ÎCCJ, Secția penală

Cu privire la cauza penală de față, constată următoarele:

Prin referatul cu propunere de arestare preventivă din data de 28 august 2013 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., secția de combatere a corupției în Dosarul nr. 111/P/2013 și înregistrat pe rolul Curții de Apel București, la data de 28 august 2013 sub nr. 5890/2/2013, s-a propus luarea măsurii arestării preventive, pentru o perioadă de 29 zile, începând cu data de 29 august 2013 și până la 25 septembrie 2013 a inculpatului B.L., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de influență și fals în înscrisuri sub semnătură privată, comisă în legătură directă cu infracțiunea de trafic de influență, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 290 C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În motivarea referatului, cu privire la faptele de corupție săvârșite de B.L. și D.A., în legătură cu punerea în libertate a inculpatului S. (fost N.) D. în Dosarul nr. 19797/300/2010/a4, s-a arătat în esență că:

În data de 04. 04. 2012, între Cabinetul de avocat B.L. și SC I.S.M. S.A, reprezentată de administratorul C.M.C., s-a încheiat contractul de asistență juridică, în cuprinsul căruia s-a menționat că avocatul B.L. s-a obligat să asigure asistența juridică în Dosarul nr. 271/P/2010 și să primească, în schimb, un onorariu reprezentând suma de 1.532.300 lei, la care se adăuga T.V.A. aferentă. în temeiul acestui contract, SC I.S.M. S.A a remis avocatului B.L., prin virament bancar, suma de 1.900.052 lei.

Împrejurarea remiterii sumei anterior menționate a reieșit și din declarațiile martorilor C.M.C. și F.G., aceasta din urmă fiind angajată la SC I.S.M. S.A, în calitate de economist.

Cu toate acestea, martorul C.M.C. a declarat că, deși a semnat acel contract în calitate de reprezentant al SC I.S.M. SA, decizia de contractare a serviciilor de asistență juridică ale avocatului B.L. nu i-a aparținut lui, ci inculpatei P.C.I., care a stabilit toate condițiile încheierii acelui contract, inclusiv cuantumul onorariului. Martorul a relatat că a primit de la inculpată acel contract de asistență juridică și, la solicitarea acesteia, l-a semnat și a virat în contul avocatului B.L. suma de bani care reprezenta onorariul cuvenit acestuia. Totodată, martorul C.M.C. a precizat că, în perioada în care a deținut calitatea de administrator la SC I.S.M. SA, nu a mai semnat alte contracte de asistentă juridică și nu a mai plătit vreunui avocat asemenea sume de bani. De asemenea, a menționat că nu are cunoștință de rațiunile pe care Ie-a avut în vedere inculpata P.C.I. în momentul în care a decis să încheie acel contract cu avocatul B.L. și să îi plătească acestuia suma de aproximativ 1.900.000 lei. Martorul C.M.C. a mai arătat că nu are cunoștință dacă, în temeiul respectivului contract de asistență juridică, avocatul B.L. a prestat servicii în beneficiul SC I.S.M. SA.

Prin declarațiile date în prezenta cauză, învinuitul S.M. a relatat împrejurările săvârșirii de către avocatul B.L. și învinuita D.A. a infracțiunilor de trafic de influență și fals în înscrisuri sub semnătură privată, comisă în legătură directă cu infracțiunea de trafic de influență, în acord cu circumstanțele reale reținute prin actul de punere a acestora sub acuzație penală.

Astfel, învinuitul S.M. a precizat că î-a cunoscut pe B.L., aproximativ în cursul anului 2011, când i-a fost prezentat de învinuita D.A., iar, ulterior, l-a angajat ca apărător pentru fratele său, inculpatul S.D., plătind un onorariu de circa 10.000 euro. În prezentarea cronologică a evenimentelor, S.M. a menționat că, după momentul în care B.L. a devenit apărătorul inculpatului S.D., s-a perfectat între el și învinuita D.A. înțelegerea de remitere a sumei de 1.500.000 euro pentru coruperea judecătorilor de la Curtea de Apel București, în scopul pronunțării unei hotărâri de admitere a contestației în anulare formulate de fratele său, sens în care s-a convenit ca învinuitei să i se dea o primă tranșă de 1.200.000 euro, iar diferența de 300.000 euro, după obținerea respectivei soluții favorabile.

Potrivit depoziției învinuitului S.M., cu câteva zile înainte de data la care era stabilit termenul pentru judecarea recursului declarat de inculpatul S.D. în dosarul cu T., împotriva încheierii instanței de fond privind menținerea măsurii arestării preventive, D.A. a afirmat, de față fiind și denunțătoarea R.I.A., că avocatul B.L. poate să intervină pe lângă magistratul S.M., care intra în compunerea instanței de recurs și să îl determine să pronunțe o hotărâre de punere în libertate a inculpatului anterior menționat. Cu acel prilej, S.M. și-a exprimat neîncrederea cu privire la realitatea acelei susțineri, invocând că respectivul judecător făcuse parte din completul care îl judecase pe inculpatul S.D. în dosarul cu B.I.R. și îi aplicase o pedeapsă de 12 ani închisoare, precum și în raport cu faptul că același magistrat judecase anterior un alt recurs în cauza referitoare la T. și pronunțase o hotărâre de menținere a inculpatului în stare de arest preventiv. Cu toate acestea, D.A. i-a dat asigurări că avocatul B.L. poate să intervină pe lângă judecătorul S.M. și că este sigură obținerea, în acel mod, a hotărârii de punere în libertate, iar aspectele pe care S.M. le evidențiase pentru a-și dezvălui lipsa de încredere reprezentau, de fapt, argumente în sprijinul susținerii că se putea realiza acea intervenție, deoarece atitudinea anterioară aspră a acelui judecător constituia acoperirea necesară pentru eventuala sa corupere. în acest sens, D.A. ar fi afirmat că, în mod contrar suspiciunilor exprimate de S.M., intervenția se putea realiza fără să „bată la ochi", pentru că nimeni nu ar mai fi crezut că judecătorul S.M. s-ar lăsa corupt.

Totodată, învinuitul S.M. a declarat că, în aceleași împrejurări, D.A. a pretins suma de 500.000 euro pentru coruperea, prin intermediul avocatului B.L., a judecătorului S.M., iar, ulterior, a negociat folosul cerut, stabilindu-se în cele din urmă ca acesta să reprezinte suma de 300.000 euro. De asemenea, S.M. i-a pus în vedere învinuitei D.A. că nu avea, în acel moment, disponibilități financiare care să îi permită remiterea sumei de bani anterior menționate în numerar și că exista doar alternativa să îi dea banii prin virament bancar, din contul uneia dintre societățile comerciale controlate de S.D.

