ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 313/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 313/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din
26 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în
dosarul nr. 394/2/2012, în baza art. 160
2
C. proc. pen., a fost
admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de
inculpatul S.C.
În baza art. 160
2
alin. (3) C. proc. pen., pe timpul liberării provizorii inculpatul a fost
obligat să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească
limita teritorială a municipiului București decât în condițiile stabilite de
instanță;
b) să se prezinte la
instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la
organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanță, respectiv Poliția
Sectorului 2, conform programului de supraveghere întocmit de organul de
poliție sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu își schimbe
locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
e) să nu dețină, să
nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 160
2
alin. (3
1
) C. proc. pen. inculpatului i s-a interzis pe timpul
liberării provizorii să se apropie de martorii din cauză ori să comunice direct
sau indirect cu aceștia și să exercite profesia de avocat.
S-a atras atenția
inculpatului asupra dispozițiilor art. 160
2
alin. (3
2
) C.
proc. pen. conform cărora în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor
care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în
libertate a inculpatului S.C., dacă nu este arestat în altă cauză.
S-au reținut, în
esență, următoarele:
Prin cererea
înregistrată la data de 17 ianuarie 2012 pe rolul Curții de Apel București
inculpatul S.C. a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar de sub
puterea mandatului de arestare preventivă emis la data de 05 ianuarie 2012 de
această instanță.
În motivarea cererii
s-a arătat, în esență, că nu există elemente probatorii din care să rezulte
predispoziția sa pentru a comite infracțiuni, că nu poate influența probatoriul
deja administrat în cauză și că toate circumstanțele sale personale, inclusiv
starea de sănătate, conduc la ideea că este oportună liberarea sa provizorie
sub control judiciar, invocând în acest sens și decizia nr. 17/2011 pronunțată
de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.
Analizând cererea
inculpatului, dispozițiile legale incidente și dosarul cauzei, prima instanță a
reținut următoarele:
Prin încheierea din
data de 5 ianuarie 2012 Curtea de Apel București a admis propunerea formulată
de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. și a
dispus arestarea preventivă a inculpatului S.C., avocat în cadrul Baroului
București, reținându-se că la data de 05 ianuarie 2012, Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. a sesizat Curtea de Apel București
cu propunerea de arestare preventivă, pe o perioadă de 29 zile, de la 05
ianuarie 2012 până la 02 februarie 2012, inclusiv, a inculpatului S.C., pentru
săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzut de art. 257 C. pen.
raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În motivarea
propunerii, s-a arătat că la 19 decembrie 2011, numitul R.N. a formulat un
denunț în legătură cu săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzut
de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, de către
avocatul S.C. Martorul denunțător a precizat că îl cunoaște pe avocatul S.C. de
aproximativ 3 ani, când l-a asistat într-un proces civil la Judecătoria sector
4 București. Cu acel prilej, avocatul i-ar fi spus că în schimbul unor sume de
5.000 - 6.000 euro, poate interveni pe lângă judecător pentru soluții
favorabile clientului.
Martorul denunțător
R.N. se află, în prezent, împreună cu fratele său R.P., arestați preventiv în
dosarul nr. 37229/3/2011 al Tribunalului București.
În aceeași zi,
respectiv 19 decembrie 2011, a formulat denunț și martorul R.P., care a
precizat că în ziua de 18 decembrie 2011, în jurul orei 14:00 l-a constatat
telefonic pe fiul său R.I. care i-a spus că a aflat de la avocatul S.C. despre
posibilitatea eliberării sale din arest contra sumei de 20.000 euro, pe care
trebuie să o predea avocatului S.C., pentru ca acesta să influențeze
judecătorul, o primă tranșă de 10.000 euro înainte de punerea în libertate, iar
restul de 10.000 euro, după eliberarea sa.
La data de 22
decembrie 2011, a fost audiat martorul R.I., fiul denunțătorului R.P., care l-a
transportat pe avocatul S.C. la arestul secției 15 poliție, la întâlnirile pe
care acesta Ie-a avut cu R.N., acest martor era persoana care urma să remită
sumele de bani avocatului, în vederea punerii în libertate a lui R.P.
