pentru când a dispus citarea inculpaților A. și B. și părții civile D. S.A., respectiv D. S.A. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR G..

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători Penal 2-2018, la data de 15 aprilie 2019, primul termen în rejudecarea apelurilor formulate, după admiterea ambelor contestații în anulare pe fond, în cauza nr. 3215/1/2018, a admis cererea de amânare formulată de apelantul inculpat A. pentru imposibilitate obiectivă de prezentare punându-i în vedere apelantului inculpat că este singurul termen acordat pentru acest motiv; iar în cauza nr. 107/1/2019, printre altele, a admis cererea de amânare formulată de apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A. și a amânat dosarul la 20 mai 2019, termen la care a prorogat discutarea reunirii cauzelor nr. 3215/1/2018 și nr. 107/1/2019 în care au fost formulate contestații în anulare împotriva deciziei penale nr. 108 din 20 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017.

La termenul din 20 mai 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători Penal 2-2018, având pe rol spre soluționare atât cauza nr. 3215/1/2018 cât și cauza nr. 107/1/2019, ambele dosare fiind la al - II - lea termen în rejudecarea apelurilor după desființarea deciziei penale contestate, printre altele, a constatat că este instanța competentă să se pronunțe asupra reunirii cauzelor și în temeiul art. 43 și 45 C. proc. pen., precum și art. 107 și 97 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești și a dispus reunirea dosarului nr. x/2019 la dosarul nr. x/2018, cauzele astfel reunite urmând a fi soluționate în dosarul nr. x/2018.

Prin încheierea de la același termen, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a respins solicitarea apărătorului ales al apelantului intimat inculpat A. de emitere a unei adrese la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, astfel cum a fost formulată, apreciind că nu este relevantă și a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene formulată de apelantul intimat inculpat A., nefiind îndeplinite condițiile de sesizare, întrucât textul art. 267 din TFUE stabilește clar că obiectul cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare se referă exclusiv la interpretarea dreptului Uniunii Europene sau la aprecierea validității acestuia, Curtea de Justiție nefiind competentă să răspundă unor chestiuni prejudiciale care exced sferei de aplicare a dreptului Uniunii Europene.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a apreciat ca fiind inadmisibilă solicitarea de constatare a nulității absolute a contestației în anulare formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, respectiv a încheierii de admitere în principiu și a deciziei penale de admitere pe fond a contestației în anulare formulată de aceeași unitate de parchet, invocată de apărătorul ales al apelantului intimatul inculpat A., reținând că asupra legalității contestației în anulare instanța s-a pronunțat anterior, la data de 18 martie 2019, la momentul admiterii în principiu a căii extraordinare de atac.

De asemenea, a admis cererea de amânare formulată de apelantul intimat inculpat A., pentru a-i acorda posibilitatea să completeze motivele de apel și să-și pregătească apărarea.

La termenul din 10 iunie 2019, constatând că asistența juridică a inculpatului A. este obligatorie în cauză și față de lipsa apărătorilor aleși ai apelantului intimat inculpat, precum și a apărătorului desemnat din oficiu, nefiind asigurată nici substituirea, potrivit dispozițiilor art. 91 C. proc. pen., apreciind întemeiată solicitarea de amânare a judecării cauzei formulată atât de apărătorul ales al apelantului intimat inculpat B. pentru lipsa de apărare a inculpatului A., cât și de reprezentantul Ministerului Public, în sensul amânării cauzei pentru a-i acorda posibilitatea să ia cunoștință de conținutul motivelor de apel și respectiv completării motivelor de apel depuse la acest termen de apelanții inculpați A. și B., a amânat cauza la data de 23 septembrie 2019, punând, totodată, în vedere apelanților intimați inculpați A. și B. să depună la dosar, până cel târziu la data de 15 septembrie 2019, cererile în probațiune cu menționarea tezei probatorii pentru fiecare aspect ce se dorește a fi dovedit, astfel încât membrii completului de judecată, apărătorii aleși ai inculpaților, precum și reprezentantul Ministerului Public să ia cunoștință, în timp util, de conținutul acestora.

