Halford împotriva Regatului Unit

Rezoluția CM/ResDH(2007)15 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Halford împotriva Regatului Unit (Recherche n 20605/92, Hotărârea din 25 iunie 1997) Comitetul miniștrilor, în temeiul fostului articol 54 și al noului articol 46 alineatul (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prevede ca Comitetul să monitorizeze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea") Având în vedere hotărârea definitivă menționată anterior, transmisă de Curte Comitetului la 25 iunie 1997 ; reamintind că încălcările constatate de Curte în această cauză privesc interceptarea ilegală a convorbirilor telefonice efectuate de la biroul recurentei și lipsa unei acțiuni efective în această privință (violările articolelor 8 și 13) (a se vedea anexa pentru mai multe detalii) ; Întrucât a invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii Curții, având în vedere obligația Regatului Unit de a se conforma acesteia în conformitate cu fostul articol 53 și cu noul articol 46 alineatul (1) din convenție După examinarea informațiilor transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție,

normele care se aplică prin decizia Comitetului miniștrilor în cauzele care intră sub incidența fostului articol 54; reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; Având în vedere Rezoluția interimară DH(99) 725 adoptată de Comitetul de Miniștri la 3 decembrie 1999, în cadrul celei de-a 688-a reuniuni, în care a declarat că și-a îndeplinit provizoriu funcțiile în temeiul fostului articol 54, având în vedere informațiile furnizate la acea dată de guvernul statului pârât care confirmă plata satisfacției echitabile în termenele stabilite și indicând măsurile cu caracter general adoptate cu titlu interimar, în așteptarea adoptării unei noi legislații; După ce a examinat măsurile luate ulterior de statul pârât, al cărui detaliu este inclus în anexă, și având în vedere decizia luată în cadrul celei de-a 810-a reuniuni a delegaților miniștrilor (octombrie 2002), DECLARIE că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE de a închide examinarea.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2007)15 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Halford împotriva Regatului Unit Rezumatul introductiv al cauzei Cazul se referă la o încălcare a dreptului recurentei la respectarea vieții sale private din cauza interceptării, între 1990 și 1992, a conversațiilor pe care le purtase de la telefoanele din biroul său, legate de un sistem de telecomunicații intern, exploatat de autoritățile publice. Curtea a concluzionat că aceasta era o interferență ilegală, deoarece, la momentul respectiv, interceptarea convorbirilor telefonice transmise de acest tip de rețea de telecomunicații nu era reglementată de legislația națională.

În plus, în absența oricărei reglementări în acest domeniu, recurenta nu a dispus de o cale de atac eficientă pentru a se plânge de interceptarea apelurilor sale telefonice (încălcarea articolelor 8 și 13). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune morale și materiale Costuri & cheltuieli TOTAL 600 lire sterline 25 000 lire sterline + TVA 35 600 lire sterline + TVA plătit la 9/07/1997 b) Măsuri individuale Autoritățile Regatului Unit au confirmat în mod oficial că orice înregistrare în acest caz a fost distrusă. II.

Măsuri generale O lege care reglementează interceptarea rețelelor de telecomunicații private a fost adoptată sub forma Regulation of Investigatory Powers Act 2000 (RIPA) și a primit sancțiunea regală la 28 iulie 2000. Partea relevantă a acestei legi, și anume partea I a capitolului I (dispoziții privind interceptările), a intrat în vigoare la 2 octombrie 2000. Această parte a legii are ca scop interzicerea interceptării comunicațiilor în rețele publice sau private, precizând în același timp, pe baza acestei interdicții generale, anumite ipoteze bine delimitate în care comunicațiile pot fi interceptate în mod legal în astfel de rețele.

