CASE OF A. AGAINST UNITED KINGDOM

Rezoluția finală CM/ResDH(2009)75 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului A împotriva Regatului Unit (doc. nr. 25599/94, hotărârea din 23.09.1998, Rezoluție interimar ResDH(2004)39) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curte comitetului odată ce a devenit finală; reamintind că încălcarea Convenției constatate de Curte în acest caz se referă la protecția inadecvată a unui copil împotriva tratamentului sau pedepsei împotriva articolului 3 (violația articolului 3) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârea (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata satisfăcării juste acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, după caz: - de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să se realizeze cât mai mult posibil în integritate; și - de măsuri generale, pentru a preveni încălcări similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz și DECIDE să încheie examinarea acestui caz. Apendicele la Rezoluția Finală CM/ResDH(2009)75 Informații privind măsurile de a respecta hotărârea în cazul A împotriva Regatului Unit Cazul introductiv Cazul se referă la eșecul statului de a proteja reclamantul, la momentul în care un copil de nouă ani, împotriva bolnavilor Tratamentul de către tatăl său vitreg, care a fost achitat de acuzații penale aduse împotriva lui după ce a ridicat apărarea pedepsei rezonabile (violația articolului 3). Curtea Europeană a considerat că legea în vigoare nu oferă unei protecții adecvate reclamantului împotriva pedepsei sau a unui tratament contrar articolului 3 și că copiii și alte persoane vulnerabile au dreptul la protecție de stat, sub formă de disuadere eficientă împotriva unor astfel de încălcări grave ale integrității personale. Aplicarea testului său standard în conformitate cu art. 3 la faptele din acest caz, a constatat că „tratamentul de acest tip atinge nivelul de severitate interzis de art. 3”. Curtea Europeană nu a luat în considerare întrebarea dacă toate pedeapsa fizică a copiilor este contrară articolului 3. Plata unor măsuri individuale de satisfacție Detalii cu satisfacție echitabilă Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total 10.000 GBP 20.000 GBP 30.000 Pagate la 26/10/1998 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat reclamantului satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciile morale. Nu sunt necesare măsuri suplimentare, deoarece reclamantul a ajuns la vârsta majorității în 2002. II. Măsuri generale Schimbare legislativă: Regatul Unit a ales să pună în aplicare hotărârea prin modificarea legislației relevante în toate jurisdicțiile sale. a) Anglia și Țara Galilor : Prin art. 58 din Legea privind copiii 2004, apărarea pedepsei rezonabile a fost eliminată și înlocuită cu una din „pedeapsa rezonabilă”. Această apărare a fost limitată la cazurile acuzate ca „agres comun”, adică. Apărarea nu poate mai fi invocată în cazurile în care pedeapsa fizică constituie un atac care provoacă un prejudiciu corporal real pentru copii, o crudelitate sau o infracțiune mai gravă. În cazul în care există un factor agravant, acuzația nu ar trebui să fie „agrement comun”, ci „daune corporale reale”. Un atac asupra unui copil de către un adult este un factor agravant grav. Prin urmare, în cazul în care un adult agresează un copil într-un mod de a constitui o încălcare a articolului 3, apărarea rezonabilă a pedepsei nu este disponibilă. Autoritățile Regatului Unit au indicat că, la 22.04.09, în condiții comparabile cu acest caz, un tată a fost condamnat la Curtea Crown Cardiff de cruzime a copiilor și mai târziu condamnat. Apărarea pedepsei rezonabile nu a fost disponibilă pentru el. b) Irlanda de Nord : Dispozițiile legislative care reflectă cele din Anglia și Țara