Liberty și alții împotriva Regatului Unit

Rezoluția CM/ResDH(2011)83 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Liberty și alții împotriva Regatului Unit (Recherche n 58243/00, Hotărârea din 1 iulie 2008, definitivă la 1 octombrie 2008) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatate de Curte în această cauză privește dreptul la respectarea vieții private din cauza caracterului imprevizibil al legislației în vigoare care conferă autorităților o largă putere discreționară, între 1990 și 1997, pentru a monitoriza anumite comunicații electronice (încălcarea articolului 8) (a se vedea detaliile în lai) După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție.

În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât le-a acordat părților reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârea (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Convenție.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011)83 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Liberty și altele împotriva Regatului Unit Rezumat introductiv al cauzei În ceea ce privește dreptul la respectarea vieții private al reclamanților, în special în ceea ce privește corespondența acestora, din cauza caracterului imprevizibil al legislației în vigoare care conferă autorităților o largă putere discreționară, între 1990 și 1997, pentru a monitoriza anumite comunicații electronice (încălcarea articolului 8). Reclamanții sunt organizații neguvernamentale care lucrează în domeniul drepturilor omului și care sunt stabilite în Irlanda și Regatul Unit, Curtea a considerat că, în conformitate cu Legea din 1985 privind comunicarea (ICA), autoritățile naționale (Ministerul Apărării) aveau practic toată libertatea de a decide ce comunicații trebuie interceptate.

6 din lege, în cazul în care ministrul a decretat comunicarea externă, el trebuie să ia măsuri pentru a se asigura că comunicările interceptate sunt dezvăluite și reproduse numai în scopul a ceea ce este necesar. Cu toate acestea, detaliile acestor măsuri nu au fost niciodată puse la dispoziția publicului larg. În aceste împrejurări, Curtea a considerat că dreptul intern nu este suficient de clar cu privire la domeniul de aplicare sau la condițiile de punere în aplicare a puterii discreționare foarte largi de care dispune statul pentru a intercepta comunicările. Prin urmare, această interferență nu este conformă cu legea.

Plata satisfacției echitabile și a măsurilor individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Costuri și cheltuieli Total 500 GBP 7 500 GBP Plata la 12/02/2009 b) Măsuri individuale Orice corespondență interceptată între 1990-1997 este supusă în prezent noului regim legislativ, Regulation of Investigatory Powers Act 2000 (RIPA) și Codul de practică în materie de comunicare (Interception of Communications Code) , promulgat în temeiul RIPA. Prin urmare, nu a fost considerată necesară nicio altă măsură individuală de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale Legea din 1985 privind comunicarea a fost înlocuită de Regulation of Investigatory Powers Act din 2000. RIPA prevede un nou regim pentru comunicarea în limba engleză.

De la cauza Kennedy împotriva Regatului Unit (solicitarea nr. 26839/05), Curtea Europeană a considerat că … Curtea a considerat că noua lege națională privind comunicarea internă combinată cu clarificările aduse prin publicarea codului [de procedură] referitor la [le Ö Õ Õ Õ Õ ð ï ï , indică în mod suficient de clar procedurile de autorizare și de tratare a mandatelor de Õ ï , precum și prelucrarea, comunicarea și distrugerea materialului de Õ Ö Ö Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ ï ï ï ï ï Ö ï ï ï ï ï ï ï Ö ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï Ö ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï Ö ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï Ö ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï Ö ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï În plus, Curtea nu a constatat că există o lipsă semnificativă în ceea ce privește aplicarea și funcționarea regimului de supraveghere (§169).

