ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1178/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1178/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin propunerea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a solicitat să se dispună arestarea preventivă a inculpatului C.H.I., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 28 martie 2013 până la data de 25 aprilie 2013, inclusiv. În susținerea propunerii, s-a arătat că prin rezoluția din 22 martie 2013, ora 10:00, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Corupției s-a dispus în prezenta cauză începerea urmăririi penale față de inculpatul C.H.I.
sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, faptă prev. și ped. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea 78/2000. De asemenea, s-a precizat că prin Ordonanța nr. 62/P/2013 din data de 27 martie 2013, s-a dispus luarea măsurii preventive a reținerii față de C.H.I., pe o durată de 24 ore, începând cu data de 27 martie 2013, ora 22:35, și până la data de 28 martie 2013, ora 22:35, iar prin ordonanța din 27 martie 2013, ora 22:20, a fost pusă în mișcare acțiunea penală, împotriva inculpatului C.H.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, faptă prev. și ped. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000. În fapt, s-a reținut că în luna iulie 2011, inculpatul C.H.I.
a pretins și a primit de la numiții V.S. și V.G. suma de 7.000 euro, lăsând să se creadă că are influență asupra judecătorului G.O.D., magistrat în cadrul Tribunalului Bihor, pentru a-l determina să pronunțe o condamnare cu suspendare față de numitul G.N., judecat pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de minori și lipsire de libertate. În drept au fost invocate dispozițiile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. Curtea de apel București, secția a II-a penală, prin încheierea ședinței din Camera de Consiliu din 28 martie 2013, în baza art. 149 1 alin. (9) C. proc. pen. raportat la art. 143 C. proc. pen. și art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc.
pen. a respins propunerea Pachetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. În baza art. 149 1 alin. (12) C. proc. pen. raportat la art. 146 alin. (11 1 ) C. proc. pen. și art. 145 1 C. proc. pen. a luat față de inculpatul C.H.I. măsura obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 de zile de la data de 28 martie 2013 la data de 26 aprilie 2013, inclusiv. A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat sau deținut în altă cauză. În baza art. 145 1 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 145 alin. (1 1 ) C. proc. pen., au fost arătate obligațiile pe care inculpatul trebuie să le respecte pe durata măsurii luate față de el. S-a atras atenția inculpatului asupra faptului că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor impuse, se poate lua față de el măsura arestării preventive.
Pentru a proceda în felul acesta, instanța a reținut, în esență că presupunerea rezonabilă în sensul că inculpatul a săvârșit fapta de trafic de influență acum un an și jumătate, traficând-o și influența, pretinsă sau reală, asupra magistratului G.O.D., pentru a obține o soluție favorabilă pentru inculpatul a cărui asistență juridică a asigurat, nu poate să justifice prin ea însăși privarea de libertate a inculpatului, neputând argumenta suficient existența pericolului pe care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate, atâta timp cât această măsură preventivă, care trebuie luată cu caracter excepțional, nu este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal dacă s-ar afla în stare de libertate.
În acest context, măsura privării de libertate a inculpatului ar prezenta caracter nerezonabil prin raportare la circumstanțele reale ale faptei și personale ale acestuia și la interesul public ocrotit. Pe cale de consecință, instanța n-a luat măsura preventivă ci pe cea care a considerat că trebuie a fi luată, așa cum deja s-a arătat. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, considerând-o netemeinică și nelegală și solicitând casarea ei și prin rejudecare, promovarea propunerii arestării preventive, așa cum s-a solicitat. Recursul parchetului este nefondat. Din actele și lucrările dosarului rezultă că prima instanță, analizând în mod riguros materialul probator administrat în cauză, a constatat că nu sunt întrunite toate condițiile legale pentru a se lua măsura arestării preventive a inculpatului din cauză.
Astfel, dacă din declarațiile inculpatului, dar și din probele administrate în cauză rezultă existența indiciilor temeinice care să determine presupunerea rezonabilă inculpatul a comis fapta de care este învinuit, nu există probe că lăsarea lui în libertate, prezintă pericolul concret necesar pentru ordinea publică, încât privarea de libertate a inculpatului prin raportare la criteriile prev. de art. 136 alin. (8) C. proc. pen., în speță, nu este necesară, nici pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal. Așa fiind, curtea va trebui să privească recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii din 28 martie 2013 a Curții de București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 2385/2/2013 (1022/2013), privind pe intimatul inculpat C.H.I., ca nefondat și a-l respinge ca atare, menținând hotărârea atacată.
Văzând reglementarea suportării cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii din 28 martie 2013 a Curții de București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 2385/2/2013 (1022/2013), privind pe intimatul inculpat C.H.I. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 25 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 aprilie 2013. Procesat de GGC - NN
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.