ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin încheierea din Camera de Consiliu

din data de 15 martie 2013, în baza art. 136, art. 143, art. 148 lit. f), art. 149

1

și urm. C. proc. pen., Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a dispus

arestarea preventivă a inculpaților D.V., pe o durată de 29 zile de la momentul

punerii în executare și a inculpaților C.A., de la 15 martie 2013 până la 12 aprilie

2013.

În baza art. 149

1

alin. (12) raportat la art. 146 alin. (11

1

), art. 145 C. proc. pen.,

a luat față de inculpatul C.M., măsura de a nu părăsi localitatea București pe o

durată de 30 zile.

Pentru a hotărî

astfel, judecătorul a constatat că prin propunerea înregistrată pe rolul Curții

de Apel București la data de 14 martie 2013, Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și justiție - D.N.A. a solicitat să se dispună arestarea preventivă a

inculpaților D.V., C.A.A., C.A., N.L.M., C.M., T.M.V. și R.I.A., pe o perioadă de

29 zile.

În susținerea

propunerii s-a arătat că prin rezoluția din 12 martie 2013, Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și justiție - D.N.A. - Secția de Combatere a Corupției a

dispus începerea urmăririi penale față de inculpații:

-D.V., sub aspectul

săvârșirii a trei infracțiuni de trafic de influență, în forma continuată (2 acte

materiale) și luare de mita, prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 7

alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, toate

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

-C.A.A., pentru

complicitate la infracțiunea de trafic de influență, sub aspectul infracțiunii de

luare de mită și a infracțiunii de trafic de influență, prevăzute de art. 26 C.

pen. raportat la art. 257 C. pen. și la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000,

art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, și

art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen.;

-V.S., sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de luare de mită, a complicității la infracțiunea de luare

de mită și a complicității la infracțiunea de trafic de influență, prevăzute de

art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 26 C.

pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000

art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. și la art. 7 alin. (3) din Legea

nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.,

-P.D.C., pentru complicitate la infracțiunea

de luare de mită, pentru complicitate la infracțiunea de cumpărare a influenței

și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită, prevăzute de art. 26

C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. și la art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 78/2000, art. 26 C. pen. raportat la art. 6

1

alin. (1) din Legea

nr. 78/2000, și art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000,

toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

-P.D., pentru

complicitate la infracțiunea de luare de mită și sub aspectul săvârșirii infracțiunii

de cumpărare a influenței, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254

alin. (1) C. pen. și la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 6

1

din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

-R.I.A., sub aspectul

săvârșirii a două infracțiuni de dare de mită, prevăzute de art. 255 alin. (1)

C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 255 alin. (1) C. pen. raportat

la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen.;

-S.M., sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C.

pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000;

-C.A., pentru

complicitate la infracțiunea de trafic de influență, în formă continuată (2 acte

materiale] și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, în forma

continuată (3 acte materiale), prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 257

C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art,257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/200, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

-N.L.M., pentru

complicitate la săvârșirea a două infracțiuni de trafic de influență, ambele în

formă continuată, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. și

art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2

acte materiale) și art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. și la art. 6 din

Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale), toate

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

-C.M., sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de cumpărare a influenței, în formă continuată (3 acte materiale),

prevăzută de art. 6

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și

-T.M.V., pentru

complicitate la infracțiunea de cumpărare a influenței, în formă continuată (2 acte

materiale), prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 6

1

alin.

(1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, s-a

arătat că prin ordonanța nr. 6 din 14 martie 2013 s-a dispus luarea măsurii preventive

a reținerii față de C.A.A., pe o durată de 24 ore, iar prin ordonanța din 14

martie 2013, a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva aceleași învinuite,

sub aspectul infracțiunilor pentru care a fost pusă sub acuzare prin actul procesual

din 12 martie 2013. Aceleași măsuri au fost dispuse prin ordonanțele din 14 martie

2013 față de D.V., T.M.V., C.M., C.A., N.L.M. și R.I.A.

Față de învinuiții

V.S., P.D.C. și P.D., a fost luată măsura obligării de a nu părăsi țara, pe o durată

de 30 zile, de la data de 14 martie 2013.

