ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelurilor de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 57/P.I. din 26 aprilie 2017 pronunța în dosarul nr. x/2015 Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori a dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (2) c.pr.penală a condamnat pe inculpatul A., la o pedeapsă de 3 ani 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev.de art. art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969 cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen. și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. din 1969.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului A. drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. din 1969, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 86

1

C. pen. din 1969, art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit conform art. 86

2

C. pen. din 1969.

În baza art. 86

3

alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 a obligat pe inculpatul A. ca pe durata termenului de încercare să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Satu - Mare, la datele ce vor fi fixate de acest serviciu, care va verifica respectarea de către inculpat a următoarelor măsuri de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1) lit. b)-d) C. pen. din 1969, pe care instanța le impune inculpatului:

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 404 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

și art. 86

5

C. pen. din 1969 privind revocarea și anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) c.pr.penală, a dispus deducerea perioadei reținerii și a arestului preventiv de la data de 08.09.2015 până la data de 07.10.2015.

În baza art. 118 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 20.000 euro în echivalent RON la cursul BNR din momentul plății.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) rap. la art. 249 alin. (1) și (4) c.pr.penală a menținut măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța Direcției Naționale Anticorupție -Serviciul Teritorial Oradea din data de 10.09.2015, dosar nr. x/2015 până la concurența sumei de 20.000 euro în echivalent RON.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul A. să plătească statului suma de 4.500 RON reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în faza de urmărire penală și în primă instanță.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 30.04.2015, numiții B. și C. au formulat câte un autodenunț la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, prin care au sesizat comiterea unor infracțiuni de corupție de către numitul A., avocat în cadrul Baroului Satu Mare.

Se reține că în anul 2012, în dosarul penal nr. x/2012 instrumentat de către procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, Biroul Teritorial Satu Mare, denunțătorii C. și B. împreună cu numitul D. au fost cercetați pentru comiterea infracțiunilor de dare de mită, în formă continuată și contrabandă, în formă continuată.

La data de 26.06.2012, împreună cu numitul D., denunțătorii C. și B. s-au prezentat la sediul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, Biroul Teritorial Satu Mare, în vederea aducerii la cunoștință a învinuirilor și pentru audierea acestora, cei doi denunțători fiind asistați de avocatul A., în calitate de apărător ales. După aducerea la cunoștință a învinuirilor și după audierea învinuiților, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, Biroul Teritorial Satu Mare au dispus reținerea numiților C., B. și D., pentru o perioadă de 24 de ore.

La data de 27.06.2012, Tribunalul Satu Mare a dispus arestarea preventivă a numiților C., B. și D. pentru o perioadă de 29 de zile, ulterior la data de 12.07.2012, denunțătorii B. și C. și numitul D. au fost aduși la sediul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, Biroul Teritorial Satu Mare, în vederea aducerii la cunoștința acestora a extinderii cercetărilor penale și a începerii urmăririi penale, cu privire la alte fapte.

Atât pe parcursul acestei activități procedurale, cât și ulterior, denunțătorii C. și B. au fost asistați de către apărătorul ales - avocat A. din cadrul Baroului Satu Mare.

Prin sentința penală nr. 158/10.09.2012, Tribunalul Satu Mare i-a condamnat pe denunțătorii C. și B. la câte o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare, menținând totodată starea de arest preventiv a acestora.

Prin decizia penală nr. 123/A/01.11.2012, Curtea de Apel Oradea a admis apelurile declarate de numiții C. și B., a stabilit pentru fiecare inculpat o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, a dispus suspendarea sub supravegherea pedepselor aplicate inculpaților și a dispus punerea de îndată în libertate a acestora.

După punerea în libertate a denunțătorilor de către magistrații Curții de Apel Oradea, denunțătorul C. i-a mai remis inculpatului A. suma de 4.500 RON, echivalentul sumei de 1.000 euro, ca diferență dintre suma pretinsă de către acesta, ca avans, și suma remisă avocatului de către numita E.. Conform declarației denunțătorului C., remiterea sumei de 4.500 RON către inculpatul A. s-a efectuat în următoarele împrejurări:

"diferența de 1.000 euro, am remis-o lui A., personal, după ce am fost pus în libertate, după ce instanța supremă a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Satu Mare, înainte de primul termen stabilit la această instanță, în biroul avocatului A., când i-am dat acestuia suma de 4.500 RON."

În urma admiterii recursului declarat de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, Înalta Curte de Casație și Justiție a casat decizia penală nr. 123/A/01.11.2012 a Curții de Apel Oradea și sentința penală nr. 158/10.09.2012 a Tribunalului Satu Mare și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Satu Mare.

Prin sentința penală nr. 195/16.10.2014, Tribunalul Satu Mare l-a condamnat pe numitul C. la o pedeapsă rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare, iar pe numitul B. l-a condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, iar prin decizia penală nr. 219/A/23.03.2015, Curtea de Apel Oradea a respins apelurile declarate împotriva sentinței penale nr. 195/16.10.2014 a Tribunalului Satu Mare.

