ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față;

În

baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 241 din 4 iulie 2014 Curtea de Apel, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 525/2/2014, în baza art. 386 C. proc. pen. cu referire la art. 5 C. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatei C.A.L. din art. 257 C. pen. din anul 1968, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și la art. 7 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din anul 1968, în art. 291 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 36 C. pen.

În

baza art. 291 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 36 C. pen., în referire la art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpata C.A.L. la o pedeapsă de 4 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) și g) pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

A aplicat art. 65 raportat la art. 66 alin. (1) - alin. (2) lit. a), b) și g) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În

baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 72 C. pen., a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate durata reținerii și arestării preventive de la 18 mai 2013 la 5 iunie 2013.

În

baza art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 399 C. proc. pen. și art. 215 C. pen., a menținut măsura preventivă a controlului judiciar.

În

baza art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen., cu referire la art. 291 alin. (2) C. pen. și art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpată suma de 5129 RON.

În

baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., cu referire la art. 20 din Legea nr. 78/2000, a menținut măsura sechestrului asiguratoriu, aplicată prin ordonanța nr. 101/P/2013 din 28 mai 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.

În

baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpata C.A.L. la 450 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1O1/P/2013 din 17 iunie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, inculpata C.A.L. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare și la art. 7 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În

actul de sesizare s-a reținut, în fapt că, în perioada februarie - 17 mai 2013, inculpata C.L., prim procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, în participație penală cu numita O.M.C., a lăsat-o să creadă pe denunțătoarea M.T.R. că are influență asupra procurorilor de caz și polițiștilor în așa fel încât să influențeze, în mod favorabil pentru M.T., soluționarea cauzelor penale în care acesta era cercetat, pe de o parte, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită (în stare de arest preventiv - Dosar nr. 2113/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov), iar pe de altă parte, în legătură cu sustragerea unei semiremorci (Dosar nr. 3736/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu) și a tăinuirii unui autovehicul marca P. (Dosar nr. 5870/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, conexat la data de 01 februarie 2013 la Dosarul nr. 3736/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu), sens în care a pretins și primit sume de bani și bunuri î

n

valoare de 5.129 RON, fiind surprinsă ulterior în flagrant delict după ce a primit suma de 3.000 RON și două cartușe de țigări.

În

schimbul sumelor de bani și a bunurilor pretinse și primite, C.A.L., direct și prin intermediul lui O.M.C., a lăsat-o pe M.T.R. să creadă că M.T. va fi pus în libertate în dosarul în care acesta este cercetat în stare de arest preventiv, iar la finalul cercetărilor se va dispune față de el o soluție de netrimitere în judecată, iar în ceea ce privește sustragerea unei semiremorci și a tăinuirii unui autovehicul, să se dispună o soluție de netrimitere în judecată.

Inițial cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 18 iunie 2013, cu nr. 4310/2/2013.

Prin sentința penală nr. 394 din 12 septembrie 2013, pronunțată în dosarul cu numărul susmenționat, în baza art. 300 alin. (2) și art. 160

3

C. proc. pen., s-a dispus restituirea dosarului procurorului, în vederea refacerii actului de sesizare a instanței de judecată, privind pe inculpata C.A.L.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în rechizitoriu nu sunt descrise, în totalitate, în mod coerent, faptele imputate inculpatei și nu este pe deplin clarificată modalitatea în care se pretinde că a acționat inculpata, respectiv conținutul concret al promisiunilor făcute în ceea ce privește situația juridică a numitului M.T.

Curtea a apreciat totodată că stabilirea elementelor menționate mai sus este esențială pentru determinarea obiectului judecății și, în strânsă corelație cu acesta, pentru exercitarea dreptului la apărare de către inculpată, iar neregularitățile actului de sesizare nu pot fi înlăturate deîndată și nici prin acordarea unui termen în acest scop.

Hotărârea de desesizare a rămas definitivă prin decizia penală nr. 02 din 12 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, când s-au respins ca nefondate recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpată.

Ulterior, după refacerea actului de sesizare, cauza a fost din nou înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 29 ianuarie 2014, cu nr. 525/2/2014, făcând obiectul procedurii camerei preliminare.

În

conformitate cu exigențele art. 344 C. proc. pen., i s-a comunicat inculpatei copie după rechizitoriu, aducându-i-se totodată la cunoștință obiectul procedurii de camera preliminară și posibilitatea ca în 20 de zile

de la comunicare să formuleze în scris cereri sau excepții cu privire la actul de sesizare, respectiv urmărirea penală și i s-a înmânat acestuia copie după rechizitoriu.

La data de 21 februarie 2014 inculpata a depus, în scris, precizări prin care solicită în baza art. 282 C. proc. pen. excepția nulității relative a probatoriilor administrate în faza de urmărire penală.

În

susținerea acesteia a invocat împrejurarea potrivit căreia probele au fost administrate cu încălcarea dispozițiilor art. 101 C. proc. pen., respectiv că martora M.T.R. a fost determinată de organul de urmărire penală să facă declarații potrivnice inculpatei pentru a crea o situație juridică mai favorabilă soțului său, M.T.

În

același mod a susținut inculpata că s-a procedat și în ceea ce o privește pe martora O.M.C., „care a fost pusă sub învinuire și, în calitate de învinuit a urmărit crearea unei situații juridice favorabile, făcând relatări neadevărate în legătură cu situația de fapt", respectiv, în ce-l privește pe martorul G.E.C.

Inculpata a susținut că au fost încălcate prevederile art. 139 lit. a), b) și c) C. proc. pen., respectiv supravegherea tehnică la care a fost supusă este disproporționată în raport cu învinuirea ce i-a fost adusă, iar măsurile de supraveghere tehnică au fost luate cu mult anterior momentului la care s-ar fi putut presupune că se pregătește săvârșirea unei infracțiuni în care ar fi fost implicată.