Învinuita D.A. a acceptat această versiune de transmitere a folosului pretins și a convenit cu S.M. să clarifice cu inculpata P.C.I. modalitatea concretă în care să îi fie transferată suma de 300. 000 euro, întrucât învinuita a invocat, în acele împrejurări, că nu ar fi fost indicat să folosească un cont de-al său ori de-al avocatului B.L. La rândul său, S.M. a comunicat aceste aspecte inculpatei P.C.I., care i-a spus că, în principiu, transferul banilor se putea realiza, însă era necesar să primească, în schimb, factură și chitanță de la titularul contului ce urma să fie alimentat cu suma de 300.000 euro.

Învinuitul S.M. a mai relatat că, înainte cu o zi de termenul care era stabilit la Tribunalul București pentru judecarea recursului în dosarul cu T., denuntătoarea R.I.A. i-a comunicat telefonic faptul că D.A. a transmis că intervenția pe lângă judecători se putea face, însă numai cu condiția ca suma de 300. 000 euro să fie remisă înainte de începerea ședinței de judecată. Față de situația creată, S.M. a solicitat denunțătoarei R.I.A. să lămurească urgent cu inculpata P.C.I. și cu învinuita D.A. problema legată de remiterea folosului. Ulterior, inculpata I-a informat că a stabilit cu învinuita ca suma de 300.000 euro să fie virată, în dimineața zilei următoare, într-un cont de-al avocatului B.L.

Cu toate acestea, învinuitul S.M. a solicitat inculpatei P.C.I. să nu transfere banii până în momentul în care primea acordul său, întrucât dorea să discute din nou cu învinuita D.A. și cu B.L., pentru a se asigura că acesta din urmă avea posibilitatea să intervină pe lângă judecători, așa cum susținea învinuita. În dimineața zilei în care era stabilit termenul în dosar, S.M. s-a întâlnit la sediul Tribunalului București cu D.A. și cu avocatul B.L., în prezența denunțătoarei R.I.A. și, cu acea ocazie, avocatul i-a confirmat că este în relații apropiate cu judecătorul S.M., menționând și că a discutat deja cu acesta și a obținut de la el promisiunea că va facilita inculpatului S.D. obținerea unei hotărâri de punere în libertate, însă același magistrat a impus condiția ca suma de 300. 000 euro să ajungă în contul avocatului înainte de începerea ședinței de judecată.

Învinuitul S.M. a precizat în cuprinsul declarației că afirmațiile avocatului B.L. nu l-au convins pe deplin, motiv pentru care, în timp ce a amânat momentul transmiterii către inculpata P.C.I. a acordului de virare a sumei de 300.000 euro în contul susnumitului, a invocat față de acesta și față de D.A. că banii ar fi fost transferați. Avocatul B.L. a verificat periodic realitatea acestor susțineri, însă a constatat că nu erau reale, întrucât în contul său nu se operase creditarea cu respectiva sumă de bani. La un moment dat, în condițiile în care, după luarea la prima oră a cauzelor la amânare, instanța a suspendat pentru a doua oară ședința de judecată, B.L. l-a avertizat pe S.M. că întreruperea ședinței a fost dispusă ca urmare a înțelegerii pe care el o avea, în acest sens, cu judecătorul S.M., precum și că, în cazul în care nu primea în contul său banii până la revenirea completului în sală, inculpatul S.D. rămânea în stare de arest preventiv, deoarece recursul acestuia ar fi fost respins. în aceleași împrejurări, atât D.A., cât și avocatul B.L. au susținut față de S.M. că, în situația în care nu obțineau la acel termen hotărârea favorabilă promisă, vor restitui integral suma de bani care urma să fie virată în contul avocatului, ceea ce însemna că se refereau la înapoierea celor 300.000 euro, dar și a T.V.A. aferentă.

Învinuitul S.M. a declarat că afirmațiile avocatului B.L. au fost de natură să îl convingă de faptul că acesta intervenise pe lângă judecătorul S.M. și că nu mai putea amâna momentul virării sumei de 300.000 euro, astfel că i-a solicitat telefonic inculpatei P.C.I. să transfere banii în contul avocatului. întrucât, chiar și după ce inculpata P.C.I. i-a confirmat învinuitului S.M. că a realizat viramentul bancar, avocatul B.L. a continuat să susțină că banii nu figurau în contul său, inculpata a venit urgent la sediul tribunalului și i-a înmânat ordinul de plată din care rezulta efectuarea acelei operațiuni bancare. După reluarea ședinței de judecată, B.L. a pus concluzii în fața instanței, în calitate de apărător ales al inculpatului S.D. Contrar afirmațiilor avocatului B.L. privind realizarea intervenției pe lângă judecători, Tribunalul București a respins la acel termen recursul inculpatului S.D., acesta rămânând în stare de arest preventiv. Drept urmare, S.M. a solicitat învinuitei D.A. să restituie întreaga sumă de bani care fusese virată în contul avocatului B.L., pentru coruperea judecătorilor din completul de recurs. învinuita a argumentat că eșecul intervenției pe lângă magistrați a fost determinat de întârzierea cu care banii au ajuns în contul avocatului și a promis că acesta va restitui întreaga sumă de bani. După amânări succesive, a avut loc o întâlnire între S.M. și B.L., la care au participat denunțătoarea R.I.A. și P.C.I. La acea întrevedere era stabilit să ia parte și D.A., însă aceasta a comunicat în ultimul moment că nu a mai putut să vină.

Potrivit declarației învinuitului S.M., avocatul B.L. a afirmat, în acele împrejurări, că nu va restitui nici un ban, iar, în condițiile în care învinuitul a devenit nervos și i-a reproșat că nu și-a onorat promisiunea de a obține hotărârea favorabilă făgăduită în urma intervenției pe care a susținut că a făcut-o pe lângă judecătorul S.M., avocatul i-a pus în vedere că ar fi bine să renunțe la demersurile de recuperare a banilor, deoarece, în caz contrar, va devoala organelor judiciare faptul că a fost dată suma de 1.200.000 euro, cu titlu de mită, judecătorilor care pronunțaseră hotărârea de admitere a contestației în anulare formulate de S.D.. De asemenea, S.M. a precizat că a discutat ulterior, în mai multe rânduri, cu D.A. despre restituirea banilor de către B.L., însă acțiunile sale au rămas fără rezultat până în prezent.