Martorul denunțător B. a declarat în faza de urmărire penală că în cursul lunii iulie 2012, când a fost prezentat la sediului Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, Biroul Teritorial Satu Mare pentru extinderea urmăririi penale și audieri, în intervalul de timp în care se efectua audierea numitului D., a rămas ca să fumeze o țigară în fața sediului împreună cu numitul C. și l-a intrebat pe avocatul său A. dacă se poate face ceva în cauză și acesta le-a pretins suma de cate 10.000 euro în perioada imediat următoare și la sfârșit încă 10.000 euro fiecare în vederea rezolvării punerii acestora în libertate și pe fond o soluție de achitare. Acesta a arătat că la discuție a asistat și numitul C., iar escorta formată din 1-2 supraveghetori era situată la o distanță de 1-2 metri față de aceștia.

Martorul denuntator a arătat că, s-a consultat cu C. și au fost de acord cu propunerea avocatului lor, comunicându-i că soțiile lor urmează să îi remită câte 10.000 euro fiecare. Cu ocazia primei vizite făcute la arest de către soție, acesta i-a comunicat să facă tot posibilul ca să îi remită avocatului suma de 10.000 euro, ulterior aflând de la aceasta și avocat că banii respectivi din care 5.000 euro au fost împrumutați de la sora lui F., i-au fost remiși.

Pe parcursul rejudecării cauzei la Tribunalul Satu-Mare avocatul A. i-a mai cerut bani, însă acesta i-a comunicat că diferența de 20.000 euro îi va primi când se va rezolva problema, iar după finalizarea cauzei prin condamnarea acestora, martorul denunțător B. s-a întâlnit cu avocatul A. care i-a spus că nu a putut sa rezolve nimic întrucât nu i-a dat banii promiși.

Acesta a mai declarat că în cadrul întâlnirilor pe care le-a avut cu avocatul A. după punerea sa în libertate acesta i-a promis constant că va rezolva o soluție favorabila, respectiv achitare sau condamnare cu suspendare și că acesta a înțeles că primii 20.000 euro s-au dat judecătorilor pentru prima soluție de la Curtea de Apel Oradea.

Martorul denunțător B. a arătat în faza de urmărire penală că soția sa a remis avocatului A. suma de 10.000 euro cu scopul ca acesta să intervină la judecători.

Acesta a declarat că, în cursul lunii iulie 2012, când a fost prezentat la sediului Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, Biroul Teritorial Satu Mare pentru extinderea urmăririi penale și audieri, în intervalul de timp în care se efectua audierea numitului D., a rămas afară cu martorul denunțător B. ca să fumeze o țigară care l-a întrebat pe avocatul A. dacă se poate face ceva în cauză și cât costă și acesta le-a pretins suma de câte 20.000 euro în perioada imediat următoare și la sfârșit încă 10.000 euro fiecare în vederea rezolvării punerii acestora în libertate și pe fond o soluție de achitare sau de condamnare cu suspendare.

Acesta a arătat că, la discuție a asistat și numitul B., persoana cu care s-a consultat cu C. și au fost de acord cu propunerea avocatului lor, acesta din urmă comunicând-i ca soțiile lor urmează să îi remită câte 10.000 euro fiecare. Cu ocazia primei vizite făcute la arest de către soție, acesta i-a comunicat să îi remită avocatului suma de 10.000 euro, după care soția a remis 2.000 euro și mai apoi diferența de 6.000 de euro care au fost dați cu împrumut de către socrii lui G. si H., au fost remiși d-lui avocat, iar după punerea în libertate s-au mai dat alți 1.000 euro si 4.500 RON.

Pe parcursul rejudecării cauzei la Tribunalul Satu-Mare, avocatul A. i-a mai cerut bani, însă acesta i-a comunicat că diferența de 20.000 euro îi va primi când se va rezolva problema, iar după finalizarea cauzei prin condamnarea acestora, martorul denunțător B. s-a întâlnit cu avocatul A. care i-a spus că nu a putut să rezolve nimic întrucât nu i-a dat banii promiși.

Acesta a mai declarat că în cadrul întâlnirilor pe care le-a avut cu avocatul A. după punerea sa în libertate acesta i-a promis constant că va rezolva o soluție favorabilă, respectiv achitare sau condamnare cu suspendare și că primii 20.000 euro au fost dați judecătorilor pentru prima soluție de la Curtea de Apel Oradea, fiind nevoie de alți 20.000 euro pentru o nouă soluție favorabilă în cauză.

Martora I. a declarat în faza de urmărire penală că, urmare a discuțiilor pe care le-a avut cu soțul său B. care i-a comunicat să îi dea avocatului său suma de bani pe care îi va solicita ca să îl scoată, a doua zi s-a deplasat la sediul biroului avocațial fiind însoțită de către J. si E. unde avocatul A. le-a solicitat suma de câte 10.000 euro spunând că va rezolva problema soților lor, în sensul că o sa îi scoată din starea de arest preventiv.

Aceasta a mai declarat că după ce s-a împrumutat cu 5.000 euro de la cumnata sa F. care au fost remiși de către fiica acesteia, împreună cu J. si E. care avea la ea 2.000 euro, s-au deplasat la biroul avocatului A. și au remis sumele respective de bani, spunând-i că îi va plăti diferența de până la 10.000 euro, iar acesta i-a asigurat în permanență că va rezolva problema.