Aceste precizări au fost comunicate către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție conform art. 344 C. proc. pen., care a răspuns în scris aspectelor invocate. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de exigențele art. 342 C. proc. pen. judecătorul de cameră preliminară a dispus la data de 7 martie 2014, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. începerea judecății cauzei privind pe inculpata C.A.L., constatând legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 101/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție privind pe inculpata C.A.L., trimisă în judecată în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare și la art. 7 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul de cameră preliminară a reținut următoarele:

Rechizitoriul din 28 ianuarie 2014 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție respectă, prin formă și conținut, toate cerințele legii. Actul de sesizare a instanței cuprinde toate elementele prevăzute în art. 328 C. proc. pen., și anume datele referitoare la faptă, încadrarea juridică, la profilul moral și de personalitate al inculpatei, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată și cheltuielile judiciare. Totodată, acest act nu cuprinde aspecte de neregularitate care să impună remedierea acestora sau rechizitoriului de către procuror.

De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că în cauză nu au fost efectuate acte de urmărire penală cu încălcarea legii care să justifice aplicarea sancțiunilor prevăzute de art. 280-282 C. proc. pen. sau excluderea probelor administrate.

Astfel, împrejurarea că prin declarațiile lor martorii „ar fi avut un interes în sensul de a-și crea o situație juridică mai favorabilă", nu echivalează cu încălcarea principiului loialității probelor, reglementat în art. 101 C. proc. pen., dat fiind că legiuitorul a prevăzut drept cauză de impunitate în alin. (2) al art. 6

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 denunțarea faptei înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat, situație în care se află martorii M.T. și G.E.C.

În

ce o privește pe martora O.M.C., judecătorul de cameră preliminară a constatat că și în acest caz pretinsa încălcarea a exigențelor art. 101 C. proc. pen. este o simplă aserțiune, fără suport faptic, în realitate nemulțumirile petentei vizând conținutul depozițiilor martorilor, iar nu nerespectarea procedurii legale în audierea acestora, aspect care poate fi valorificat de către inculpată prin solicitarea ca în cursul cercetării judecătorești să solicite readministrarea probelor contestate, potrivit art. 374 alin. (7) C. proc. pen.

În

plus, s-a constatat că procurorul a dispus o soluție de netrimitere în judecată cu privire la martora susmenționată și a aplicat o sancțiune administrativă pentru complicitate la infracțiunea de trafic de influență și, deși avea posibilitatea să

conteste soluția de netrimitere în judecată, inculpata nu a făcut-o.

Judecătorul de cameră preliminară a reținut totodată că nici susținerile vizând încălcarea prevederilor art. 139 lit. a), b) și c) C. proc. pen. nu se confirmă, pentru următoarele argumente:

Astfel, dacă dispozițiile art. 8 parag. 1 din Convenția Europeană garantează respectarea dreptului la viață privată, la corespondență și domiciliu, parag. 2 al aceluiași articol permite autorităților să deroge, în anumite situații de la principiul respectării acestora.

Un exemplu relevant de ingerință în dreptul la viață privată îl constituie supravegherea prin intermediul agenților statului sau prin mijloace tehnice a activităților curente ale persoanei, a convorbirilor telefonice sau cele purtate prin orice mijloc electronic de comunicare.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg a consacrat în jurisprudența sa anumite reguli aplicabile în vederea garantării legalității în domeniul supravegherii comunicațiilor:

a) Interceptarea conversațiilor constituie o ingerință a autorității în dreptul la respectarea vieții private și a corespondenței. Această ingerință încalcă art. 8 dacă nu este prevăzută de lege, nu urmărește un scop legitim prevăzut de parag. 2 al acestui articol și nu este necesară într-o societate democratică în vederea atingerii scopurilor urmărite;

b) Cuvintele „prevăzută de lege" presupun ca măsura să aibă o bază legală în dreptul intern, accesibilă și previzibilă, care să ofere a anume protecție împotriva încălcărilor arbitrare ale drepturilor garantate de art. 8 parag. 1;

c) Îndeosebi în situația în care o putere a executivului este exercitată în secret, riscul arbitrariului este evident. în contextul măsurilor secrete de supraveghere ori de interceptare a comunicațiilor de către o autoritate a statului, cerința previzibilității implică faptul ca legea internă să fie suficient de clară în scopul de a oferi cetățenilor o indicație adecvată cu privire la împrejurările și condițiile în care autoritatea poate lua aceste măsuri secrete. Este esențial să existe reguli clare și detaliate în această materie, în special în condițiile în care tehnologia utilizată devine din ce în ce mai sofisticată;

d) În scopul evitării abuzurilor, este necesară existența unor garanții minime în lege precum: definirea categoriilor de persoane ale căror convorbiri telefonice puteau fi interceptate,

natura infracțiunilor pentru care putea fi dispusă măsura, o limită cu privire la durata măsurii, procedura de întocmire a proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice, măsurile ce trebuie luate pentru a comunica intact și complet înregistrările realizate, în scopul controlului eventual din partea judecătorului sau al apărării (inclusiv verificarea numărului și lungimii benzilor magnetice originale), condițiile în care benzile înregistrate puteau fi șterse sau distruse dacă acuzatul nu era trimis în judecată sau era achitat (A se vedea: CEDO, hotărârea din 25 martie 1998, în cauza Kopp contra Elveției, parag. 55; CEDO, hotărârea din 2 august 1984, în cauza Malone contra Marii Britanii, parag. 66-68; CEDO, hotărârea din 25 iunie 1997, în cauza Halford contra Marii Britanii, parag. 49; CEDO, hotărârea din 24 aprilie 1990, în cauza Kruslin contra Franței, parag. 30-36; CEDO, hotărârea din 24 aprilie 1990, în cauza Huvig contra Franței, parag. 32; CEDO, hotărârea din 30 iulie 1998, în cauza Valenzuela Contreras contra Spaniei, parag. 28-33; CEDO, hotărârea din 1 martie 2007, în cauza Heglas contra Republicii Cehe, parag. 6).

Ca atare, judecătorul de cameră preliminară, analizând materialul probator administrat prin această modalitate de ingerință în viața privată și neconstatând aspecte de neregularitate care să justifice excluderea probelor susmenționate, a dispus începerea judecății, fixând termen pentru judecarea cauzei la 31 martie 2014, cu citarea părților.

