ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin încheierea nr. 3/F/CC din 29 mai 2013 Curtea de Apel Pitești a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești și, în temeiul art. 148 lit. b) și f) C. proc. pen. a dispus arestarea preventivă a inculpaților E.V., D.G. și B.G., pe o perioadă de 29 zile începând cu data de 29 mai 2013 până la data de 26 iunie 2013 inclusiv. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că la data de 29 mai 2013, a fost înregistrată sub nr. 1397/46/2013, propunerea Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, din dosarul nr. 164/P/2010, privind luarea măsurii arestării preventive față de inculpații: 1. E.V., pentru săvârșirea infracțiuni de cumpărare de influență, faptă prev. și ped.

de art. 6 1 din Legea nr. 78/2000; 2. D.G., pentru săvârșirea infracțiuni de cumpărare de influență, faptă prev. și ped. de art. 6 1 din Legea nr. 78/2000; 3. B.G., pentru săvârșirea infracțiuni de trafic de influență, faptă prev. și ped. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000. S-a menționat că urmărirea penală a început la data de 23 mai 2013 prin rezoluția nr. 164/P/2010 atât împotriva numiților E.V., D.G., B.G. și pentru care D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești a formulat propunerea de arestare preventivă, dar și împotriva numitului M.I., judecător, președinte al Tribunalului Dâmbovița, ceea ce a atras competența de soluționare, în primă instanță, a Curții de Apel Pitești, potrivit art. 28 1 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Curtea de Apel Pitești a reținut că la data de 3 noiembrie 2010, a fost înregistrat la Serviciul Teritorial Pitești al Direcției Naționale Anticorupție, dosarul nr. 164/P/2010, privind săvârșirea unor infracțiuni de corupție de către A.R., E.V., o persoană ce se recomandă cu numele de „S.Ț." și o altă persoană ce se recomanda cu numele de „G." Din actul de sesizare a rezultat, în esență., că E.V. împreună cu S.Ț. și G. au efectuat demersuri pentru liberarea provizorie, la data de 08 noiembrie 2010, a numitului A.R., încarcerat în Penitenciarul Mărgineni, județul Dâmbovița, prin coruperea unor magistrați din cadrul Tribunalului Dâmbovița. Din verificări, a rezultat că A.R.

se afla încarcerat în Penitenciarul Mărgineni, județul Dâmbovița și era judecat în mai multe dosare pentru comiterea unor infracțiuni de înșelăciune, unul dintre dosare fiind înregistrat cu nr. 6446/120/2008 aflat pe rolul Tribunalului Dâmbovița și având termen de judecată data de 08 noiembrie 2010. Ulterior, pe parcursul efectuării actelor premergătoare, s-a stabilit că cei care au efectuat demersuri pentru a-l ajuta pe A.R. să fie eliberat din penitenciar sau să primească o pedeapsă cu suspendare în dosarul nr. 6446/120/2008 al Tribunalului Dâmbovița, au fost E.V., fratele numitului A.R., D.G. și B.G., cel din urmă lăsând să se creadă că are influență asupra unor magistrați din cadrul Tribunalului Dâmbovița cărora, în schimbul sumei de 6.000 euro, numitul A.R.

să fie pus în libertate și să primească o pedeapsă cu suspendare. Numitul A. (fost E.) R. a fost arestat preventiv la data de 30 ianuarie 2010 în dosarul nr. 404/120/2010 al Tribunalului Dâmbovița urmare a solicitării Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Dâmbovița, unde a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și art. 290 C. pen. în condițiile art. 33 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen., fiind emis mandatul de arestare preventivă cu nr. 1/U din 30 ianuarie 2010. După sesizarea instanței de judecată prin rechizitoriu, A. (fost E.) R. a fost judecat in stare de arest preventiv în dosarul nr. 838/120/2010 al Tribunalului Dâmbovița, dosar care la data de 25 octombrie 2010 a fost conexat la dosarul nr. 6446/120/2008 al aceleiași instanțe, președinte al completului de judecată fiind magistratul judecător M.A.