În fapt, cu privire

la D.V., judecător la Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a reținut că

acționând în baza unei rezoluții infracționale unice, a primit în cursul lunii decembrie

2012, cu ajutorul numitei C.A.A., judecător la aceeași secție penală, suma de 32.500

euro și, totodată, a acceptat promisiunea remiterii ulterioare a încă 15.000 euro,

lăsând să se creadă că are influență asupra magistraților de la Curtea de Apel București,

pentru a-i determina să pronunțe hotărâri favorabile în trei cauze penale.

În perioada noiembrie

2012-ianuarie 2013, acționând în baza unei rezoluții infracționale unice, D.V. a

primit, cu complicitatea numiților C.A. și N.L.M., suma de aproximativ 11.500 euro

și, totodată, a acceptat, cu ajutorul acelorași complici, promisiunea remiterii

sumei de 20.000 euro, pentru obținerea acestor foloase aceasta lăsând să se creadă

că are influență asupra colegilor săi, judecători la Tribunalul București, precum

și asupra magistraților de la Curtea de Apel București, pentru a-i determina să

pronunțe hotărâri favorabile în trei cauze penale.

În cursul lunii

ianuarie 2013, în aceeași calitate, a primit suma de 45.000 euro cu titlu de mită,

în vederea soluționării favorabile a unui dosar penal privindu-l pe N.(fost

S.)D., prin intermediul numiților P.D.C. și P.D., urmând să împartă banii cu ceilalți

membri ai completului de judecată, C.A.A. și Ș.C.I.

Totodată, D.V.

a acceptat de la avocatul R.I.A., prin intermediul judecătorului C.A.A. și a numitului

V.S., promisiunea remiterii sumei de 150.000 euro, în scopul de a pronunța o hotărâre

favorabilă inculpatului N.(fost S.)D., în Dosarul nr. 19797/300/2010/a13, având

ca obiect recursul declarat de inculpat, în stare de arest preventiv, împotriva

încheierii din 09 ianuarie 2013 a Judecătoriei sector 2 București.

În cursul lunii

ianuarie 2013, D.V. a acceptat promisiunea remiterii sumei de 10.000 euro, de la

învinuita P.D., pe care ulterior aceasta din urma a obținut-o cu ajutorul învinuitului

P.D.C., iar în dimineața zilei de 21 ianuarie 2013, a primit de la aceeași învinuita

respectivul folos, lăsând să se creadă că are influență asupra judecătorului Ș.C.I.,

pentru a-l determina pe acest magistrat să pronunțe o soluție favorabilă inculpatului

N.(fost S.)D. în dosarul penal menționat.

În cursul lunii

februarie 2013, D.V. și C.A.A., prin intermediul numitului V.S., au acceptat promisiunea

remiterii sumei de aproximativ 150.000 euro, lăsând să se creadă că au influență

asupra judecătorilor formând completul C7R al Tribunalului București, pentru a-i

determina pe aceștia să pronunțe o soluție favorabilă în Dosarul nr. 19797/200/2010/a14.

Cu privire la

inculpata C.A.A., judecător la Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a reținut

că acționând în baza unei rezoluții infracționale unice, a ajutat pe D.V., judecător

la aceeași secție penală, să primească suma de 32.500 euro și, totodată, a promis

susnumitei că îi va remite, în ziua următoare, încă 15.000 euro, în scopul traficării

influenței de către D.V. a influenței pe care aceasta a susținut că o are asupra

magistraților de la Curtea de Apel București, pentru a-i determina să dea hotărâri

favorabile în trei cauze penale.

În cursul lunii

ianuarie 2013, C.A.A., prin intermediul numitului V.S., a acceptat promisiunea remiterii

sumei de 150.000 euro, în scopul pronunțării unei hotărâri favorabile inculpatului

N.(fost S.)D. în Dosarul nr. 19797/300/2010/a13.

În cursul lunii

februarie 2013, împreună cu inculpata D.V., prin intermediul numitului V.S., C.A.A.

a acceptat promisiunea remiterii sumei de aproximativ 150.000 euro, lăsând să se

înțeleagă că au influență asupra judecătorilor investiți în compunerea completului

de judecată C7R al Tribunalului București, pentru a-i determina să pronunțe o soluție

favorabilă inculpatului N.(fost S.)D., în Dosarul nr. 19797/200/2010/a14.

Cu privire la

R.I.A., s-a reținut că în luna ianuarie 2013 a remis numitului V.S., grefier arhivar

la Tribunalul București, suma de 1.500 euro, în schimbul efectuării unui act contrar

îndatoririlor de serviciu, în sensul manipulării sistemului informatic de înregistrare

a cauzelor penale, astfel încât Dosarul nr. 19797/300/2010/a13 să fie repartizat

completului C8R, compus din judecătorii D.V., C.A.A. și Ș.C.I.

