ÎCCJ, Decizia nr. 96/2019

Asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare;

Asupra contestației în anulare pe fond;

În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 506 din 25 septembrie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, printre altele, a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul A. din infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen. în infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În conformitate cu art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii.

În temeiul art. 65 C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În temeiul art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata măsurilor preventive privative de libertate (reținere, arestare preventivă și arest la domiciliu) începând cu data de 03.12.2015 până la 08.02.2016, inclusiv.

În temeiul art. 291 alin. (2) C. pen. rap. la art. 112 lit. e) C. pen. a dispus obligarea inculpatului la plata către stat a sumei de 100.000 euro sau contravaloarea în RON la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de confiscare specială.

Potrivit art. 404 alin. (4) lit. c) rap. la art. 249 C. proc. pen., a menținut măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea inculpatului prin Ordonanța procurorului nr. 611/P/2015 din 25.01.2016, până la concurența sumei de 100.000 euro.

În temeiul art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul B., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată.

În conformitate cu art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii.

În temeiul art. 65 C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen.

În temeiul art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore din 19.11.2015.

În baza art. 91 C. pen. a suspendat executarea pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit în conformitate cu art. 92 alin. (1) C. pen. care, potrivit art. 92 alin. (2) C. pen., se calculează de la data când hotărârea a rămas definitivă.

În conformitate cu dispozițiile art. 92 alin. (3) cu referire la art. 93 C. pen., pe durata termenului de supraveghere a dispus condamnatului să respecte măsurile de supraveghere și să execute obligațiile ce îi revin, după cum urmează:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Vâlcea, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., a impus condamnatului să frecventeze un program de reintegrare socială, derulat de către Serviciul de Probațiune Vâlcea sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

Potrivit art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere a dispus condamnatului să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile, la o entitate stabilită de Serviciul de Probațiune Vâlcea.

A atras atenția inculpatului asupra art. 96 și art. 93 alin. (5) C. pen.

În temeiul art. 397 și art. 25 C. proc. pen. a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă J. S.A. - Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea, prin administrator judiciar C., cu sediul în București, și a obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 1.301.410 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) rap. la art. 249 C. proc. pen. a menținut măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea inculpatului prin Ordonanța procurorului nr. 611/P/2015 din 25.01.2016, până la concurența sumei de 1.301.410 RON.

A obligat inculpații la plata către stat a sumei de câte 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare pentru faza urmăririi penale și judecata în primă instanță.

II. Prin Decizia penală nr. 108 din 20 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017 Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători Penal a cu majoritate, între altele, a admis apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpații A. și B. împotriva Sentinței nr. 506 din data de 25 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2016, a desființat, în parte, sentința penală mai sus menționată și, rejudecând în fond:

A înlăturat aplicarea art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 din încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului A. și l-a condamnat pe acesta la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În conformitate cu art. 67 C. pen., a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 65 C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate care nu contravin prezentei decizii.

În conformitate cu art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere a dispus condamnatului B. să presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei Câineni sau în cadrul Primăriei Vlădești.

În temeiul art. 397 și art. 25 C. proc. pen. a admis, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă J. S.A. - Râmnicu Vâlcea și l-a obligat pe inculpatul B. la plata către aceasta a sumei de 1.056.141 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) raportat la art. 249 C. proc. pen. a menținut măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea inculpatului B. prin Ordonanța procurorului nr. 611/P/2015 din 25.01.2016, până la concurența sumei de 1.056.141 RON.

A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelurilor declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpații A. și B. a dispus să rămână în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații A. și B., până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 70 RON, a dispus să rămână în sarcina statului.

Decizia menționată a fost pronunțată cu opinia separată a domnilor judecători D. și E., în sensul că, în ceea ce îl privește pe inculpatul A. se impunea desființarea, în parte, a sentinței penale și, în rejudecare, achitarea acestuia, în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., cu înlăturarea măsurii confiscării speciale și ridicarea măsurii sechestrului asigurător.

Totodată, în ceea ce-l privește pe inculpatul B., în opinie separată, s-a apreciat că și criticile legate de neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii abuz în serviciu, în formă continuată, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., sunt, în parte întemeiate (numai cu privire la primul act material al infracțiunii).

III. Împotriva Deciziei penale nr. 108 din 20 iunie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2017 de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, la 09 ianuarie 2019, a formulat contestație în anulare, înregistrată sub nr. x/2019 pe rolul Completului de 5 Judecători Penal 2 - 2019 al instanței supreme, la aceeași dată, primul termen de judecată fiind stabilit aleatoriu la data de 21 ianuarie 2019.

În motivarea contestației în anulare formulate, contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a susținut, în esență, nelegala compunere a Completului de 5 Judecători care a soluționat cauza în apel, considerând că, în speță, au fost încălcate dispozițiile art. 32 din Legea 304/2004, în ceea ce privește modul de desemnare al unuia dintre membrii acestui complet, mai concret a președintelui de complet, care nu a fost desemnat aleatoriu prin tragere la sorți, ci, prin hotărâri succesive ale Colegiului de conducere a Înaltei Curți a fost introdus ca membru de drept al completului, pe care l-a și prezidat în virtutea funcției administrative de conducere pe care o exercita, aceea de vicepreședinte al instanței.