Din verificări a rezultat că inițial, la data de 21 mai 2010, magistratul judecător M.A., la solicitarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Dâmbovița, a respins conexarea dosarului cu nr. 838/120/2010 la dosarul nr. 6446/120/2008, însă așa cum s-a precizat mai sus, la data de 25 octombrie 2010 cele două dosare au fost conexate de același magistrat. Pe parcursul administrării actelor premergătoare, s-a stabilit că B.G. a pretins pentru magistratul M.I. - președinte al Tribunalului Dâmbovița, de la numiții A. (fost E.) R. și E.V., prin intermediul numitului D.G., suma de 6.000 euro, lăsând să se înțeleagă că magistratul M.I.

ar avea o influență reală asupra magistratului judecător M.A., președinta completului de judecată în dosarul nr. 6446/120/2008 pentru ca, la termenul de judecată din data de 08 noiembrie 2010, A. (fost E.) R. să fie pus în libertate și să obțină o condamnare cu suspendarea executării pedepsei pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată. În acest sens, s-a stabilit că suina de 6.000 euro trebuia să fie remisă de B.G. magistratului judecător M.I., până cel târziu la data de 07 noiembrie 2010, respectiv înaintea termenului de judecată din 08 noiembrie 2010. Pentru a face rost de băni, E.V. a gajat, la data de 07 noiembrie 2010, autoturismul numitei C.C., contra sumei de 12.500 lei (echivalentul a 3.000 euro), sumă care a fost înmânată numitului D.G., iar acesta, la rândul său, a remis-o numitului B.G.

În aceeași zi, seara, B.G. a remis suma de 12.500 lei magistratului judecător M.I., care l-a asigurat de faptul că are influență la completul de judecată pentru ca A. (fost E.) R. să fie pus în libertate la data de 08 noiembrie 2010 sau ulterior, în maxim 2-3 zile peste acest termen, cât și de faptul că susnumitul va fi condamnat cu suspendarea executării pedepsei. Prima instanță, analizând referatul de propunere de arestare preventivă, așa cum a fost prezentat mai sus, în raport de toate actele și lucrările dosarului de la urmărire penală, a reținut că există suficiente indicii temeinice și probe, cum sunt, în principal, interceptările și înregistrările convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon, supravegherea operativă și înregistrarea de imagini efectuată de D.G.I.P.I.

- Diviziunea Supravegheri Operative și Investigații, declarații învinuiți, inculpați, martori și altele. Curtea a constatat că este întrunită, în primul rând, condiția legală a luării acestei măsuri, și anume cea prevăzută de art. 148 alin. (1) C. proc. pen., care face trimitere la prevederile art. 143 C. proc. pen., și anume existența de probe sau indicii temeinice vizând luarea măsurii arestării preventive, probe și indicii care sunt cu prisosință, în această cauză, așa cum rezultă din mijloacele de probă administrate, și anume înregistrările audio și video prezentate mai sus, din declarațiile inculpatului B.G., la care se adaugă și date ce rezultă din mijloacele tehnice vizând supravegherea operativă efectuată în cauză de organele abilitate.

Este, totodată, îndeplinită și cea de-a doua condiție a luării măsurii arestării preventive, și anume a cazurilor de arestare prevăzute la art. 148 alin. (1) lit. b) și f) C. proc. pen. Astfel, în legătură cu lit. b), ce vizează luarea măsurii arestării preventive și în cazul în care există date că inculpații încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului în cauza dată, Curtea a constatat că în cursul urmăririi penale, după ce inculpatul D.G. a fost audiat la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești în data de 19 octombrie 2011, acesta, luând cunoștință de anumite interceptări efectuate în cauză de organul de urmărire penală, i-a comunicat inculpatului B.G.

să-și ia măsuri de precauție, punându-se de acord asupra aspectelor care trebuie declarate în faza organelor de urmărire penală. De asemenea, inculpatul B.G., care inițial nu a recunoscut faptele, după audierea tot la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, în data de 20 noiembrie 2011, a transmis inculpatului D.G. un mesaj tip sms către o persoană neidentificată, cu următorul conținut: „ M-am băgat să-l ajut pe unu arestat și au avut tel înregistrate, l-a chemat DNA pe ăla care m-a rugat i-a pus casete si cu mine si cred că mă cheamă, s-au interesat de mine" ( voi. II, fila 302, urmărire penală) pentru ca toți inculpații să știe să-și ia măsuri de precauție în acest sens.

