ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor dosarului constată

următoarele:

Prin încheierea din Camera de Consiliu

din data de 17 octombrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 7774/2/2012

(3133/2012), Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis propunerea

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție, dispunând arestarea preventivă a inculpatului M.V.A.,

avocat în Baroul Constanța, pe o durată de 29 de zile, de la 17 octombrie 2012

la 14 noiembrie 2012 inclusiv.

Pentru a

hotărî astfel instanța a reținut următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17 octombrie 2012, Ministerul

Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție, a solicitat arestarea preventivă, pe o durată de 29 de

zile, a inculpatului M.V.A.

În susținerea

propunerii, s-a arătat că, prin rezoluția din 12 octombrie 2012, s-a dispus

începerea urmăririi penale împotriva inculpatului M.V.A. pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, prevăzută de art. 257 alin.

(1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C.

pen.

Totodată prin

ordonanța nr. 187/P/2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față

de inculpatul M.V.A. pentru infracțiunea menționată constând în aceea că:

februarie 2011, în timp ce C.S. i-a pretins 3.000 de euro în vederea

intervenției la polițiștii din cadrul B.C.C.O. Constanța pentru instrumentarea

dosarului penal în care era cercetat numitul F.M., împotriva căruia C.S. formulase,

anterior, denunț pentru infracțiuni la care a fost martor ocular, astfel încât

să beneficieze de aplicarea dispozițiilor legale ce atrag reducerea la jumătate

a pedepsei. C.S. s-a înțeles cu M.V.A. să-i dea 2.500 de euro, sumă de care

dispunea în acea perioadă. în ziua următoare pretinderii sumei de 3.000 de

euro, M.V.A. a primit de la C.S., prin intermediul mamei sale C.C., suma, de 2

500 de euro în barul N.T., din mun. Constanța, administrat la acea dată de

denunțător și mama sa.

martie-aprilie 2011, văzând că nu s-a realizat scopul pentru care dăduse cei

2500 de euro, la reproșurile și nemulțumirile exprimate de C.S. în discuțiile

purtate la vorbitorul arestului cu avocatul M.V.A., acesta din urmă s-a oferit

să-i facă rost de un denunț nou cu privire la fapte penale de care nu știa, în

vederea beneficierii de înjumătățirea pedepsei în dosarul în care denunțătorul

era arestat preventiv în acea perioadă. M.V.A. i-a pretins lui C.S. suma de 5

000 de euro în schimbul intervențiilor sale la ofițeri de poliție din cadrul B.C.C.O

Constanța, pentru obținerea unui denunț care, în urma valorificării în dosar

penal care să ducă la tragerea la răspundere penală a infractorului, să ducă la

aplicarea pentru denunțător a dispozițiilor legale de înjumătățire a pedepsei. C.S.

s-a înțeles cu M.V.A. să-i dea în contul sumei de 5.000 de euro toate bunurile

mobile din barul N.T., din Constanța, pentru care să întocmească acte de

vânzare fictivă. Tot în aceeași zi, conform indicațiilor date de C.S. în

discuția purtată la vorbitorul arestului, M.V.A. a adus, de la barul

denunțătorului, o chitanță în dublu exemplar, o factură în trei exemplare și o

anexă la acestea ce conținea inventarul bunurilor din bar. C.S. a completat

factura și chitanța adusă, consemnând înstrăinarea bunurilor menționate în

anexă și primirea sumei de 20.000 de lei de la persoană cu datele de

identitatea precizate de avocat, aceste acte, ce au fost remise avocatului,

având în cele din urmă doar rolul de garantare față de M.V.A. a primirii

ulterioare a sumei pretinse în schimbul intervențiilor la polițiști din cadrul

B.C.C.O. Constanța, dat fiind că în concret acesta nu a ridicat bunurile din

bar. La scurt timp după înmânarea către avocat a facturii și chitanței, un

lucrător de poliție din cadrul B.C.C.O. Constanța, a venit la arest și i-a

dictat lui C.S. să scrie un denunț în care s-au invocat infracțiuni de trafic

de droguri comise de o persoană cu numele M.A., fapte și persoană de care

denunțătorul nu știa.

14 iunie 2012, M.V.A. a pretins bani lui C.S. (nu a precizat suma), în schimbul

intervenției sale la ofițeri de poliție din cadrul B.C.C.O. Constanța, pentru

obținerea unui denunț cu privire la traficarea unei cantități ce droguri mai

mare de 100 de g, în scopul facilitării pentru denunțător a unei reduceri cu

jumătate a pedepsei în dosarul penal în care era judecat în acea perioadă.