La termenul din 23 septembrie 2019, constatând întemeiată solicitarea de amânare a judecării cauzei formulată de apărătorul ales al apelantului intimat inculpat A., văzând și opinia reprezentantului Ministerului Public și având în vedere că nu a fost publicată decizia Curții Constituționale prin care instanța de control constituțional a admis sesizarea formulată de președintele Camerei Deputaților și a constatat că a existat un conflict juridic de natură constituțională între Parlament, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, generat de neconstituirea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a completurilor de judecată specializate pentru judecarea în primă instanță a infracțiunilor prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, contrar celor prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 161/2003, a amânat cauza la data de 21 octombrie 2019.

La termenul din 21 octombrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară de patru la unu, având în vedere că la termenul anterior cauza a fost amânată în vederea publicării deciziei Curții Constituționale nr. 417 din 03 iulie 2019 în Monitorul Oficial al României, iar considerentele deciziei s-au publicat la 10 octombrie 2019, și față de împrejurarea că apelantul intimat inculpat A. a invocat ca motiv prioritar de apel lipsa completelor specializate la secția Penală a Înaltei Curți, a acordat cuvântul cu prioritate în susținerea acestui motiv de apel, iar concluziile apărătorilor aleși ai apelanților inculpați A. și B., ale reprezentantului părții civile D. S.A. și D. S.A. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR G., ale reprezentantului Ministerului Public, precum și ultimul cuvânt al apelantului intimat inculpat A. au fost detaliate, în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând criticile formulate și susținute în apel de apelanții intimați inculpați A. și B., prin apărători aleși, vizând nulitatea absolută a sentinței pronunțată de prima instanță, în baza actelor și lucrărilor dosarului și prin raportare la dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători Penal 2-2018, în majoritate, le constată întemeiate și, în baza art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va admite apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpații A. și B. împotriva sentinței nr. 506 din data de 25 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2016, va desființa sentința penală apelată și va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București, pentru următoarele considerente:

În esență, apelanții intimați inculpați A. și B., prin apărători aleși, au solicitat în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., admiterea apelurilor, desființarea sentinței atacate și trimiterea spre rejudecare a cauzei la instanța a cărei hotărâre a fost desființată, având în vedere considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 417 din 3 iulie 2019, dar și faptul că s-a invocat nulitatea hotărârii atacate, raportat la nelegala constituire a completelor specializate la secția Penală a Înaltei Curți, astfel cum prevedeau dispozițiile art. 29 din Legea nr. 78/2000.

Totodată, la interpelarea președintelui Completului de 5 Judecători în sensul de a preciza, raportat la împrejurarea că, în prezent, apelantul A. nu mai este parlamentar, având calitatea de avocat, cărei instanțe se solicită a fi trimisă cauza spre rejudecare, în situația admiterii apelurilor formulate, apărătorii aleși ai apelanților intimați inculpați, reprezentantul Ministerului Public precum și reprezentatul intimatei părți civile au opinat că, s-ar impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța a cărei hotărâre se desființează, în speță la secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care urmează să aprecieze asupra competenței de soluționare a cauzei.

Astfel cum anterior s-a menționat, prin rechizitoriul emis la data de 26 ianuarie 2016 emis de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție în dosarul nr. x/2015, printre altele, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 291 C. pen. rap. la art. 6 și 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen. și B. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată (două acte materiale), prevăzută de art. 35 alin. (1) C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 297 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin sentința penală nr. 506 din 25 septembrie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016, printre altele, a dispus condamnarea inculpaților A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen. și B., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., dispunând, totodată, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a celui din urmă inculpat, și impunând respectarea unor măsuri de supraveghere.

Prin decizia penală nr. 33 din 18 februarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători Penal 2-2018, analizând pe fond motivele contestației în anulare, prin raportare la dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.) și la considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 685 din 07.11.2018 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1021 din 29 noiembrie 2018), a constatat că, în speță, compunerea nelegală a completului de 5 judecători atrage sancțiunea nulității absolute a actelor îndeplinite de un astfel de complet și, în baza dispozițiilor art. 432 C. proc. pen., a admis contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A., a desființat în parte decizia penală nr. 108 din 20 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători Penal în dosarul nr. x/2017, numai în ceea ce-l privește pe apelantul inculpat A., a anulat toate formele de executare emise în baza sentinței penale nr. 506 din 25 septembrie 2017 pronunțată de Înalte Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală sus - menționată, fixând termen pentru rejudecarea cauzei și menținând celelalte dispoziții ale deciziei penale contestate.