În același timp, Curtea a constata că subzistă și alt temei al arestării preventive, și anume cel prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., constând în aceea că inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Astfel, în legătură cu infracțiunea reținută în sarcina fiecărui inculpat, Curtea a arătat că faptele pretins a fi comise de inculpații E.V., D.G., așa cum au fost descrise în referatul parchetului, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență, fapte prevăzute și pedepsite de art. 6 1 din Legea nr. 78/2000, iar faptele pretins a fi comise de inculpatul B.G., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) raportat la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În esență, cu privire la conținutul acestor infracțiuni, așa cum rezultă din ansamblul probator arătat mai sus, Curtea a reținut, ca stare de fapt, că în data de 2 noiembrie 2010, inculpatul B.G. a pretins pentru judecătorul M.I., președinte al Tribunalului Dâmbovița, suma de 6.000 euro, de la inculpatul E.V. și învinuitul A.R. - încarcerat la Penitenciarul Mărgineni, în dosarul nr. 6446/120/2008 al Tribunalului Dâmbovița - prin intermediul inculpatului D.G., pretinzând că are influență pe lângă magistrat, în schimbul promisiunii că A.R. va fi pus în libertate sau că se va dispune față de acesta suspendarea executării pedepsei, sumă din care 3.000 euro, respectiv 12.500 lei ar fi fost primită de magistrat.

Aceste fapte, incriminate potrivit prevederilor legale menționate, sunt pedepsite cu închisoare de la 2 la 10 ani, astfel că este îndeplinită condiția menționată a pedepsei mai mare de 4 ani pentru a fi luată măsura arestării preventive. În același timp, Curtea constată că este îndeplinită și cealaltă condiție cumulativă prevăzută de art. 148 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., în sensul că există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Existența unui pericol pentru ordinea publică, reclamat de dispozițiile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., trebuie analizat, pe de o parte, în funcție de pericolul social al infracțiunii pentru care este urmărit acuzatul, de profilul personal al inculpatului, dar în funcție și de reacția publică la comiterea de infracțiuni și de posibilitatea ca alte persoane să comită fapte similare în lipsa unei reacții ferme împotriva unor persoane acuzate de asemenea fapte.

Or, în cauză, infracțiunile pretins a fi săvârșite de inculpați, respectiv de cumpărare de influență, reținută în sarcina inculpaților E.V. și D.G., precum și de trafic de influență, reținută în sarcina inculpatului B.G., sunt infracțiuni de corupție, de un pericol social extrem de ridicat, cu atât mai mult cu cât cumpărarea și traficarea influenței vizează magistrați ce au rol esențial în apărarea drepturilor și intereselor legitime ale statului cât și ale cetățenilor, corupția fiind un fenomen grav care afectează astăzi în mod profund societatea. Existența de probe vizând pericolul concret pentru ordinea publică, rezultă, implicit, și prin raportare la natura infracțiunii fie ea de corupție, la gravitatea acesteia, așa cum sunt cele vizând cumpărarea și traficarea influenței.

În consecință, prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite cele două condiții pentru luarea măsurii arestării preventive a celor trei inculpați în această cauză, și anume prevederile art. 148 alin. (1) care face trimitere la prevederile art. 143 C. proc. pen., vizând existența de probe și de indicii temeinice, dar și la prevederile art. 148 alin. (1) lit. b) și f) C. proc. pen., ca temei al arestării reținute în această cauză. În același timp, Curtea a considerat că se impune măsura arestării preventive pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., având în vedere faptul că inculpații au încercat influențarea adevărului, atunci când s-au aflat în libertate, apreciind, astfel, că este în interesul urmăririi penale, arestarea acestora.

În analizarea posibilității luării unei măsuri alternative, instanța de fond a reținut că trebuie avute în vedere criteriile prevăzute de art. 136 alin. (8) C. proc. pen., care vizează, printre altele, scopul măsurii și gradul de pericol social al infracțiunii, mai exact buna desfășurare a procesului penal și gravitatea unor asemenea fapte de corupție, mai ales asupra magistraților, identificată și prin gradul de pericol social al acestora, astfel că raportat la aceste criterii pe care le apreciază ca prioritare în raport de celelalte criterii, vizând persoana față de care se ia măsura, de care se prevalează apărarea, a considerat că măsurii arestării preventive, se impune a se lua împotriva inculpaților, fiind nu numai legală, dar și justificată.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații E.V., D.G. și B.G., solicitând casarea încheierii și, în rejudecare, respingerea propunerii de luare a măsurii arestării preventive formulate de Ministerul Public, motivele fiind arătate în practicaua prezentei hotărâri, astfel că acestea nu vor mai fi reluate.

