ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului penal de față, constată că:

Prin sentința penală nr. 56/PI din 25 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Oradea a reținut în favoarea inculpatei A.A.C.M. dispozițiile art. 5 C. pen. și, în consecință a recalificat fapta reținută în sarcina inculpatei A.A.C.M., din infracțiunea de trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen. anterior cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 291 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., text în baza căruia a condamnat-o pe aceasta la o pedeapsă de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe o durata de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. cu titlu de pedeapsa accesorie.

În baza art. 86

1

C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate inculpatei pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit conform art. 86 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., pe durata termenului de încercare a obligat inculpata să se supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale aplicată inculpatei.

În baza art. 86

4

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a atras atenția inculpatei asupra prev. art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate, în cazul săvârșirii unei infracțiuni în termenul de încercare și executarea pedepsei în regim de detenție.

În baza art. 86

4

alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a atras atenția inculpatei asupra revocării suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate, în cazul neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere impuse în sarcina lor și executarea pedepsei în regim de detenție.

În baza art. 72 C. pen. a constatat că inculpata a fost reținută pentru 24 ore, începând cu data de 2 noiembrie 2013, ora 04,25.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpata la plata sumei de 1800 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.

S-a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, - D.N.A. Serviciul Teritorial Oradea a fost trimisă în judecată inculpata A.A.C.M. pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că în data de 1 noiembrie 2013, aceasta în calitate de avocat în cadrul Baroului Satu Mare, s-a prevalat de influența pe care o are sau a lăsat să se creadă că o avea asupra magistraților din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare, respectiv asupra procurorului de caz și a prim procurorului Parchetului și a pretins de la denunțătorii C.I. și N.I. suma de 1700 euro, din care a primit efectiv suma de 500 euro, pentru a-i determina pe aceștia să mențină soluția de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ și pentru ca această soluție să nu fie infirmată de prim procurorul Parchetului, iar procurorul de caz să nu dispună trimiterea în judecată a denunțătorilor în dosar penal nr. 4224/P/2011.

Rechizitoriul a fost înregistrat la Curtea de Apel Oradea la data de 28 noiembrie 2013, iar la data de 6 februarie 2014 ca urmare a intrării în vigoare la 1 februarie 2014 a noului C. proc. pen. s-a dispus trimiterea cauzei la judecătorul de cameră preliminară întrucât în cauză nu se începuse cercetarea judecătorească în cauză.

După efectuarea procedurii prevăzute de art. 342-348 C. proc. pen. s-a dispus prin încheierea nr. 5 din 18 martie 2014 de către judecătorul de cameră preliminară începerea judecăți cauzei privind pe inculpata A.A.C.M., constatându-se legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriu, administrarea probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

În fapt, s-a reținut că la data de 1 noiembrie 2013 denunțătorul C.I. a sesizat telefonic organul de cercetare penală din cadrul D.G.A. - Serviciul Teritorial Anticorupție Bihor cu privire la comiterea de către inculpata A.A.C.M., avocat în cadrul Baroului Satu Mare a infracțiunii de trafic de influență, sens în care s-a întocmit procesul verbal de consemnare a denunțului oral aflat la dosarul de urmărire penală.

Din cuprinsul acestuia rezultă că denunțătorul a relatat organului de urmărire penală că a fost cercetat de Parchetul Satu Mare pentru săvârșirea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat a României, iar avocata sa i-a cerut suma de 10000 euro pentru ca să nu fie trimis în judecată de Parchetul Satu Mare, aceeași sumă fiind pretinsă de către avocată și pentru prietenul său cercetat în același dosar penal pentru comiterea aceeași infracțiuni.

Cu toate că denunțătorul i-a spus că nu dispune de suma de bani solicitată, inculpata a insistat ca cei doi săi îi dea fiecare câte 5000 euro.

Ulterior denunțătorul a apelat organul de cercetare penală căruia i-a spus numele său, C.I. și al prietenului său, N.I., precum și numele avocatei care a pretins suma de 5000 euro, respectiv inculpata A.A.C.M., avocat în cadrul Baroului Satu Mare. A mai relatat denunțătorul că în data de 1 noiembrie 2013, la insistențele inculpatei va veni în țară împreună cu N.I., cei doi fiind plecați în Belgia, pentru a se întâlni cu inculpata în „primul PECO de la intrarea în Valea lui Mihai dinspre Satu Mare” pentru a-i da suma de 5000 euro.

