Copland împotriva Regatului Unit

Rezoluția CM/ResDH(2010)79 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului împotriva Regatului Unit (Recherche n 62617/00, Hotărârea din 3 aprilie 2007, definitivă la 3 iulie 2007) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare "Convenția") și Curtea Văzută la hotărâre transmisă Comitetului odată definitivă Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la supravegherea comunicațiilor telefonice ale recurentei, a corespondenței sale electronice și a căutării sale pe internet de către un organism public, fără știrea sa, în timpul activității sale și în lipsa unei legi interne care să reglementeze modalitățile acestei supravegheri (încălcarea art. 8) (a se vedea detaliile din anexă) ; După ce a invitat guvernul din statul membru în cauză să ia măsurile luate în urma hotărârii Curții,

având în vedere obligația Regatului Unit de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea Anexa) și având în vedere decizia luată la cea de-a 1020-a reuniune a delegaților miniștrilor (4 martie 2008),

pe care l-a îndeplinit în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE d . . . Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010)79 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Copland împotriva Regatului Unit Rezumatul introductiv al cauzei În ceea ce privește dreptul la respectarea vieții private și a corespondenței recurentei din cauza supravegherii, fără știrea acesteia, a comunicărilor telefonice, a e-mailurilor și a căutărilor sale pe internet înainte de sfârșitul anului 1999, supravegherea efectuată de către responsabilul colegiului (un organism public) la care a lucrat recurenta.

Curtea Europeană a considerat că această ingerință nu era prevăzută de lege în ceea ce privește lipsa legislației interne, în momentul faptelor, care reglementează supravegherea comunicațiilor telefonice, e-mailuri și căutări pe internet (încălcarea articolului 8). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale (b) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat recurentei o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul moral suferit. În consecință, s-a considerat necesară nici o altă măsură individuală. II. Măsuri generale Au fost adoptate măsuri legislative înainte de pronunțarea hotărârii (§20). O lege, Regulamentul privind investigările Power Act 2000 (s) se aplică în special în cazul în care este vorba de comunicații.

O reglementare privind la mai multe comunicări în cadrul muncii (Telecomunicații (Lawful Business Practice) (Interception of Communications) Regulations 2000 (SI No. 2699) ) a fost adoptată în temeiul acestei legi și a intrat în vigoare la 24/2000 și prevede condițiile în care un angajator poate înregistra sau monitoriza comunicațiile angajaților săi (cum ar fi prin e-mailuri sau prin telefon), în absența unui consimțământ din partea unui angajat sau a unor terțe părți implicate în acest tip de comunicare. Angajatorii au obligația de a lua măsuri rezonabile pentru a-și informa angajații că comunicările lor ar putea face obiectul unei comunicări (§20). În plus față de adoptarea acestei reglementări, orientările au fost puse în aplicare cu privire la supravegherea utilizării mijloacelor tehnologice de către angajați.

necesitatea de a informa personalul cu privire la posibilitatea de interceptare a comunicărilor lor, fără a se da seama, în conformitate cu reglementările; necesitatea de a obține consimțământul destinatarului și al expeditorului pentru orice interceptare care iese din domeniul de aplicare al reglementării; un astfel de consimțământ poate fi obținut prin introducerea unei clauze în contractele de muncă sau prin mesaje înregistrate care, înainte de orice comunicare anterioară, pot face obiectul supravegherii și al înregistrării, cu excepția cazului în care părțile terțe și-au exprimat opoziția. [2007] All ER (D) 32 (April) European Court of Human Rights [2007] ECHR 253 și The Times Law Reports (TLR), 24/04/2007.

O scrisoare prin care s-a solicitat atenția asupra acestei hotărâri a fost adresată tuturor instituțiilor de învăământ Guvernul consideră că măsurile luate au remediat în totalitate consecințele încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Regatul Unit și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 3 iunie 2010 în cea de-a 1086-a ședință a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2010)79 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme Copland contre Royaume-Uni (Requête n o 62617/00, arrêt du 3 avril 2007, définitif le 3 juillet 2007) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l’Homme (ci ‑ après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne la surveillance des communications téléphoniques de la requérante, de ses courriers électroniques et de ses recherches sur internet par un organisme public, à son insu, pendant son travail et en l’absence de loi interne régissant les modalités de cette surveillance (violation de l’article 8) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises suite à l’arrêt de la Cour, eu égard à l’obligation qu’a le Royaume-Uni de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe) et vu la décision prise lors de la 1020e réunion des Délégués des Ministres (4 mars 2008), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)79 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Copland contre Royaume-Uni Résumé introductif de l’affaire L’affaire concerne l’atteinte au droit au respect de la vie privée et de la correspondance de la requérante en raison de la surveillance, à son insu, de ses communications téléphoniques, de ses courriers électroniques et de ses recherches sur Internet avant la fin de l’année 1999, surveillance ordonnée par le responsable du collège (un organisme public) où la requérante travaillait.

La Cour européenne a estimé que cette ingérence n’était pas prévue par la loi eu égard à l’absence de législation interne, au moment des faits, régissant la surveillance des communications téléphoniques, courriers électroniques et recherches sur Internet (violation de l’article 8). I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total -- 3 000 EUR 6 000 EUR 9 000 EUR Payé dans le délai imparti b) Mesures individuelles La Cour européenne a octroyé à la requérante une satisfaction équitable au titre du préjudice moral subi. En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire.

II. Mesures générales Des mesures législatives ont été adoptées avant le prononcé de l’arrêt (§20). Une loi, la Regulation of Investigation Power Act 2000 s’applique notamment à l’interception de communications. Une réglementation sur l’interception des communications dans le cadre du travail ( Telecommunications (Lawful Business Practice) (Interception of Communications) Regulations 2000 (SI No. 2699 )) a été adoptée en vertu de cette loi et est entrée en vigueur le 24/10/2000. Elle prévoit les conditions dans lesquelles un employeur peut enregistrer ou surveiller les communications de ses employés (tels que par le biais de courriers électroniques ou du téléphone), en l’absence de tout consentement de l’employé ou de tiers impliqué dans ce type de communication.

Les employeurs ont l’obligation de prendre des mesures raisonnables pour informer leurs employés que leurs communications pourraient faire l’objet d’interception (§20). En plus de l’adoption de cette réglementation, les lignes directrices ont été mises en place sur la surveillance de l’usage de moyens technologiques par les employés.

Elles prévoient les éléments suivants : - la nécessité d’informer le personnel de la possibilité d’intercepter leurs communications, à leur insu, en vertu de la réglementation ; - la nécessité d’obtenir le consentement du destinataire et de l’expéditeur pour toute interception sortant du champ d’application de la réglementation ; - un tel consentement peut être obtenu par le biais de l’insertion d’une clause dans les contrats d’embauches ou par des messages enregistrés rappelant, préalablement à toute communication passée, que les appels peuvent faire l’objet de surveillance et d’enregistrement à moins que des tiers aient manifesté leur opposition. L’arrêt de la Cour européenne a été publié dans The All England Law Reports [2007] All ER (D) 32 (April) ; European Court of Human Rights [2007] ECHR 253 et The Times Law Reports (TLR), 24/04/2007.

Une lettre appelant l’attention sur cet arrêt a été adressée à toutes les Institutions d’Enseignement Supérieur d’Angleterre et du Pays de Galles. III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir des violations semblables et que le Royaume-Uni a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 3 juin 2010 lors de la 1086e réunion des Délégués des Ministres