La data de 23
decembrie 2011, a fost înregistrată (orele 14:29-14:51) în mediul ambiental
discuția purtată la Penitenciarul Rahova, de către S.C. și martorii denunțători
(aflați în arest preventiv), iar la data de 4 ianuarie 2012 s-a organizat un
flagrant în cadrul căruia s-a reținut că inculpatul a primit suma de 10.000 de
euro de la martorul R.I.
După ce a numărat
banii și i-a introdus în borseta sa, avocatul S.C. a fost surprins de ofițerii
de poliție judiciară și procuror, seriile bancnotelor fiind identice cu cele
consemnate în procesul verbal din 04 ianuarie 2012, ora 13:00, în vederea
constatării flagrantului.
A reținut Curtea că
sunt incidente dispozițiile art. 143 și 148 lit. f) C. proc. pen.
Instanța a constatat
că sunt realizate exigențele art. 148 lit. f) C. proc. pen., fiind îndeplinite
cumulativ condițiile privind pedeapsa mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate
a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, observând că
starea de pericol pentru ordinea publică rezultă, în primul rând, din
gravitatea deosebită a faptei pentru care este cercetat inculpatul; traficarea
profesiei de avocat de către inculpat este deosebit de gravă, deoarece un
avocat are studii universitare juridice și este investit prin statutul
profesiei de avocat să apere drepturile, libertățile fundamentale și interesele
legitime ale persoanelor fizice și juridice.
Inculpatul a propus
această „afacere judiciară", a propus punerea în libertate a celor doi
martori denunțători, a pretins bani (20.000 euro) și a promis că va influența
un judecător, activități prin care a încercat obstrucționarea unui act de
justiție, iar prin asemenea practici se creează sentimentul opiniei publice
privitor la inutilitatea justiției în fața fenomenului infracțional.
Potrivit art. 160
6
alin. (1) C. proc. pen., cererea de liberare provizorie poate fi făcută, atât
în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, de către învinuit sau
inculpat, soțul ori rudele apropiate ale acestuia.
De asemenea, cererea
poate fi formulată și prin apărător, ca în prezenta cauză, inculpatul
însușindu-și cererea conform celor arătate în ședință publică.
Potrivit art. 160
2
alin. (1) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate
acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul
infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu
depășește 18 ani.
Cum în speță
inculpatul este cercetat pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen.,
pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 2 la 10 ani,
rezultă că este îndeplinită și această condiție.
Potrivit deciziei nr.
17/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în
interesul legii, instanța de judecată, în cadrul examenului de temeinicie a
cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, în cazul
în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă
subzistă, verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu
împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe
cauțiune a învinuitului ori inculpatului.
În declarația dată de
inculpat la termenul din 26 ianuarie 2012, pe lângă aspectele specifice
solicitării de punere în libertate sub control judiciar, inculpatul a precizat
expres că recunoaște și regretă fapta pentru care este cercetat. Având în
vedere această declarație precum și împrejurarea că îndeplinirea condiției
prevăzute de art. 143 C. proc. pen. nu face obiectul prezentei cereri, instanța
a apreciat că nu va proceda la analiza acestei chestiuni.
Referitor la
condițiile alin. (2) al art. 160
2
C. proc. pen., instanța a
constatat că nu există nicio probă la dosarul cauzei care să ateste că măsura
arestării preventive este necesară pentru a-l împiedica pe învinuit sau
inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să
zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau
experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea
fapte.
S-a mai reținut că
probatoriul constă în procesul verbal de flagrant, transcrierile convorbirilor
înregistrate în mediul ambiental între inculpat și martorii denunțători precum
și în declarațiile date de aceștia, sesizarea organelor de urmărire penală
având loc strict la inițiativa martorilor denunțători.