În luna ianuarie

2013, inculpata a promis să dea suma de 150.000 euro, cu referire la folosul solicitat

de V.S. în baza unei conivențe cu judecătoarea C.A.A., vizând pronunțarea unei soluții

favorabile inculpatului N.(fost S.)D. în Dosarul nr. 19979/300/2010/a13.

Cu privire la

C.A. s-a reținut că în perioada noiembrie 2012-ianuarie 2013, acționând împreuna

cu N.L.M., în baza unei rezoluții infracționale unice, au ajutat-o pe D.V. să primească

suma de aproximativ 11.500 euro și, totodată, au promis acesteia că îi vor da suma

de 20.000 euro, în scopul traficării influenței de către aceasta din urmă, asupra

colegilor săi de la Tribunalul București și a magistraților de la Curtea de Apel

București, în vederea pronunțării de hotărâri favorabile în trei cauze penale.

În cursul lunii

februarie 2013, C.A., acționând în baza unei rezoluții infracționale unice și cu

complicitatea numitului N.L.M., a pretins și a primit succesiv, prin intermediul

denunțătoarei V.C., suma de 11.000 euro, produse alimentare și de altă natură, apoi

suma de 15.000 euro, de la numitul C.M.. Pentru a obține aceste foloase, C.A. a

lăsat să se creadă că are influență asupra judecătorilor de la Tribunalul București,

pentru a-i determina să pronunțe o soluție favorabilă inculpatului A.V., cercetat

în Dosarul nr. 3970/303/2013 al Judecătoriei sector 6 București.

Cu privire la

N.L.M., s-a reținut că în perioada noiembrie 2012-ianuarie 2013, în baza unei rezoluții

infracționale unice, împreună cu C.A., au ajutat-o pe D.V., judecător la Tribunalul

București, secția a II-a penală, să primească aproximativ 11.500 euro și, totodată,

au promis acesteia, că îi vor da suma de 40.000 euro, în scopul traficării de către

inculpată a traficării influenței pe care aceasta a susținut că o are asupra colegilor

săi de la Tribunalul București, precum și pe lângă magistrații Curții de Apel București,

pentru a-i determina să pronunțe hotărâri favorabile în trei cauze penale.

În cursul lunii

februarie 2013, N.L.M., acționând în baza unei rezoluții infracționale unice, a

ajutat-o pe C.A. să pretindă și să primească succesiv, prin intermediul denunțătoarei

V.C., suma de 11.000 euro, produse alimentare și de altă natură, și apoi suma de

15.000 euro, de la numitul C.M., lăsând să se creadă că are influență asupra judecătorilor

de Ia Tribunalul București, pentru a-i determina să pronunțe hotărâri favorabile

inculpatului A.V.

Cu privire la

C.M., s-a reținut că acționând în baza unei rezoluții infracționale unice, a dat

succesiv, în cursul lunii februarie 2013, suma de 11.000 euro, produse alimentare

și de altă natură în valoare de 380 RON și apoi suma de 15.000 euro numitei C.A.,

care a lăsat să se creadă că are influență asupra judecătorilor de la Tribunalul

București, pentru a-i determina să pronunțe cu ocazia recursurilor declarate împotriva

încheierii din 19 februarie 2013 prin care instanța de fond a menținut măsura arestării

preventive, precum și împotriva încheierii din 22 februarie 2013 a aceleași instanțe,

hotărâri favorabile inculpatului A.V., cercetat în Dosarul penal nr. 3970/303/2013

al judecătoriei sector 6 București.

Cu privire la

T.M.V., s-a reținut că în perioada noiembrie 2012-ianuarie 2013, a ajutat persoane

neidentificate până în prezent să dea suma de 20.000 euro și, totodată, a ajutat

alte persoane neidentificate până în prezent, suma de aproximativ 40.000 euro inculpaților

C.A. și N.L.M., care s-au prevalat de influența pe care o au asupra judecătoarei

D.V., care la rându-i ar fi avut influență asupra colegilor săi de la Tribunalul

București, precum și a magistraților de la Curtea de Apel București, pentru a-i

determina să dea hotărâri favorabile în trei cauze penale.