Hotărârea judecătorului de cameră preliminară a rămas definitivă prin încheierea nr. 1224 din 7 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul nr. 1120/1/2014, prin care s-a respins ca nefondată contestația formulată de către inculpata C.A.L. împotriva dispoziției susmenționate.

La termenul din 31 martie 2014 s-a dispus amânarea cauzei, în raport de împrejurarea că încheierea prin care s-a dispus începerea judecății nu era definitivă, nefiind soluționată până la acea dată contestația formulată de către inculpata C.A.L. îrnpotriva dispoziției susmenționate.

La termenul din data de 28 aprilie 2014 s-a dat citire actului de sesizare, a fost audiată inculpata C.A.L., declarația sa fiind atașată la dosar și s-au discutat în contradictoriu probele.

Totodată, în baza art. 16 alin. (3) din Legea nr. 255/2013, cu referire la art. 215 alin. (9) C. proc. pen. s-a constatat

încetată măsura obligării de a nu părăsi localitatea și s-a luat față de inculpată măsura controlului judiciar, potrivit art. 215 alin. (1) și (2) C. proc. pen., măsură definitivă prin necontestare.

La termenul din data de 26 mai 2014 au fost audiați martorii O.M.C., V.I. și D.G.M. și, raportat la solicitarea procurorului, dar și la exigențele art. 349 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus citarea în vederea audierii a martorilor M.T.R., G.E.C., S.I., A.l.V., D.W.E., M.T., P.L. și P.D.C.

La termenul din 05 iunie 2014 a fost audiat martorul M.T., declarația sa fiind atașată la dosar și s-a reluat procedura de citare cu ceilalți martori.

Martorii M.T.R., G.E.C., D.W.E., M.T., P.L., S.I. și A.l.V. au fost audiați la termenul de judecată din data de 23 iunie 2014.

La același termen, apărătorul ales al inculpatei C.A.L. a solicitat audierea martorului N.M., iar reprezentantul Ministerului Public audierea martorului M.V., probe care au fost încuviințate de către instanță și care au fost administrate în data de 01 iulie 2014.

Tot la termenul din 01 iulie 2014 a fost audiat martorul P.D.C. și au avut loc dezbaterile pe fond.

Analizând materialul probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, în raport de exigențele art. 97-103 C. proc. pen., Curtea a reținut următoarele:

În

data de 11 iulie 2012, agentul de poliție S.I. din cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Ilfov - Serviciul Investigații Criminale, s-a sesizat din oficiu cu privire la deținerea de către M.T. a autoturismului semiremorcă, ce figura ca fiind sustras din Italia.

În

noaptea de 20 din 21 octombrie 2012, M.T. a fost depistat în trafic conducând un autoturism marca P., ce figura ca fiind furat.

În

cursul cercetărilor, ambele autovehicule au fost ridicate și indisponibilizate.

În

data de 22 octombrie 2012, M.T. a fost surprins în flagrant delict în timp ce oferea cu titlu de mită suma de 3.500 RON agentului de poliție S.I., scopul fiind de a-i lăsa în custodie autovehiculele indisponibilizate.

În

timpul cercetărilor s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, stabilindu-se că inculpatul M.T. a avut păstrată capacitatea psihică de apreciere critică asupra conținutului și consecințelor social negative ale faptei de care este învinuit, având discernământul păstrat.

Prin rechizitoriul nr. 2113/P/2012 din 19 martie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M.T. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că M.T.R., soția lui M.T., a luat legătura cu o persoană din satul S., care s-a arătat dispusă să o pună în legătură cu O.M.C., persoană care are influență asupra unor magistrați în așa fel încât să fie adoptată o soluție favorabilă în dosarul în care era cercetat în stare de arest preventiv soțul ei, M.T.

La data de 21 martie 2013, Direcția Generală Anticorupție - Serviciul Județean Anticorupție Ilfov a înaintat Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial București denunțurile formulate de M.T.R. și G.E.C., cu privire la săvârșirea unor infracțiuni de corupție de către O.M.C. și C.A.L.

Prin rezoluția din data de 10 mai 2013, ora 08:00, s-a dispus începerea urmăririi penale față de C.A.L. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare și la art. 7 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare și față de O.M.C. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare și la art. 7 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Totodată prin ordonanța din data de 18 mai 2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de C.A.L. pentru infracțiunea menționată.

La data de 18 mai 2013, prin încheierea pronunțată în Dosarul nr. 3659/2/2013 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București și s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpata C.A.L., pe o durată de 29 de zile de la data de 18 mai 2013 până la data de 15 iunie 2013, inclusiv.

Prin decizia nr. 2003 din 7 iunie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 3865/2/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis cererea inculpatei de liberare provizorie sub control judiciar.

Prin încheierea de ședință din data de 28 aprilie 2014, în baza art. 16 alin. (3) din Legea nr. 255/2013, cu referire la art. 215 alin. (9) C. proc. pen. s-a constatat încetată măsura obligării de a nu părăsi localitatea și s-a luat față de inculpată măsura controlului judiciar, potrivit art. 215 alin. (1) și (2) C. proc. pen., definitivă prin necontestare.

Ulterior inculpata C.A.L. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare și la art. 7 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În

actul de sesizare s-a reținut, în fapt că, în perioada februarie - 17 mai 2013, inculpata C.L., prim procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, în participație penală cu numita O.M.C., a lăsat-o să creadă pe denunțătoarea M.T.R. că are influență asupra procurorilor de caz și polițiștilor în așa fel încât să influențeze, în mod favorabil pentru M.T., soluționarea cauzelor penale în care acesta era cercetat, pe de o parte, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită (în stare de arest preventiv - Dosar nr. 2113/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov), iar pe de altă parte, în legătură cu sustragerea unei semiremorci (Dosar nr. 3736/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu) și a tăinuirii unui autovehicul marca P. (Dosar nr. 5870/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, conexat la data de 01 februarie 2013 la Dosar nr. 3736/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu), sens în care a pretins și primit sume de bani și bunuri în valoare de 5.129 RON, fiind surprinsă ulterior în flagrant delict după ce a primit suma de 3.000 RON și două cartușe de țigări.