Evenimentele care au avut loc la sediul Tribunalului București, în ziua de 04 aprilie 2012, când era stabilit termen pentru judecarea Dosarului nr. 19797/300/2010/a4, având ca obiect recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva încheierii de menținere a măsurii arestării preventive, au fost prezentate, în circumstanțe similare cu cele relatate de învinuitul S.M., și de către învinuita D.A., prin declarația dată în acest dosar. Din depoziția învinuitei D.A. a rezultat faptul că, suma de aproximativ 350.000 euro plus T.V.A. a fost pretinsă de avocatul B.L. ca obiect al infracniunii de trafic de influentă și că insistenta acestuia de a intra în posesia acelui folos înainte de judecarea recursului a fost motivată de susnumit prin aceea că, în desfășurarea activității infracționale, se angajase ca, până în momentul luării în dezbatere de către instanță a acelui dosar, să prezinte unei persoane (a cărei identitate nu a dezvăluit-o) implicate în realizarea intervenției pe lângă judecători dovada că banii au ajuns în contul său.

Sub acest aspect, D.A. a declarat că, înainte cu câteva zile de acel termen de judecată, B.L. a afirmat că a fost coleg sau în relații de prietenie cu soțul judecătorului C.A.A., care, la acea vreme, deținea funcția de președinte al secției a ll-a penale, a Tribunalului București. Pe fondul respectivei discuții, B.L. a lăsat-o pe învinuita D.A. să înțeleagă că avea posibilitatea să intervină, prin intermediul soțului președintelui de secție anterior menționat, la completul care judeca recursul inculpatului S.D., pentru pronunțarea unei soluții favorabile acestuia. în același context, D.A. l-a atenționat că S.D. este o fire dificilă și că va fi de acord să dea suma de 350.000 euro pe care o pretinsese, numai dacă i se va asigura obținerea, la acel termen, a unei hotărâri de punere a sa în libertate. Avocatul B.L. i-a replicat că era conștient de aspectele care i-au fost puse în vedere de către învinuita D.A. și că se baza pe relația de prietenie pe care o avea cu soțul președintelui secției a ll-a penale a Tribunalului București. Totodată, a adăugat că se gândea să discute cu acea persoană, pentru a-i facilita inculpatului S.D. obținerea soluției dorite. De asemenea, B.L. i-a spus învinuitei că o anumită parte (fără să specifice cât anume) din cei 350. 000 euro trebuia să o pună deoparte, pentru a o da în vederea realizării intervenției pe lângă judecătorii instanței de recurs. în aceleași împrejurări, B.L. s-a consultat cu învinuita D.A. dacă ar fi fost echitabil ca, din suma de bani pe care urma să o primească, să dea acesteia și denunțătoarei R.I.A. câte 25.000 euro, iar învinuita și-a exprimat opinia în sensul că ar fi fost o răsplată mulțumitoare. învinuita D.A. a menționat că i-a dezvăluit și denunțătoarei R.I.A. acele afirmații ale avocatului B.L.

Din declarația învinuitei D.A. a mai rezultat că, în considerarea circumstanțelor prezentate mai sus, B.L. a impus, în ziua de 04 aprilie 2012, să primească urgent suma de 350.000 euro plus T.V.A. în contul său, prin virament bancar, înainte ca instanța să judece dosarul inculpatului S.D., astfel că S.M. și P.C.I. s-au preocupat să îndeplinească acea solicitare. După ce P.C.I. a comunicat că a virat respectiva sumă de bani în contul avocatului B.L., acesta a verificat, în mai multe rânduri și a constatat că banii nu figurau încă în contul său. Din acest motiv, B.L. a afirmat că nu era în favoarea inculpatului S.D. împrejurarea că banii nu fuseseră transferați, argumentând prin aceea că, la rândul său, trebuia să facă dovada primirii acelui folos față de o altă persoană.

Relativ la acea motivare, învinuita D.A. a precizat că a înțeles, în raport și cu discuția pe care o avusese anterior cu B.L., că acesta se referea la o persoană care era implicată în realizarea intervenției pe lângă judecătorii instanței de recurs. De altfel, D.A. a menționat că, în acele împrejurări, l-a întrebat pe B.L. dacă afirmația sa era legată de o asemenea intervenție, însă acesta s-a eschivat să dezvolte subiectul și i-a replicat că nu era indicat să vorbească despre așa ceva. Totodată, D.A. a precizat că l-a întrebat pe B.L. și dacă a făcut demersurile de intervenție pe lângă judecători, la acel termen și că și-a exprimat reținerea în a crede că susnumitul ar fi putut finaliza cu succes acțiunile întreprinse în acest scop, de vreme ce din complet făcea parte judecătorul S.M., care pronunțase anterior hotărârea de condamnare a inculpatului S.D. la pedeapsa de 12 ani închisoare, în dosarul cu B.I.R. Avocatul B.L. s-a ferit și în acel moment să răspundă și i-a atras doar atenția că nu trebuiau să discute asemenea chestiuni în sediul tribunalului. învinuita D.A. a declarat că, deși B.L. a evitat să îi dea, în acele împrejurări, detaliile solicitate, a înțeles că susnumitul a lăsat să se înțeleagă că ar fi intervenit, inclusiv pe lângă judecătorul S.M. și că era necesar să confirme faptul că i-a fost virată în cont întreaga sumă de bani unei persoane care avea legătură cu modalitatea în care el realizase intervenția asupra magistraților.

Deosebit de aceste împrejurări de fapt, învinuita D.A. a relatat că, în aceeași zi, avocatului B.L. i s-a virat în cont suma de 350.000 euro plus T.V.A., precum și că, la același termen, a pus concluzii în instanță, în calitate de apărător ales al inculpatului S.D. Cu toate acestea, Tribunalul București a dispus respingerea recursului inculpatului S.D., astfel că acesta a rămas în stare de arest preventiv. Ulterior, B.L. a dat, atât învinuitei D.A., cât și denunțătoarei R.I.A. câte 25.000 euro, în numerar, din suma de bani primită în cont, susținând că a înțeles să le recompenseze cu un comision, pentru că i-au intermediat relația cu S.D.