Examinând recursurile declarate prin prisma dispozițiilor legale, înalta Curte constată că acestea sunt fondate numai sub aspectul duratei pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare: Din actele și lucrările dosarului, înalta Curte constată că luarea măsurii arestării preventive este justificată, fiind impusă de situația concretă reținută pană în acest stadiu, iar revocarea sau înlocuirea acesteia nu se impune deoarece există, în mod cert, indicii temeinice că inculpații sunt cei care au comis faptele reținute în sarcina lor, iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Pericolul concret pentru ordinea publica este reprezentat de modalitatea de comitere a faptelor, gradul de pericol social rezultat, cât și de persoanele făptuitorilor care, lăsați în libertate, în aceste condiții, ar crea o stare de nesiguranță pentru ceilalți membri ai societății, cât și de neîncredere în organele abilitate de a lua măsuri concrete în astfel de situații. Verificând lucrările dosarului instanța de control judiciar constată că este îndeplinită în privința tuturor recurenților - inculpați cerința prevăzută de art. 143 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că există suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 68 1 C. proc. pen., care justifică presupunerea rezonabilă că aceștia au comis faptele pentru care sunt cercetați, relevante în aceste sens fiind procesele - verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate între inculpați.

În ce privește cererile de revocare și, respectiv înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de apărătorii inculpaților B.G. și D.G., înalta Curte reține că potrivit art. 139 alin. (1) și (2) C. proc. pen., măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii, iar când se constată că măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere. Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că în cauză nu au intervenit elemente noi și nu au fost administrate alte probe pe situația de fapt sau cu relevanță prin prisma prevederilor art. 148 C. proc.

pen. care să conducă la concluzia că temeiurile care au justificat arestarea au încetat ori s-au modificat. Nici apărătorii inculpaților în concluziile lor sau inculpații personal, având ultimul cuvânt, nu au invocat elemente pertinente de fapt care să fundamentele concluzia că aceste temeiuri au încetat ori s-au modificat. Cu toate acestea, se constată că recursurile sunt fondate în ceea ce privește durata arestării preventive dispusă de către instanța de fond. Înalta Curte reține că prin rezoluția nr. 164/P/2010 din 23 mai 2010 s-a început urmărirea penală atât față de recurenții inculpați mai susmenționați, cât și față de magistratul M.I., președintele Tribunalului Dâmbovița pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, faptă reținută și în sarcina inculpatului B.G.

De asemenea, mai constată că prin referatul cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive, Ministerul Public nu a solicitat și arestarea preventivă a magistratului, deși infracțiunea reținută în sarcina acestuia este de o gravitate deosebită și cu un impact social deosebit, dată fiind și calitatea avută de acesta la momentul săvârșirii presupusei faptei, magistrat judecător chemat să vegheze la respectarea legii și a ordinii de drept. Raportat, însă la gradul de participare a inculpaților la activitatea infracțională ce formează obiectul cercetărilor penale, la datele ce caracterizează persoana fiecăruia, dar și pentru a se da eficiență principiului privind egalitatea de tratament, instanța apreciază că se impune reducerea duratei măsurii arestării preventive de la 29 zile la 15 zile, asigurându-se astfel caracterul de rezonabilitate și proporționalitate al măsurii preventive cu scopul legitim urmărit.

Așa fiind, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., înalta Curte, va admite recursurile declarate de inculpații E.V., D.G. și B.G. împotriva încheierii nr. 3/F/CC din 29 mai 2013 a Curții de Apel Pitești, va casa hotărârea atacată, numai sub aspectul duratei arestării preventive, pe care o va reduce de la 29 de zile la 15 zile, respectiv de la 29 mai 2013 până la 12 iunie 2013 inclusiv. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE Admite recursurile declarate de inculpații E.V., D.G. și B.G. împotriva încheierii nr. 3/F/CC din 29 mai 2013 a Curții de Apel Pitești, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie, pronunțată în dosarul nr. 1397/46/2013. Casează încheierea recurată numai sub aspectul duratei arestării preventive. Reține cauza spre rejudecare și în fond reduce durata arestului preventiv de la 29 de zile la 15 zile, respectiv de la 29 mai 2013 până la 12 iunie 2013 inclusiv. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat D.G., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați E.V.

și B.G., în sumă de câte 25 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 07 iunie 2013.