AFFAIRE A. CONTRE LE ROYAUME-UNI

Rezoluția finală CM/ResDH(2009)75 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului A împotriva Regatului Unit (solicitarea nr. 25599/94, Hotărârea din 23.09.1998, Rezoluția interimară ResDH(2004)39) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede monitorizarea de către Comitet a executării hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "deciziile"), Convenția Reamintind că încălcarea convenției constatată de Curte în acest caz privește lipsa protecției adecvate a unui copil împotriva tratamentelor sau pedepselor contrare articolului 3 (încălcarea articolului 3) (a se vedea detaliile din anexă); După ce a invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție.

S-a asigurat că statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din anexă), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE de a închide examinarea.

Anexă la Rezoluția finală CM/ResDH(2009)75 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza A/Regatul Unit Rezumatul introductiv al cauzei Cazul se referă la încălcarea statului de a proteja reclamantul, în vârstă de nouă ani, împotriva relelor tratamente care i-au fost aplicate de tatăl său vitreg. Acesta din urmă a fost achitat în cadrul procedurii penale intentate împotriva sa, după ce a invocat mijlocul de apărare a persoanei cu răspundere rezonabilă (încălcarea articolului 3). Curtea Europeană a considerat că legea astfel cum era în vigoare la momentul respectiv nu l-a protejat suficient pe reclamant de un tratament sau de o pedeapsă contrară articolului 3 și că copiii și alte persoane vulnerabile au dreptul la protecția statului sub forma unei preveniri eficiente, evitându-i de forme atât de grave de încălcare a integrității fizice a persoanei.

În urma evaluării sale obișnuite a faptelor din perspectiva articolului 3, Curtea a concluzionat că un astfel de tratament atinge nivelul de gravitate interzis prin art. 3 Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Costuri și cheltuieli Total GBP 10000 GBP 30.000 GBP Plătit la 26.10.1998 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat reclamantului o satisfacție echitabilă pentru a compensa prejudiciul său moral. Nu este necesară nicio altă măsură, întrucât reclamantul a devenit major în 2002. II. Măsuri generale 1) Reforme legislative: Regatul Unit a decis să execute hotărârea prin modificarea legislației relevante a tuturor entităților sale constitutive.

(a) Anglia și Țara Galilor : art. 58 din Legea din 2004 privind copiii (Children Act 2004) a eliminat și a înlocuit mijloacele de apărare care au fost obținute din Acest mijloc de apărare este acum limitat la cazurile în care acțiunea incriminată este considerată o cale simplă de atac (common assult) ), în cazul în care rănile sau leziunile cauzate sunt de natură trecătoare sau ușoară. Acest mijloc de apărare nu mai poate fi invocat în cazurile în care pedeapsa corporală constituie o încălcare vădită a integrității fizice a unui copil, a unui act de cruzime sau a unei violențe mai grave. În prezența unei circumstanțe agravante, acuzația nu va fi de acord cu acuzația. Calea de fapt simplă . (common assault) dar va fi manifestată în mod clar integritatea fizică . (în prezent bodily harm) . Calea de fapt comisă de un adult împotriva unui copil este o circumstanță deosebit de agravantă.

Ca urmare, dacă un adult comite o cale de fapt pe un copil care pare a fi o încălcare a articolului 3, mijlocul de apărare tras din Pedeapsa rezonabilă nu poate fi invocată. Regatul Unit a indicat că la 22.04.09, în circumstanțe similare acestei cauze, un tată a fost condamnat de o instanță competentă din Cardiff pentru cruzime față de un copil Tatăl nu a avut posibilitatea de a invoca argumentul întemeiat pe pedeapsa rezonabilă. (b) Irlanda de Nord : În Irlanda de Nord au fost adoptate dispoziții legislative privind reforma legislativă din 2006 (dispoziții diverse) (Irlanda de Nord) (The Law Reformaneous Provisions) (Northern Ireland) . Ordonanța a intrat în vigoare în septembrie 2006. Comisarul pentru copii și adolescenți pentru Irlanda de Nord a depus o cerere pentru a contesta compatibilitatea noilor dispoziții legislative cu Convenția.