Procedând la examinarea

îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive,

judecătorul a constatat că probele administrate până în prezent relevă indicii temeinice,

în sensul art. 143 și art. 68

1

C. proc. pen., precum și ale art. 5 par.

1 lit. c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca inculpații să fi

comis cel puțin o parte din faptele prevăzute de legea penală, reținute în sarcina

acestora.

Cu privire la

fapta de corupție săvârșită de către judecătorii D.V. și C.A.A. în cursul lunii

decembrie 2012, judecătorul cauzei a constatat că din convorbirea purtată în mediul

ambiental în 19 decembrie 2012 rezultă elemente de identificare a dosarelor despre

care este vorba, însă cu privire la această faptă procurorul nu a produs și alte

probe care să se coroboreze cu aspectele rezultate din convorbirea purtată, din

care să se poată interpreta neechivoc că este vorba de bani.

Soluționarea favorabilă

a acestor dosare ar fi fost un indiciu de natură să susțină varianta parchetului,

însă în urma verificărilor efectuate în evidența informatizată ECRIS nu a rezultat

pronunțarea în acest sens.

Cu privire la

faptele de corupție săvârșite de cei doi judecători, cu participația penală a altor

persoane, în legătură cu punerea în libertate a inculpatului N.(fost S.)D., se rețin

mai multe fapte penale, reprezentând modalități prin care s-a încercat soluționarea

favorabilă inculpatului menționat.

S-a mai reținut

că există indicii referitoare la acceptarea, în luna ianuarie 2013, de către D.V.,

a promisiunii remiterii sumei de 10.000 euro, de la învinuita P.D., obținută ulterior

cu ajutorul învinuitului P.D.C., iar în dimineața zilei de 21 ianuarie 2013 a primit

respectivul folos, lăsând să se creadă că are influență asupra judecătorului Ș.C.I.,

pentru a-l determina să pronunțe o soluție favorabilă inculpatului N.(fost

S.)D. în Dosarul nr. 19797/300/2010/a13.

În cursul lunii

februarie 2013, D.V. și C.A.A., prin intermediul numitului V.S., au acceptat promisiunea

remiterii sumei de aproximativ 150.000 euro, pentru obținerea unei soluții favorabile

inculpatului N.(fost S.)D., pe fondul eșecului demersurilor de eliberare din dosarul

anterior menționat.

Judecătorul a

reținut faptul că în mod real ar fi fost îndeplinite condițiile legale de punere

în libertate a inculpatului N.(fost S.)D., nu exclude săvârșirea infracțiunilor

de luare de mită și de trafic de influență, pentru ambele existând posibilitatea

a fi săvârșite în scopul determinării funcționarului de a-și îndeplini în mod corespunzător

atribuțiile de serviciu.

Indicii referitori

la comiterea faptelor de corupție de către judecătorul D.V., cu participația penala

a învinuiților C.A., N.L.M. și T.M.V. rezultă din convorbirea interceptată, purtată

în mediul ambiental în ziua de 16 noiembrie 2012, între T.M.V., C.A. și N.L.M.,

fișa ECRIS a Dosarului nr. 28427/300/2012, convorbirea purtată în data de 17 noiembrie

2012 între C.A. și T.M.V., convorbirea din 18 noiembrie 2012 între C.A. și N.L.M.,

precum și din convorbirile purtate în mediul ambiental în datele de 19

noiembrie 2012, 24 noiembrie 2012 și 26 noiembrie 2012, procesele-verbale de supraveghere,

precum și în celelalte convorbiri interceptate, a căror stenogramă se afla la dosarul

cauzei.

Cu privire la

fapta de corupție săvârșită de învinuiții C.A., N.L.M. și C.M., indiciile săvârșirii

acesteia rezultă din denunțul formulat de către V.C., declarațiile acesteia și convorbirile

înregistrate, purtate între aceștia.

Judecătorul a

constatat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile stabilite prin art. 148 lit.

f) C. proc. pen., atât în ceea ce privește cuantumul pedepsei prevăzut de normele

incriminatoare pentru infracțiunile presupus a fi fost comise de către inculpații

D.V., C.A.A., C.A., N.L.M., T.M.V. și R.I.A., precum și pericolul concret pentru

ordinea publică, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor imputate, modalitatea

concretă în care se presupune că faptele au fost comise, calitatea inculpatelor

D.V. și C.A.A. care au ales să se folosească de funcțiile deținute pentru a pretinde

și primi sume de bani în vederea îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, promovând

astfel un interes personal pentru a obține în mod ilicit foloase patrimoniale, afectând

imaginea instituției în care erau angajate, în raport de care se conturează ideea

că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă în mod cert, în contextul dat, un

pericol concret pentru ordinea publică.