Prin decizia penală nr. 96 din 28 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători Penal 2-2018, apreciind fondată contestația în anulare promovată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, întemeiată pe dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și prin raportare la considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, a admis-o ca atare, a desființat în rest decizia penală nr. 108 din 20 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017, a constatat că prin decizia penală nr. 33 din 18 februarie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018 s-a desființat în parte decizia penală anterior menționată, numai în ceea ce-l privește pe apelantul inculpat A., a anulat toate formele de executare emise în baza sentinței penale nr. 506 din 25 septembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală sus - menționată, în ceea ce îl privește pe intimatul condamnat B. fixând termen pentru rejudecarea cauzei cu citarea inculpaților A. și B. și părții civile D. S.A., respectiv D. S.A. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR G..

În timpul judecării apelurilor, Curtea Constituțională a pronunțat decizia nr. 417 din 03.07.2019 (publicată în Monitorul Oficial nr. 825, partea I, din 10 octombrie 2019) prin care, cu majoritate, a admis sesizarea formulată de președintele Camerei Deputaților și a constatat că "a existat un conflict juridic de natură constituțională între Parlament, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, generat de neconstituirea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a completurilor de judecată specializate pentru judecarea în primă instanță a infracțiunilor prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, contrar celor prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 161/2003", apreciind că "pentru perioada 21 aprilie 2003 - 22 ianuarie 2019 nu pot fi considerate toate completurile de 3 judecători ale Înaltei Curți de Casație și Justiție ca fiind specializate în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 astfel cum se acreditează prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 14 din 23 ianuarie 2019. Această hotărâre, prevăzând faptul că "aprobă funcționarea în continuare a completurilor specializate", nu face altceva decât să înființeze pentru viitor completuri specializate; în schimb, această hotărâre este de natură a induce în eroare justițiabilii prin faptul că acreditează ideea potrivit căreia ar fi existat o constituire anterioară a acestor completuri pentru a susține ideea de continuitate a lor, mai exact că ele ar fi existat și în trecut, ceea ce, în mod evident, este fals (paragraful 158), or "o asemenea poziționare instituțională a Înaltei Curți de Casație și Justiție afectează rolul și competența Parlamentului, fiind contrară art. 61 alin. (1) și art. 126 alin. (1), (2) și (4) din Constituție" (paragraful 155).

Totodată, instanța de control constituțional a reținut în considerente, cu referire la aceeași perioadă, că Înalta Curte de Casație și Justiție "a nesocotit prevederile constituționale ale art. 61 alin. (1) și ale art. 126 alin. (1),(2) și (4) și implicit, ale art. 1 alin. (4), iar modul atipic de poziționare a instanței supreme față de Parlament denotă o nesocotire atât a obligației de respectare a legilor, prevăzută de articolul 1 alin. (5) din Constituție, cât și a exigențelor statului de drept, reglementate de articolul 1 alin. (3) din Constituție, mai exact a loialității constituționale - element intrinsec al acestuia - de care instanța supremă trebuie să dea dovadă" (paragraful 161) și (…) prin neconstituirea completurilor specializate în domeniul judecării, în primă instanță, a infracțiunilor reglementate de Legea nr. 78/2000 Înalta Curte de Casație și Justiție a încălcat prevederile art. 29 din Legea nr. 78/2000, astfel încât completurile care s-au considerat competente să judece astfel de cauze nu au fost constituite potrivit legii, nesocotindu-și misiunea constituțională prevăzută de art. 126 alin. (4) din Constituție, ceea ce în planul drepturilor fundamentale echivalează cu o încălcare a prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție, sens în care devin aplicabile cele statuate de Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018, cu privire la reglementarea prin lege a instanței judecătorești. În consecință, judecarea în primă instanță a cauzelor subsumate Legii nr. 78/2000 aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție de către completuri de judecată nespecializate prin translarea proprio motu de către Înalta Curte de Casație și Justiție a acestei competențe de judecată către completurile cu competență generală reprezintă, în principal, un act de opunere la lege, ceea ce înseamnă că, sub aspectul judecării în primă instanță a infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000, completul astfel rezultat nu a fost stabilit prin lege, ci prin voința contra legem a puterii judecătorești, reprezentată, în cazul de față, de Înalta Curte de Casație și Justiție." (paragraful 167).

