CASE OF HALFORD AGAINST THE UNITED KINGDOM

Rezoluția CM/ResDH(2007)15 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, Halford, împotriva Regatului Unit (domanda nr. 20605/92, hotărârea din 25 iunie 1997) Comitetul de miniștri, în temeiul articolului 54 și al articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea finală din acest caz, transmisă de Curte la comitetul din 25 iunie 1997; reamintind că încălcările constatate de Curte în acest caz se referă la interferențe ilegale cu apelurile telefonice efectuate la telefonul de birou al reclamantului și lipsa unor remedii eficace (violații articolelor 8 și 13) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației Regatului Unit în temeiul articolului 53 și al articolului 46 alineatul (1) nou din Convenție să se conformeze hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție, care sunt aplicabile prin decizia Comitetului de miniștri la cazurile în temeiul articolului 54 anterior; Amintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata unei simple satisfacții acordate în hotărâre, adoptarea, dacă este cazul, a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, cât mai mult posibil, restabilio în integritate; și - măsuri generale pentru prevenirea încălcărilor similare; având în vedere Rezoluția intermediară DH (99) 725 adoptată de Comitetul de Miniștri la 3 decembrie 1999, în cea de-a 688-a ședință în care a arătat că a exercitat provizoriu funcțiile sale în temeiul articolului 54 din convenție, în lumina informațiilor furnizate la data datei Guvernului statului contestat care confirmă plata satisfacției echitabile în termenele stabilite și indică măsurile generale provizorii luate, în așteptarea adoptării noilor legislații; După examinarea măsurilor suplimentare luate de Statul pârât, a căror detalii figurează în apendice; după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele) și având în vedere decizia luată în cea de-a 810-a ședință a Deputaților Miniștrilor (octombrie 2002), explică că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz, și Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2007)15 Informații privind măsurile de respectare a hotărârii în cazul Halford împotriva Regatului Unit Cazul se referă la o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta intimitatea ei din cauza interceptării, între 1990 și 1992, a apelurilor telefonice pe care le făcea pe telefonul de birou, care erau legate de sistemele interne de telecomunicații operate de autoritățile publice. Curtea a constatat că o astfel de interferență este ilegală deoarece în acel moment legislația internă nu reglementează interceptarea apelurilor telefonice efectuate pe acest tip de sistem de telecomunicații. În plus, datorită lipsei de reglementare în această chestiune, reclamantul nu a avut voie să se plângă de interceptarea apelurilor telefonice (violația articolelor 8 și 13). Plăți cu satisfacție echitabilă și măsuri individuale Detalii cu satisfacție echitabilă Prejudiciu moral și pecuniare Costuri și cheltuieli TOTAL 600 sterline 25 000 sterline + TVA 35 600 sterline + TVA plătită la 9/07/1997 b) Măsuri individuale Autoritățile Regatul Unit au confirmat oficial că toate materialele de interceptare în acest caz au fost distruse. II. Măsuri generale Legislația de reglementare a interceptării rețelelor private de telecomunicații a fost adoptată sub forma Regulamentului privind puterile investigatoare (Legea 2000 (RIPA), care a primit aprobarea regală la 28 iulie 2000. Partea relevantă a Actului, partea I a capitolului I (dispoziții privind interceptarea), a intrat în vigoare la 2 Octombrie 2000 Scopul acestei părți a Legii este de a interzice interceptarea comunicațiilor pe rețelele publice și private și apoi de a scoate din această interdicție generală anumite circumstanțe limitate prin care interceptarea poate fi efectuată în mod legal pe aceste rețele. Secțiunea 1 alin. (2) din lege face ca o infracțiune penală să intercepteze în mod intenționat și fără autoritate legală o comunicare în cursul transmiterii sale prin intermediul unui sistem privat de telecomunicații, astfel cum este definit la art. 2 alineatul (1). Sancțiunile disponibile pentru intercepția ilegală pe o rețea privată sunt fie o amendă, fie o încarcerare pentru o perioadă de maximum doi ani într-o Curtea, fie o amendă care nu depășește maximul legal de 5000 £ într-o instanță de judecători (secțiunea 1 alineatul (7)). În cazul în care o comunicare este interceptată în cursul transmiterii sale prin intermediul unui sistem privat de telecomunicații, însă persoana care face intercepția este (sau are consimțământul), persoana care controlează sistemul, așa cum s-a întâmplat în acest caz, nu apare nicio răspundere penală (secțiunea 1 alineatul (2) litera (b) citită în secțiunea 1 alineatul (6)). Cu toate acestea, în astfel de circumstanțe, secțiunea 1 alineatul (3) din lege creează o nouă răspundere civilă. Expulsorul, beneficiarul sau destinatarul unei comunicări interceptate în aceste circumstanțe pot da în judecată pe persoana care are dreptul de a controla operația sau utilizarea sistemului de telecomunicații în cauză. Acesta va fi responsabil dacă nu poate arăta că a acționat cu autoritatea legală (calificată în secțiunea 1 alineatul (5)). În cazul în care intercepția pe o rețea privată se efectuează în conformitate cu un mandat al Secretarului de stat, intercepția va avea autoritatea legală în temeiul articolului 1 alineatul (5) litera (b). Un individ care dorește să se plângă în legătură cu o astfel de intercepție poate solicita recurs de la noul Tribunal al puterilor investigatorii (art. 65 alineatul (2)b). În plus, de la intrarea în vigoare a Legii privind drepturile omului la 2 octombrie 2000, orice persoană care consideră că o autoritate publică a încălcat drepturile acestuia din Convenția poate lua o procedură împotriva autorității în cauză în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (a) din Act. Tribunalul competențelor investigatorii va fi tribunalul relevant în care să introducă o astfel de procedură împotriva serviciilor de informații privind, printre altele , o interceptare a comunicărilor [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 28 februarie 2007 la a 987-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2007)15