În referatul

procurorului se arată că învinuirea este susținută de probele administrate,

relevante în acest sens fiind denunțul și declarațiile martorului C.S.,

declarațiile martorilor Tudor Nicoleta și C.C., procesele verbale de

recunoaștere de pe planșă fotografică, procesele verbale de redare a

convorbirilor telefonice interceptate și a înregistrării ambientale efectuate

în cauză, probele fiind analizate detaliat de către procuror.

Procurorul

a apreciat că dat fiind calitatea de avocat a inculpatului, valoarea foloaselor

patrimoniale pretinse și primite, modul de comitere a infracțiunii și rezonanța

socială a acestui gen de fapte care induc în rândul opiniei publice suspiciunea

că organele judiciare penale își îndeplinesc atribuțiile legale în funcție de

obținerea de foloase materiale necuvenite, lăsarea în libertate a inculpatului

prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

S-a mai

susținut în propunerea de arestare că mijloacele de probă atestă consecvența

inculpatului în demersurile sale, demersuri contrare bunei înfăptuiri a

justiției, ceea ce denotă atât faptul că lăsarea sa în libertate prezintă

pericol pentru ordinea publică, cât și faptul că inculpatul pregătește

comiterea de noi infracțiuni, invocându-se astfel ca temei de drept

dispozițiile art. 148 alin. (1) lit. c) și f) C. proc. pen.

Analizând

actele și lucrările dosarului instanța de fond a constatat că cererea

Parchetului este întemeiată, conform art. 149

1

C. proc. pen., impunându-se

arestarea preventivă a inculpatului.

Astfel

Curtea a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen.,

existând indicii temeinice de natură să convingă un observator obiectiv (în

sensul art. 143 alin. (1), art. 68

1

C. proc. pen. și al art. 5

paragraful 1 lit. c) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale) că inculpatul M.V.A. a săvârșit infracțiunea

pentru care este cercetat constând în aceea că: în perioada februarie 2011-iunie

2012, a pretins și primit bani de la C.S., pentru a determina polițiști din

cadrul B.C.C.O. Constanța să dea curs denunțurilor formulate de

martorul-denunțător și să instrumenteze astfel de cauze penale pentru ca

denunțătorul să beneficieze de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 în

dosarul penal în care era cercetat în acea perioadă.

Astfel, este

de necontestat faptul că martorul denunțător C.S. a fost arestat preventiv și

este judecat într-o cauză penală aflată pe rolul Tribunalului Constanța, cât și

faptul că acesta a formulat mai multe denunțuri cu scopul de a beneficia de

dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, așa cum reiese din mențiunile

afișate pe portalul instanțelor în legătură cu acest litigiu penal, cât și din

copiile de pe denunțurile formulate.

Instanța a mai

constatat și faptul că inculpatul M.V.A. a confirmat că a solicitat martorului

denunțător C.S., în februarie 2011, în timp ce acesta era cercetat în stare de

arest preventiv într-o cauză penală, suma de 3.000 de euro și a primit efectiv

suma de 2.500 de euro.

Instanța de

fond a reținut că declarațiile acestora sunt divergente în ceea ce privește

scopul în care au fost pretinse și primite sumele respective, inculpatul

arătând că acestea reprezintă onorariul cuvenit în calitatea sa de apărător al

martorului denunțător, în timp ce acesta din urmă a arătat că în schimbul

acestei sume de bani inculpatul urma să intervină la polițiștii din cadrul B.C.C.O.

Constanța pentru instrumentarea dosarului penal în care era cercetat numitul F.M.,

împotriva căruia C.S. formulase, anterior un denunț, astfel încât să

beneficieze de aplicarea dispozițiilor legale ce atrag reducerea la jumătate a

limitelor de pedeapsă.

Cu

privire la acest aspect, Curtea a constatat că teza avansată de martorul

denunțător este susținută de procesul verbal de redare a înregistrării

ambientale a dialogului purtat între cei doi la data de 29 mai 2012, în cadrul

căruia inculpatul M.V.A. a recunoscut indirect faptul că a primit de la

denunțător suma de 2.500 de euro pentru a facilita demersurile acestuia în

scopul de a beneficia de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, reieșind

inclusiv faptul că acesta a pretins față de denunțător că are influență asupra

polițiștilor ce aveau competența de a da curs denunțurilor formulate.

În ce

privește cel de-al doilea act material, Curtea a constatat că nu există indicii

temeinice care să confirme teza denunțătorului, ci date ce pot justifica la

acest moment doar o presupunere.

În concluzie,

Curtea a constatat că actele de cercetare efectuate sunt de natură a întemeia

presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune de trafic de

influență în formă continuată.

