CASE OF T. AND V. AGAINST THE UNITED KINGDOM

Rezoluția CM/ResDH(2007)134 [1] Execuția hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului T și V împotriva Regatului Unit (T, cererea nr. 24724/94, hotărârea din 16 decembrie 1999) (V, cererea nr. 24888/94, hotărârea din 16 decembrie 1999) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârile transmise de Curte Comitetului după ce au devenit finale; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în aceste cazuri se referă la o încălcare a dreptului la un proces echitabil, reclamanții (10 ani de vârstă la momentul material) care nu au putut „să participe în mod eficient la procedura penală împotriva acestora” (violația articolului 6 alineatul (1) și la dreptul la un tribunal independent, deoarece tariful, în condamnare în timpul plăcerii Majestății Sale, a fost stabilit de secretarul de interne (violația articolului 6 alineatul (1)); în sfârșit, cazul se referă la o încălcare a dreptului de a fi reținută de către o instanță (violație la art. 5 alineatul (4)) (a se vedea detaliile în apendicele). după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației Regatului Unit în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârilor; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârile (a se vedea detaliile din apendice); reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă a satisfăcării acordate în hotărâri, adoptarea statului contestat, dacă este cazul, de - măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora în vederea realizării, în măsura posibilului, a restabilirii în integritate; și - măsuri generale de prevenire a încălcărilor, similare; după ce a decis în cea de-a 803-a ședință din 22 iulie 2002, având în vedere măsurile luate de Statul pârât, a căror detalii figurează în apendice, pentru a pune capăt examinării cazurilor, DECLARA că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în aceste cazuri. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2007) 134 Informații privind măsurile de respectare a hotărârilor în cazul T și V împotriva Regatului Unit Aceste cazuri se referă în primul rând la condițiile în care reclamanții, cu 10 ani de vârstă în momentul comisiei infracțiunii, au fost judecați pentru uciderea unui copil de doi ani și, în al doilea rând, pedeapsa pe care au primit-o. În ceea ce privește procesul, Curtea Europeană a susținut că a existat o încălcare a dreptului la un proces echitabil, reclamanții nu au putut „să participe în mod eficient la procedura penală împotriva acestora” din cauza condițiilor procesului (violația articolului 6 alineatul (1). În ceea ce privește condamnarea, Curtea a susținut că a existat o încălcare a dreptului la un tribunal independent, deoarece tariful (în condamnarea în timpul plăcerii Majestății Sale) a fost stabilit de secretarul de interne, care nu a fost „în mod clar independent de executiv” (violația articolului 6, alineatul (1)); De asemenea, Curtea a susținut că a existat o încălcare a dreptului de a-și revizui legalitatea deținerii de către o instanță (violația articolului 5 alineatul (4): tarifele fiind inițial stabilite de secretarul de interne în loc de judecătorul de condamnare, nu se poate spune că supravegherea necesară de art. 5 alineatul (4) a fost încorporată în sentința instanței de judecată. În plus, deoarece decizia Secretarului de Acasă de stabilire a tarifelor a fost anulată și nu a fost stabilit niciun nou tarif, accesul reclamanților la un tribunal pentru revizuirea periodică a licenței continuă a detenției lor a rămas incoace. Plăți de justă satisfacție și măsuri individuale Detalii privind doar satisfacția Nume și aplicarea nr. Prejudiciu material Costuri și cheltuieli morale Total T, nr. 24724/94 000 GBP 000 GBP plătit la 16/03/2000 V, nr. 24888/94 000 GBP 000 GBP plătit la 16/03/2000 b) Măsuri individuale Deși deschiderea procedurii a fost, în principiu, posibilă în temeiul legii Angliei și Galilor, această cale nu a fost explorată: reclamanții și reprezentanții acestora au declarat că nu au intenția de a solicita redeschiderea procedurii. În plus, se reamintește că judecătorul inițial a recomandat tarifele – partea obligatorie a sentinței – de 8 ani. Lordul judecător șef a recomandat o perioadă de 10 ani. Secretarul de interne, exercitând competențele speciale pe care le-a avut (dar nu mai are în ceea ce privește tinerii ca urmare a hotărârii Curții Europene), a sporit tarifele la 15 ani. Hotărârea sa a fost anulată de Camera Lordelor, dar nu a fost luată altă decizie cu privire la lungimea tarifelor. În urma hotărârii Curții Europene, Secretarul de Acasă a căutat opiniile Lordului Justiție șef, care a recomandat tarifele inițiale stabilite de judecătorul judecător de 8 ani. Secretarul de Acasă a acceptat tarifele inițiale stabilite de judecător. Aceste tarife au expirat în noiembrie 2000. II. Măsurile generale În ceea ce privește procesul din 16 februarie 2000, Lordul șef al Justiției a emis o înțelegere practică care se referă la criticile formulate de Curtea de Strasbourg în ceea ce privește procesul copiilor și tinerilor în fața Curții de Curtea de Curte. Instrucțiunile practice stabilesc următorul principiu: „Procesul de proces nu ar trebui să expună în sine tinerii acuzați la intimidarea, umilirea și suferința evitabile. Toate măsurile posibile ar trebui luate pentru a ajuta tinerii acuzați să înțeleagă și să participe la procedura”. Acesta stabilește, de asemenea, recomandări în acest scop care urmează să fie urmate înaintea procesului, în special în cadrul audierii de motive și direcții și în timpul procesului în sine. și în răspuns la criticile formulate în hotărârea Curții, că: „Procedura ar trebui să se desfășoare, dacă este posibil, într-o sala de judecată în care toți participanții sunt la același nivel sau aproape la același nivel” și „Curtea ar trebui să fie dispusă să limiteze prezența la judecată la un număr mic, poate limitat la unii dintre cei cu un interes imediat și direct în rezultatul procesului. Curtea ar trebui să dispună de orice reclamație contestată de a participa.” Instrucțiunile practice precizează că nu se aplică apelurilor și comitetelor de condamnare, dar că „ar trebui să se plătească în cazul în care modalitatea de audiere a apelului sau a comitetului ar putea, în caz contrar, să fie prejudicială pentru bunăstarea unui tânăr inculpat”. În plus, în cazul în care vor apărea fapte similare, Legea privind drepturile omului din 1998 ar solicita autorităților judiciare competente să țină cont în mod corespunzător de considerația considerată decisivă de Curtea Europeană în aceste cazuri. În ceea ce privește aspectul de stabilire a tarifelor Secretarul de Acasă nu mai stabilește tariful pentru tinerii condamnați pentru crimă și condamnați la detenție în timpul plăcerei Majestății Sale în temeiul articolului 90 din Legea 2000 privind competențele curților penale. Ca răspuns la hotărârile T & V, Guvernul Regatului Unit a promulgat secțiunea 82A din Legea privind competențele curților penale (Senting) din 2000. Secțiunea 82A prevede stabilirea judiciară a termenului minim care urmează să fie îndeplinit de cei de mai puțin de 18 ani cu o condamnare la viață, cu efect începând cu 30 noiembrie 2000. În plus, Secretarul de Acasă a invitat Lordul Justiție șef să revizuiască termenele minime impuse de Secretarul de Acasă asupra tinerilor infractori condamnați pentru crimă care erau încă în custodie. Lordul judecător șef a emis o declarație de practică la 27 iulie 2000 de acord să revizuiască toate aceste tarife, iar Secretarul de interne a convenit că toate tarifele anunțate atât pentru cazuri noi, cât și pentru cazurile existente înainte de intrarea în vigoare a articolului 82A vor fi stabilite în conformitate cu recomandarea Lordului șef al justiției. Secțiunea 82A a fost înlocuită la 18 decembrie 2003 cu art. 269 din Legea privind justiția penală 2003, care prevede stabilirea judiciară a termenului minim pentru o condamnare obligatorie la viață pentru toți infractorii, fie pentru copii, fie pentru adulți. III. Concluzie Având în vedere cele de mai sus, Guvernul Regatului Unit consideră că încălcările constatate de Curtea Europeană în aceste cazuri au fost remediate pe deplin și că, prin urmare, Regatul Unit a respectat obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 31 octombrie 2007 la a 1007-a ședință a Deputaților Miniștrilor