În

schimbul sumelor de bani și a bunurilor pretinse și primite, C.A.L., direct și prin intermediul lui O.M.C., a lăsat-o pe M.T.R. să creadă că M.T. va fi pus în libertate în dosarul în care acesta este cercetat în stare de arest preventiv, iar la finalul cercetărilor se va dispune față de el o soluție de netrimitere în judecată, iar în ceea ce privește sustragerea unei semiremorci și a tăinuirii unui autovehicul, să se dispună o soluție de netrimitere în judecată.

Situația de fapt mai sus menționată s-a susținut de către Ministerul Public cu următoarele mijloace de probă: înregistrări audio-video ale convorbirilor purtate în mediu ambiental, procese-verbale de redare în scris a convorbirilor interceptate și înregistrate în condițiile legii, declarații martori, învinuiți, inculpați, înscrisuri ridicate.

Analizând coroborat materialul probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În

cursul lunii februarie 2013, M.T.R. a avut o primă întâlnire cu martora O.M.C., ocazie cu care aceasta din urmă a afirmat că va discuta cu prietena ei, inculpata C.A.L., prim-procuror adjunct în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, în scopul „rezolvării" favorabile a dosarului în care era cercetat M.T.

Ulterior, au avut loc mai multe întâlniri între denuntătoarea M.T.R. și martora O.M.C., ocazie cu care aceasta din urmă a afirmat că a vorbit cu magistratul și că acesta i-a spus că s-a interesat de dosar, precizându-i că acea cauză penală nu este în instrumentarea acestuia, însă este posibilă „rezolvarea" problemei legate de dosar, în sensul de a fi pus în libertate M.T. și de a nu fi trimis în judecată.

Ulterior acestor discuții, la cererea martorei O.M.C., denuntătoarea M.T.R. a participat la două întâlniri, la un restaurant, cu aceasta și inculpata C.A.L., în cadrul cărora a remis magistratului câte 2.000 RON, în total suma de 4.000 RON, precum și produse alimentare și nealimentare, foloase care au fost date ca urmare a ajutorului promis de magistrat pentru „rezolvarea" favorabilă a dosarului penal.

La una dintre aceste întâlniri a participat și denunțătorul G.E.C., care a auzit discuțiile purtate.

Aspectele susmenționate au rezultat din denunțurile și declarațiile date de către M.T.R. și G.E.C., care au asistat la evenimente, din denunțul lui M.T., care a luat cunoștință indirect despre cele întâmplate și parțial din declarațiile martorei O.M.C.

În

ziua de 27 martie 2013, M.T. s-a deplasat la locuința numitei O.M.C., fiind însoțită de G.C.E.

Cu această ocazie, la cererea lui O.M.C., M.T.R. a remis acesteia o copie a rechizitoriului emis la data de 19 martie 2013 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov în Dosarul nr. 2113/P/2012, prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M.T. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În

timpul întâlnirii, martora O.M.C. a citit rechizitoriul, ocazie cu care a afirmat că procurorul de caz, ca urmare a intervențiilor magistratului C.A.L. a lăsat intenționat anumite „portițe", care să poată fi valorificate în favoarea inculpatului M.T., în cursul judecării cauzei.

Totodată O.M.C. a precizat că procurorul de caz nu a avut altă posibilitate de soluționare a dosarului, decât emiterea rechizitoriului, deoarece inculpatul făcea obiectul unei anchete mai ample.

O.M.C. a făcut referiri și cu privire la expertiza medico-legală psihiatrică efectuată în acel dosar, afirmând că a fost dispusă ca urmare a sugestiilor inculpatei C.A.L., scopul fiind întârzierea anchetei penale și punerea în libertate a inculpatului la expirarea termenului maxim legal de arestare preventivă în cursului urmăririi penale.

Situația de fapt descrisă este dovedită de relatările denunțătorilor M.T.R. și G.E.C., de ale martorei O.M.C., de înregistrările audio și video ale convorbirilor purtate în mediu ambiental, precum de procesul verbal de redare în scris a convorbirilor interceptate și înregistrate în condițiile legii, dar și de planșele foto întocmite cu acea ocazie.

În

după amiaza aceleiași zile, denunțătorii s-au deplasat, la solicitarea martorei O.M.C. la un restaurant unde s-au întâlnit cu o avocată recomandată de aceasta din urmă pentru a discuta situația juridică a inculpatului M.T.

În

timpul deplasării de la domiciliu până la locul întâlnirii, O.M.C. a purtat discuții cu M.T.R. și G.E.C., în cursul cărora a confirmat remiterea sumelor de bani de către denunțătoare procurorului C.A.L., scopul fiind ca aceasta să intervină pe lângă procurorul de caz pentru a găsi o variantă de rezolvare în mod favorabil a situației juridice a inculpatului M.T., aspecte ce rezultă din relatările denunțătorilor M.T.R. și G.E.C., ale martorei O.M.C., din înregistrarea audio a convorbirilor purtate în mediu ambiental, precum și din procesul verbal de redare în scris a convorbirilor interceptate și înregistrate în condițiile legii. înregistrarea audio a fost pusă la dispoziția organului de urmărire penală de către denunțătorul G.E.C.

Martora O.M.C. a încercat să stabilească o întâlnire cu inculpata C.A.L. și în data de 29 martie 2013.

Convorbirea telefonică tip SMS transmisă la data de 29 martie 2013, ora 11:23:15, de la O.M.C., utilizator al postului telefonic 0765XXXXXX, către inculpata C.A.L., utilizator al postului telefonic 0724XXXXXX, are următorul conținut: „ O.k?.19 -19,10."

Procedând în același mod, inculpata C.A.L. i-a răspuns prin SMS transmis la data de 29 martie 2013, ora 14:08:55, de la postul telefonic cu nr. 0724XXXXXX având textul: „Sunt plecată până marți. Treci pe la mine miercuri sau rămâne ptr vineri.", primirea mesajului fiind confirmată prin intermediul altui sms, cu textul „OK. va pup."