La 20/12/2007, High Court din Irlanda de Nord a decis că Comisarul nu are calitatea de victimă. Cu toate acestea, instanța a examinat și a respins problemele de fonduri ridicate de comisar. Comisarul a făcut apel la Curtea de Apel din Irlanda de Nord. Prin hotărârea din 20 februarie 2009, Curtea de Apel a respins apelul pe motiv că Comisarul nu avea calitatea de victimă și, în consecință, nu are nici un interes să inițieze o procedură. Curtea de Apel nu a examinat niciunul dintre argumentele de fond prezentate de comisarul care a indicat, într-un comunicat la 21/04/2009, că nu intenționa să introducă o altă acțiune judiciară. c) Scoția : Legea din 2003 privind justiția penală (Scoția) (Criminal Justice (Scotland) Act 2003) , în art. 51, prevede în anumite condiții (denumite "cuvinte justițiabile" a) posibilitatea de a invoca un mijloc de apărare împotriva unei acuzații de fapt simple împotriva unui copil.

art. 51§§1 și art. 2 enumeră factorii pe care instanța trebuie să-i ia în considerare pentru a stabili dacă pedeapsa poate fi considerată drept o pedeapsă justificabilă, și anume: natura actului comis, motivele actului și circumstanțele în care a avut loc actul; durata și frecvența actelor; consecințele (fizice sau psihologice) asupra copilului; vârsta copilului; caracteristicile personale ale copilului (inclusiv sexul și starea sa de sănătate) și orice alt factor pe care Tribunalul îl consideră adecvat în circumstanțele cauzei. Aceste criterii - de exemplu, natura actelor comise, circumstanțele în care a avut loc pedeapsa, consecințele (fizice sau psihologice) asupra copilului (de exemplu, reflectă criteriile stabilite de Curtea Europeană pentru a stabili dacă un tratament necorespunzător intră sub incidența articolului 3. În Scoția, legea diferă de cea aplicabilă în Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord, în măsura în care Scoția are propriul său sistem juridic.

Cu toate acestea, dreptul scoțian reflectă aceeași abordare și este structurat în același mod ca și în celelalte părți ale Regatului Unit. O prezentare detaliată a reformelor legislative adoptate ca răspuns la hotărârea Curții, precum și a altor informații transmise de autoritățile Regatului Unit, precum și un rezumat al diferitelor comunicări transmise Comitetului miniștrilor de către ONG-uri și comisarii naționali pentru drepturile copilului figurează în documentul CM/INF/DH(2008)34), 2) Măsuri de sensibilizare : Regatul Unit a adoptat, de asemenea, măsuri importante de sensibilizare (rezumate în documentul de informare CM/Inf/DH(2008)34 (§20-21, §48, §56-57) pentru a explica legea persoanelor care nu sunt juriști, părinților și profesioniștilor din domeniul protecției copilului, având în vedere statutul vulnerabil al celor care ar putea fi afectați de legislație.

Regatul Unit a alocat, de asemenea, resurse suplimentare pentru asistența părintească, după cum se menționează în memorandum (§70). Măsurile de sensibilizare și subvențiile vor continua la nivel național. Autoritățile Regatului Unit au subliniat că, în cazul în care, în viitor, Curtea Europeană ar trebui să adopte o abordare diferită privind pragul minim de gravitate care trebuie luat în considerare în ceea ce privește o pedeapsă aplicată unui copil, instanțele interne din Regatul Unit ar trebui să țină seama de aceasta, în temeiul Actului Human Rights 1998 III. Concluziile statului pârât Guvernul consideră că măsurile luate vor preveni noi încălcări similare și, prin urmare, Regatul Unit și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

[1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 16 septembrie 2009 cu ocazia celei de-a 1065-a reuniuni a delegaților miniștrilor