În baza denunțului formulat s-a dispus în 1 noiembrie 2013 de către procuror autorizarea provizorie pe o perioadă de 48 de ore a înregistrării audio-video în mediu ambiental și de imagini a întâlnirilor numiților C.I., N.I. și A.A., ordonanță confirmată prin încheierea nr. 21/3 din 4 noiembrie 2013 a Curții de Apel Oradea.

La data de 1 noiembrie 2013 s-a procedat la prinderea în flagrant de către organul de urmărire penală din cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea a inculpatei A.A. în timp ce primea suma de 5000 euro de la denunțătorul C.I., de față fiind și investigatorul cu identitate autorizat în cauză.

Din cuprinsul procesului verbal de redare a discuției purtate în mediu ambiental la data de 01 noiembrie 2013 cu scopul prinderii în flagrant rezultă că inculpata a pretins de la cei doi denunțători suma de 17000 euro pentru a-i determina pe procurori să mențină soluția de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, respectiv pentru ca prim procurorul Parchetului să nu infirme soluția de netrimitere în judecată dispusă în Dosar nr. 4224/P/2011, aceasta prevalându-se de influența pe care o are asupra acestor magistrați.

Conținutul interceptărilor se coroborează cu declarațiile celor doi denunțători precum și cu declarațiile de recunoaștere date de inculpată atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată.

Astfel, în faza de urmărire penală inculpata a arătat că după ce a aflat că Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare a dispus față de denunțătorii C.I. și N.I. soluția de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative și-a amintit că denunțătorul C.I. a spus că este dispus să îi dea 10000 de euro pentru a obține „închiderea dosarului”, motiv pentru care s-a hotărât să îl contacteze pentru a-l întreba

dacă mai este valabilă oferta.

Întrucât nu a putut lua legătura telefonic cu acesta s-a deplasat la locuința mamei lui de la care a obținut noul număr de telefon, după care l-a sunat și l-a întrebat dacă mai este valabilă oferta.

Întrucât denunțătorul i-a dat un răspuns pozitiv inculpata a arătat că a purtat mai multe discuții telefonice cu acesta pentru a-l determina să vină cât mai repede în țară să îi dea banii înainte de a primi și el comunicarea soluției.

În seara zilei de 1 noiembrie 2014 a arătat inculpata că s-a întâlnit cu cei doi denunțători și încă o persoană, ocazie cu care le-a spus acestora că a reușit să obțină o soluție de scoatere de sub urmărire penală însă există posibilitatea să fie infirmată de prim procuror în termen de 20 de zile dacă nu plătesc suma de 17000 euro până în data de 7 noiembrie 2013.

Inculpata a recunoscut că banii de la denunțători au fost primiți pentru a-și exercita influența asupra procurorului de caz și a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare, pentru a-și menține soluția de netrimitere în judecată, în sensul ca aceasta să nu fie infirmată.

În ședința publică din 10 aprilie 2014, cu ocazia audierii sale inculpata a solicitat ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, declarând totodată că recunoaște în totalitatea fapta reținută în sarcina sa.

S-a constatat că inculpata a fost trimisă în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, la data de 1 februarie 2014 și ca urmare a intrării în vigoare a noului C. pen. a recalificat fapta în infracțiunea de trafic de influență prevăzută la art. 291 alin. (1) C. pen., care sancționează cu pedeapsa închisorii de la 2 ani la 7 ani și care constituie legea penală mai favorabilă (art. 257 C. pen. prevedea o pedeapsă cu închisoarea de la 2 la 10 ani).

Stabilind vinovăția inculpatei și încadrarea juridică a faptelor a procedat la individualizarea pedepsei având în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de legea penală, reținând gravitatea ridicată a faptei săvârșite, limitele de pedeapsă reduse cu o treime precum și circumstanțele personale ale inculpatei.

S-a apreciat că scopul reeducativ al pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatei prin plasarea acesteia în regim de supraveghere. Strict de natură a asigura atât prevenția specială, cât și prevenția generală, condamnarea constituind un avertisment serios pentru inculpată

chiar fără executarea pedepsei.

De asemenea, s-a apreciat că aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen. corespund pe deplin scopului și funcțiilor pedepsei, având în vedere constrângerile și restricțiile pe care le impun obligațiile prevăzute de art. 86

3

alin. (1) C. pen., asigurându-se pe deplin funcția de exemplaritate dată fiind celeritatea, fermitatea și promptitudinea aplicării pedepsei.