Cele trei mesaje tip sms au fost redate într-un proces-verbal, aflat la dosarul cauzei.

În

ziua de 31 martie 2013, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a

desfășurat acțiuni de amploare în localitatea S., fiind vizate și persoane cunoscute de numita O.M.C.

În

data de 1 aprilie 2013, M.T.R. și G.E.C. s-au deplasat la locuința numitei O.M.C., așa cum rezultă și din planșele fot, iar în timpul discuțiilor purtate aceasta din urmă i-a învățat pe cei doi ce ar trebui să declare în cazul în care vor fi audiați de organele de urmărire penală în ceea ce privește relația avută cu ea și cu procurorul C.A.L. (procese-verbale de redare în scris a convorbirilor interceptate și înregistrate în condițiile legii).

Totodată O.M.C. a făcut referire la alte sume de bani primite de magistrat de la persoane din S. vizate de ancheta D.I.I.C.O.T. (procese-verbale de redare în scris a convorbirilor interceptate și înregistrate în condițiile legii).

În

timpul întâlnirii cu denunțătorii, martora O.M.C. a contactat-o telefonic pe inculpata C.A.L., discutând cu aceasta despre o posibilă întâlnire la biroul magistratului (procese - verbale de redare în scris a convorbirilor interceptate și înregistrate în condițiile legii), iar ulterior discuției cu inculpata, O.M.C. le-a spus denunțătorilor că trebuie să obțină o altă copie a rechizitoriului emis pe numele lui M.T., deoarece a ars copia pe care o primise anterior de la denunțătoare.

În

același context, O.M.C. a făcut referiri cu privire la persoanele cercetate din S. de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea și la măsurile de precauție ce trebuiau luate pentru a nu fi descoperite faptele de corupție săvârșite de acestea și de magistrat (procese - verbale de redare în scris a convorbirilor interceptate și înregistrate în condițiile legii).

De teama faptului că i-ar fi putut fi interceptate convorbirile, O.M.C. a învățat-o pe M.T.R. cu privire la modul în care să își formuleze apărarea în cazul în care va fi audiată de organele de urmărire penală, cerându-i să susțină că o cunoaște de mai mulți ani. De asemenea, i-a cerut să o contacteze telefonic în așa fel încât să creeze aparența unei legături de prietenie între O.M.C. și M.T.R., precum și cum să prezinte relația pe care o are cu inculpata C.A.L., aspecte ce rezultă din relatările

denunțătorilor M.T.D. și G.E.C., ale martorei O.M.C., din înregistrarea audio - video a convorbirilor purtate în mediu ambiental, precum și din procesele-verbale de redare în scris a convorbirilor interceptate și înregistrate în condițiile legii.

În

data de 4 aprilie 2013, martora O.M.C. a plecat, împreună cu denunțătorii, cu autoturismul marca M., condus de G.E.C., spre sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea pentru a discuta cu inculpata C.A.L. situația juridică a dosarelor având ca obiect furtul celor două autovehicule deținute de M.T.

În

drum spre orașul Buftea, cei trei au oprit pe Bulevardul I.M., nr. 92, sector 1, București, la magazinul M., de unde au cumpărat produse alimentare și nealimentare în valoare de cel puțin 93,64 RON, bunuri pe care intenționau să le remită inculpatei C.A.L.

În

continuare, cei trei s-au deplasat la o florărie de unde au cumpărat o floare pentru magistratul C.A.L., prețul acesteia fiind de RON.

Când au ajuns în localitatea Buftea, în fața sediului parchetului, O.M.C. a coborât din autoturism și a intrat în sediul instituției, având asupra sa o plasă ce conținea bunurile cumpărate pentru prim procurorul adjunct, așa cum rezultă și din planșele foto.

Denunțătorii au rămas în autoturismul parcat pe strada E. unde este situat sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea.

Inculpata C.A.L. a fost anunțată de către jandarmul de serviciu că este căutată de o persoană, ieșind în întâmpinarea acesteia la punctul de control acces.

C.A.L. a condus-o pe numita O.M.C. în birou, reproșându-i că o caută la birou deși nu i-a confirmat că se pot întâlni. În același context, inculpata C.A.L. s-a arătat deranjată cu privire la faptul că O.M.C. a venit în sediul parchetului, având asupra sa plasa cu produsele ce urmau a-i fi oferite.

În

timpul întâlnirii cele două învinuite au stabilit să se întâlnească la restaurantul D. din zona B., în data de 06 aprilie 2013, ora 15,00.

La plecare, martora O.M.C. a ieșit fără a mai avea asupra sa plasa cu bunurile cumpărate pentru magistrat, aceasta fiind lăsată la jandarmul de serviciu, conform indicațiilor magistratului.

Aceste aspecte rezultă din relatările denunțătorilor M.T.R. și G.C.E., ale martorei O.M.C., din înregistrarea audio-video a convorbirilor purtate în mediu ambiental, din procesul verbal de redare în scris a convorbirilor interceptate și înregistrate în condițiile legii, din planșele foto și procesele-verbale din 4 și 5 aprilie 2013, încheiate cu ocazia ridicării și reconstituirii fragmentelor de hârtie cu mențiuni olografe aflate în coșul de gunoi din biroul folosit de către inculpata C.A.L., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea.

În

data de 6 aprilie 2013, conform înțelegerii existente între inculpata C.A.L., martora O.M.C., urma să aibă o întâlnire între cele două la un restaurant, restaurantul D. din zona B.

Inculpata C.A.L. i-a transmis martorei O.M.C. un mesaj tip sms, modificând ora întâlnirii.

În

după amiaza acelei zile, denunțătorii și martora O.M.C. s-au deplasat la terasa acelui restaurant, cu autoturismul marca M., condus de G.E.C.

În

prealabil, M.T.D. pregătise un plic ce conținea suma de 500 RON, ce urma să fie remis magistratului, prin intermediul martorei O.M.C.