Potrivit declarației învinuitei D.A., aceasta nu a mai discutat despre suma de bani primită de B.L. până în cursul lunii februarie 2012, când S.D. a fost pus în libertate și s-a întâlnit întâmplător cu acesta la arestul D.G.P. M.B. Cu acea ocazie, S.D. i-a pus în vedere că, în cazul în care B.L. nu îi va restitui cei 350. 000 euro, va formula un denunț împotriva acestuia cu privire la împrejurările remiterii acelei sume de bani, adăugând și că, printr-o asemenea sesizare, ar fi putut beneficia de prevederile legale referitoare la reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă care îi sunt aplicabile în dosarele în care este cercetat. De asemenea, D.A. a susținut că S.D. a amenintat-o că, dacă nu îi va susține denunțul și nu va confirma eventualele sale afirmații împotriva avocatului B.L., va face în așa fel încât să răspundă penal și ea, alături de susnumit. învinuita D.A. a menționat că, ulterior, a discutat, în mai multe rânduri cu avocatul B.L., uneori și în prezența denunțătoarei R.I.A., despre solicitarea inculpatului S.D. de a i se restitui banii, însă avocatul a invocat că nu îi va înapoia nimic, pentru că a încheiat un contract de asistență juridică, ce nu s-a finalizat din vina clientului. Totodată, B.L. a invocat că nici nu mai are banii, deoarece și-a cumpărat o casă.

Din cercetările efectuate a rezultat că, înainte de a deveni consilier juridic și, apoi, avocat în Baroul Sibiu, B.L. a fost ofițer de poliție și coleg în Academia de Poliție cu numitul C.C., care a fost soțul ' judecătorului C.A.A.

Împrejurarea remiterii sumei de 350.000 euro avocatului B.L., ca obiect al infracțiunii de trafic de influentă comise de către acesta și de învinuita D.A., precum și încheierea fictivă, în acest scop, a unui contract de asistentă juridică, a rezultat și din declarațiile martorei denunțătoare R.I.A.

Aceasta a relatat că, în condițiile în care, în ziua de 22 februarie 2012, a fost pronunțată hotărârea de admitere a contestației în anulare formulate de inculpatul S.D., în schimbul remiterii sumei de 1.200.000 euro pentru coruperea judecătorilor de la Curtea de Apel București, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului București, la un interval de aproximativ o lună de la data anterior menționată, recursul declarat de același inculpat împotriva încheierii de menținere a măsurii arestării preventive luate față de el în dosarul T. Cu câteva zile înainte de judecarea acelei cauze, D.A. i-a solicitat denunțătoarei să îi transmită inculpatului S.D. că din completul instanței de recurs făcea parte judecătorul S.M., pe lângă care putea să intervină, în schimbul sumei de 350.000 euro. În acel context, D.A. a afirmat că este bună prietenă cu S.M. de pe vremea când acesta funcționa la Judecătoria Buftea și i-a dat asigurări denunțătoarei că își putea trafica influența asupra acestuia, pentru a-i facilita inculpatului S.D. obținerea unei hotărâri de punere în libertate, cu ocazia judecării recursului. Ulterior, denunțătoarea R.I.A. a comunicat respectivele susțineri inculpatului S.D., care a fost de acord cu realizarea intervenției pe care învinuita D.A. susținea că o poate face pe lângă judecători și i-a solicitat denunțătoarei să ia legătura cu S.M. și cu P.C.I., pentru a le transmite să dea suma de 350.000 euro pretinsă. Drept urmare, în seara aceleiași zile, denunțătoarea R.I.A. s-a întâlnit cu inculpata P.C.I. și i-a adus la cunoștință, atât susținerile învinuitei D.A., cât și decizia luată de S.D. în sensul de a da curs acțiunilor de intervenție pe lângă judecători. Inculpata P.C.I. a invocat că, în acel moment, nu putea procura o sumă mai mare de 200.000 euro, însă i-a menționat denunțătoarei că va clarifica acea problemă cu S.M. Ulterior, R.I.A. a informat-o și pe învinuita D.A. că P.C.I. avea disponibili doar 200.000 euro, context în care învinuita a afirmat că trebuia să i se dea întreaga sumă de bani pretinsă, întrucât, în caz contrar, inculpatul S.D. nu va fi pus în libertate la acel termen. în dimineața în care se judeca recursul, denunțătoarea R.I.A. s-a întâlnit la sediul Tribunalului București cu D.A., S.M. și cu N.L., soția inculpatului S.D.. în acele împrejurări, D.A. a precizat că ar fi fost indicat ca avocatul V.M., care era apărătorul inculpatului S.D., să fie înlocuit cu B.L. întrucât denunțătoarea i-a făcut cunoscut că avocatul V.M. nu se putea prezenta la acel termen și că formulase cerere de amânare, învinuita D.A. a menționat că varianta obținerii unei amânări era convenabilă, deoarece avea timp să facă intervențiile necesare și pe lângă magistrații C.L. și U.M., care intrau în complet, împreună cu judecătorul S.M. La scurt timp, a venit la sediul Tribunalului București avocatul B.L. și, în acel context, D.A. Ie-a dezvăluit că, de fapt, acesta avea posibilitatea să intervină pe lângă judecătorul S.M. Totodată, Ie-a făcut cunoscut că avocatul B.L. și judecătorul S.M. au convenit ca suma de 350.000 euro să fie virată în contul avocatului și acesta să îi transmită respectivului magistrat că a intrat în posesia banilor, astfel încât, numai dacă se comunica un asemenea mesaj, inculpatul S.D. ar fi fost pus în libertate. Denunnătoarea R.I.A. a încercat să negocieze diminuarea folosului pretins la suma de 200.000 euro, însă D.A. a refuzat orice tratative, invocând că judecătorul S.M. nu ar fi acceptat o sumă mai mică de 350. 000 euro. Denunțătoarea a mai precizat că, în aceleași împrejurări, B.L. a discutat separat cu învinuitul S.M. și că acesta a verificat periodic, cu ajutorul telefonului mobil sau al unui laptop pe care îl avea asupra sa, dacă i se virase în cont suma de 350. 000 euro. în cele din urmă, a venit la sediul tribunalului și inculpata P.C.I., care a discutat cu D.A., B.L. și cu S.D.

Potrivit declarațiilor martorei denunțătoare R.I.A., la acel termen instanța a respins recursul inculpatului S.D., iar învinuita D.A. a justificat eșecul intervenției pe lângă judecători prin aceea că banii ar fi ajuns cu prea mare întârziere în contul avocatului B.L., astfel că acesta nu a mai avut timpul necesar să confirme judecătorului S.M. primirea banilor. Totodată, D.A. a susținut că intervenția va avea rezultatul promis cu prilejul judecării următorului recurs, însă, ulterior, deși s-au judecat alte 2-3 recursuri la Tribunalul București în același dosar, inculpatul S.D. a rămas în stare de arest preventiv. Din acest motiv, inculpatul a cerut denunțătoarei să ia legătura cu S.M. și P.C.I., pentru ca, împreună și cu învinuita D.A., să solicite avocatului B.L. să restituie suma de 350.000 euro și T.V.A. aferentă care îi fusese virată în cont și, eventual, să își păstreze doar 10.000 - 20.000 euro cât reprezenta contravaloarea serviciilor pe care le prestase ca avocat. în momentul în care a aflat despre această decizie luată de inculpatul S.D., învinuita D.A. a invocat că discutase între timp cu B.L. și că acesta nu mai recunoștea faptul că suma de bani îi fusese dată pentru coruperea judecătorilor și că susținea că avea încheiat un contract legal, care îi permitea să refuze restituirea banilor. întrucât D.A. și-a exprimat neputința de a continua demersurile de recuperare a banilor, denunțătoarea R.I.A., împreună cu S.M. și inculpata P.C.I., au purtat o discuție cu B.L., la biroul acestuia. în respectivele împrejurări, B.L. a contestat că ar fi primit banii pentru realizarea intervenției pe lângă judecătorul S.M. și a susținut că a intrat în posesia lor în temeiul unui contract de asistență juridică, astfel că problema restituirii banilor trebuia discutată cu D.A. și nu cu el.