În aceste condiții,
probatoriul nu poate fi influențat de inculpat, chiar dacă acesta s-ar afla în
stare de libertate, întrucât procesul verbal de constatare a infracțiunii
flagrante nu poate fi modificat de inculpat, după cum nu pot fi modificate nici
transcrierile convorbirilor efectuate de inculpat, și de asemenea este greu de
crezut că martorii denunțători, rude între ei și cercetați în stare de arest în
altă cauză, ar putea să-și modifice declarațiile fiind influențați de inculpat.
Cât privește
posibilitatea ca inculpatul să comită alte infracțiuni, s-a reținut că nu
există probe la dosarul cauzei din care să se deducă existența unui asemenea
risc, inculpatul fiind cercetat pentru o singură infracțiune prevăzută de art.
257 C. pen., iar potrivit art. 160
2
alin. (3
1
) C. proc.
pen. inculpatului i se poate interzice exercitarea profesiei de avocat pe
perioada controlului judiciar.
În consecință,
instanța a constatat că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 160
2
C. proc. pen. pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar
raportat la circumstanțele reale ale faptelor și personale ale inculpatului la
acest moment procesual, cu acesta în stare de libertate prin instituirea unui
control judiciar care să îi impună o serie de limitări de drepturi.
S-a mai apreciat că
în prezenta cauză circumstanțele personale ale inculpatului coroborate cu
stadiul procesual al cauzei sunt argumente suficiente pentru a se dispune
punerea în libertate a inculpatului, chiar în raport de gravitatea generică a
faptelor și de gravitatea acestora în concret.
În ceea ce privește
buna desfășurare a procesului penal, s-a apreciat că lăsarea inculpatului în
libertate la acest moment procesual este oportună, chiar dacă inculpatul este
arestat preventiv de foarte scurt timp, deoarece în cauză a fost finalizată
urmărirea penală, fiind prezentat materialul de urmărire penală, iar la data de
27 ianuarie 2012 a fost sesizată Curtea de Apel cu judecata în fond, fiind
stabilit termen de judecată la data de 24 februarie 2012.
Având în vedere și
circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv starea de sănătate,
dovedită cu înscrisurile medicale aflate în copie la dosar, din care reiese că
inculpatul prezintă sechele neurologice urmare a unui accident rutier, aspect
constatat de instanță și cu ocazia dezbaterilor în prezenta cauză, instanța a
apreciat că procesul penal poate continua cu acesta în stare de libertate, cu
impunerea unui control judiciar de către Curte, prin obligarea acestuia la
respectarea unor obligații și măsuri.
Reținând toate aceste
considerente, Curtea a apreciat că cercetarea în stare de libertate, cu
impunerea controlului de către instanță, prin obligarea de a se supune
măsurilor arătate, corespunde în acest moment procesual, în care instanța a
fost sesizată cu rechizitoriul și urmărirea penală a fost finalizată, în cea
mai bună măsură realizării scopului procesului penal, așa cum arată și art. 136
C. proc. pen. și urmează să admită pe fond cererea de liberare provizorie sub
control judiciar formulată de inculpatul S.C.
Împotriva încheierii
sus-menționate, a declarat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație
și Justiție, D.N.A., solicitând casarea încheierii atacate și, pe fond,
respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, pentru
motivele expuse în partea introductivă a hotărârii.
Analizând recursul
parchetului, prin prisma condițiilor prevăzute de art. 160
2
alin.
(1) și (2) C. proc. pen., privitoare la admisibilitatea cererii de liberare
provizorie, Înalta Curte constată că sub acest aspect, prima instanță a
apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea în principiu
a cererii inculpatului, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat nu depășește limita maximă de
18 ani închisoare.
Potrivit art. 160
2
alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate
acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l
împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca
să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau
experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea
fapte.
În ce privește
această a doua condiție prevăzută de textul de lege, referitoare la temeinicia
cererii de liberare provizorie sub control judiciar și oportunitatea admiterii
acesteia, în raport de datele care caracterizează persoana inculpatului,
stadiul procesului și complexitatea cauzei, Înalta Curte constată următoarele:
Îndeplinirea
condițiilor prevăzute de textul de lege nu conduce însă automat la admiterea
cererii de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât alături de
vocația legală a inculpatului de a formula oricând în cursul procesului o
astfel de cerere, în condițiile art. 160
2
alin. (1) și (2) C. proc.
pen., trebuie examinată și oportunitatea cererii, în raport de prevederile art.