La momentul când aceștia se apropiau de restaurant, O.M.C. a întrebat-o pe M.T.R. ce sumă de bani a pregătit pentru magistratul C.A.L., aceasta răspunzându-i 500 RON. Aflând cuantumul sumei de bani, O.M.C. a apreciat că este o sumă prea mică pentru magistrat, în condițiile în care se întâlnește cu ei într-o zi de sâmbătă (procese - verbale de redare în scris a convorbirilor interceptate și înregistrate în condițiile legii).

În

jurul orelor 15:30, inculpata C.A.L. a intrat în restaurant și s-a așezat la o masă fiind urmată de martora O.M.C.

După câteva minute de discuții între cele două, O.M.C. i-a făcut semn lui M.T.R. să intre în restaurant, ieșindu-i în întâmpinare. O.M.C. i-a cerut plicul cu bani, iar apoi s-au așezat amândouă la masa unde aștepta inculpata C.A.L.

În

timp ce discutau despre situația juridică a soțului denunțătoarei, M.T., martora O.M.C. a introdus plicul cu bani într-o revistă și a așezat-o pe masă în imediata apropiere a magistratului, care la un moment dat a luat plicul cu bani și l-a pus sub portmoneul ei, aflat pe masă în dreptul său.

Din discuțiile purtate cu C.A.L., a rezultat că aceasta se va interesa de situația dosarelor având ca obiect infracțiunile de furt, urmând să se întâlnească ulterior pentru a le comunica cum putea fi ajutat M.T.

În

acest sens sunt relatările denunțătorilor M.T.R. și G.E.C., ale martorei O.M.C., dar și aspectele ce rezultă din înregistrarea audio - video a convorbirilor purtate în mediu ambiental, înregistrarea comunicărilor tip sms, precum și din procesele-verbale de redare în scris a convorbirilor interceptate și înregistrate în condițiile legii.

În

data de 10 mai 2013, ora 19:24:33, de la postul telefonic mobil cu nr. 0765XXXXXX, utilizat de către aceasta, O.M.C. a transmis un SMS la postul telefonic mobil cu nr. 0724XXXXXX, utilizat de inculpata C.A.L., cu textul „Ne putem vedea ?", scopul fiind stabilirea unei noi întâlniri cu aceasta.

La ora 22:43:28, C.A.L. a răspuns printr-un alt SMS, cu textul „Am fost la fitnes și la cumpărături fără tel, Am văzut f. târziu msj. Vb. sapt viitoare.".

Urmare acestui mesaj tip sms martora O.M.C., în data de 11 mai 2013, ora 14:02:55 a transmis de pe același post telefonic mobil către inculpata C.A.L., un mesaj tip sms cu textul „Acum am văzut sms, m-am simțit foarte rău, când va pot vedea ?". În aceeași zi, la ora 14:14:27 inculpata C.A.L. a răspuns de pe același număr de telefon cu mesajul având textul „Treci pe la mine miercuri, pe la 11 - 12?", întâlnire confirmată de O.M.C. printr-un sms transmis la ore 14:15:50, cu textul „O.k Va pup".

Având în vedere ziua și intervalul orar stabilit pentru această întâlnire, O.M.C. a înțeles că locul întâlnirii îl reprezintă sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, mai precis biroul procurorului C.A.L., loc în care și anterior cele două s-au mai întâlnit.

În

data de 15 mai 2013, în jurul orei 11,30, O.M.C. s-a deplasat la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, unde s-a întâlnit cu inculpata C.A.L., în biroul acesteia. Astfel, în timpul discuțiilor purtate, O.M.C. a întrebat-o pe inculpata C.A.L. dacă a aflat ceva despre situația dosarelor în care se efectuează cercetări față de M.T. sub aspectul comiterii unor infracțiuni de furt de autovehicule, magistratul răspunzând afirmativ și dând de înțeles că a notat informațiile obținute.

Cele două au stabilit să se întâlnească în data de 17 mai 2013, orele 18,30 la o cafenea situată în București, pe Șos. C., în zona T.D., la o stație a troleului. Pentru a nu greși locația, magistratul a scris pe un bilețel tip post-it de culoare roz , mențiunile „T.D., stația de troleu", înscris pe care l-a înmânat martorei O.M.C.

Aceasta i-a mai spus faptul că M.T.R. dorește să se întâlnească cu ea pentru a afla detalii legate de acele dosare în care soțul ei este cercetat. În acest context, O.M.C. a întrebat-o ce să-i aducă M.T.R. la întâlnire, magistratul răspunzându-i că dorește 2 (două) cartușe cu țigări marca K., făcând precizarea în mod expres că nu dorește să primească marca de țigări pe care o consumă în mod obișnuit, referindu-se la țigările K.

În

continuare, O.M.C. a întrebat-o dacă dorește să primească și sume de bani, aceasta răspunzând pozitiv. La întrebarea martorei O.M.C. dacă M.T.R. să-i aducă 1.000 sau 2.000 de euro, inculpata C.A.L. a răspuns că probabil M.T.R. o să consideră că este prea mult, stabilind în cele din urmă că este suficientă suma de 2.000 - 3.000 RON.

Cele două au convenit ca la întâlnirea de la cafenea să participe și M.T.R., care de altfel urma să-i dea inculpatei C.A.L. suma de bani și produsele solicitate.

În

finalul discuției, cele două au stabilit ca până la întâlnirea din 17 mai 2013 orele, 18,30 să nu mai comunice telefonic, inclusiv prin mesaj tip sms, așa cum obișnuiau.

Situația de fapt descrisă mai sus a fost confirmată de declarația martorei O.M.C., de înregistrările audio-video a convorbirilor purtate în mediu ambiental, de procesele-verbale de redare în scris a convorbirilor interceptate și înregistrate în condițiile legii, dar și de planșa foto cuprinzând imagini de detaliu ale biletului înmânat martorei O.M.C. de către inculpata C.A.L. în 15 mai 2013.

În

data de 17 mai 2013, conform înțelegerii anterioare, O.M.C., însoțită de M.T.R. și G.E.C., s-a întâlnit cu inculpata C.A.L. pe terasa localului situat în București, Șoseaua C. nr. 25-27, sector 2.

