AFFAIRE CURLEY CONTRE LE ROYAUME-UNI

Rezoluția CM/ResDH(2011)37 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Curley împotriva Regatului Unit (Recherche n 32340/96, Hotărârea din 28 martie 2000, definitivă la 28 iunie 2000) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în această cauză privesc controlul inadecvat al legalității menținerii reclamantului în detenție la expirarea pedepsei sale obligatorii [încălcarea art. 5 alin. (4) ] și absența dreptului executoriu la despăgubire în temeiul acestei încălcări [încălcare a art. 5 alin. (5) ] (a se vedea detaliile în lit. (a) ]; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție. În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE în .A se vedea anexa. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011)37 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Curley împotriva Regatului Unit Rezumatul introductiv al cauzei În cazul în care nu există un control judiciar în termen scurt al legalității menținerii în detenție a reclamantului, la expirarea perioadei de pedeapsă obligatorie a pedepsei (tariff), nu se efectuează un control pe termen scurt (încălcarea articolului) 5 alineatul (4). În 1979, reclamantul, la vârsta de 17 ani, a fost găsit vinovat de crimă și condamnat la închisoare pe viață pe o perioadă pe care o va dori Majestatea Sa. Pedeapsa pedeapsa care corespunde pedepsei care trebuie impusă înainte ca un deținut să aibă dreptul la eliberare condiționată a fost stabilită la opt ani și a expirat în 1987. ;Cu toate acestea, reclamantul nu a putut obține extinderea sa de la secretarul de stat înainte de mai 1997. La cauza se referă, de asemenea, la lipsa dreptului executoriu la despăgubire în temeiul încălcării articolului 5 alineatul (4) [încălcarea articolului 5 alineatul (5) ]. Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii ale satisfacției echitabile Daune materiale Daune morale Cheltuieli și cheltuieli de judecată Total 500 GBP 664,40 GBP minus 4 100 FF (ca urmare a ajutorului financiar primit de la Consiliul Europei) (conversie la rata aplicabilă la data pronunțării hotărârii) 164,40 GBP minus 4 100 FF Platit la 20/06/2000 b) Măsuri individuale Reclamantul a fost eliberat în mai 1997. Prin urmare, nicio altă măsură individuală nu a fost considerată necesară de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale În ceea ce privește lipsa unui control adecvat al legalității menținerii în detenție a reclamantului la expirarea perioadei de pedeapsă a pedepsei sale, au fost prevăzute măsuri în Legea din 1997 privind pedepsele în materie penală (Crime (Sentences) Act 1997) , în special la art. 28.5 care prevede că, în cazul în care partea relevantă a unei pedepse este condamnată și Comitetul pentru eliberare condiționată recomandă extinderea, secretarul de   are datoria de a-l recunoaște pe reclamant în beneficiul eliberării condiționate (a se vedea Rezoluțiile DH(98)149 și DH(98)150 în cauzele Hussain și Singh). În ceea ce privește încălcarea articolului 5 alin. (5), Regatul Unit confirmă că reclamantul ar putea acum să solicite despăgubiri în conformitate cu mecanismele prevăzute de Legea din 1998 privind drepturile omului (Human Rights Act 1998) Hotărârea a fost publicată în European Human Rights Reports, (ii) 31 EHRR 401. III. Concluziile statului pârât Guvernul consideră că măsurile luate au remediat pe deplin consecințele pentru reclamant ale încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Regatul Unit și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 10 martie 2011 în cadrul celei de-a 1108-a ședințe a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2011)37

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Curley contre Royaume-Uni

(Requête n

o

32340/96, arrêt du 28 mars 2000, définitif le 28 juin 2000)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif

;

Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans cette affaire concernent le contrôle inadéquat de la légalité du maintien du requérant en détention à l’expiration de sa peine obligatoire (violation de l’article 5, paragraphe 4) et l’absence de droit exécutoire à réparation au titre de cette violation (violation de l’article 5, paragraphe 5) (voir détails dans l’Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46, paragraphe

1, de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)37

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire

Curley contre Royaume-Uni

Résumé introductif de l’affaire

L’affaire concerne l’absence de contrôle judiciaire à bref délai de la légalité du maintien en détention du requérant, à l’expiration de la période punitive obligatoire de la peine

(tariff),

n’a pas fait l’objet d’un contrôle à bref délai (violation de l’article

5, paragraphe 4). En 1979, le requérant, alors âgé de 17 ans, a été reconnu coupable de meurtre et condamné à une peine d’emprisonnement «

pour la durée qu’il plaira à sa Majesté

». La peine punitive qui correspond à la peine devant obligatoirement être purgée avant qu’un détenu puisse avoir droit à une libération conditionnelle, a été fixée à huit ans et a expiré en 1987

; le requérant n’a toutefois pu obtenir son élargissement du secrétaire d’Etat avant mai 1997. L’affaire concerne en outre l’absence de droit exécutoire à réparation au titre de la violation de l’article 5, paragraphe 4 (violation de l’article 5, paragraphe 5).

I.

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a)

Détails de la satisfaction équitable

Dommage matériel

Dommage moral

Frais & dépens

Total

1

500 GBP

3

664,40 GBP moins 4

100 FF (en raison de l’aide financière reçue du Conseil de l’Europe) (conversion au taux applicable à la date du prononcé de l’arrêt)

5

164,40

GBP moins 4

100 FF

Payé le 20/06/2000

b) Mesures individuelles

Le requérant a été libéré en mai 1997. En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres.

II.

Mesures générales

En ce qui concerne l’absence de contrôle adéquat de la légalité du maintien en détention du requérant à l’expiration de la période punitive de sa peine, des mesures ont été prévues dans la loi de 1997 sur les peines en matière criminelle

(Crime (Sentences) Act 1997)

, en particulier à l’article

28.5 qui dispose que si la partie pertinente d’une peine est purgée et que le Comité des libérations conditionnelles recommande l’élargissement, le secrétaire d’Etat a le devoir d’admettre le requérant au bénéfice de la libération conditionnelle (voir les Résolutions DH(98)149 et DH(98)150 respectivement dans les affaires Hussain et Singh). En ce qui concerne la violation de l’article

5, paragraphe

5, le Royaume-Uni confirme que le requérant pourrait maintenant demander réparation selon les mécanismes prévus par la loi de 1998 sur les droits de l’homme

(Human Rights Act 1998)

.

L’arrêt a été publié dans les

European Human Rights Reports,

(2000) 31 EHRR 401.

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante des violations de la Convention constatées par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir des violations semblables et que le Royaume-Uni a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 10 mars 2011 lors de la 1108e réunion des Délégués des Ministres