Galilor au fost introduse în Irlanda de Nord prin Reforma Legii (Dispoziții misterioase) (Irlanda de Nord) Ordinea 2006, care a intrat în vigoare în septembrie 2006, a fost introdusă de Comisarul pentru copii și tineri din Irlanda de Nord, care a contestat compatibilitatea noilor dispoziții legislative cu Convenția. La 20.12.07, Curtea Înaltă din Irlanda de Nord a decis că comisarul nu a fost o „victima”. Cu toate acestea, Curtea Înaltă a continuat să examineze punctele de fond susținute de comisar și a respins toate aceste puncte. În hotărârea sa din 20.02.2009, Curtea de Apel a respins reclamația din cauza faptului că comisarul nu a fost o „victima” și, prin urmare, nu are dreptul să abordeze procedura. Curtea de Apel nu a luat în considerare niciunul dintre argumentele de fond prezentate de comisar. Într-un comunicat de presă din data 21.04.09, comisarul a declarat că nu va continua o acțiune juridică. c) Scoția : Legea privind justiția penală (Scotland), 2003, art. 51 prevede o apărare a unei acuzații de agresiune împotriva unui copil în cazul în care sunt îndeplinite anumite condiții (denumite „agresare justificabilă”). Secțiunile 51§1 și 51§2 contează factorii pe care instanța trebuie să le ia în considerare atunci când stabilește dacă pedeapsa poate fi considerată un „ascult justificabil”, și anume: natura ceea ce a fost făcut, motivul și circumstanțele în care a avut loc, durata și frecvența acesteia; orice efect (fizic sau mental) pe care l-a demonstrat asupra copilului; vârsta copilului; caracteristicile personale ale copilului (inclusiv sexul și starea de sănătate) în acest moment; și alte factori pe care îl consideră adecvate în circumstanțele cazului. Criteriile respective - de exemplu natura ceea ce s-a făcut, circumstanțele în care s-a întâmplat, orice efect (fizic sau mental) - reflectă criteriile pe care Curtea Europeană le-a stabilit în jurisprudența sa de a evalua dacă maltraturile intră în domeniul de aplicare al articolului 3. Legea este diferită de cea din Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord datorită faptului că Scoția are propriul sistem juridic. Cu toate acestea, dispoziția din Legea Scoțiană reflectă aceeași abordare și are aceeași structură ca în celelalte părți ale Regatului Unit. O prezentare detaliată a modificărilor legislative adoptate ca răspuns la hotărârea, precum și alte informații furnizate de autoritățile Regatului Unit și un rezumat al diferitelor comunicații prezentate Comitetului de miniștri de către ONG-urile și comisarii naționali pentru drepturile copiilor pot fi găsite în documentul informativ CM/Inf/DH(2008)34. 2) Măsuri de sensibilizare Regatul Unit a luat, de asemenea, măsuri de sensibilizare semnificative pentru a clarifica legea pentru nelegislatorii, părinții și profesioniștii în îngrijirea copiilor, având în vedere statutul vulnerabil al celor care pot fi afectați de legislație. Aceste măsuri sunt rezumate în documentul informativ CM/Inf/DH(2008)34 (§20-21, §48, §56-57). De asemenea, au fost alocate resurse suplimentare în Regatul Unit pentru sprijinirea maternității, astfel cum se prevede în memorandum (§70); sensibilizarea și finanțarea vor continua la nivel național. Autoritățile din Marea Britanie au subliniat că, în cazul în care Curții Europene să țină seama de nivelul minim de gravitate care urmează să fie luat în considerare în ceea ce privește tratamentul copiilor în viitor, instanțele interne din Marea Britanie vor fi obligate să țină seama de acest lucru în temeiul Actului privind drepturile omului din 1998. III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că măsurile adoptate vor preveni încălcări similare și că Regatul Unit a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 16 septembrie la a 1065-a ședință a Deputaților Miniștrilor