Martora I. a declarat că, în luna august 2012 în prezența numitului J., a remis avocatului A. suma de 2.000 euro, iar în luna următoare a dat diferența de 3.000 euro fără ca de data aceasta să fi fost însoțită de o persoană și pentru totalul de 10.000 euro nu s-a eliberat chitanță și nici nu s-a semnat contractul de asistență juridică.

Aceasta a mai declarat că, după prima condamnare pronunțata de către Tribunalul Satu-Mare, avocatul A. i-a comunicat că nu a putut face nimic la Satu-Mare și că la Oradea va rezolva punerea în libertate și o soluție de achitare sau de suspendare.

Martora E. a declarat în faza de urmărire penală că urmare a discuțiilor pe care le-a avut cu soțul său C., în cursul aceleași zi sau a doua zi s-a deplasat la sediul biroului avocațial fiind însoțită de către J. si I. unde avocatul A. le-a solicitat suma de câte 10.000 euro spunând că va rezolva problema soților lor, în sensul că va rezolva cercetarea soților în stare de libertate și o soluție de achitare sau de condamnare cu suspendare.

Aceasta a mai declarat că, după cateva zile s-a deplasat la biroul avocatului A. fiind însoțita de către J. si I. care a remis 5.000 euro, respectiv aceasta 2.000 euro, iar avocatul i-a asigurat în permanență că îi va scoate din arest și vor primi o soluție de achitare sau de condamnare cu suspendare.

Martora a declarat că, după 3-4 săptămâni a remis avocatului A. suma de 7.000 euro, din care 6.000 euro au fost dați cu împrumut de către părinții ei, iar avocatul i-a spus că dacă nu obține o soluție favorabilă banii urmează să fie restituiți și că nu s-a eliberat chitanța și nici nu s-a semnat contractul de asistență juridică.

Aceasta a mai declarat că după punerea în libertate a soțului său acesta i-a remis avocatului alți 4.500 RON și că i-a asigurat în permanență că o sa iasă bine.

Martorii G. si H. au confirmat în faza de urmărire penală că la aproximativ 3 săptămâni de la arestarea lui Vasile, a venit acasă fiica lor Anișoara care le-a cerut împrumut 6.000 euro pentru a-i remite avocatului în vederea scoaterii lui Vasile din arest.

Martora J. -sora numitului B., a declarat în faza de urmărire penală că, în cadrul unei discuții avute la sediul avocațial, numitul A. le-a cerut de la K. si E., câte 10.000 euro, spunând că dacă va primi aceste sume "va rezolva problema" lui B. și C. și că detaliile vor fi stabilite de către el în cadrul discuțiilor pe care urma să le aibă cu B. și C.. Acesta a arătat că cumnata sa a rămas șocată, iar E. a început să plângă afirmând că nu are de unde să scoată atâția bani.

Aceeași martoră a arătat că, a fost de față când avocatul A. a primit de la cumnata lui I. suma de 5.000 euro, în euro și RON, toți puși într-un plic și numărați de către avocat imediat după ce i-a primit de la I. și a văzut când E. a dat avocatului A. suma de 2.000 euro și a spus apoi că restul sumei până la 10.000 euro o să-i aducă imediat ce-i va rezolva. Martorul a mai arătat că avocatul A. i-a asigurat în permanență că-i va rezolva problemele și că va discuta cu ei, respectiv B. și C..

Aceeași martoră a arătat că după aproximativ 3 săptămâni a mers împreună cu I. la biroul avocatului A. unde cumnata sa i-a dat acestuia din urma 2.000 euro, ultimul spunând că o să se rezolve, respectiv totul o să fie bine și după alte câteva zile a aflat de la cumnata sa că au mai fost remiși avocatului alți 3.000 euro.

În final martora a declarat că, nu a observat să se fi semnat un contract de asistență juridică pentru sumele remise și ulterior a aflat de la E. că a remis aceluiași avocat suma totală de 10.000 euro.

Martora L. a confirmat remiterea celor 5.000 euro către I. care urmau sa fie folosiți pentru unchiul său B., iar martora F. a arătat că a trimis din Franța cumnatei sale I. suma de 5.000 euro, bani care au fost remiși de către fiica sa.

Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la adresa din Satu Mare, str. x, jud. Satu Mare unde funcționează efectiv cabinetul individual de avocat A., a fost identificat contractul de asistență juridică nr. x din 25.06.2012, pentru clientul B., având ca obiect asistență juridică și reprezentare la DNA Satu Mare și instanța de judecată fără să fie menționat onorariul convenit de părți.

De asemenea, cu aceeași ocazie, a fost identificat și contractul de asistență juridică nr. x din 26.06.2012, pentru clientul C., având ca obiect asistență juridică și reprezentare la DNA Satu Mare și instanța de judecată, fiind stabilit un onorariu în cuantum de 4.500 RON, cu un avans de 2.500 RON.

Totodată, a fost identificată chitanța fiscală nr. 272 din 27.06.2012, prin care se atestă faptul că inculpatul a primit de la numita I. suma de 1.000 RON, cu titlu de onorariu avocat și chitanța fiscală cu seria x nr. x din 27.06.2012, prin care se atestă faptul că, la data de 27.06.2012, s-a încasat de la numita E. suma de 1000 RON, cu titlu de onorariu avocat.

