ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1178/2013

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin propunerea înregistrată pe rolul Curții

de Apel București, secția a II-a penală, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a solicitat să se dispună

arestarea preventivă a inculpatului C.H.I., pe o perioadă de 29 de zile, începând

cu data de 28 martie 2013 până la data de 25 aprilie 2013, inclusiv.

În susținerea

propunerii, s-a arătat că prin rezoluția din 22 martie 2013, ora 10:00, emisă

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție, secția de Combatere a Corupției s-a dispus în prezenta

cauză începerea urmăririi penale față de inculpatul C.H.I. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, faptă prev. și ped. de art. 257

alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea 78/2000.

De asemenea, s-a

precizat că prin Ordonanța nr. 62/P/2013 din data de 27 martie 2013, s-a dispus

luarea măsurii preventive a reținerii față de C.H.I., pe o durată de 24 ore,

începând cu data de 27 martie 2013, ora 22:35, și până la data de 28 martie

2013, ora 22:35, iar prin ordonanța din 27 martie 2013, ora 22:20, a fost pusă

în mișcare acțiunea penală, împotriva inculpatului C.H.I., sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, faptă prev. și ped. de art. 257

alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În fapt, s-a reținut

că în luna iulie 2011, inculpatul C.H.I. a pretins și a primit de la numiții

V.S. și V.G. suma de 7.000 euro, lăsând să se creadă că are influență asupra

judecătorului G.O.D., magistrat în cadrul Tribunalului Bihor, pentru a-l

determina să pronunțe o condamnare cu suspendare față de numitul G.N., judecat

pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional

organizat, trafic de minori și lipsire de libertate.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Curtea de apel

București, secția a II-a penală, prin încheierea ședinței din Camera de

Consiliu din 28 martie 2013, în baza art. 149

1

alin. (9) C. proc.

pen. raportat la art. 143 C. proc. pen. și art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc.

pen. a respins propunerea Pachetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - D.N.A.

În baza art. 149

1

alin. (12) C. proc. pen. raportat la art. 146 alin. (11

1

) C. proc.

pen. și art. 145

1

C. proc. pen. a luat față de inculpatul C.H.I.

măsura obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 de zile de la data de 28

martie 2013 la data de 26 aprilie 2013, inclusiv.

A dispus punerea de

îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat sau deținut în altă

cauză.

În baza art. 145

1

alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 145 alin. (1

1

) C. proc.

pen., au fost arătate obligațiile pe care inculpatul trebuie să le respecte pe

durata măsurii luate față de el.

S-a atras atenția

inculpatului asupra faptului că în caz de încălcare cu rea-credință a

obligațiilor impuse, se poate lua față de el măsura arestării preventive.

Pentru a proceda în

felul acesta, instanța a reținut, în esență că presupunerea rezonabilă în

sensul că inculpatul a săvârșit fapta de trafic de influență acum un an și

jumătate, traficând-o și influența, pretinsă sau reală, asupra magistratului

G.O.D., pentru a obține o soluție favorabilă pentru inculpatul a cărui

asistență juridică a asigurat, nu poate să justifice prin ea însăși privarea de

libertate a inculpatului, neputând argumenta suficient existența pericolului pe

care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate, atâta timp cât această măsură

preventivă, care trebuie luată cu caracter excepțional, nu este necesară pentru

buna desfășurare a procesului penal dacă s-ar afla în stare de libertate.

În acest context,

măsura privării de libertate a inculpatului ar prezenta caracter nerezonabil

prin raportare la circumstanțele reale ale faptei și personale ale acestuia și

la interesul public ocrotit.

Pe cale de consecință,

instanța n-a luat măsura preventivă ci pe cea care a considerat că trebuie a fi

luată, așa cum deja s-a arătat.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția Națională Anticorupție, considerând-o netemeinică și

nelegală și solicitând casarea ei și prin rejudecare, promovarea propunerii

arestării preventive, așa cum s-a solicitat.

Recursul parchetului

este nefondat.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că prima instanță, analizând în mod riguros

materialul probator administrat în cauză, a constatat că nu sunt întrunite

toate condițiile legale pentru a se lua măsura arestării preventive a

inculpatului din cauză. Astfel, dacă din declarațiile inculpatului, dar și din

probele administrate în cauză rezultă existența indiciilor temeinice care să

determine presupunerea rezonabilă inculpatul a comis fapta de care este

învinuit, nu există probe că lăsarea lui în libertate, prezintă pericolul

concret necesar pentru ordinea publică, încât privarea de libertate a

inculpatului prin raportare la criteriile prev. de art. 136 alin. (8) C. proc.

pen., în speță, nu este necesară, nici pentru a asigura buna desfășurare a

procesului penal.

Așa fiind, curtea va

trebui să privească recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii din

28 martie 2013 a Curții de București, secția a II-a penală, pronunțată în

Dosarul nr. 2385/2/2013 (1022/2013), privind pe intimatul inculpat C.H.I., ca

nefondat și a-l respinge ca atare, menținând hotărârea atacată.

Văzând reglementarea

suportării cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii din 28 martie

2013 a Curții de București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr.

2385/2/2013 (1022/2013), privind pe intimatul inculpat C.H.I.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul parțial cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 25 RON, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - NN