ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2740/2010

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin

încheierea din 6 iulie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, investită cu soluționarea cauzei penale privind

pe inculpații l.L.A. și B.G.C., în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., a constatat legală și temeinică măsura

arestării preventive a inculpatului l.L.A. (fiul lui D. și E.).

Totodată, a fost respinsă ca nefondată cererea de

liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul l.L.A.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut

următoarele:

Prin încheierea nr. 10/F/CC din 6 mai 2010, Curtea de

Apel Pitești a admis propunerea formulată de D.N.A. - Serviciul Teritorial

Pitești și a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă a inculpatului l.L.A.

pe o perioadă de 29 de zile, cu începere de la 6 mai 2010 și până la 3 iunie

2010.

Prin rechizitoriul nr. 65/P/2010, întocmit de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul

Teritorial Pitești, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest

preventiv a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de

influență (art. 257 C. pen., rap. la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000)

și fals în înscrisuri sub semnătură privată, în legătură directă cu

infracțiunea de trafic de influență (art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap.

la art. 290 C. pen., în legătură directă cu art. 257 C. pen. rap. la art. 5 alin.

(1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.

În actul de sesizare se reține că inculpatul l.L.A.,

în calitate de avocat a pretins suma de 14.000 lei de la denunțătorii C.C.l. și

C.V., primind efectiv suma de 3.400 euro de la aceștia, prevalându-se de o

influență reală pe care ar avea-o asupra magistraților din cadrul Tribunalului

Comercial Argeș, dându-le de înțeles denunțătorilor că numai prin remiterea

acestei sume de bani judecătorului însărcinat cu soluționarea litigiului ar

putea obține o soluție favorabilă. Se mai reține că, pentru a ascunde

săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, anterior menționată, inculpatul

a întocmit în fals chitanța din 20 aprilie 2010 în care a menționat în fals că

a încasat suma de 8.000 lei de la SC P.C.S. SRL, cu titlu de onorariu de

avocat.

Curtea a apreciat că se impune, în continuare

privarea de libertate a inculpatului, deoarece la dosarul cauzei se află

suficiente probe de natura celor la care se referă art. 143 rap. la art. 641 C.

proc. pen., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o

faptă prevăzută de legea penală.

Totodată, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.

148 lit. f) C. proc. pen., lăsarea în libertate a inculpatului putând aduce o

atingere gravă relațiilor și valorilor sociale care formează ordinea publică

și, prin urmare, există probe certe în sensul prejudicierii ordinii publice,

prin punerea în libertate a acestuia.

Calitatea sa de avocat potențează pericolul social,

determinând o stare de neliniște și insecuritate în rândul societății, fiind

afectată imaginea nu numai a corpului avocaților, dar și a corpului

magistraților.

Cu privire la cererea de liberare sub control

judiciar formulată de inculpate, s-a apreciat că întrunirea condițiilor de

admisibilitate conferă inculpatului vocația la liberare provizorie, însă art. 160

8a

C. proc. pen. impune și o analiză a temeiniciei liberării; examinarea presupune

aprecierea oportunității punerii în libertate a inculpatului la momentul de

față și consecințele ce ar decurge din aceasta. Având în vedere natura,

gravitatea și modalitatea concretă în care se bănuiește că au fost săvârșite

faptele imputate, Curtea a concluzionat că, în acest moment, liberarea

provizorie sub control judiciar a inculpatului l.L.A. nu este oportună.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat,

în termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, casarea

încheierii atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de liberare provizorie

sub control judiciar astfel cum a fost susținută pe larg la dezbateri și

consemnată în partea introductivă a deciziei de față.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 300

2

C. proc. pen., în

cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare

să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării

preventive.

Potrivit art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.,

când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în

continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică

privarea de libertate, instața dispune, prin încheiere motivată, menținerea

arestării preventive.

Potrivit art. 160

2

alin. (2) C. proc. pen.,

liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există

date din care rezultă necesitatea de a-i împiedica pe învinuit sau inculpat să

săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea

adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori

distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Din textul de lege mai sus- evocat rezultă că

liberarea provizorie sub control judiciar este o vocație pe care o are

inculpatul și nu o obligație a instanței de a o dispune și că aceasta nu poate

fi acordată în situațiile enunțate de textul de lege.

Analizând actele și lucrările dosarului Înalta Curte

constată că dispoziția instanței de fond - de a respinge cererea de liberare

provizorie sub control judiciar - este legală și temenică.

În raport cu art. 5 din C.E.D.O. și cu art. 23 din

Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune

atunci când există motive verosimile de a se bănui că s-a săvârșit o

infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea

săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice,

a drepturilor și libertăților cetățenilor, asigurarea desfășurării în bune

condiții a procesului penal.

În speță, pericolul social potențial se apreciază în

raport cu comportamentul inculpaților, reacția opiniei publice, rezonanța

faptelor comise, precum și, în cazul inculpatului, ținându-se seama de ocupația

avută de acesta la data săvârșirii faptelor - avocat.

Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia

și în starea de neliniște, în sentimental de insecuritate în rândul societății

generată de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni grave

sunt cercetate și judecate în stare de libertate.

Cu privire la pericolul concret pentru ordinea

publică, în cazul lăsării în libertate a inculpatului, Înalta Curte apreciază

că modul în care se presupune că au fost săvârșite faptele reprezintă un

potențial pericol cu privire la buna administrare a actului le justiție, la

care era participant în calitate de avocat inculpatul, opinia publică putând

ajunge la concluzia că folosirea mijloacelor necinstite, respectiv traficul de

influență săvârșit de un avocat, este suficient pentru obținerea rezolvării

cauzelor aflate pe rolul instanțelor de judecată, cu alte cuvinte, că

autoritățile judiciare pot fi influențate prin "cumpărare".

Recursul declarat învederându-se, așadar, nefondat,

urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie

respins.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul l.L.A. împotriva încheierii din 6 iulie 2010 a Curții de Apel

Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul

nr. 739/46/2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei,

reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 iulie 2010.