A mai fost identificată, pe o coală format A4, o evidență contabilă dublă, în care inculpatul își nota încasările periodice, o evidență în cuprinsul căreia au fost identificate următoarele mențiuni: "I. 1000 Bixad 725 și E. 1000 Bixad 924".

Martorul denunțător C. și-a menținut declarația în faza judecății arătând că, la un moment dat a fost nevoit să iasă din sediul DNA Satu-Mare întrucât era legat cu cătușe de B. care vroia să fumeze și a auzit cum B. l-a întrebat pe avocatul A. "dacă poate să se rezolve cumva să scăpăm mai repede de arest și să primim o soluție favorabilă, respectiv suspendare" iar acesta le-a comunicat că se poate în schimbul sumei de 40.000 euro din care 20.000 euro urmau să fie achitați imediat, iar diferența la finalul procesului. Acesta a arătat că s-a consultat cu B. și a fost de acord cu propunerea făcută, avocatul cerându-le de la fiecare 10.000 euro, aceștia comunincânu-i că banii vor fi remiși de către soțiile acestora.

Acesta a mai arătat că după soluționarea cauzei pe fond unde a primit o pedeapsă cu executare, i-a cerut explicații avocatului care i-a comunicat că soluția s-a dat în acest fel întrucât tranșa finală de 10.0000 euro fiecare nu a fost achitată.

Acesta a declarat că după pronunțarea soluției definitive în al doilea ciclu procesual l-a sunat pe avocatul A. care i-a comunicat că este cel mai câștigat în cauză întrucât i s-a redus pedeapsa de la 6 ani la 3 ani închisore, iar denunțul a fost formulat ca urmare a comunicării eronate a pedepselor primite și a soluției primite în cauză. Acesta a arătat că a fost citat de mai multe ori la DNA care vroia să se convingă să sunt deciși să facă denunț în cauză și că avocatul nu a spus că va interveni pe lângă judecători, ci că va rezolva cauză, lăsându-le impresia că în acest sens va interveni pe lângă magistrați.

Martorul denunțător M. și-a menținut declarația în faza judecății arătând la un moment dat că, lângă sediul DNA Satu-Mare a avut loc o discuție la o țigară cu avocatul A. care se referea la o soluție favorabilă pentru aceștia, în sensul obținerii unei achitări sau a unei suspendări a executării pedepsei, în schimbul sumei de 20.000 euro fiecare. Acesta a mai arătat că soția sa a remis avocatului A. suma de 10.000 euro și că după eliberarea din starea de arest preventiv nu a mai avut loc nicio discuție cu avocatul cu privire la plata diferenței de 10.000 euro.

Martorul a arătat că după soluționarea cauzei pe fond unde a primit o pedeapsă cu executare, i-a cerut explicații avocatului care i-a comunicat că soluția s-a dat în acest fel întrucât diferența de 10.0000 euro fiecare nu a fost achitată.

Acesta a mai arătat că a fost citat de 2-3 ori la DNA unde au avut loc discuții pe marginea acestei chestiuni și mai apoi a fost făcut denunțul din proprie inițiativă fără să fie ajutat sau îndrumat de cineva.

Martora E. și-a menținut declarația în faza judecății arătând că avocatul A. i-a comunicat că o costă 10.000 euro să îi reprezinte soțul în instanță, unde urmează să primească o soluție cu suspendare sau achitare.

Aceasta a mai arătat că după ce a remis avocatului 7.000 euro, l-a întrebat pe avocat ce se va întâmpla dacă acesta nu iese din detenție, iar acesta i-a comunicat să stea liniștită întrucât soțul său va ieși și va primi achitare sau suspendare, în caz contrar urmează să i se restituie banii remiși.

Deși martora I. a declarat în fața instanței că suma de 10.000 euro au fost remiși avocatului A. pentru a reprezenta în fața organului judiciar pe soțul ei și că acesta nu a promis o soluție favorabilă în cauză, instanța de fond a apreciat că revenirea asupra declarației inițiale nu este justificată și este în contradicție cu restul probelor administrate în cauză.

Martorele L. și F. au confirmat în instanță remiterea sumei de 5.000 euro cu titlu de împrumut numitei I., iar martorii H. și G. au reafirmat remiterea sumei de 6.000 euro cu titlu de împrumut fiicei acestora N. pentru a plăti un avocat care să îi reprezinte soțul.

Martora J. și-a menținut declarația în faza judecății arătând că împreună cu E. și I. s-au deplasat la sediul avocatului A. care i-au remis sumele de 5.000 euro și 2.000 euro și că ulterior a aflat de la cumnata sa că a fost remisă diferența de până la 10.000 euro.

Martorul O. a făcut o descrie a imobilului în care este situat sediul avocatului A., iar martorul P. -tatăl inculpatului- a declarat că la momentul reținerii denunțătorilor acesta împreună cu avocatul Q. i-a reprezentat la sediul DNA Satu-Mare, depoziție care este în contradicție cu materialul probator administrat în cauză.