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Halford against United Kingdom

(Application No. 20605/92, judgment of 25 June 1997)

The Committee of Ministers, under the terms of former Article 54 and new Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provide that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter referred to as “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the final judgment in this case, transmitted by the Court to the Committee on 25 June 1997;

Recalling that the violations found by the Court in this case concern illegal interferences with telephone calls made on the applicant's office telephone and the lack of effective remedies (violations of Articles 8 and 13) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with the United Kingdom's obligation under former Article 53 and new Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee's Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention, which are applicable by decision of the Committee of Ministers to cases under former Article 54;

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgment, the adoption by the respondent state, where appropriate, of

- individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- general measures preventing, similar violations;

Having regard to interim Resolution DH (99) 725 adopted by the Committee of Ministers on 3 December 1999, at its 688th meeting in which it indicated that it had provisionally exercised its functions under former Article 54 of the convention in the light of the information provided at the date by the Government of the respondent state confirming the payment of just satisfaction within the deadlines set and indicating the provisional general measures taken, pending the adoption of new legislation ;

Having examined the further measures taken by the respondent state, the details of which appear in the Appendix;

Having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix) and considering the decision taken at the 810th meeting of the Ministers' Deputies (October 2002),

D

eclares

that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case, and

DECIDES to close its examination.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2007)15

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

Halford against United Kingdom

Introductory case summary

The case relates to a violation of the applicant's right to respect for her privacy on account of the interception, between 1990 and 1992, of telephone calls she had made on her office telephones, which were linked to internal telecommunications systems operated by public authorities.

The Court found that such interference was illegal because at that time the domestic law did not regulate the interception of telephone calls made on this kind of telecommunications system. Furthermore, due to the lack of any regulation in this matter, no effective remedy had been available to the applicant to complain about the interception of her telephone calls (violation of Articles 8 and 13).

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Non-pecuniary and pecuniary damage

Costs and expenses

TOTAL

10

600 pounds sterling

25 000 pounds sterling + VAT

35 600 pounds sterling + VAT

Paid on 9/07/1997

b) Individual measures

The United Kingdom authorities officially confirmed that all intercept material at issue in this case had been destroyed.

II.

General measures

Legislation governing the regulation of interception on private

telecommunication networks has been enacted in the form of the Regulation of Investigatory Powers Act 2000 (RIPA), which received Royal Assent on 28

July 2000. The relevant part of the Act, Part I of Chapter I (interception provisions), came into force on 2

October 2000. The purpose of this part of the Act is to prohibit the interception of communications on public and private networks, and then carve out from that overall prohibition certain limited circumstances whereby interception may lawfully be carried out on such networks.

Section 1(2) of the Act makes it a criminal offence intentionally and without lawful authority to intercept a communication in the course of its transmission by means of a private telecommunications system, as defined in section 2 (1). The penalties available for unlawful interception on a private network are either a fine or imprisonment for a term not exceeding two years in a Crown Court, or a fine not exceeding the statutory maximum of 5000 £ in a Magistrates Court (Section 1(7)).

Where a communication is intercepted in the course of its transmission by means of a private telecommunication system, but the person making the interception is (or has the consent of), the person controlling the system, as happened in the present case, no criminal liability arises (Section 1(2)(b) read with Section 1 (6)). However, in such circumstances, Section 1(3) of the Act creates a new civil liability. The sender, the recipient, or the intended recipient of a communication intercepted in these circumstances may sue the person who has the right to control the operation or the use of the telecommunication system in question. The latter will be liable unless he can show that he acted with lawful authority (as defined in Section

1(5)).

Where interception on a private network is carried out in accordance with a warrant from the Secretary of State, the interception will have lawful authority by virtue of Section 1(5)(b). An individual who wishes to complain about such an interception may seek redress from the newly created Investigatory Powers Tribunal (Section 65, paragraph 2b).

Furthermore, since the entry into force of the Human Rights Act on 2 October 2000, any person who believes that a public authority has breached his Convention rights may bring proceedings against the authority concerned under Section 7 (1) (a) of the Act. The Investigatory Powers Tribunal will be the relevant tribunal in which to bring any such proceedings against the intelligence services concerning,

inter alia

, an interception of communications.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 28 February 2007 at the 987th meeting of the Ministers’ Deputies