Curtea Constituțională a constatat că "nicio prevedere nu consacră specializarea de drept a judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție în materia judecării infracțiunilor de corupție, din contră, prevăzând că se constituie completuri specializate rezulta o obligație corelativă de determinare a specializării și de specializare a acestora/a unora dintre aceștia. Curtea nu exclude ca toți judecătorii, prin prisma experienței lor profesionale/formării profesionale, să fie specializați în această materie, însă acest aspect trebuie determinat și constatat ca atare neexistând o prezumție simplă în sensul că aceștia sunt specializați (…) judecătorul Înaltei Curți de Casație și Justiție nu este de plano specializat, pentru că altfel textul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 nu ar fi avut sens" (paragraful 146).

Curtea Constituțională, în cuprinsul aceleiași decizii a identificat "două etape pentru punerea în aplicare a art. 29 din Legea nr. 78/2000, respectiv (i) stabilirea criteriilor și procedurii de determinare a specializării și (ii) constituirea completurilor specializate din judecători specializați. (…) Acest fapt presupune obligativitatea stabilirii unui număr limitat de completuri așa încât să se asigure soluționarea cauzelor în condiții optime de timp și calitate, nicidecum desemnarea formală a tuturor completurilor sau a tuturor judecătorilor din materie penală în aceste completuri" (paragraful 146) și reținând că, și "dacă toți judecătorii secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție ar putea fi considerați, prin parcurgerea primei etape(...),ca fiind specializați în materia infracțiunilor reglementate de Legea nr. 78/2000 și ar putea intra, astfel, în compunerea completurilor specializate, în primă instanță, având, așadar, aptitudinea profesională de a judeca infracțiuni reglementate de Legea nr. 78/2000, nu înseamnă, totuși, că toate completurile în care aceștia sunt desemnați au și competența de a judeca infracțiunile antereferite.(…) Faptul că toți judecătorii sunt specializați nu înseamnă decât că alegerea componenței completurilor se va face dintre toți aceștia" (paragraful 147) a constatat că, "indiferent cum era stabilită specializarea judecătorilor,oricum era obligatorie organizarea completurilor specializate, cu consecința ca numai aceste completuri să aibă competența exclusivă să judece, în primă instanță, în materia infracțiunilor reglementate de Legea nr. 78/2000. Așadar, raportat la cauza de față, se constată că până la adoptarea Hotărârii Colegiului de conducere nr. 14 din 23 ianuarie 2019 condițiile prevăzute la paragraful 146 din prezenta decizie nu au fost îndeplinite nici măcar formal, iar după adoptarea acesteia condițiile au fost îndeplinite exclusiv formal, fără a răspunde cerințelor prevăzute de art. 20 din Convenția penală privind corupția în sensul unei reale specializări a unui număr limitat de completuri pentru combaterea eficientă a corupției (paragraful 148).

În paragraful 157 al aceleiași decizii instanța de control constituțional a reținut că "judecarea în primă instanță a unei cauze presupune ca în mod primar judecătorul să fixeze cadrul procesual, să determine principalele probleme de drept și de fapt ridicate și să realizeze o evaluare a acestora, aspecte ce, la nivelul instanței supreme, pot fi realizate prin mijlocirea completurilor specializate, în schimb, în căile de atac se realizează deja controlul judiciar, care evaluează caracterul legal și temeinic al hotărârii primei instanțe, situație în care la compunerea acestor completuri nu este exclusă, ci este de dorit ca desemnarea, prin tragere la sorți, a judecătorilor completurilor de 5 judecători să se realizeze dintre toți judecătorii secției penale a instanței supreme", iar în paragraful 160 a mai menționat că "modul lipsit de transparență, empiric și deficitar de stabilire a specializării judecătorilor, realizat prin Hotărâr

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția penală
infracțiunilor de corupție, asupra bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea inculpatului B. până la concurența sumei de 1.056.141,50 RON. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția penală
pata A., (avocat C.), în cuantum de 220 RON, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției și va rămâne în sarcina statului. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. x/2017 din
ÎCCJ 2019-10-28
0,94
ÎCCJ, Decizia nr. 243/2019
RON, cu titlu de diferență onorariu cuvenit expertului contabil N.. În baza art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpații C. și A. la plata sumei de câte 1000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, și pe inculpații
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția penală
a de trafic de influență, astfel cum aceste fapte sunt evidențiate de probațiunea testimonială prezentată anterior, rezultă și din înregistrările convorbirilor purtate în mediul ambiental, administrate ca mijloace de probă, conform art. 911
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția penală
alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. - C. sub acuzația săvârșirii infracțiunii de complicitate la trafic de influență prev. de art. 48 a
Sursă