Deși martorii R., S. și T. care au format escorta inculpaților denunțători în vara anului 2012 la sediul DNA-Satu-Mare au arătat că în afara sediului nu au avut loc discuții între avocatul A. și inculpații denunțători, probele administrate în cauză confirmă actul de acuzare.

Sintetizând, instanța de fond a reținut că în vara anului 2012, lăsând să se creadă că are influență asupra judecătorilor de la Tribunalul Satu Mare și de la Curtea de Apel Oradea, inculpatul A. a pretins de la denunțătorii B. și C. suma totală de 40.000 euro, din care a primit efectiv suma totală de 20.000 euro, promițând că va discuta cu judecătorii însărcinați să soluționeze cererile ulterioare legate de măsura arestării preventive și cu judecătorii însărcinați să se pronunțe asupra vinovăției denunțătorilor și că îi va determina pe aceștia să dispună punerea denunțătorilor în libertate și, ulterior, să pronunțe o soluție favorabilă denunțătorilor, în sensul achitării acestora sau a condamnării cu suspendarea executării pedepselor.

Astfel fiind, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului A. - avocat în cadrul Baroului Satu Mare - care, în vara anului 2012, lăsând să se creadă că are influență asupra judecătorilor de la Tribunalul Satu Mare și de la Curtea de Apel Oradea, a pretins de la denunțătorii B. și C. suma totală de 40.000 euro, din care a primit efectiv suma totală de 20.000 euro, promițând că va discuta cu judecătorii însărcinați să soluționeze cererile ulterioare legate de măsura arestării preventive și cu judecătorii însărcinați să se pronunțe asupra vinovăției denunțătorilor și că îi va determina pe aceștia să dispună punerea denunțătorilor în libertate și, ulterior, să pronunțe o soluție favorabilă denunțătorilor, în sensul achitării acestora sau a condamnării cu suspendarea executării pedepselor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, faptă prev. și ped. de art. 291 alin. (1) C. pen. (Legea nr. 286/2009), cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen.

Sub aspectul individualizării pedepsei instanța a apreciat că pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare care este orientată spre minimul special al pedepsei, corespunde criteriilor prev. de art. 74 C. pen., la individualizarea acesteia a avut în vedere pericolul social concret al infracțiunii, natura și împrejurările în care a fost comisă, urmarea produsă și datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Totodată, instanța a mai apreciat că modalitatea juridică de individualizare a executării, respectiv suspendarea sub supraveghere conform art. 86

1

C. pen. din 1968 (deși limita maximă de pedeapsă este mai redusă potrivit noului C. pen. -art. 291, însă, odată aleasă o pedeapsă orientată spre minimul special a cărei modalitate de executare urmează să fie suspendată sub supraveghere, devine lege mai favorabilă vechile prevederi penale) răspunde principiilor proporționalității pedepsei cu fapta săvârșită și persoana inculpatului, necesității unei represiuni adecvate unei fapte ilicite, scopului preventiv al pedepsei și funcțiilor de reeducare și exemplaritate ale pedepsei, astfel că nu se impune a fi schimbată modalitatea de executare a acesteia.

La alegerea acestei modalități de executare a pedepsei, instanța a avut în vedere împrejurările faptei, precum și conduita denunțătorilor și a inculpatului A., în sensul că după remiterea sumei de bani de câte 10.000 euro, inculpații denunțători au mai rămas în stare de arest preventiv aproximativ 3 luni fără să îl ia la rost pe avocat de această chestiune, după care soluționarea definitivă a cauzei s-a realizat după alți 3 ani fără ca între avocat și inculpații denunțători să existe alte discuții privind onorarea promisiunii făcute, cu excepția aspectelor arătate mai sus (în cadrul descrierii declarațiilor denunțătorilor, martorilor). În plus, martorii denunțători au apelat pe parcursul soluționării cauzei și la serviciile altor avocați, iar diferența de bani de câte 10.0000 euro fiecare nu a mai fost solicitată sau invocată pe parcursul procesului penal inițial, respectiv nicio parte nu s-a arătat interesată în plata ori primirea acestei sume. Astfel se apreciază că după săvârșirea faptei, inculpatul s-ar fi căit și nu ar mai fi urmărit să obțină diferența de bani promiși, însă a continuat să presteze serviciile de asistență juridică față de ambii inculpați -martori denunțători.

Față de gradul de pericol social în concret al faptei comise, de circumstanțele reale în care aceasta a fost săvârșită, scopul urmărit de inculpat, dar și față de circumstanțele personale ale inculpatului - este tânăr, cu posibilități de reeducare, la primul contact cu legea penală, este integrată social și familial-, Curtea a apreciat că aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de legea penală este de natură a asigura realizarea scopului preventiv al pedepsei și a funcțiilor educative și sancționatorii ale acesteia.

Tot pentru aceleași considerente, Curtea a considerat în ceea ce privește modalitatea de executare, suspendarea executării pedepsei în condițiile prev. de art. 86

1

C. pen. din 1968 pe durata unui termen de încercare de 7 ani este suficientă pentru atenționarea și responsabilizarea inculpatului, în scopul de a nu mai repeta pe viitor o conduită ilicită similară.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C.pr.penală, a dispus deducerea perioadei reținerii și a arestului preventiv de la data de 08.09.2015 până la data de 07.10.2015.

