M.G. împotriva Regatului Unit

Rezoluția CM/ResDH(2010)137 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului M.G.

împotriva Regatului Unit (solicitarea nr. 39393/98, Hotărârea din 24 septembrie 2002, definitivă la 24 decembrie 2002) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză privește nerespectarea de către autoritățile locale a obligației lor pozitive de a proteja viața privată și de familie a reclamantului, în măsura în care acestea nu i-au dat acces deplin, între aprilie 1995 și martie 2000, la dosarele serviciilor sociale care îl privesc, referitoare la perioadele copilăriei sale în cursul cărora a fost încredințat autorității locale (violarea articolului 8) (a se vedea detaliile din mai jos) … După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție.

În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa) și având în vedere decizia luată în cadrul celei de-a 854-a reuniuni a Delegaților Miniștrilor (20 octombrie 2003), pe care și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE de la . Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010)137 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza M.G.

împotriva Regatului Unit Rezumat introductiv al cauzei În cazul de față se referă la nerespectarea de către autoritățile locale a obligației lor pozitive de a proteja viața privată și de familie a reclamantului, în măsura în care acestea nu i-au acordat pe deplin acces, în perioada aprilie 1995-martie 2000, la dosarele serviciilor sociale care îl privesc, referitoare la perioadele copilăriei sale în cursul cărora a fost încredințat autorității locale. Legislația care reglementează dreptul de acces la datele cu caracter personal (a se vedea mai jos, sub 000 EUR plătit la 13/03/2003 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a luat notă de faptul că începând cu 1 martie 2000 (data intrării în vigoare a Legii privind protecția datelor din 1998) ), reclamantul avea posibilitatea de a sesiza o autoritate independentă pentru a contesta nedivulgarea anumitor dosare, motivată de obligația de confidențialitate față de terți (a se vedea §22 și Õ31 din hotărâre).

Cu toate acestea, Curtea Europeană a recunoscut că reclamantul ar fi putut să simtă o anumită durere emoțională și de anxietate din cauza restricțiilor impuse accesului său la dosarele în cauză în 1995, precum și din cauza absenței unui drept legal de acces la aceste dosare, a unei indicații precise cu privire la motivele pentru care ar fi putut solicita accesul la acestea sau împotriva refuzului de a-i acorda un astfel de acces. Prin urmare, Curtea Europeană a acordat reclamantului, în mod echitabil, o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul moral. II. Măsuri generale Măsurile adoptate pentru garantarea accesului la datele cu caracter personal sunt detaliate în Rezoluția ResDH(2000)106 adoptată în cauza Gaskin împotriva Regatului Unit (solicitarea n 10454/83, Hotărârea din 7/07/1989), al cărei caz se apropie (a se vedea, de asemenea, §§18-22 din hotărârea M.G.).

În special, Legea privind protecția datelor din 1998 intrată în vigoare la 1 martie 2000, a abrogat dispozițiile care nu reglementează accesul la datele personale compilate înainte de 1 aprilie 1989. Noua lege a stabilit că orice persoană are dreptul legal de a avea acces la dosarul său personal (dosarul pe suport de hârtie sau electronic), indiferent de data înregistrării informațiilor, inclusiv în ceea ce privește plasarea sa în sarcina autorităților. În plus, legea a prevăzut un drept de recurs în fața instanțelor interne sau a comisarului pentru protecția datelor în cazul refuzului de acces, inclusiv atunci când o parte terță interesată sau la originea informațiilor nu sunt de acord cu divulgarea.

III. Concluziile statului pârât Guvernul consideră că măsurile luate au remediat în totalitate consecințele încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni alte încălcări similare și, prin urmare, Regatul Unit și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 15 septembrie în cadrul celei de-a 1092-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2010)137 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme M.G.

contre le Royaume-Uni (Requête n o 39393/98, arrêt du 24 septembre 2002, définitif le 24 décembre 2002) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne le manquement des autorités locales à leur obligation positive de protéger la vie privée et familiale du requérant dans la mesure où elles ne lui ont pas donné plein accès, entre avril 1995 et mars 2000, aux dossiers des services sociaux le concernant, se rapportant aux périodes de son enfance durant lesquelles il avait été confié à l’autorité locales (violation de l’article 8) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46 paragraphe 1 de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe) et vu la décision prise lors de la 854e réunion des Délégués des Ministres (20 octobre 2003), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)137 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire M.G. contre le Royaume-Uni Résumé introductif de l’affaire L’affaire concerne le manquement des autorités locales à leur obligation positive de protéger la vie privée et familiale du requérant dans la mesure où elles ne lui ont pas donné plein accès, entre avril 1995 et mars 2000, aux dossiers des services sociaux le concernant, se rapportant aux périodes de son enfance durant lesquelles il avait été confié à l’autorité locale.

La législation régissant le droit d’accès aux données personnelles (voir ci-dessous, sous « mesures générales ») ne s’appliquait pas rétroactivement aux dossiers établis avant son entrée en vigueur en 1989 (violation de l’article 8). I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total - 4 000 EUR - 4 000 EUR Payé le 13/03/2003 b) Mesures individuelles La Cour européenne a noté qu’à partir du 1er mars 2000 (date d’entrée en vigueur de la loi de 1998 sur la protection des données ), le requérant avait la possibilité, dont il n’a pas usé, de saisir une autorité indépendante pour contester la non-divulgation de certains dossiers, motivée par le devoir de confidentialité vis-à-vis de tiers (voir §22 et §31 de l’arrêt).

La Cour européenne a néanmoins reconnu que le requérant avait pu ressentir une certaine détresse affective et de l’angoisse du fait des restrictions imposées à son accès aux dossiers en question en 1995 ainsi qu’en raison de l’absence d’un droit légal d’accès à ces dossiers, d’une indication précise quant aux motifs pour lesquels il pouvait demander l’accès ou contester le refus de lui donner un tel accès. La Cour européenne a par conséquent octroyé au requérant, en équité, une satisfaction équitable au titre du dommage moral. II. Mesures générales Les mesures adoptées pour garantir l’accès aux données personnelles sont détaillées dans la Résolution ResDH(2000)106 adoptée dans l’affaire Gaskin contre le Royaume-Uni (requête n o 10454/83, arrêt du 7/07/1989), dont cette affaire se rapproche (voir aussi §§18-22 de l’arrêt M.G.).

En particulier, la loi sur la protection des données de 1998 entrée en vigueur le 1er mars 2000, a abrogé les dispositions qui ne permettaient pas d’accéder aux données personnelles compilées avant le 1er avril 1989. La nouvelle loi a établi que tout individu a un droit légal d’accès à son dossier personnel (dossier papier ou électronique), indépendamment de la date d’enregistrement des informations, y compris en ce qui concerne son placement à la charge des autorités. En outre, la loi a prévu un droit de recours devant les juridictions internes ou le Commissaire à la protection des données en cas de refus d’accès, y compris lorsqu’une tierce partie concernée ou à l’origine de l’information ne consent pas à la divulgation.

III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir d’autres violations semblables et que le Royaume-Uni a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 15 septembre lors de la 1092e réunion des Délégués des Ministres.