Privitor la circumstanțele în care s-au desfășurat de către D.A. și B.L. acțiunile de traficare a influenței, din declarațiile denunțătoarei R.I.A. a mai reieșit că suma de 350.000 euro a fost remisă în temeiul prevalării susnumiților de pretinsa lor influență asupra judecătorului S.M., iar contractul de asistență juridică încheiat cu SC I.S.M. SA a constituit doar o modalitate de disimulare a scopului real pentru care a fost dat acel folos. De altfel, denuntătoarea a menționat că nu are cunoștință ca B.L. să fi prestat servicii de asistență juridică pentru societatea comercială anterior menționată în Dosarul nr. 271/P/2010 al D.N.A. și că știe că a depus doar o cerere prin care a solicitat să fie încunoștințat despre efectuarea actelor de urmărire penală în acea cauză.

Mai reținem că potrivit declarațiilor martorei denunțătoare R.I.A., inculpatul S.D., deși a cunoscut întreaga derulare a evenimentelor privitoare la susținerile în sensul traficării influenței asupra judecătorilor de la Tribunalul București și a luat decizia de remitere a folosului pretins în acest scop, și-a exprimat, ulterior, bănuiala că D.A. și B.L. ar fi urmărit, de fapt, să obțină, în acel mod, diferența de 300.000 euro din suma de 1.500.000 euro pe care o promisese anterior pentru coruperea magistraților de la Curtea de Apel București, în scopul pronunțării hotărârii de admitere a contestației sale în anulare. De asemenea, denuntătoarea R.I.A. a confirmat că S.D. i-a pus în vedere avocatului B.L., atât în mod direct, cât și prin intermediul ei și a învinuitei D.A., că, în cazul în care nu i se vor restitui banii, va formula denunț împotriva susnumitului. La rândul său, B.L. a afirmat că, în situația în care inculpatul S.D. nu înceta cu amenințările pe care i le adresa pentru recuperarea banilor, intenționa să sesizeze la D.N.A. fapta de corupție privitoare la împrejurările în care fusese obținută de către inculpat hotărârea de admitere a contestației sale în anulare.

Prin declarațiile date în acest dosar, inculpata P.C.I. a confirmat, în consens cu depozițiile martorei denunțătoare R.I.A. și cele ale învinuitului S.M., precum și cu declarațiile învinuitei D.A., că suma de 350.000 euro și T.V.A. aferentă a fost virată în contul avocatului B.L. ca obiect al infracțiunii de trafic de influență, iar încheierea contractului de asistență juridică între acesta din urmă și SC I.S.M. SA a constituit doar un mijloc prin care s-a încercat ascunderea scopului real în care a fost remis acel folos.

Inculpata P.C.I. a relatat că, în ziua în care se judeca la Tribunalul București recursul inculpatului S.D. împotriva încheierii de menținere a măsurii arestării preventive dispuse față de el în dosarul T. (fiind o zi de marți, cu puțin timp înainte de sărbătoarea de Paști a anului 2012), a fost contactată telefonic, succesiv, de către S.M. și de R.I.A., care se aflau în sediul tribunalului și i-au comunicat că au stabilit cu învinuita D.A. să fie virată urgent suma de 200.000 euro în contul avocatului B.L. După aproximativ o oră, a fost apelată, din nou, de amândoi și, de această dată, i-au menționat că trebuia să vireze suma de 350.000 euro, la care se adăuga T.V.A. aferentă, ceea ce însemna că i se solicita să transfere circa 500.000 euro, care, la acea vreme, reprezentau echivalentul a aproximativ 2.000.000 lei. Deși, în acele împrejurări, nu i s-a precizat motivul pentru care i se cerea să dea acea sumă de bani, denunțătoarea R.I.A. îi spusese, înainte cu câteva zile, că D.A. avea o variantă de a obține punerea în libertate a inculpatului S.D., prin exercitarea de intervenții pe lângă judecători. Denunțătoarea i-a făcut cunoscut că nu era sigur că D.A. va reuși să facă acele intervenții și că a întreprins demersuri în acest sens, urmând să primească un răspuns concret în ziua precedentă celei în care se judeca la Tribunalul București recursul la menținerea arestării preventive în dosarul T. sau chiar în data la care era stabilit termen pentru soluționarea acelei cauze.

În raport cu conținutul discuției prezentate anterior, inculpata P.C.I. a declarat că, în momentul în care S.M. și R.I.A. i-au solicitat să vireze urgent suma de aproximativ 500.000 euro în contul avocatului B.L. și au atenționat-o că acesta refuză să pună concluzii în instanță, în apărarea inculpatului S.D., până când avea confirmarea că i s-au transferat banii, a intuit că acel virament bancar era pentru realizarea de către D.A. a intervenției pe lângă judecători. Totodată, P.C.I. a precizat că, în dimineața zilei în care s-a judecat acel recurs, a luat telefonic legătura cu B.L. și a primit de la acesta, prin e-mail, un contract de asistență juridică încheiat între el, în calitate de avocat și SC I.S.M. SA, după care a făcut demersuri pentru ca suma de aproximativ 500.000 euro să fie virată din contul respectivei societăți comerciale în contul susnumitului. întrucât acesta invoca faptul că banca nu îi confirma transferul bancar, P.C.I. s-a deplasat imediat în București, la sediul Tribunalului București și i-a prezentat avocatului B.L. ordinul de plată, în original.