Inițial, O.M.C., având asupra ei o sacoșă de culoare turcoaz, inscripționată D., în care se aflau două cartușe de țigări marca K., s-a așezat la o masă situată în partea dreaptă a terasei.

În

jurul orelor 19:00, inculpata C.A.L. a ajuns la terasă și s-a așezat la masă cu O.M.C., aceasta din urmă spunându-i că M.T.R. are „ceva" pentru ea și că dorește să discute.

La scurt timp, O.M.C. i-a făcut semn denunțătoarei să se apropie, M.T.R. conformându-se. Ajungând la masa la care se aflau cele două, M.T.R. a scos din buzunarul hainei un plic în care se afla suma de 3.000 RON, pe care i l-a dat martorei O.M.C., iar la cererea inculpatei C.A.L., denunțătoarea s-a îndepărtat de masa respectivă, așezându-se pe o bancă în apropierea terasei.

O.M.C. a introdus plicul cu bani în sacoșa în care se aflau cartușele cu țigări, iar la un moment dat, în timp ce discuta cu inculpata C.A.L. a așezat-o pe masă, în fața acesteia.

La plecare, inculpata C.A.L. a luat sacoșa ce conținea țigările și plicul cu bani și s-a îndepărtat de masă, fiind urmată la o distanță mică de O.M.C. În continuare, M.T.R. s-a apropiat din spate de inculpata C.A.L., fiind inițiat un dialog referitor la situația juridică a dosarelor în care soțul ei M.T. este cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt, discuție care a fost redată de către organele de urmărire penală prin procesele-verbale încheiate la data de 18 mai 2013.

Inculpata C.A.L. i-a spus denunțătoarei că s-a interesat de situația dosarelor, ocazie cu care i-a înmânat două înscrisuri de mici dimensiuni, conținând mențiuni olografe, pe unul dintre înscrisuri apărând textul: „3736/P/2012 din 07 august 2012 (nr. poliție) 6017", iar pe cel de al doilea înscris apărând mențiunea „M.T., M.M. 148/P/2012 PTB 5938/P/2011 SIF 07 martie 2012 SC F.M. SRL".

Totodată, i-a spus denunțătoarei că este posibil ca unul dintre dosare să fie înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, afirmând că cel de-al doilea este înregistrat la poliție, iar nu la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea.

La intervenția echipei operative a Direcției Naționale Anticorupție, care a constatat săvârșirea infracțiunii flagrante, inculpata C.A.L. a lăsat să-i cadă din mână pe asfalt sacoșa în care se aflau suma de bani și cartușele cu țigări primite de la M.T.R., prin intermediul martorei O.M.C. (așa cum rezultă din înscrisurile existente).

Atât în faza de urmărire penală, cât și de cercetare judecătorească, inculpata C.A.L. a negat constant pretinderea și primirea sumelor de bani și a bunurilor, susținând că nu a intervenit pe lângă nicio persoană pentru a-l ajuta în vreun fel pe M.T. în cauzele penale în care era cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni de corupție și în legătură cu sustragerea unei semiremorci și a unui autovehicul, încercând să prezinte o altă versiune asupra realității decât cea care rezultă din materialul probator administrat în cauză:

„(...) O cunosc pe înv. O.M.C. de aproximativ 15 ani, în sensul că am fost în relații de prietenie, cu părinții ei, dar în prezent tatăl acesteia fiind decedat. În această calitate, la diverse intervale de timp, la propunerea înv. O.M.C., ne întâlneam, ocazie când în general discutam problemele personale ale acesteia.

Cu privire la dosarul în care a fost cercetat M.T., arăt că pentru prima dată, înv. O.M.C. m-a abordat la începutul anului curent, când m-a invitat să servim o cafea la un local pe care la acest moment nu mi-l amintesc. Astfel, în cadrul acestei întâlniri înv. O.M.C. mi-a comunicat despre un dosar penal în care o persoană cu numele M.T. era cercetat pentru o infracțiune de corupție, cred că era vorba de dare de mită, motiv pentru care m-a întrebat cât de gravă este această infracțiune și dacă pentru o astfel de infracțiune persoana poate fi condamnată. E posibil să-mi fi spus la acel moment unitatea de parchet competentă a cerceta acel dosar, dar nu am acordat importanță acestui aspect.

Precizez că îmi amintesc faptul că i-am comunicat că această infracțiune este o faptă gravă și ca atare pedeapsa este mare.

Revenind la întâlnirea cu înv. O.M.C., declar că la această întâlnire nu au mai participat și alte persoane. De asemenea arăt că la acest moment nu am discutat cu înv. O.M.C. alte detalii cu privire la dosarul penal în care era cercetat M.T. Nu-mi amintesc dacă la acea întâlnire înv. O.M.C. mi-a făcut vreo precizare cu privire la starea în care era cercetat M.T., în dosarul de corupție, pentru că nu am acordat importanță.

Declar că era pentru prima dată când discutam cu înv. O.M.C. despre situația unor dosare în care erau cercetate persoane.

După aprox. 2- 3 săptămâni de la întâlnirea de mai sus, înv. O.M.C. mi-a propus telefonic să avem o nouă întâlnire. Nu-mi amintesc, dacă au existat convorbiri sau după caz corespondență de tip sms, dar cert este întâlnirea ce a avut loc la propunerea acesteia, de această locația fiind o terasă de pe Șos. C., în apropiere de zona B., însă nu-mi amintesc locația.

Știu că atunci am întârzia, iar când am ajuns la locație, am observat-o pe înv. O.M.C., care era așezată la o masă. Inițial am discutat puțin cu aceasta, după care la un moment dat de masa noastră s-a apropiat o persoană necunoscută mie până la acel moment, dar despre care acum cunosc faptul că se numește M.T.R.