art. 1 alineatul (2) din lege interzice interceptarea intenționată și fără autorizare legală a unei comunicări prin intermediul unei rețele de telecomunicații private, astfel cum este definită la art. 2 alineatul (1). Interceptarea ilegală pe o rețea privată este pasibilă în fața Curții de Assesie (Crown Court) ) de o amendă sau de până la doi ani de detenție și, în fața instanței de judecată (Magistrates Scurte) cu o amendă maximă de 5000 de lire sterline [art. 1 alineatul (7) ]. Atunci când o comunicare este interceptată prin intermediul unei rețele private, dar persoana care efectuează interceptarea este (sau are consimțământul) persoana care controlează rețeaua, așa cum a fost cazul în acest caz, nu există răspundere penală [art. 1 alineatul (2) litera (b) coroborat cu art. 1 alineatul (6) ]. Cu toate acestea, în astfel de circumstanțe, art. 1 alineatul (3) din lege instituie o nouă responsabilitate civilă.

Persoana care a inițiat comunicarea interceptată, destinatarul acesteia sau persoana care trebuia să fie destinatarul acesteia pot da în judecată persoana care deține dreptul de a controla exploatarea sau utilizarea rețelei de telecomunicații în cauză. Acesta din urmă va fi responsabil dacă nu poate dovedi că a acționat în conformitate cu o autorizație legală [astfel cum este definită la art. 1 alineatul (5) ]. În cazul în care interceptarea unei rețele private este efectuată în conformitate cu un mandat al secretarului de stat, interceptarea va fi legală în temeiul articolului 1 alineatul (5b).

Orice persoană poate depune o plângere împotriva interceptării comunicațiilor prin introducerea unui nou organism judiciar, "Investitory Powers Tribunal" în temeiul articolului 65 alineatul (2) litera (b). În plus, de la intrarea în vigoare a Actului privind drepturile de proprietate intelectuală din 2 octombrie 2000, orice persoană care consideră că a fost supusă unei încălcări a drepturilor sale în temeiul Convenției, de către o autoritate publică poate urmări în justiție autoritatea publică în cauză în temeiul articolului 7 alineatul (1) din Legea privind drepturile de proprietate intelectuală. mai exact, este organismul judiciar competent să trateze procedurile împotriva serviciului de informații privind interceptarea comunicațiilor.

[1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 28 februarie 2007 în cadrul celei de-a 987-a reuniuni a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2007)15 [1] Exécution de l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme Halford contre le Royaume-Uni (Requête n o 20605/92, arrêt du 25 juin 1997) Le Comité des Ministres, en vertu de l'ancien article 54 et du nouvel article 46, paragraphe 1, de la Convention pour la sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales, prévoyant que le Comité contrôle l'exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l'Homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l'arrêt définitif mentionné ci-dessus, transmis par la Cour au Comité le 25 juin 1997 ; Rappelant que les violations constatées par la Cour dans cette affaire concernent l'interception illégale de conversations téléphoniques passées depuis le bureau de la requérante et l'absence d'un recours effectif à cet égard (violations des articles 8 et 13) (voir l'annexe pour plus de détails) ; Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises suite à l'arrêt de la Cour, eu égard à l'obligation qu'a le Royaume-Uni de s'y conformer selon l'ancien article 53 et le nouvel article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l'application de l'article 46, paragraphe 2,

de la Convention règles qui s'appliquent par décision du Comité des Ministres aux affaires relevant de l'ancien article 54 ; Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l'adoption par l'Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; Vu la Résolution Intérimaire DH(99)725 adoptée par le Comité des Ministres le 3 décembre 1999, lors de sa 688e réunion, dans laquelle il a indiqué avoir provisoirement rempli ses fonctions en vertu de l'ancien article 54, à la lumière des informations fournies à cette date par le gouvernement de l'Etat défendeur confirmant le paiement de la satisfaction équitable dans les délais fixés et indiquant les mesures de caractère général adoptées à titre intérimaire, dans l'attente de l'adoption d'une nouvelle législation; Ayant examiné les mesures prises ultérieurement par l'Etat défendeur, dont le détail figure en Annexe, et vu sa décision prise lors de la 810e réunion des Délégués des Ministres (octobre 2002), DECLARE qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire, et DECIDE d'en clore l'examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2007)15 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l'arrêt dans l'affaire Halford contre le Royaume-Uni Résumé introductif de l'affaire L'affaire a trait à une violation du droit de la requérante au respect de sa vie privée en raison de l'interception, entre 1990 et 1992, de conversations qu'elle avait passées depuis les téléphones de son bureau, reliés à un système de télécommunication interne, exploité par les autorités publiques. La Cour a conclu qu'il s'agissait d'une ingérence illégale car, à l'époque, l'interception de conversations téléphoniques transmises par ce type de réseau de télécommunications n'était pas réglementée par le droit national.