La pronunțarea hotărârii Curții Europene a fost difuzată autorităților competente prin scrisoarea circulară din 24 iunie 2009.L a fost publicat în All England Law Reports ([2008] All ER (D) 09 Jul) și The Times Law Reports (11/07/2009). III. Concluzii ale statului pârât Guvernul consideră că măsurile luate în acest caz au remediat pe deplin consecințele încălcărilor constatate de Curtea Europeană în acest caz, că măsurile generale luate vor împiedica repetarea unor încălcări similare și, prin urmare, Regatul Unit și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 8 iunie 2011 în cadrul celei de-a 1115-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2011)83 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Liberty et autres contre le Royaume-Uni (Requête n o 58243/00, arrêt du 1er juillet 2008, définitif le 1er octobre 2008) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne le droit au respect de la vie privée en raison du caractère imprévisible de la législation en vigueur conférant aux autorités un large pouvoir discrétionnaire, entre 1990 et 1997, pour surveiller certaines communications électroniques (violation de l’article 8) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46 paragraphe 1 de la convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que,

dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé aux parties requérantes la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)83 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Liberty et autres contre le Royaume-Uni Résumé introductif de l’affaire L’affaire concerne la violation du droit au respect de la vie privée des requérants, en particulier s’agissant de leur correspondance, en raison du caractère imprévisible de la législation en vigueur conférant aux autorités un large pouvoir discrétionnaire, entre 1990 et 1997, pour surveiller certaines communications électroniques (violation de l’article 8). Les requérants sont des organisations non gouvernementales œuvrant dans le domaine des droits de l’homme et établies en Irlande et au Royaume-Uni, La Cour a estimé qu’en vertu de la loi de 1985 sur l’interception des communications (ICA), les autorités nationales (le Ministère de la Défense) avaient virtuellement toute latitude pour décider quelles communications devaient être interceptées.

En vertu de l’article 6 de la loi, lorsque le Ministre ordonne l’interception de communications externes, il doit prendre des mesures pour veiller à ce que les communications interceptées soient divulguées et reproduites uniquement aux fins de ce qui est nécessaire. Cependant, le détail de ces mesures n’a jamais été mis à la disposition du grand public. Dans ces circonstances, la Cour a considéré que le droit interne n’indiquait pas avec une clarté suffisante la portée ou les conditions de mise en œuvre du pouvoir discrétionnaire très large dont disposait l’Etat pour intercepter les communications. Cette ingérence n’était donc pas conforme à la loi.

I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total -- - 7 500 GBP 7 500 GBP Payé le 12/02/2009 b) Mesures individuelles Toute correspondance interceptée entre 1990-1997 est désormais soumise au nouveau régime législatif, le Regulation of Investigatory Powers Act 2000 (RIPA) et le Code de pratique en matière d’interception des communications (Interception of Communications Code) , promulgué en application du RIPA. Par conséquent aucune autre mesure individuelle n’a été estimée nécessaire par le Comité des Ministres. II. Mesures générales La loi de 1985 sur l’interception des communications a été remplacée par la Regulation of Investigatory Powers Act de 2000. Le RIPA prévoit un nouveau régime pour l’interception des communications.

Depuis l’affaire Kennedy contre le Royaume-Uni (requête n o 26839/05), la Cour européenne a considéré que l’interception de communications prévue par le RIPA respecte l’article 8 de la Convention (§170). La Cour a considéré que la nouvelle loi nationale sur l’interception de communications internes combinée avec les clarifications apportées par la publication du code [de procédure] concernant [l’interception des communications] indiquent suffisamment clairement les procédures d’autorisation et de traitement des mandats d’interception ainsi que le traitement, la communication et la destruction du matériel d’interception rassemblé. De plus, la Cour n’a pas constaté d’apparence d’insuffisance significative dans l’application et le fonctionnement du régime de surveillance (§169).

L’arrêt de la Cour européenne a été diffusé aux autorités compétentes par lettre circulaire du 24 juin 2009. L’arrêt a été publié dans All England Law Reports ([2008] All ER (D) 09 Jul) et the Times Law Reports (11/07/2009). III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises dans cette affaire ont pleinement remédié aux conséquences, pour les requérants, des violations constatées par la Cour européenne dans cette affaire, que les mesures générales prises empêcheront la répétition de violations semblables et que, par conséquent, le Royaume-Uni a rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 8 juin 2011 lors de la 1115e réunion des Délégués des Ministres.