Astfel, M.T.R. și-a manifestat dorința de a sta cu noi la masă, însă eu nu am acceptat, observând că este de etnie rromă și nu acceptam să stau la masă într-o astfel de companie. Cu toate acestea în perioada scurtă cât a stat în picioare lângă noi, M.T.R. a încercat să aducă în discuție problemele ei,

făcând referire la o problemă pe care o avea o rudă de a ei, după care la insistențele mele aplecat.

Atunci am aflat de la înv. O.M.C. că M.T.R. că este rudă cu M.T., cel care era cercetat pentru fapta de corupție despre care îmi spusese anterior.

Nu am mai discutat alte detalii cu privire la situația juridică a lui M.T.

Arăt că nu am primit și nici nu am pretins vreun bun sau vreo sumă de bani de la înv. O.M.C. sau de la M.T.R., pentru că nu aveam pentru ce să cer.

Următoarea întâlnire cu înv. O.M.C. a avut loc înainte de sărbătorile pascale, cu aprox. 2-3 săptămâni, la aceiași locație din Colentina.

Cu această ocazie înv. O.M.C. m-a întrebat dacă pot afla dacă același M.T. mai este cercetat și în alte dosare penale, dar pentru furt, în condițiile în care bănuiau că există astfel de dosare, dar nu știau sub ce număr sunt înregistrate și cred că nu știau nici unde anume era înregistrate aceste dosare.

Precizez că la această întâlnire nu a mai fost prezentă altă persoană în afară de înv. O.M.C. M.T.R. nu a fost prezentă la această întâlnire. Pentru a afla despre existența unor astfel de dosare pe numele lui M.T., nici nu am pretins și nici nu ara primit vreun bun sau vreo sumă de bani de la înv. O.M.C. sau de la M.T.R. (s.n.).

La solicitarea înv. O.M.C. i-am spus că o să-i comunic numărul de dosar, considerând că nu este un lucru secret.

În

perioada următoare, în condițiile în care în interes de serviciu pentru a afla soluțiile date de instanță în dosarele penale ce au fost instrumentate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, intram aproape zilnic pe portalul Judecătoriei Buftea și al Tribunalului Ilfov, în același timp m-am uitat să văd și dacă există dosare penale pe numele lui M.T., constatând că nu există.

Cred că în aceiași perioadă, fără să pot preciza cu exactitate dată, am contactat telefonic Inspectoratul Județean de Poliție Ilfov, mai precis ofițerul de serviciu și după ce m-am prezentat ca fiind A.C., m-am interesat de o problemă în legătură cu serviciul. Arăt că deoarece lucrez de aprox. 20 de ani în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, atunci când comunicam numele meu, eram cunoscută de reprezentanții poliției ca fiind prim-procurorul adjunct de la această unitate de parchet.

Tot în cadrul discuției telefonice purtată cu ofițerul de serviciu de la I.P.J. Ilfov, al cărui nume nu mi-l amintesc, dar care avea acces la registrul în care erau evidențiate dosare penale în lucru, l-am întrebat pe acesta despre existența vreunui dosar penal pe numele M.T. Am justificat această întrebare, invocând faptul că probabil că familia acestuia dorește să depună niște acte la dosar, aspect pe care îl presupuneam.

Arăt că nu mi s-au solicitat alte date de identificare ale numitului M.T., iar în cadrul aceleiași discuții ofițerul de serviciu mi-a comunicat un număr de dosar înregistrat la I.P.J. Ilfov, dar pe care la acest moment nu mi-l amintesc. Alte detalii nu am cerut și nici primit de la acest ofițer de serviciu. Menționez că pentru a face această verificare nu mi s-a solicitat de către ofițerul de serviciu să-i indic alte date de stare civilă în ceea ce-l privește pe M.T. (s. n.).

Cred că la începutul lunii aprilie 2013, înv. O.M.C., fără a mă contacta telefonic în nici un mod, a venit la biroul meu din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea. Aceasta la momentul în care a intrat în curtea unității de parchet avea asupra sa o floare, probabil în ghiveci, fiind văzută de șoferul unității V.I. și jandarmul de serviciu. În acel moment șoferul unității i-a sugerat să nu intre cu floare în parchet, întrucât mă voi supăra. În continuare, jandarmul m-a anunțat telefonic că sunt căutată de înv. O.M.C., care are asupra sa o floare, eu spunându-i acestuia să o lase să între, dar să lase floarea în curte, ceea ce a și făcut. Menționez că eu nu am văzut să fi avut asupra sa și alte bunuri. Am întâmpinat-o pe înv. O.M.C., pe holul parchetului și am mers împreună în biroul meu, unde am întrebat-o care este scopul vizitei sale, iar aceasta mi-a spus că a venit să-mi aducă o floare, fără să-mi precizeze vreun alt motiv. I-am spus acestuia că nu am timp de vizita ei, că am treabă și că o să discutăm cu altă ocazie. Totodată i-am spus acesteia că nu trebuia să vină la biroul meu de la parchet, cu o floare, în sensul că primesc daruri.

Precizez că nu am condus-o pe înv. O.M.C., aceasta ieșind din biroul meu, iar eu rămânând în interiorul acestuia. Precizez că această vizită a fost foarte sturtă, de aprox. 5-7 minute, timp în care înv. O.M.C. nu a avut timp nici să ia loc pe scaun. Nu am făcut ulterior verificarea cu privire la floare tip ghiveci lăsată în curtea unității de parchet de înv. O.M.C., întrucât era o zi aglomerată, (s.n.).

Nu îmi amintesc să fi comunicat cu această ocazie cu înv. O.M.C. prin intermediul vreunui bilețel sau alt tip de

înscris. Precizez că, comunicările cu înv. O.M.C., au fost verbale și pe un ton normal.

În

perioada următoare, înainte de sărbătorile pascale înv. O.M.C. mi-a trimis sms-uri prin care îmi cerea să ne întâlnim, dar pentru că ceasta devenise insistentă am invocat că nu pot, pentru că am probleme de sănătate. Învinuita O.M.C. mi-a transmis prin telefon că mă va vizita în data de 15 mai 2013, la parchet, ceea ce a și făcut.

Astfel, în cadrul acestei întâlniri înv. O.M.C. m-a î