Totodată, stabilirea unui termen de încercare de 4 ani, obligativitatea respectării măsurilor de supraveghere pe întreg acest interval de timp și efectul pe care încălcarea unor astfel de măsuri ori săvârșirea altor infracțiuni în termenul de încercare le-ar produce (executarea în întregime a pedepsei) asigură pe deplin funcția de constrângere și de reeducare a pedepsei.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpata A.A.C.M. și a solicitat admiterea apelului și reducerea cuantumului pedepsei aplicate, aplicarea suspendării condiționate prev. de dispozițiile art. 81 C. pen. anterior și înlăturarea pedepsei complementare prev. de art. 66 lit. g) C. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând apelul - prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept constată ca acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

În esență, ca stare de fapt, Înalta Curte reține că inculpata A.A.C.M., în data de 1 noiembrie 2013, în calitate de avocat în cadrul Baroului Satu Mare s-a prevalat de influența pe care o are sau a lăsat să se creadă că o avea asupra magistraților din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare, respectiv asupra procurorului de caz și a prim procurorului Parchetului și a pretins de la denunțătorii C.I. și N.I. suma de 1700 euro, din care a primit efectiv suma de 500 euro, pentru a-i determina pe aceștia să mențină soluția de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter adrninistrativ și pentru ca această soluție să nu fie infirmată de prim procurorul Parchetului, iar procurorul de caz să nu dispună trimiterea în judecată a denunțătorilor în dosar penal nr. 4224/P/2011.

Vinovăția inculpatei este dovedită de probele aflate la dosarul cauzei, respectiv procesul verbal de consemnare a denunțului oral formulat de C.I., declarația denunțătorului C.I., declarația martorului N.I., procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, procesul verbal de redare a discuției purtate în mediu ambiental la data de 1 noiembrie 2013, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul verbal de consemnarea seriilor bancnotelor constituind suma totală de 5000 euro și de amplasare asupra denunțătorului a mijloacelor tehnice necesare înregistrării audio video, procesul verbal întocmit de investigatorul autorizat în cauză și declarația de recunoaștere a inculpatei A.A.C.M.

La data judecării cauzei la instanța de fond inculpata A.A.C.M. a arătat că dorește ca judecata să se facă în baza probelor administrate la urmărirea penală.

Astfel, instanța de fond a făcut aplicarea art. 5 C. pen., a reținut dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și în baza art. 291 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat inculpata la o pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Criticile invocate în motivele de apel nu sunt întemeiate.

Înalta Curte constată că instanța de fond a individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatei, având în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de legea penală, gravitatea ridicată a faptei săvârșite, limitele de pedeapsă reduse cu o treime și circumstanțele personale ale inculpatei.

Astfel, a fost avută în vedere calitatea de avocat a inculpatei la data comiterii faptei cât și faptul că nu are antecedente penale, faptul că și-a asumat responsabilitatea faptei comise și a conștientizat gravitatea acesteia încă din faza de urmărire penală.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a apreciat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatei prin aplicarea unei pedepse în regim de supraveghere, prin stabilirea unui termen de încercare de 4 ani, cu obligativitatea respectării măsurilor de supraveghere.

Pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatei este corect individualizată, având în vedere gradul de pericol social al faptei concretizată în împrejurările care formează conținutul constitutiv al infracțiunii, modalitatea săvârșirii activității infracționale cât și circumstanțele personale ale inculpatei.

Fiind stabilită o pedeapsă într-un cuantum orientat spre mimmul special prevăzut de lege, s-au avut în vedere într-o măsură suficientă atât datele care circumstanțiază persoana inculpatei (vârsta, fără antecedente penale, are familie și un copil minor în întreținere), cât și pericolul social concret al faptei, pus în evidență de împrejurările și modalitatea în care a acționat.

Referitor la critica apărării privind înlăturarea pedepsei complementare prev. de art. 66 lit. g) C. pen., Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a aplicat aceste dispoziții, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și calitatea în care inculpata a comis această infracțiune, respectiv aceea de avocat.

Având în vedere considerentele expuse anterior, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata A.A.C.M. și va menține ca legală și temeinică hotărârea pronunțată de instanța de fond.

Văzând și disp. art. 275 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A.A.C.M. împotriva sentinței penale nr. 56/PI din 10 aprilie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelanta inculpată la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 2 septembrie 2014.