Totodată,

sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen.,

întrucât, pentru această infracțiune, legea prevede pedeapsa închisorii mai

mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret

pentru ordinea publică.

În ce

privește această din urmă condiție, Curtea a reținut că, în lipsa unei

definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, în practică sunt

avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii

complementare de care se tine cont la alegerea măsurii preventive, conform art.

136 alin. final C. proc. pen.), printre care natura și gravitatea faptelor

săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului etc. Or,

în speță, inculpatul este cercetat pentru o infracțiune cu un grad de pericol

social ridicat, ce rezultă nu numai din limitele de pedeapsă stabilite de

legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a

faptei, de natură să genereze o stare de neîncredere în actul de înfăptuire a

justiției penale în rândul opiniei publice, fapt ce poate avea consecințe grave

asupra ordinii sociale.

În raport de

aceste considerente, arestarea preventivă a inculpatului satisface exigențele

de necesitate și proporționalitate a unei măsuri privative de libertate cu

scopul urmărit, respectiv prezervarea ordinii publice, scop de interes public

de prevalează în situația dată și ce nu poate fi realizat prin luarea unei

măsuri restrictive de libertate.

Având în

vedere că există indicii temeinice și în ceea ce privește persistența

inculpatului în activitatea infracțională, s-a apreciat că, deși acest aspect

nu poate fi considerat că ar justifica reținerea ca temei al arestării și a

dispozițiilor art. 148 lit. c) C. proc. pen., este de natură a consolida teza

că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Astfel, această împrejurare este de natură a contura un anumit profil al

inculpatului, context în care probitatea profesională invocată în apărare nu

poate fi reținută, activitatea inculpatului prelungindu-se în timp pe o durată

considerabilă. în considerarea aceluiași aspect și a faptului că ultimul

presupus act material a avut loc la data de 14 iunie 2012, nici susținerea în

sensul că rezonanța socială a faptei nu mai poate fi reținută, dat fiind timpul

scurs din februarie 2011, nu apare ca pertinentă.

Împotriva

acestei încheieri a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea lui,

casarea încheierii și rejudecând, respingerea propunerii de arestare preventivă

a inculpatului iar, în subsidiar, luarea față de inculpat a măsurii preventive

a obligării de a nu părăsi țara.

Motivele

au fost expuse în partea introductivă a prezentei hotărâri astfel că ele nu vor

mai fi reluate.

Examinând

recursul prin prisma dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) și art. 385

14

C. proc. pen., Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele

considerente:

Conform art. 149

1

C. proc. pen., măsura arestării preventive poate fi dispusă dacă sunt

îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen., dacă

există vreunul din cazurile de la art. 148 C. proc. pen. și dacă se consideră

că arestarea inculpatului este necesară în interesul urmăririi penale.

În privința

condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., cerința cuprinsă în

teza I a acestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege

pentru infracțiunile pentru care este cercetată inculpatul) este îndeplinită.

În ce

privește condiția existenței pericolului concret pentru ordinea publică,

prevăzută de dispozițiile art. 148 lit. f) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte

constată că, în cauza dedusă judecății, nu există probe că lăsarea în libertate

- a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Comiterea de

infracțiuni, chiar de o gravitate deosebită - reflectată de exemplu prin natura

și cuantumul sancțiunii, nu constituie, prin ea însăși temei pentru privarea de

libertate a inculpatului.

Analizând

actele de urmărire penală efectuate până la acest moment, Înalta Curte

apreciază că în speță există indicii, care conturează, pentru un observator

independent, presupunerea rezonabilă, că inculpatul ar fi comis infracțiunea

reținută în sarcina sa, respectiv trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin.

(1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Din

probele administrate până în prezent (denunțul numitului C.S., declarația

inculpatului, declarațiile martorilor T.N. și C.C., procesele verbale de

recunoaștere de pe planșă foto precum și procesele-verbale de redare a

convorbirilor telefonice și a înregistrărilor ambientale ale discuțiilor

purtate de inculpat cu denunțătorul din 29 mai 2012, 14 iunie 2012), rezultă că

inculpatul ar fi solicitat și primit de la denunțător sume de bani, lăsându-l

pe denunțător să creadă că ar avea influență asupra unor polițiști ce ar avea

competență să dea curs denunțurilor formulate de acesta.

Înalta Curte

constată că nu există probe că odată lăsat în libertate inculpatul ar prezenta

un pericol concret pentru ordinea publică, atât prin prisma pericolului social

concret al infracțiunii (trafic de influență), cu limite de pedeapsă 2-10 ani,

cât și prin prisma circumstanțelor personale ale inculpatului (integrat social,

la primul conflict cu legea penală).