Résolution finale CM/ResDH(2009)75 [1] Exécution de l'arrêt de la Cour européenne des droits de l'homme A contre Royaume-Uni (Requête n o 25599/94, arrêt du 23.09.1998, Résolution intérimaire ResDH(2004)39) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l'homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l'exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l'homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l'arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne l'absence de protection appropriée d'un enfant contre des traitements ou peines contraires à l'article 3 (violation de l'article 3) (voir détails dans l'Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures qu'il a prises pour se conformer à l'arrêt de la Cour en vertu de l'obligation qui lui incombe au regard de l'article 46 paragraphe 1 de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S'étant assuré que, l'Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l'arrêt (voir détails dans l'Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l'adoption par l'Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l'Etat défendeur (voir Annexe), qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d'en clore l'examen. Annexe à la Résolution finale CM/ResDH(2009)75 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l'arrêt dans l'affaire A contre Royaume-Uni Résumé introductif de l'affaire L'affaire concerne le manquement de l'Etat à protéger le requérant, âgé de neuf ans, contre les mauvais traitements qui lui ont été infligés par son beau-père.

Ce dernier a été acquitté lors de la procédure pénale intentée contre lui, après avoir invoqué le moyen de défense du « châtiment raisonnable » (violation de l'article 3). La Cour européenne a considéré que la loi telle qu'en vigueur à l'époque ne mettait pas suffisamment le requérant à l'abri d'un traitement ou d'une peine contraire à l'article 3 et que les enfants et autres personnes vulnérables avaient droit à la protection de l'Etat sous la forme d'une prévention efficace, les mettant à l'abri de formes aussi graves d'atteinte à l'intégrité physique de la personne.

Procédant à son évaluation habituelle des faits sous l'angle de l'article 3, la Cour a conclu qu' « un tel traitement atteint le niveau de gravité prohibé par l'article 3 ». La Cour ne s'est pas penchée sur la question de savoir si toutes les punitions corporelles infligées à des enfants étaient contraires à l'article 3. I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total - GBP 10.000 GBP 20.000 GBP 30.000 Payé le 26.10.1998 b) Mesures individuelles La Cour européenne a octroyé au requérant une satisfaction équitable pour indemniser son préjudice moral. Aucune autre mesure n'est requise, le requérant étant devenu majeur en 2002. II.

Mesures générales 1) Réformes législatives : Le Royaume-Uni a décidé d'exécuter l'arrêt en modifiant la législation pertinente de toutes ses entités constitutives. a) Angleterre et Pays de Galles : L'article 58 de la loi de 2004 relative aux enfants ( Children Act 2004 ) a supprimé et remplacé le moyen de défense tiré du « châtiment raisonnable » par celui de la « punition raisonnable ». Ce moyen de défense est désormais limité aux cas où l'agissement incriminé est qualifié de « voie de fait simple » ( common assault ), en l'occurrence les cas où les blessures ou lésions provoquées sont de caractère passager ou léger. Ce moyen de défense ne peut plus être soulevé dans les cas où la punition corporelle est constitutive d'une atteinte manifeste à l'intégrité physique d'un enfant, d'un acte de cruauté ou de violences plus graves.

En présence d'une circonstance aggravante, le chef d'accusation sera non pas « voie de fait simple » ( common assault) mais sera « atteinte manifeste à l'intégrité physique » ( actual bodily harm) . La voie de fait commise par un adulte à l'encontre d'un enfant constitue une circonstance particulièrement aggravante. En conséquence si un adulte commet une voie de fait sur un enfant s'apparentant à une violation de l'article 3, le moyen de défense tiré de la « punition raisonnable » ne peut être soulevé. Le Royaume-Uni a indiqué que le 22.04.09, dans des circonstances analogues à cette affaire, un père a été condamné par un tribunal compétent de Cardiff pour cruauté envers un enfant Le père n'a pas eu la possibilité d'invoquer l'argument fondé sur la punition raisonnable.

b) Irlande du Nord : Des dispositions législatives, calquées sur celles en vigueur en Angleterre et au Pays de Galles, ont été adoptées en Irlande du Nord par l'Ordonnance de 2006 sur la réforme législative (dispositions diverses) (Irlande du Nord) ( The Law Reform (Miscellaneous Provisions) (Northern Ireland) ). L'ordonnance est entrée en vigueur en septembre 2006. La Commissaire aux enfants et adolescents pour l'Irlande du Nord a déposé une requête pour contester la compatibilité des nouvelles dispositions législatives avec la Convention. Le 20/12/2007, le High Court en Irlande du Nord a décidé que la Commissaire n'avait pas la qualité de « victime ». Le tribunal a toutefois examiné et rejeté les questions de fonds soulevées par la Commissaire.