În baza art. 118 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 20.000 euro în echivalent RON la cursul BNR din momentul plății, sume care au fost remise de către soțiile martorilor denunțători .

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) rap. la art. 249 alin. (1) și (4) C.pr.penală a menținut măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța Direcției Naționale Anticorupție -Serviciul Teritorial Oradea din data de 10.09.2015, dosar nr. x/2015 până la concurența sumei de 20.000 euro în echivalent RON.

Văzând actele de procedură efectuate în cauză și perioada în care a fost judecată cauza, în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul A. să plătească statului suma de 4.500 RON reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în faza de urmărire penală și în primă instanță.

Împotriva sentinței penale au declarat apel inculpatul A. și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Apelul inculpatului A. este fondat.

Prima instanță și-a fundamentat hotărârea de condamnare a inculpatului A. exclusiv pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a avut în vedere în principal declarațiile denunțătorilor B., C. -ambii arestați la momentul formulării acuzațiilor împotriva avocatului care i-au asistat pe parcursul procesului penal- și ale martorilor I., J., E., de altfel neconcludente în susținerea acuzării.

În cursul judecății în primă instanță, martora I. a declarat că suma de 10.000 euro a fost remisă avocatului A. "pentru a-l reprezenta pe soțul său B. în fața organelor judiciare". Inculpatul nu le-a promis vreo soluție favorabilă sau punerea în libertate a acestuia.

Martora E. a relatat că avocatul A. i-a comunicat că "o costă 10.000 euro să îi reprezinte soțul în instanță", însă nu va interveni pe lângă magistrați pentru o soluție favorabilă.

Martora J. a declarat că împreună cu E. și I. s-au deplasat la sediul avocatului A., i-au remis sumele de 5.000 euro și 2.000 euro iar ulterior a aflat de la cumnata sa că a fost dată diferența de până la 10.000 euro.

Martorii R., S. și T. care au format escorta inculpaților denunțători în vara anului 2012 la sediul DNA- Biroul Teritorial Satu-Mare au arătat că în afara sediului nu au avut loc discuții între avocatul A. și C., B..

Martorul O. a făcut o descriere a imobilului în care era situat sediul avocatului A. iar martorul P. -tatăl inculpatului- a declarat că la momentul reținerii denunțătorilor, fiul său împreună cu avocatul Q. i-a reprezentat la sediul Direcției Naționale Anticorupție - Biroul Teritorial Satu-Mare.

Martorele L. și F. au confirmat remiterea sumei de 5.000 euro cu titlu de împrumut numitei I., iar martorii H. și G. au atestat remiterea sumei de 6.000 euro cu titlu de împrumut fiicei acestora E. pentru a plăti un avocat care să îi reprezinte soțul.

Așadar niciunul dintre martorii audiați în primă instanță nu a confirmat ceea ce a reținut instanța de fond, anume că, inculpatul A. avocat în Baroul Satu Mare a lăsat să se creadă că are influență asupra judecătorilor de la Tribunalul Satu Mare și de la Curtea de Apel Oradea și a pretins de la denunțătorii B. și C. suma totală de 40.000 euro, din care a primit efectiv suma de 20.000 euro promițând că va discuta cu judecătorii însărcinați să soluționeze cererile ulterioare legate de măsura arestării preventive și cu judecătorii însărcinați să se pronunțe asupra vinovăției denunțătorilor și că îi va determina pe aceștia să dispună punerea denunțătorilor în libertate și ulterior să pronunțe o soluție favorabilă denunțătorilor, în sensul achitării acestora sau a condamnării cu suspendarea executării pedepselor.

Trebuie observat că, ceea ce a reținut instanța de fond este identic cu ceea ce a reținut procurorul în rechizitoriu x Probatoriul administrat nu a putut stabili concret data consumarii faptei -ci numai vara anului 2012, fără o dată anume, locul săvârșirii faptei, în condițiile în care martorii R., S. și T. (care au format escorta denunțătorilor B. și C. în vara anului 2012, la sediul DNA- Biroul Teritorial Satu-Mare) au relatat că în afara sediului nu au avut loc discuții între avocatul A. și denunțătorii C. și B..

Dar ce este cel mai important, prima instanță nu a indicat martorii, probele care atestă fără echivoc că A. a promis că va discuta atât cu judecătorii însărcinați să soluționeze cererile legate de măsura arestării preventive cât și cu judecătorii însărcinați să se pronunțe asupra vinovăției denunțătorilor și că îi va determina pe aceștia să dispună punerea în libertate și ulterior o soluție favorabilă în sensul achitării sau a condamnării cu suspendarea executării pedepselor.

Nici denunțătorii C. și B. nu au susținut această variantă, B. a declarat în fața instanței că avocatul A. s-a referit la o soluție favorabilă în sensul obținerii unei achitări sau a unei suspendări a executării pedepsei, în schimbul sumei de 20.000 euro fiecare, iar C. a precizat că A. nu le-a spus că va interveni pe lângă judecători ci va rezolva cauza, denunțul împotriva avocatului fiind formulat urmare a condamnării la pedeapsa închisorii.

Prin urmare, nici denunțătorii C. și B. nu susțin ceea ce instanța a reținut.