În cuprinsul declarațiilor date, inculpata P.C.I. a arătat că, după ce B.L. a plecat de la instanță, a întrebat-o pe învinuita D.A., în prezența denunțătoarei R.I.A. și a învinuitului S.M., de ce i s-a cerut să remită o sumă atât de mare de bani, în condițiile în care știa din afirmațiile anterioare ale denunțătoarei că banii erau destinați pentru realizarea intervenției pe lângă judecătorii de la Tribunalul București. Cu acea ocazie, D.A. i-ar fi răspuns că, în cazul în care nu i se va da diferența de 300.000 euro care îi fusese promisă până la concurența sumei de 1.500.000 euro, destinată coruperii judecătorilor de la Curtea de Apel București, pentru admiterea contestației în anulare formulate de S.D., se va folosi de banii care fuseseră virați, în acea zi, în contul avocatului B.L. pentru a-și onora obligațiile asumate față de magistrații pe lângă care intervenise. în aceleași împrejurări, D.A. a explicat că a solicitat să fie transferată suma de 350.000 euro plus T.V.A. și nu 300.000 euro cât reprezenta datoria la care se referea, deoarece 50.000 euro urmau să îi revină avocatului B.L., pentru ca acesta să asigure asistența juridică inculpatului S.D. în dosarul T. Sub acest aspect, inculpata P.C.I. a învederat că nu are cunoștință cum s-a ajuns la versiunea ca B.L. să primească 50.000 euro și să devină apărătorul inculpatului S.D., cu atât mai mult cu cât nu auzise anterior că s-ar pune o asemenea problemă.

De asemenea, P.C.I. a declarat că, după acea întâlnire de la tribunal, R.I.A. i-a spus că banii transferați în contul avocatului B.L. reprezentau, de fapt, un folos pretins de D.A. pentru realizarea intervenției pe lângă judecători, în scopul pronunțării unei hotărâri de punere în libertate a inculpatului S.D. în dosarul T., făcând referire și la relațiile apropiate pe care susnumita le-ar fi avut cu judecătorul S. Cu toate acestea, la respectivul termen de judecată, Tribunalul București a respins recursul inculpatului S.D., iar R.I.A. i-a comunicat că D.A. afirmase că va finaliza cu succes demersurile de intervenție în momentul în care se va judeca un nou recurs în același dosar. După o perioadă de timp, R.I.A. i-a făcut cunoscut că S.D. a solicitat ca D.A. să restituie aproape în totalitate suma de bani care fusese virată în contul avocatului B.L., mai puțin partea pe care acesta aprecia că i s-ar cuveni pentru serviciile prestate ca apărător în favoarea sa.

Totodată, P.C.I. a relatat că a fost, împreună cu R.I.A. și învinuitul S.M., la o întâlnire cu B.L., care a afirmat că nu va restitui nici un ban, deoarece primise cei aproximativ 500.000 euro ca onorariu, în temeiul unui contract de asistență juridică și Ie-a solicitat ca, pe viitor, să discute această chestiune cu D.A. O poziție similară a fost exprimată de B.L. și pe fondul unei alte întâlniri pe care inculpata P.C.I. a avut-o cu el, în prezența denunțătoarei R.I.A. În raport cu modalitatea în care s-au derulat evenimentele, P.C.I. a menționat în cuprinsul declarației că, în opinia sa, D.A. a urmărit ca, prin virarea acelei sume de bani în contul avocatului B.L., să obțină, în fapt, diferența de 300.000 euro din cei 1.500.000 euro care i-au fost promiși pentru coruperea judecătorilor de la Curtea de Apel București, în vederea pronunțării hotărârii de admitere a contestației în anulare formulate de S.D.

La rândul său, inculpatul S.D. a confirmat în cuprinsul declarațiilor date în prezenta cauză faptul că suma de 350. 000 euro care a fost virată avocatului B.L. a făcut obiectul unei infracțiuni de trafic de influentă comisă de învinuita D.A., însă a susținut versiunea că între aceasta și respectivul avocat ar fi existat o conivență infracțională prin care au urmărit încasarea diferenței de 300.000 euro din cei 1.500.000 euro promiși pentru coruperea judecătorilor de la Curtea de Apel București, în scopul pronunțării hotărârii de admitere a contestației sale în anulare.

Inițial, inculpatul S.D. a invocat că a luat cunoștință, abia în data de 12 august 2013, de împrejurările săvârșirii faptei anterior menționate, din relatările fratelui său, învinuitul S.M., care i-a comunicat aceste aspecte din penitenciar, prin intermediul fostei sale soții, S.I.

Prin declarația dată ulterior, inculpatul S.D., în contrast cu prima depoziție, a recunoscut și acțiunile de corupere a judecătorilor de la Curtea de Apel București, în schimbul promisiunii sumei de 1.500.000 euro, din care au fost dați 1.200.000 euro învinuitei D.A. Totodată, inculpatul și-a nuanțat poziția procesuală și în raport cu circumstanțele remiterii sumei de 350. 000 euro avocatului B.L., astfel că a relatat că, urmare a insistențelor repetate ale învinuitei D.A. de a i se da diferența de 300.000 euro pentru coruperea judecătorilor de la Curtea de Apel București, a discutat cu P.C.I. despre eventuala încheiere a unui contract fictiv de asistență juridică, în temeiul căruia să i se remită învinuitei respectiva sumă de bani. Inculpatul S.D. a motivat că, în acea perioadă, societățile sale comerciale treceau printr-o situație financiară dificilă și nu exista posibilitatea procurării, în numerar, a sumei de 300.000 euro, situație în care a preferat să ia decizia de a remite învinuitei D.A. acea sumă de bani, prin virament bancar, chiar dacă, în acea modalitate, ar fi dat în plus 50. 000 euro care reprezentau T.V.A. aferentă. Ulterior, D.A. a stabilit să fie încheiat cu avocatul B.L. un contract fictiv de asistență juridică, prin care s-a atestat, contrar adevărului, împrejurarea că susnumitul ar fi acordat asistență juridică în schimbul unui onorariu de 350.000 euro, la care se adăuga T.V.A. în sumă de 50.000 euro, în temeiul acelui contract, a fost virată în contul avocatului B.L. suma de 350.000 euro.