En outre, en l'absence de toute réglementation en la matière, la requérante n'avait pas disposé d'un recours effectif pour se plaindre de l'interception de ses appels téléphoniques (violation des articles 8 et 13). I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage moral et matériel Frais & dépens TOTAL 10 600 livres sterling 25 000 livres sterling + TVA 35 600 livres sterling + TVA Payée le 9/07/1997 b) Mesures individuelles Les autorités du Royaume-Uni ont confirmé officiellement que tout enregistrement en question dans cette affaire a été détruit. II.

Mesures générales Une loi réglementant les interceptions de réseaux de télécommunication privés a été adoptée sous la forme du « Regulation of Investigatory Powers Act 2000 » (RIPA) et a reçu la sanction royale le 28 juillet 2000. La partie pertinente de cette loi, à savoir la Partie I du Chapitre I (dispositions sur les interceptions) est entrée en vigueur le 2 octobre 2000. Cette partie de la loi vise à interdire l'interception de communications sur des réseaux publics ou privés, tout en précisant à partir de cette interdiction générale certaines hypothèses bien délimitées où des communications peuvent être interceptées en toute légalité sur de tels réseaux.

L'article 1, paragraphe 2, de la loi érige en infraction le fait d'intercepter intentionnellement et sans autorisation légale une communication lorsqu'elle est passée par le biais d'un réseau de télécommunications privé, tel que défini dans l'article 2, paragraphe 1. L'interception illégale sur un réseau privée est passible devant la cour d'assises ( Crown court ) d'une amende ou de jusqu'à deux ans de détention et, devant le tribunal d'instance ( Magistrates court ) d'une amende maximale de 5000 £ (article 1, paragraphe 7). Lorsqu'une communication est interceptée lors de sa transmission par un réseau privé, mais la personne effectuant l'interception est (ou a le consentement de) la personne qui contrôle le réseau, comme c'était le cas dans cette affaire, il n'y a pas de responsabilité pénale (article 1, paragraphe 2b en conjonction avec l'article 1, paragraphe 6). Toutefois, dans de telles circonstances, l'article 1, paragraphe 3 de la loi instaure une nouvelle responsabilité civile.

La personne à l'origine de la communication interceptée, le destinataire de celle-ci ou celui qui était censé en être le destinataire peuvent poursuivre en justice la personne qui détient le droit de contrôle de l'exploitation ou de l'utilisation du réseau de télécommunications en question. Ce dernier sera responsable à moins qu'il ne puisse prouver avoir agi en conformité avec une autorisation légale (telle que définie à l'article 1, paragraphe 5). Lorsque l'interception sur un réseau privé est effectuée en conformité avec un mandat du secrétaire d'Etat, l'interception sera légale en vertu de l'article 1, paragraphe 5b. Tout individu peut porter plainte contre l'interception de communications en saisissant un nouvel organe judiciaire, le « Investigatory Powers Tribunal » en vertu de l'article 65, paragraphe 2b.

En outre, depuis l'entrée en vigueur du « Human Rights Act » le 2 octobre 2000, toute personne qui estime avoir subi une violation de ses droits en vertu de la Convention, par une autorité publique peut poursuivre l'autorité publique en question sur la base de l'article 7, paragraphe 1, a du « Human Rights Act ». Le « Investigatory Powers Tribunal » est l'organe judiciaire compétent pour traiter des procédures contre le service des renseignements concernant, entre autre, l'interception de communications. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 28 février 2007 lors de la 987e réunion des Délégués des Ministres