Resolution CM/ResDH(2007)134

[1]

Execution of the judgments of the European Court of Human Rights

T and V against United Kingdom

(T, application No. 24724/94, judgment of 16 December 1999)

(V, application No. 24888/94, judgment of 16 December 1999)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”),

Having regard to the judgments transmitted by the Court to the Committee once they had become final;

Recalling that the violations of the Convention found by the Court in these cases concern an infringement of the right to a fair trial, the applicants (10 years old at the material time) having been unable “to participate effectively in the criminal proceedings against them” (violation of Article 6, paragraph 1) and to the right to an independent tribunal because the tariff, in sentences during Her Majesty's pleasure, was set by the Home Secretary (violation of Article 6, paragraph 1); lastly the case concerns a violation of the right to have the lawfulness of one's detention reviewed by a court (violation of Article 5, paragraph 4) (see details in Appendix).

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with the United Kingdom's obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgments;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee's Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicants the just satisfaction provided in the judgments (see details in Appendix);

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate, of

- individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- general measures preventing, similar violations;

Having decided at its 803rd meeting on 22 July 2002, in view of the measures taken by the respondent state, details of which appear in the Appendix, to put an end to its examination of the cases,

DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in these cases.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2007)134

Information about the measures to comply with the judgments in the cases of

T and

V against United Kingdom

Introductory case summary

These cases concern first, the conditions in which the applicants, 10 years old at the time when the offence was committed, had been tried for murder of a two-year-old child, and secondly, the sentence they received.