Final Resolution CM/ResDH(2009)75

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

A against United Kingdom

(Application No. 25599/94, judgment of 23.09.1998, Interim Resolution ResDH(2004)39)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it had become final;

Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns the inadequate protection of a child against treatment or punishment contrary to Article 3 (violation of article 3) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee's Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that the respondent state paid the applicant the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures, preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Final Resolution CM/ResDH(2009)75

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

A against United Kingdom

Introductory case summary

The case concerns the failure of the state to protect the applicant, at the time a nine year old child, from ill

‑

treatment by his step-father, who was acquitted of criminal charges brought against him after he raised the defence of reasonable chastisement (violation of Article 3). The European Court considered that the law in force did not provide adequate protection to the applicant against punishment or treatment contrary to Article

3, and that children and other vulnerable individuals are entitled to state protection, in the form of effective deterrence against such serious breaches of personal integrity. Applying its standard test under Article 3 to the facts of the case, it found that “treatment of this kind reaches the level of severity prohibited by Article 3”. The European Court did not consider the question of whether all physical punishment of children is contrary to Article 3.

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

-

GBP 10,000

GBP 20,000

GBP 30,000

Paid on 26/10/1998

b) Individual measures

The European Court awarded the applicant just satisfaction in respect of non-pecuniary damage. No further measures are required as the applicant reached the age of majority in 2002.

II.

General measures

1)

Legislative change:

the United Kingdom chose to implement the judgment by amending the relevant legislation in all its jurisdictions.

a) England and Wales

: Through section 58 of the Children Act 2004, the defence of “reasonable chastisement” has been removed and replaced with one of “reasonable punishment”. This defence has been limited to cases charged as “common assault”,

i.e.

cases where the injury suffered is transient or trifling. The defence may no longer be invoked in cases where the physical punishment amounts to assault occasioning actual bodily harm to children, cruelty or more serious assault offences.

Where there is an aggravating factor, the charge should not be “common assault” but “actual bodily harm”. An assault on a child by an adult is a serious aggravating factor. Therefore, where an adult assaults a child in such a way as to amount to a breach of Article 3, the reasonable punishment defence is not available.

The United Kingdom authorities indicated that on 22.04.09, in circumstances comparable to this case, a father was convicted at Cardiff Crown Court of child cruelty and later sentenced. The defence of reasonable punishment was not available to him.

b) Northern Ireland

: Legislative provisions mirroring those of England and Wales were introduced in Northern Ireland by the Law Reform (Miscellaneous Provisions) (Northern Ireland) Order 2006, which came into force in September 2006.

Proceedings were brought by the Northern Ireland Commissioner for Children and Young People challenging the compatibility of the new legislative provisions with the Convention. On 20.12.07 the High Court in Northern Ireland ruled that the Commissioner was not a “victim”. The High Court did however, go on to consider the substantive points raised by the Commissioner and rejected all of those points. The Commissioner appealed to the Northern Ireland Court of Appeal. In its judgment of 20.02.2009, the Court of Appeal dismissed the claim on the ground that the Commissioner was not a “victim” and therefore had no standing to bring the proceedings. The Court of Appeal did not consider any of the substantive arguments put forward by the Commissioner. In a press release dated 21.04.09, the Commissioner stated that she will not pursue further legal action.

c) Scotland

: The Criminal Justice (Scotland) Act 2003, Section 51 provides for a defence to a charge of assault against a child where certain conditions are satisfied (referred to as “justifiable assault”).

Section 51§1 and 51§2 list the factors which the court must take into consideration when determining whether the punishment can be considered a “justifiable assault”, namely: the nature of what was done, the reason for it and the circumstances in which it took place; its duration and frequency; any effect (whether physical or mental) which it has been shown to have had on the child; the child's age; the child's personal characteristics (including sex and state of health) at the time; and such other factors as it considers appropriate in the circumstances of the case. Those criteria - for example the nature of what was done, the circumstances in which it took place, any effect (whether physical or mental) - reflect the criteria that the European Court has set out in its case-law to assess whether ill-treatment falls within the scope of Article 3.

The law is different from that in England, Wales and Northern Ireland due to the fact that Scotland has its own legal system. However, the provision in Scots law reflects the same approach and has the same structure as that in the other parts of the United Kingdom. It has a similar effect in practice.

A detailed presentation of the legislative changes adopted in response to the judgment as well as other information provided by the United Kingdom authorities and a summary of various communications submitted to the Committee of Ministers by NGOs and the national commissioners for children's rights may be found in Information Document CM/Inf/DH(2008)34.

2) Awareness raising measures

: The United Kingdom has also taken significant awareness raising measures to clarify the law for non-lawyers, parents and childcare professionals, given the vulnerable status of those potentially affected by the legislation. These measures are summarised in Information Document CM/Inf/DH(2008)34 (§20-21, §48, §56-57). Additional resources have also been allocated in the United Kingdom for parenting support, as set out in the memorandum (§70); awareness-raising and funding will continue at the national level.

The UK authorities have pointed out that should the European Court take a different view of the minimum level of gravity to be taken into account with regard to treatment of children in future, the United Kingdom domestic courts will be obliged to take this into account under the Human Rights Act 1998.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that the measures adopted will prevent similar violations and that the United Kingdom has thus complied with its obligations under Article

46, paragraph 1 of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 16 September at the 1065th meeting of the Ministers’ Deputies