La Commissaire a interjeté appel auprès de la Cour d'appel d'Irlande du Nord. Par jugement en date du 20 février 2009, la Cour d'appel a rejeté l'appel au motif que la Commissaire n'avait pas la qualité de victime et, en conséquence, pas d'intérêt pour entamer une procédure. La Cour d'appel n'a examiné aucun des arguments de fond avancés par la Commissaire laquelle a indiqué, dans un communiqué en date du 21/04/2009, qu'elle n'entendait pas intenter d'autre action judiciaire. c) Ecosse : La loi de 2003 sur la justice pénale (Ecosse) ( Criminal Justice (Scotland) Act 2003) , en son article 51, prévoit sous certaines conditions (dénommées « agression justifiable ») la possibilité d'invoquer un moyen de défense contre une accusation de voie de fait simple à l'encontre d'un enfant.

L'article 51§§1 et 2, énumère les facteurs dont le tribunal doit tenir compte pour déterminer si la punition peut être considérée comme une « agression justifiable », à savoir : la nature de l'acte commis, les motifs de cet acte et les circonstances dans lesquelles l'acte a eu lieu ; la durée et la fréquence des actes ; les conséquences (physiques ou psychologiques) sur l'enfant ; l'âge de l'enfant ; les caractéristiques personnelles de l'enfant (y compris son sexe et son état de santé) et tout autre facteur que le tribunal estime approprié dans les circonstances de l'affaire.

Ces critères - par exemple la nature des actes commis, les circonstances dans lesquelles la punition a eu lieu, les conséquences (physiques ou psychologiques) sur l'enfant – reflètent les critères établis par la Cour européenne pour déterminer si un mauvais traitement tombe sous le coup de l'article 3. En Ecosse, le droit diffère de celui qui est applicable en Angleterre, au pays de Galles et en Irlande du Nord dans la mesure où l'Ecosse a son propre système juridique. Cependant, le droit écossais reflète la même approche et est structuré de la même manière que dans les autres parties du Royaume-Uni. Il produit les mêmes effets dans la pratique.

Une présentation détaillée des réformes législatives adoptées en réponse à l'arrêt de la Cour ainsi que d'autres informations transmises par les autorités du Royaume-Uni de même qu'un résumé de différentes communications soumises au Comité des Ministres par des ONG et les Commissaires nationaux pour les droits des enfants figurent dans le document CM/Inf/DH(2008)34), 2) Mesures de sensibilisation : Le Royaume-Uni a également adopté d'importantes mesures de sensibilisation (résumées dans le document d'information CM/Inf/DH(2008)34 (§20-21, §48, §56-57)) pour expliquer la loi aux non-juristes, aux parents et aux professionnels de la protection de l'enfance vu le statut vulnérable de ceux pouvant potentiellement être concernées par la législation.

Le Royaume-Uni a également alloué des ressources supplémentaires à l'aide à la parentalité, ainsi que l'évoque le mémorandum (§70). Les mesures de sensibilisation et les subventions continueront au niveau national. Les autorités du Royaume-Uni ont souligné que si la Cour européenne devait adopter à l'avenir une approche différente concernant le seuil minimum de gravité à prendre en compte s'agissant d'une punition infligée à un enfant, les juridictions internes du Royaume-Uni devraient en tenir compte, en vertu du Human Rights Act 1998 . III. Conclusions de l'Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises vont prévenir de nouvelles violations semblables et que le Royaume-Uni a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l'article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1] Adoptée par le Comité des Ministres le 16 septembre 2009 lors de la 1065e réunion des Délégués des Ministres