Cu privire la

inculpatul C.M., în raport de contribuția minoră a acestuia, care a luat legătura

cu intermediari, fără a avea legătură directă cu judecătorii, pentru soluționarea

favorabilă a unui singur dosar, coroborat cu lipsa de antecedente penale a acestuia,

judecătorul a apreciat că pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal

este suficientă o măsură neprivativă de libertate, care să asigure participarea

sa la proces și lămurirea cauzei sub toate aspectele.

Împotriva acestei

încheieri inculpații D.V., C.A.A., C.A., N.L.M., T.M.V. și R.I.A. au declarat recurs,

susținând că nu sunt îndeplinite condițiile luării arestării preventive, inculpații

au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate, revocarea stării

de arest, iar pe fondul propunerii, respingerea acesteia, însă adoptarea măsurii

preventive de a nu părăsi țara.

Împotriva aceleiași

încheieri a declarat recurs și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

justiție - D.N.A., privind pe inculpatul C.M.

Înalta Curte de

Casație și justiție, examinând recursurile în conformitate cu dispozițiile art.

385

14

C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul

cauzei, constată următoarele.

Potrivit art.

148 alin. (1) C. proc. pen., arestarea inculpatului se poate dispune dacă sunt întrunite

condițiile cerute de art. 143 din același cod, respectiv dacă există probe ori indicii

temeinice că acesta a săvârșit o fapta prevăzută de legea penală, precum și că există

vreunul din cazurile prevăzute la art. 148 lit. a)-f) C. proc. pen.

Totodată, potrivit

art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

și art. 23 din Constituția României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane

se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune

sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unor noi infracțiuni,

aceasta fiind necesară astfel pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor și

libertăților cetățenilor, precum și pentru desfășurarea în bune condiții a procesului

penal.

Aceste probe nu

trebuie administrate în fața judecătorului care analizează propunerea de arestare

preventivă, mtrucât procedura de soluționare nu permite acest lucru, ci trebuie

identificate de judecător din materialul probator strâns pană la acel moment de

organul de urmărire penală. Or, examinând sesizarea Parchetului, judecătorul cauzei

a constatat că au fost evidențiate probe și indicii temeinice că inculpații au comis

infracțiunile pentru care sunt cercetați și pentru care s-a solicitat dispunerea

măsurii arestării preventive.

Totodată, probele

dosarului demonstrează îndeplinirea și a condiției prevăzute de art. 148 lit. f)

C. proc. pen., nu doar sub aspectul cuantumului pedepsei, ci și în ceea ce privește

existența de probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret

pentru ordinea publică.

Cu privire la

această noțiune legea nu oferă o definitei explicită, iar analiza reglementării

interne și a jurisprudenței instanței europene conduce la concluzia că existența

pericolului concret pentru ordinea publică se deduce în fiecare caz în parte, din

examinarea circumstanțelor cauzei, prin raportare la natura faptelor pentru care

există presupunerea rezonabilă că au fost comise, modul de săvârșire, persoana inculpatului,

calitatea și poziția sa în societate.

Or, în cauză,

judecătorul a făcut această analiză, constatând în mod judicios că faptele inculpaților,

precum și atitudinea acestora, creează un potențial pericol cu privire la buna funcționare

a autorităților statului, ce dețin competențe în soluționarea cauzelor deduse judecății

acestora sau altor magistrați cu privire la care lăsa să se creadă că au influență.

Totodată, cu referire la judecătorii implicați în cauză, pericolul concret pentru

ordinea publică rezultă și din gravitatea faptelor despre care există indicii că

le-au comis în această calitate cu totul specială de persoane investite cu apărarea

ordinii de drept și, în esență, a legii, existând posibilitatea producerii unui

efect negativ asupra încrederii populației în capacitatea de reacție a autorităților

față de astfel de fapte.

Rezultă așadar

că lipsirea de libertate, prin dispunerea măsurii arestării preventive se impunea,

luându-se în considerare interesul public ce trebuie protejat cu prioritate și fără

încălcarea prezumției de nevinovăție a inculpaților, față de regula respectării

libertății individuale, acest interes general al menținerii ordinii sociale și de

drept trecând înaintea dreptului persoanei de a fi cercetată în stare de libertate

și justificând privarea de libertate.