136 alin. (2) și (8) C. proc. pen.
Analizând temeinicia
cererii, prin prisma criteriilor prevăzute la art. 136 alin. (8) C. proc. pen.,
respectiv: scopul măsurii ce se solicită a fi luată, gradul de pericol social
al infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat, starea de sănătate,
vârsta, antecedentele, precum și alte situații privind persoana inculpatului,
se constată că din actele și lucrările dosarului nu se relevă vreun indiciu pe
care să se întemeieze, în mod rezonabil, aprecierea că inculpatul ar săvârși
sau ar întreprinde acțiuni de natură a influența probatoriul în cauză.
Sub acest aspect,
prima instanță a apreciat în mod corect că nu există pericol de influențare a
probatoriului în cauză, dat fiind că acesta constă în procesul verbal de
flagrant, transcrierile convorbirilor înregistrate în mediul ambiental între
inculpat și martorii denunțători precum și în declarațiile date de aceștia,
aflați în stare de arest în altă cauză.
De asemenea, raportat
la atitudinea inculpatului, de recunoaștere necondiționată a infracțiunii
reținute în sarcina sa, coroborată cu stadiul procesual al cauzei, respectiv
faptul că urmărirea penală a fost finalizată și a fost sesizată instanța de
fond, Înalta Curte constată că acestea reprezintă argumente suficiente pentru a
aprecia că scopul măsurii preventive poate fi atins și prin liberarea
provizorie a inculpatului.
În raport de toate
aceste aspecte, se constată că scopul pentru care s-a dispus luarea măsurii
preventive a inculpatului poate fi atins în cauză prin punerea acestuia în
libertate provizorie, măsură care se justifică la acest moment procesual.
În ce privește
temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de
inculpat, este adevărat că nu pot fi ignorate cu ocazia verificării temeiniciei
cererii de liberare provizorie, în acest sens pronunțându-se în mod constant și
C.E.D.O., însă, raportat la limitele investirii primei instanțe, Înalta Curte
constată că poate cenzura eventualele aspecte de netemeinicie și nelegalitate
cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, iar nu și cu
privire la existența, schimbarea sau încetarea temeiurilor avute în vedere la
luarea și menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Instituția liberării
provizorii sub control judiciar presupune, de plano, existența unui inculpat
aflat în stare de arest preventiv, deci cu privire la care o instanță a
apreciat că există temeiurile prevăzute de lege pentru a dispune această măsură
preventivă.
Liberarea provizorie
presupune menținerea împrejurărilor legale care impun arestarea, dar organul
judiciar apreciază că menținerea stării de arest nu mai apare necesară,
liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții.
Drept urmare,
instanța nu poate examina decât existența condițiilor prevăzute de art. 160
2
alin. (1) și (2) C. proc. pen., privitoare la admisibilitatea cererii de
liberare provizorie, iar nu și existența temeiurilor care au determinat
arestarea preventivă a inculpatului.
Pentru motivele mai sus-arătate,
Înalta Curte constată că în mod legal și temeinic prima instanță a apreciat că
procesul penal poate continua cu inculpatul în stare de libertate, cu impunerea
unui control judiciar, prin obligarea acestuia la respectarea unor obligații și
măsuri.
Pentru aceste
considerente, urmează ca recursul declarat de Parchetul de pe lângă înalta
Curte de Casație și Justiție, D.N.A., împotriva încheierii din 26 ianuarie 2012
a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr.
394/2/2012, privind pe intimatul inculpat S.C., să fie respins, ca nefondat.
Onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 25 lei pentru intimatul inculpat,
se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și
Justiție, D.N.A., împotriva încheierii din 26 ianuarie 2012 a Curții de Apel
București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 394/2/2012, privind pe
intimatul inculpat S.C.
Onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 25 lei pentru intimatul inculpat,
se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 2 februarie 2012.