Pe de

altă parte, în condițiile în care singurul temei al arestării îl constituie art.

148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că măsura arestării

preventive nu este necesară nici pentru a se asigura buna desfășurare a

procesului penal (probatoriul fiind în mare deja administrat) și nici pentru a

se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, atâta vreme cât

nu există indicii în acest sens.

Este adevărat

faptul că inculpatul ar comis fapta în virtutea calității sale de avocat, însă

această împrejurare nu justifică luarea măsurii preventive cele mai severe, în

opinia Înaltei Curți fiind suficientă luarea unei măsuri preventive neprivative

de libertate care, prin obligațiile impuse, constituie suficiente garanții că

ancheta penală își va urma cursul firesc.

De asemenea,

se apreciază că în condițiile luării măsurii preventive a obligării de a nu

părăsi țara față de inculpat, riscul ca aceasta să nu se prezinte la proces nu

există, deoarece este obligatoriu să i se impună restricții, a căror

nerespectare atrage revocarea măsurii neprivative de libertate și arestarea din

nou a acestuia.

Nu în

ultimul rând, Înalta Curte, pe lângă circumstanțele personale al inculpatului,

are în vedere și perioada de timp scursă de la data la care s-ar fi săvârșit

fapta, dar și credibilitatea denunțătorului care, a mai formulat astfel de

denunțuri și împotriva altor persoane, pentru a beneficia de dispozițiile art. 19

din Legea nr. 682/2002.

Constatând

că, în cauză, nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru

luarea măsurii arestării preventive, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. urmează a admite recursul declarat de inculpatul M.V.A.

împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 17 octombrie 2012 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 7774/2/2012

(3133/2012).

Va casa

încheierea atacată și, rejudecând:

Va respinge

propunerea de arestarea preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial

Alba Iulia.

În baza art. 145

1

raportat la art. 145 C. proc. pen., va lua față de inculpatul M.V.A. măsura

preventivă a obligării de a nu părăsi țara, pe o perioadă de 30 de zile, de la

23 octombrie 2012 la 21 noiembrie 2012, inclusiv.

În baza art.

145

1

alin. (2) raportat la art. 145 alin. (11) lit. a)-d) C. proc.

pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpatul M.V.A. va fi

obligat să respecte următoarele obligații:

a) să se

prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată

ori de câte ori este chemat;

b) să se

prezinte la organul de poliție de la domiciliu, conform programului de

supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

c) să nu își

schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;

d) să nu

dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

În baza art.

145

1

alin. (2) raportat la art. 145 alin. (2)

2

C. proc.

pen. va atrage atenția inculpatului M.V.A. că, în caz de încălcare cu

rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de

acesta măsura arestării preventive.

Va

dispune punerea în libertate a inculpatului M.V.A. de sub puterea mandatului de

arestare preventivă nr. 38/UP din data de 17 octombrie 2012 emis de Curtea de

Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 7774/2/2012, dacă nu este

reținut sau arestat în altă cauză.

Conform

dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în

sarcina statului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul M.V.A. împotriva încheierii din Camera de Consiliu din

data de 17 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

pronunțată în Dosarul nr. 7774/2/2012 (3133/2012).

Casează

încheierea atacată și rejudecând:

Respinge

propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - D.N.A față de inculpatul M.V.A.

În baza art. 145

1

raportat la art. 145 C. proc. pen., ia față de inculpatul M.V.A. măsura

preventivă a obligării de a nu părăsi țara, pe o perioadă de 30 de zile de la

23 octombrie 2012 la 21 noiembrie 2012, inclusiv.

În baza art. 145

1

alin. (2) raportat la art. 145 alin. (11) lit. a)-d) C. proc. pen., pe durata

măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpatul M.V.A. este obligat să

respecte următoarele obligații:

a) să se

prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată

ori de câte ori este chemat;

b) să se

prezinte la organul de poliție de la domiciliu, conform programului de

supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

c) să nu

își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;

d) să nu

dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

În baza art. 145

1

alin. (2) raportat la art. 145 alin. (2)

2

C. proc. pen. atrage atenția

inculpatului M.V.A. că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a

obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării

preventive.

Dispune

punerea în libertate a inculpatului M.V.A., de sub puterea mandatului de

arestare preventivă nr. 38/UP din data de 17 octombrie 2012 emis de Curtea de

Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 7774/2/2012, dacă nu este

reținut sau arestat în altă cauză.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 23 octombrie 2012.