Acțiunile descrise,

despre care există bănuiala plauzibilă că au fost comise de către inculpați și indiciile

grave de vinovăție constituie factori pertinenți sub aspectul temeiniciei privării

de libertate, cu atât mai mult cu cât acțiunile inculpaților au creat un prejudiciu

grav de imagine instituțiilor statului, determinând o percepție deformată și o stare

de neîncredere a societății.

Aceste considerente

justifică dispoziția instanței de admitere a propunerii de luare a măsurii arestării

preventive, respectiv impun concluzia legalității și temeiniciei încheierii atacate,

astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., recursurile declarate de inculpați vor fi respinse, ca nefondate.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare

către stat, conform dispozitivului.

Cu privire la

C.M., prin referatul cu propunere de arestare preventivă s-a arătat că, în cursul

lunii februarie 2013, în baza unei rezoluții infracționale unice, a dat succesiv,

prin intermediul denunțătoarei V.C., suma de 11.000 euro, produse alimentare și

de altă natură în valoare de 380 RON și, apoi, suma de 15.000 euro, numitei C.A.,

care a lăsat să se creadă că are influență asupra judecătorilor de la Tribunalul

București, pentru a-i determina să pronunțe, cu ocazia judecării recursurilor declarate

împotriva încheierii din 19 februarie 2013 prin care instanța de fond a menținut

măsura arestării preventive, precum și împotriva încheierii din 22 martie 2013 a

aceleiași instanțe de admitere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar,

hotărâri favorabile, de punere în libertate, a inculpatului A.V., cercetat în Dosarul

nr. 3970/303/2013 al judecătoriei sector 6 București. În desfășurarea activității

infracționale, întrucât nu a obținut beneficiul dorit prin cumpărarea influenței,

C.A. a restituit numitului C.M., prin intermediul denunțătoarei V.C. și cu ajutorul

numitului N.L.M., sumele de 11.000 euro și, respectiv, 15.000 euro.

Din probele administrate

în cauză, sub aspectul infracțiunii privindu-l pe acest inculpat, rezultă presupunerea

rezonabilă că inculpatul a desfășurat activitatea infracțională descrisă în referatul

procurorului, prezentând pericol concret pentru ordinea publică, fiind îndeplinite

condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive.

În consecință,

pentru motivele expuse, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și justiție - D.N.A. împotriva încheierii din data

de 15 martie 2013, pronunțata de Curtea de Apel București, secția a II-a penală,

în Dosarul nr. 2032/2/2013 (853/2013), va casa în parte încheierea recurată și,

rejudecând, va admite propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și justiție - D.N.A. și cu privire la inculpatul C.M.. în baza art. 136, art. 143,

art. 148 lit. f) și art. 149

1

C. proc. pen., dispune arestarea preventivă

a inculpatului C.M., pe o perioadă de 29 zile, începând cu data punerii în executare

a mandatului, iar în baza art. 151 din același cod, dispune emiterea mandatului

de arestare preventivă față de acest inculpat

Celelalte dispoziții

ale încheierii atacate vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. împotriva

încheierii din data de 15 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a II-a penală în Dosarul nr. 2032/2/2013 (853/2013).

Casează în parte

încheierea recurată și, rejudecând:

Admite propunerea

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. și cu privire

la inculpatul C.M.

În baza art. 136,

art. 143, art. 148 lit. f) și art. 149

1

C. proc. pen. dispune arestarea

preventivă a inculpatului C.M., pe o perioadă de 29 zile, începând cu data punerii

în executare a mandatului.

În baza art. 151

C. proc. pen. dispune emiterea mandatului de arestare preventivă fată de inculpatul

C.M.

Menține celelalte

dispoziții ale încheierii atacate.

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații D.V., C.A.A., C.A., N.L.M., T.M.V. și R.I.A.

împotriva aceleiași încheieri.

Obligă recurenții

inculpați D.V., C.A.A., C.A., N.L.M., T.M.V. și R.I.A. Ia plata sumei de câte 325

RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 RON pentru

fiecare inculpat, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorii desemnați din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales,

pentru intimatul inculpat C.M., în sumă de 25 RON, se va suporta din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică azi 20 martie 2013.