Pe de altă parte, admițând că denunțătorii ar confirma întru-totul acuzarea, depozițiile lor trebuiesc a fi coroborate cu alte probe -martori, interceptări, înscrisuri, ș.a.- pentru că altfel declarațiile lor, singulare, neconfirmate de probe sunt insuficiente pentru a fundamenta o soluție de condamnare, cu atât mai mult cu cât au susținut că au formulat denunț nemulțumiți fiind de condamnarea primită și pentru a le fi restituite sumele de bani de către avocat.

Trebuie observată inconsecvența primei instanțe. Când analizează încadrarea juridică a faptei inculpatului A. reține infracțiunea de trafic de influență prevăzută de noul C. pen. -art. 291 dar dispune condamnarea pentru infracțiunea de trafic de influență prevăzută de legea veche -art. 257 C. pen.

Se constată că, spre deosebire de infracțiunea prevăzută de C. pen. anterior -art. 257 alin. (1) acțiunea prevăzută de legea nouă este săvârșită de persoana care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra funcționarului public și care promite că îl va determina pe funcționarul public să adopte o anumită conduită.

De asemenea, spre deosebire de art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior, art. 291 alin. (1) din noul C. pen. prevede că acțiunea este săvârșită de persoana care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra funcționarului public și care promite că îl va determina pe funcționarul public "să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri", iar nu numai "să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu".

Așadar, infracțiunea de trafic de influență prevăzută de noul C. pen. prevede o serie de elemente în plus față de reglementarea anterioră și care fiecare în parte trebuie dovedită separat. Astfel, trebuie să se probeze și că persoana care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra funcționatrului public a promis că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatorile sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.

Întrucât noul C. pen. prevede în art. 291 noi elemente constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, în cauză legea nouă este mai favorabilă inculpatului pentru că, în situația în care fapta concretă săvârșită nu îndeplinește unul sau mai multe elemente constitutive prevăzute în noua normă de incriminare, lipsește o condiție cerută de lege pentru caracterizarea faptei ca infracțiune și astfel fapta concretă săvârșită nu este prevăzută de legea penală.

În speță, prima instanță nu a indicat și probat momentul promisiunii de către inculpat și nici acțiunea ce trebuia realizată de funcționarii publici, în speță -judecătorii- îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii actelor ce intrau în îndatoririle lor de serviciu.

Instanța de fond, cu toate că reține în considerente că fapta inculpatului A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 291 C. pen. (legea nouă) dispune condamnarea inculpatului pentru trafic de influență prevăzută de legea veche -art. 257 C. pen. anterior, deși legea mai favorabilă inculpatului era legea nouă din motivele expuse.

În cursul judecării apelurilor au fost readministrate probele constând în reaudierea inculpatului și a martorilor.

Astfel, martorul C. a declarat că în iunie 2012, împreună cu B. și D. au fost arestați preventin pentru infracțiunea de contrabandă. Împreună cu B. l-au angajat ca avocat pe inculpatul A. pentru a-i asista în toate fazele procesului -urmărire penală, primă instanță, apel, recurs, ceea ce s-a și realizat, inculpatul, în calitate de avocat prezentându-se la toate termenele de judecată. Astfel, i-a remis inculpatului cu titlu de onorariu suma totală de 10.000 euro -9.000 euro i-au fost reimiși de soția sa E. în 2012, iar 1.000 euro i-a dat personal în 2013. Banii i-au fost remiși inculpatului pentru a-l reprezenta în procesul penal și în niciuna dintre discuțiile avute cu aceștia nu i-a spus că va interveni pe lângă vreun judecător.

Martorul B. a relatat că inculpatul A. nu i-a cerut bani pentru a interveni pe lângă vreun complet de judecată pentru a-i obține o soluție favorabilă. L-a angajat ca avocat împreună cu C. încă din faza de urmărire penală, iar banii remiși în tranșe în sumă de aproximativ 9.000 euro, au fost pentru a-l asista la toate termenele de judecată, primă instanță, apel, recurs și rejudecarea cauzei. Banii au fost dați cu titlu de onorariu, inculpatul prezentându-se la fiecare termen de judecată.

Este adevărat că la urmărire penală a declarat împotriva inculpatului, în sensul că banii au fost remiși pentru a-i obține o soluție favorabilă însă scopul acestei declarații a fost acela de a-l determina pe inculpat să-i restituie onorariul de 9.000 euro, în condițiile în care fusese condamnat la o pedeapsă cu închisoare. Începând din anul 2012 asupra sa s-au exercitat presiuni pentru a formula denunț împotriva unui alt avocat din Baroul Oradea și a judecătorilor din Satu Mare, Oradea. Soția sa, I. nu a participat la discuțiile avute cu inculpatul A. iar de când a intrat în penitenciar nu a luat legătura personal sau telefonic cu inculpatul.