As regards the trial, the European Court held that there had been a violation of the right to a fair trial, the applicants having been unable “to participate effectively in the criminal proceedings against them” because of the conditions of the trial (violation of Article 6, paragraph 1).

As regards the sentences, the Court held that there had been a violation of the right to an independent tribunal because the tariff (in sentences during Her Majesty's pleasure) was set by the Home Secretary, who was “clearly not independent of the executive” (violation of Article 6, paragraph 1);

The Court also held that there had been a violation of the right to have the lawfulness of their detention reviewed by a court (violation of Article 5, paragraph 4): the tariffs having been initially set by the Home Secretary rather than the sentencing judge, it cannot be said that the supervision required by article 5, paragraph 4 was incorporated in the trial court's sentence. Moreover, since the Home Secretary's decision setting the tariffs was quashed and no new tariff was determined, the applicants' access to a tribunal for periodic review of the continuing lawfulness of their detention remained inchoate.

I.

Payments of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Name and application No.

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

T, No 24724/94

-

-

18

000 GBP

18

000 GBP

Paid on 16/03/2000

V, No 24888/94

-

-

32

000 GBP

32

000 GBP

Paid on 16/03/2000

b) Individual measures

Although reopening of the proceedings was in principle possible under the law of England and Wales, this avenue was not explored: the applicants and their representatives stated that they did not intend to request reopening.

It is furthermore recalled that the initial judge in the case recommended tariffs – the compulsory part of the sentence – of 8 years. The Lord Chief Justice recommended a period of 10 years. The Home Secretary, exercising the special powers he had (but has no longer in respect of juveniles as a consequence of the European Court's judgment), increased the tariffs to 15 years. His decision was quashed by the House of Lords but no further decision was taken on the length of the tariffs. Following the European Court's judgment the Home Secretary sought the views of the Lord Chief Justice who recommended the original tariffs set by the trial judge of 8 years.

The Home Secretary accepted the original tariffs set by the judge. These tariffs expired in November 2000.

II.

General measures

As regards the trial

:

On 16 February 2000, the Lord Chief of Justice issued a Practice Direction which deals with the criticism made by the Strasbourg Court in relation to the trial of children and young persons before the Crown Court.

The Practice Direction sets out the following principle: “The trial process should not itself expose the young defendant to avoidable intimidation, humiliation and distress. All possible steps should be taken to assist the young defendant to understand and participate in the proceedings”.

It also sets out recommendations to this end to be followed before the trial, in particular at the plea and directions hearing, and during the trial itself. It recommends,

inter alia

and in reply to the criticisms made in the Court's judgment, that: “The trial should, if practicable, be held in a courtroom in which all the participants are on the same or almost the same level” and “The court should be prepared to restrict attendance at the trial to a small number, perhaps limited to some of those with an immediate and direct interest in the outcome of the trial. The court should rule on any challenged claim to attend.”

The Practice Direction specifies that it does not apply to appeals and committals for sentence, but that “regard should be paid to the effect of it if the arrangements for hearing any appeal or committal might otherwise be prejudicial to the welfare of a young defendant”.

Moreover, in the event that similar facts were to arise, the Human Rights Act 1998 would require the competent judicial authorities to duly take into account the consideration found to be decisive by the European Court in the present cases.

As regards the tariff setting aspect

:

The Home Secretary no longer sets the tariff for juveniles convicted of murder and sentenced to detention during Her Majesty's pleasure under section 90 of the Powers of Criminal Courts (Sentencing) Act 2000.

In response to the T & V judgments, the Government of the United Kingdom enacted section 82A of the Powers of Criminal Courts (Sentencing) Act 2000. Section 82A provides judicial determination of the minimum term to be served by those under 18 years olds with a life sentence, with effect from 30

November

2000.

In addition, the Home Secretary invited the Lord Chief Justice to review the minimum terms imposed by the Home Secretary on young offenders convicted of murder who were still in custody. The Lord Chief Justice issued a Practice Statement on 27 July 2000 agreeing to review all such tariffs, and the Home Secretary agreed that all tariffs announced for both new and existing cases before section 82A came into force would be set in accordance with the Lord Chief Justice's recommendation.

Section 82A was replaced on 18 December 2003 with section 269 of the Criminal Justice Act 2003, which provides judicial determination of the minimum term for a mandatory life sentence for all offenders, whether children or adults.

III.

Conclusion

In view of the foregoing, the Government of the United Kingdom considers that the violations found by the European Court in the present cases have been fully remedied and that the United Kingdom has therefore complied with its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 31 October 2007 at the 1007th meeting of the Ministers’ Deputies