Potrivit declarației inculpatului S.D., învinuita D.A. a invocat, după o perioadă de timp, că inculpatul avea, în continuare, față de ea datoria de 300.000 euro și i-a propus să accepte ca B.L. să îi asigure asistența juridică în dosarul T. Inculpatul S.D. a precizat că susținerile învinuitei l-au enervat și că i-a replicat acesteia că nu era interesat de serviciile pe care B.L. le putea presta ca avocat și, mai mult, i-a solicitat să îi transmită acestuia să îi restituie 300.000 euro din banii virați în contul său, astfel încât ar fi trebuit să își păstreze doar 50.000 euro, în considerarea prestației realizate ca apărător al său. Totodată, S.D. a menționat că a discutat aceste aspecte, la locul de deținere, și în mod direct cu B.L., însă acesta a motivat că nu îi va restitui nici un ban, întrucât ar fi muncit pentru întreaga sumă de bani pe care o primise în cont, adăugând și că nu avea cunoștință despre existența vreunei înțelegeri între inculpat și D.A. privitoare la acei bani. De asemenea, S.D. a declarat că avocatul B.L. nu i-a restituit, până în prezent, vreo parte din cei 350.000 euro și a tăgăduit că susnumitul ar fi afirmat vreodată că poate interveni pe lângă judecători, pentru a-i determina să pronunțe hotărâri care să îi fie favorabile, contestând și că D.A. sau R.I.A. ori altă persoană ar fi susținut că același avocat ar avea o asemenea posibilitate. Inculpatul S.D. a menționat că, dimpotrivă, D.A. a invocat, în mai multe rânduri, că poate interveni pe lângă judecătorii de la Tribunalul București, pentru a obține o hotărâre de punere a sa în libertate, însă el nu a dat curs acelor propuneri.

Martorul C.G. a declarat că, în jurul datei de 24 aprilie 2013, inculpatul S.D. i-a solicitat să îi comunice învinuitei D.A. ca aceasta să îi pună în vedere avocatului B.L. să restituie suma de 350.000 euro pe care o primise anterior de la inculpat. Acesta nu a precizat cu ce titlu a dat respectiva sumă de bani, dar i-a cerut martorului să îi transmită învinuitei D.A. faptul că trebuia să îl avertizeze pe B.L. că, în cazul în care acesta nu restituia banii, S.D. urma să formuleze un denunț, cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de corupție, în legătură cu remiterea sumei de 350.000 euro. Pe fondul unei alte întâlniri, inculpatul S.D. i-a dezvăluit martorului C.G. că a dat suma de bani anterior menționată avocatului B.L., pentru ca acesta să obțină punerea sa în libertate, în dosarul în care era cercetat în stare de arest preventiv, în legătură cu devalizarea societății T. în aceleași împrejurări, S.D. a precizat că suma de 350. 000 euro a fost dată avocatului B.L., prin intermediul învinuitei D.A., pentru a-i facilita menținerea la Tribunalul București, cu ocazia judecării recursului, a hotărârii prin care instanța de fond îi admisese cererea de liberare condiționată pe cauțiune. Totodată, inculpatul S.D. a menționat martorului că, pentru remiterea sumei de 350.000 euro avocatului B.L., a fost încheiat un contract fictiv de asistentă juridică între acesta din urmă și o societate comercială controlată de inculpat. Ulterior, martorul C.G. a discutat despre aceeași problemă și cu denunțătoarea R.I.A., care l-a sfătuit să nu se implice în chestiunea legată de suma de 350.000 euro care a fost dată avocatului B.L., sens în care l-a avertizat că riscă să ajungă la „pușcărie". Din modul în care denunțătoarea a prezentat acele aspecte, martorul și-a dat seama că suma de 350.000 euro a fost remisă avocatului B.L. ca obiect al unei infracțiuni de corupție, respectiv, pentru ca acesta să intervină pe lângă judecătorii de la Tribunalul București, în vederea punerii în libertate a inculpatului S.D.

Potrivit declarațiilor martorului C.G., în perioada următoare a asistat la o întâlnire care a avut loc între inculpatul S.D. și învinuita D.A., ocazie cu care aceștia au discutat și despre suma de 350.000 euro ajunsă în posesia avocatului B.L.. în acel context, S.D. i-a pus în vedere învinuitei D.A. să îi transmită avocatului B.L. că, din suma de bani anterior menționată, este dispus să îi lase acestuia numai 50. 000 euro, urmând ca 50.000 euro să îi dea denunțătoarei R.I.A., iar 250.000 euro să ajungă în posesia sa. De altfel, inculpatul S.D. i-a solicitat și martorului C.G. să îi comunice aceste aspecte denunțătoarei R.I.A., care se afla, la acea vreme, în stare de arest preventiv. Martorul s-a conformat și i-a relatat denunțătoarei afirmațiile inculpatului S.D. privitoare la modalitatea în care se gândea să împartă suma de 300.000 euro pe care dorea să o recupereze de la avocatul B.L. în acele împrejurări, denunțătoarea R.I.A. i-a relatat martorului că suma de 350.000 euro a fost remisă avocatului B.L., pentru ca acesta să o dea mai departe, cu titlu de mită, judecătorilor de la Tribunalul București, în scopul pronunțării unei hotărâri de punere în libertate a inculpatului S.D. Totodată, denunțătoarea i-a spus că B.L. nu a obținut hotărârea favorabilă promisă, motiv pentru care S.M. și P.C.I. i-au solicitat să restituie banii. Cu toate acestea, B.L. a refuzat și a afirmat că, în cazul în care se vor mai face presiuni asupra sa pentru a restitui cei 350.000 euro, va dezvălui organelor judiciare faptul că S.D. a dat suma de 1. 200. 000 euro, cu titlu de mită, judecătorilor de la Curtea de Apel București, pentru admiterea contestației sale în anulare. în aceeași zi în care a purtat acea discuție cu denunțătoarea R.I.A., martorul C.G. s-a întâlnit și cu inculpatul S.D., căruia i-a relatat conținutul conversației pe care o purtase cu susnumita. La rândul său, inculpatul S.D. i-a precizat că discutase anterior cu învinuita D.A. despre intenția sa de a face un denunț împotriva avocatului B.L. cu privire la împrejurările remiterii către acesta a sumei de 350.000 euro, însă învinuita l-a sfătuit să nu procedeze în acest mod.

Împrejurările săvârșirii de către inculpatul B.L. a infracțiunilor de trafic de influentă și fals în înscrisuri sub semnătură privată, comisă în legătură directă cu infracțiunea de trafic de influență, astfel cum aceste fapte sunt evidențiate de probațiunea testimonială prezentată anterior, rezultă și din înregistrările convorbirilor purtate în mediul ambiental, administrate ca mijloace de probă, conform art. 911 C. proc. pen.

Inculpatul B.L. a susținut în declarația dată la parchet, în apărarea sa că, în esență, contractul de asistență juridică din 04 aprilie 2012 a fost încheiat legal și, ca atare, suma de 1.900.052 lei care a fost virată în contul său ar reprezenta onorariul pe care a fost îndreptățit să îl încaseze din acea relație contractuală. De asemenea, a tăgăduit că, în împrejurările încheierii respectivului contract, a afirmat sau a lăsat să se înțeleagă că are influență asupra judecătorilor de la Tribunalul București, pentru a-i determina să pronunțe, la termenul din 04 aprilie 2012, o soluție favorabilă inculpatului S.D. în Dosarul nr. 19797/300/2010/a4, având ca obiect recursul declarat de același inculpat împotriva încheierii de menținere a măsurii arestării preventive.