Martora E. -soția martorului C. a declarat că în anul 2012 soțul său a fost arestat preventiv pentru infracțiunea de contrabandă. Nu a participat la nicio discuție dintre inculpatul A., soțul său C. și B.. După ce soțul său a fost arestat preventiv, împreună cu I. și J. -sora martorului B.- s-au deplasat la biroul de avocatură al inculpatului A. iar acesta le-a solicitat câte 10.000 euro pentru fiecare familie pentru a se ocupa de caz -studiul dosarului, deplasarea la instanță. Inculpatul nu le-a solicitat banii pentru a interveni pe lângă vreo persoană pentru a le obține o soluție favorabilă ci doar pentru asistență juridică, precizându-le că dacă dosarul se judecă corect soluția poate fi una cu suspendarea executării pedepsei. Astfel, a remis inculpatului banii solicitați, iar acesta s-a prezentat la toate termenele de judecată; procesul soțului său și a lui B. derulându-se în perioada 2012-2015.

Inculpatul A. nu i-a promis niciodată că va interveni pe lângă vreun judecător pentru a pronunța o soluție favorabilă soțului său, banii fiind ceruți doar pentru a se ocupa de cauza penală.

Martora J. a confirmat că în luna aprilie 2012 a fost prezentă când I. i-a dat inculpatului A. suma de 5.000 euro iar E. suma de 2.000 euro pentru a-i asista în instanță pe C. și B., arestați preventiv la acea dată.

În niciun moment, avocatul A. nu le-a spus soțiilor inculpaților I. și E. că banii sunt pretinși și primiți pentru a interveni la judecători și procurori. De asemenea, nu l-a auzit pe inculpat să fi spus celor două martore că va interveni pe lângă vreun complet de judecată sau procuror pentru o soluție favorabilă.

Inculpatul A. a declarat că titlul cu care a primit sumele de bani de la soțiile martorilor B. și C. au fost exclusiv pentru asistență juridică pe tot parcursul procesului penal, care a durat 3 ani și care a presupus faza de urmărire penală, prima instanță, apel, recurs, fiind incluse și cheltuielile de transport de la Satu Mare și Oradea inclusiv la București, unde s-a judecat recursul celor doi inculpați B. și C. la Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru sumele încasate a încheiat contract de asistență juridică și a emis chitanțe.

Așadar, în cursul soluționării apelului, toți martorii reaudiați, C., B., E., J., au atestat că banii -20.000 euro- au fost remiși inculpatului A. cu titlu de onorariu pentru asistența juridică a celor doi -C. și B.- pe tot parcursul procesului penal -urmărire penală, judecată în primă instanță, apel, recurs, rejudecare-, iar nu pentru scopul reținut la urmărirea penală și prima instanță -intervenția pe lângă judecători și determinarea acestora să dispună punerea în libertate și pronunțarea unei soluții favorabile- achitare sau suspendarea executării pedepselor.

Prin urmare, soluția de condamnare a primei instanțe este greșită deoarece nu este confirmată de probe. Toți martorii reaudiați în apel și-au susținut declarațiile din prima instanță și au infirmat acuzarea iar depozițiile denunțătorilor C. și B. date în apel concordă cu relatările martorilor. Achitarea inculpatului va fi dispusa în temeiul dispoziților art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, în sensul ca banii primiti de inculpat au fost cu titlu de onorariu, aspect confirmat de martorii audiați.

Pentru aceste motive, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 421 pct. (2) lit. a) din C. proc. pen., va admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 57/P.I. din 26 aprilie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va desființa sentința penală atacată și, rejudecând:

În baza art. 396 alin. (1) și (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., va achita pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969 cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen.

Va constata că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la data de 08.09.2015 până la data de 07.10.2015.

Va dispunee ridicarea sechestrului asigurător, instituit prin ordonanța nr. 95/P/2015 din data de 10.09.2015 a Direcției Naționale Anticorupție-Serviciul Teritorial Oradea, asupra bunului imobil aparținând inculpatului A., situat în municipiul Satu Mare, județul Satu Mare, imobil - apartament înscris în C.F. x C1-U1 Satu Mare, cadastral 12073/III Satu Mare și teren aferent în cotă de 16565/55400, înscris în C.F. x Satu Mare.

Apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea va fi respins ca nefondat, având în vedere soluția pronunțată cu privire la inculpatul A., în temeiul art. 421 pct. (1) lit. b) din C. proc. pen.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile avansate de stat în fond și în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat inculpat, până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de 217 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. În baza art. 421 pct. (2) lit. a) din C. proc. pen., admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 57/P.I. din 26 aprilie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Desființează sentința penală atacată și, rejudecând:

În baza art. 396 alin. (1) și (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., achită pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969 cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen.

Constată că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la data de 08.09.2015 până la data de 07.10.2015.

Dispune ridicarea sechestrului asigurător, instituit prin ordonanța nr. 95/P/2015 din data de 10.09.2015 a Direcției Naționale Anticorupție-Serviciul Teritorial Oradea, asupra bunului imobil aparținând inculpatului A., situat în municipiul Satu Mare, județul Satu Mare, imobil - apartament înscris în C.F. x C1-U1 Satu Mare, cadastral 12073/III Satu Mare și teren aferent în cotă de 16565/55400, înscris în C.F. x Satu Mare.

II. În baza art. 421 pct. (1) lit. b) din C. proc. pen., respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile avansate de stat în fond și în apel rămân în sarcina acestuia.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat inculpat, până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de 217 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 martie 2019.