Probațiunea administrată în cauză, în momentul formulării propunerii de arestare preventivă, se compunea din:

- proces-verbal de sesizare din oficiu din data de 18 aprilie 2013, privind pe P.C., D.C. și B.N.I.C., cercetați pentru complicitate la infracțiunea de dare de mită, prev. de art. 26 rap. la art. 255 C. pen. și la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000;

- proces-verbal de sesizare din oficiu din data de 24 mai 2013, privind pe D.A., cercetată pentru infracțiunea de trafic de influență în formă continuată, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, respectiv, pe Z.G., cercetat pentru complicitate la infracțiunea de trafic de influență în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 257 C. pen. și la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- proces-verbal privind efectuarea actelor premergătoare în prezenta cauză;

- procesele-verbale de redare, conform art. 913 C. proc. pen., a conținutului unor convorbiri telefonice și purtate în mediul ambiental, în temeiul măsurilor dispuse în cauză de către Curtea de Apel București, și anume: prin încheierea de ședință și autorizația din data de 12 aprilie 2013; prin încheierea de ședință 0 și autorizația din data de 18 aprilie 2013; prin încheierea de ședință și autorizația din data de 23 aprilie 2013; prin încheierea de ședință și autorizația din data de 09 mai 2013; prin încheierea de ședință și autorizația din data de 16 mai 2013; prin încheierea de ședință și autorizația din data de 27 mai 2013; prin încheierea de ședință și autorizația din data de 04 iunie 2013; prin încheierea de ședință și autorizația din data de 17 iunie 2013; precum și prin încheierea de ședință și autorizația din data de 09 iulie 2013;

- procese-verbale de identificare a utilizatorilor unor posturi telefonice;

- procese-verbale de identificare a locuințelor făptuitorilor;

- procese-verbale de identificare a anumitor dosare înregistrate pe rolul instanțelor de judecată și fotocopiile unora dintre acestea;

- procese-verbale de supraveghere operativă a făptuitorilor;

- declarațiile denunțătorilor R.I.A., B.B.M. și C.G., precum si a martorilor cu identitate protejată „Ș.V." și „I.B.";

- declarațiile martorilor Ș.V.G., C.G., Ș.A.M., M.C., Ț.V., N.A., V.F.C., Ș.F., D.D., V.L., R.A.C., D.A., M.M., V.C.T., B.M., F.A.G., C.G., P.M.R., T.N.L., N.L., Ș.M., S.M., B.G., C.M.C., D.S., R.I.A., F.G.;

- procesele-verbale și declarațiile investigatorului sub acoperire T.R.;

- proces-verbal de consemnare a seriilor bancnotelor care au compus sumele de bani pretinse și primite de către făptuitoarea D.A., de la investigatorul sub acoperire T.R.;

- procese-verbale de ridicare a de la denunțătoarea R.I.A. a unor înscrisuri atât în format întreg cât și fragmentat;

- ordonanțe de autorizare a folosirii unui investigator sub acoperire;

- planșele fotografice;

- proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante;

- declarațiile învinuiților D.A., S.M., D.C., B.N.I.C., Z.G. și R.A. și ale inculpaților S.D., P.C.I. și B.L.;

- raport de constatare tehnico-științifică, privind detecția comportamentului simulat, privind pe învinuita D.A.;

- rapoarte de constare tehnico-științifică criminalistică (grafoscopică și dactiloscopică);

- proces-verbal de ridicare, conf. art. 96 și 97 C. proc. pen., a sumei de 400.000 euro de la învinuita D.A.;

- procese-verbale privind predarea de înscrisuri de către martorii B.M., B.D., învinuiții Z.G. și R.S. și de către inculpatul B.L.;

- procese-verbale de conducere în teren;

- procese-verbale de confruntare;

- documente predate de SC I.M. SA;

- documente și înscrisuri bancare;

- procese-verbale de efectuare a percheziției informatice;

- suporții optici pe care sunt înregistrate convorbirile telefonice și cele purtate în mediul ambiental, interceptate în baza autorizațiilor emise de către Curtea de Apel București

Curtea de Apel București analizând și coroborând materialul probator administrat de organul de urmărire penală în cauza penală de față, a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea propunerii de arestare preventivă a inculpatului B.L., fiind îndeplinite și aplicate în mod legal condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. și existând și cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. pentru următoarele considerente:

Mijloacele de probă administrate în cauză, indicate în referatul cu propunere de arestare preventivă (pag. 54-56) constituie indicii temeinice dar și probe în sensul art. 143 C. proc. pen. că inculpatul B.L. a comis faptele pentru care este cercetat penal, încadrate în mod rezonabil în art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Având în vedere condițiile impuse de art. 143 C. proc. pen. raportat la art. 681 C. proc. pen. până în acest moment procesual al cauzei penale de față, s-a reținut ca dovedită pretinsa activitate infracțională reținută în sarcina inculpatului, de a pretinde și încasa suma de 350.000 euro+T.V.A. de la S.M., prin intermediul învinuitei D.A., în prezența și cunoștința denunțătoarei R.I.A., bani transferați în contul său de inculpata P.C.I., prin intermediul martorilor C.M.C. și F.G., sumă de bani cerută de inculpat cu motivarea că poate interveni pe lângă un magistrat pentru a-l determina să pronunțe o hotărâre de punere în libertate a inculpatului S.D. într-o cauză penală în care inculpatul acordă asistență juridică acestuia și pentru care primise deja un onorariu de 10.000 euro.

Pentru a ascunde scopul real de încasare a sumei de bani pretinsă, inculpatul a încheiat fictiv un contract de asistență juridică cu o societate comercială, prin intermediul inculpatei P.C.I., atestând, contrar adevărului, că suma ar fi constituit onorariu avocat, deși, în realitate, această sumă era dobândită de el în mod neîegal ca urmare a pretinsei influențe ce o putea exercita asupra unui magistrat, fapt dovedit pe deplin ca nefiind real, conform probelor din dosar.

În împrejurările comiterii faptelor inculpatul s-a folosit de calitatea sa de avocat și utilizând cunoștințele sale juridice și atribuțiile conferite de profesia sa, a creat și pretins în mod nereal, atât în fața organului de urmărire penală și a instanței de judecată, că relațiile contractuale pe care Ie-a desfășurat, reținute în cauză, sunt licite, contrar probelor din dosar care atestă o cu totul altă situație de fapt.

De asemenea, instanța a constata