Totodată, în cuprinsul cererii de contestație în anulare, reprezentantul parchetului a precizat că împotriva aceleiași Decizii penale nr. 108/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a fost formulată contestație în anulare și de către inculpatul A., întemeiată pe același caz și aceleași motive, constituind obiect al dosarului nr. x/2018 (în care s-a pronunțat o încheiere de admitere în principiu a căii extraordinare de atac la data 19.12.2018), cu termen la 21.01.2019, motiv pentru care s-a apreciat necesară reunirea cauzelor.

În drept, a fost invocat cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

La termenul din 21 ianuarie 2019, cauza s-a amânat la solicitarea contestatorului și apărătorului ales al intimatului A., apreciindu-se necesară și citarea celuilalt intimat B.

La termenul de judecată din 18 februarie 2019, luând act că apărătorul ales al intimatului A. a depus la dosar o cerere având ca obiect sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum și note de ședință (Dosar nr. x/2019, Completul de 5 Judecători Penal 2 - 2019, cu majoritate, în conformitate cu dispozițiile art. 43, 45 C. proc. pen. și art. 107 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor a trimis Cauza nr. 107/1/2019, având ca obiect contestația în anulare formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva Deciziei penale nr. 108 din 20 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2017, la completul inițial sesizat, respectiv Completul de 5 Judecători Penal 2- 2018, cu termen în data de 18 februarie 2019.

Totodată, a constatat că cererea având ca obiect sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept urmează a fi evaluată de completul ce va judeca în cauzele reunite.

Încheierea de ședință de la termenul mai sus menționat s-a pronunțat cu opinia separată a domnului judecător F. în sensul menținerii cauzei spre soluționare până la soluționarea admisibilității în principiu a contestației în anulare.

Dosarul astfel trimis, a primit, prin rezoluția administrativă a președintelui Completului Penal 2-2018, termen de judecată la 18 martie 2019, în vederea discutării admisibilității în principiu a contestației formulate de contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.

La termenul stabilit au lipsit ambii intimați condamnați, deși au fost legal citați, însă au fost reprezentați de apărătorii aleși, precum și de apărătorii desemnați din oficiu.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public, precum și ale apărătorilor aleși ai intimaților condamnați, atât cu privire la cererile formulate, excepțiile invocate și la admisibilitatea în principiu a contestației în anulare (în ședința din cameră de consiliu), cât și cu privire la fondul contestației în anulare formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție (în ședință publică), au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Însă cu privire la cererile și excepțiile invocate de apărătorul ales al intimatului inculpat A., susținute anterior acordării cuvântului asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, se impun câteva precizări în completarea considerentelor avute în vedere de instanță la momentul pronunțării asupra lor, după cum urmează:

- Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători P2-2018, reținând că apărătorul ales al intimatului A. a invocat excepția necompetenței materiale a Completului de 5 Judecători Penal 2 -2018, care, în opinia sa, a fost nelegal învestit să dispună reunirea Cauzei nr. 107/1/2019 la Dosarul nr. x/2018, a respins-o ca nefondată, constatând și că:

Potrivit art. 43 din C. proc. pen. "(1) Instanța dispune reunirea cauzelor în cazul infracțiunii continuate, al concursului formal de infracțiuni sau în orice alte cazuri când două sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singură infracțiune.

(2) Instanța poate dispune reunirea cauzelor, dacă prin aceasta nu se întârzie judecata, în următoarele situații:

a) când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană;

b) când la săvârșirea unei infracțiuni au participat două sau mai multe persoane;

c) când între două sau mai multe infracțiuni există legătură și reunirea cauzelor se impune pentru buna înfăptuire a justiției.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) sunt aplicabile și în cazurile în care în fața aceleiași instanțe sunt mai multe cauze cu același obiect."

Iar potrivit art. 45 din C. proc. pen. "(1) Reunirea cauzelor se poate dispune la cererea procurorului sau a părților și din oficiu de către instanța competentă.

(2) Cauzele se pot reuni dacă ele se află în fața primei instanțe, chiar după desființarea sau casarea hotărârii, sau în fața instanței de apel.

(3) Instanța se pronunță prin încheiere care poate fi atacată numai odată cu fondul."

Totodată, potrivit art. 94 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești "căile de atac declarate împotriva aceleiași hotărâri se înregistrează în același dosar și se soluționează de completul inițial învestit", iar conform art. 107 alin. (1) din același act normativ "(1) Dacă ulterior înregistrării unei cereri se constată că la instanță s-a depus cel puțin o cerere formulată de aceleași părți, chiar împreună cu altele, având unul dintre obiectele inițiale, toate cererile vor fi repartizate primului complet învestit dacă cererile nu au fost soluționate încă.

Raportând dispozițiile legale și regulamentare mai sus citate la contextul cauzei se constată că Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători Penal 2-2018 a fost legal învestit de Completul de 5 Judecători Penal 2-2019.

Astfel, prin încheierea de ședință din data de 18 februarie 2019 pronunțată de Completul de 5 Judecători Penal 2-2019 s-a reținut că împotriva Deciziei penale nr. 108 din 20 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2017 au formulat contestație în anulare atât condamnatul A., (cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători Penal 2-2018 la data de 5.12.2018, sub nr. x/2018), cât și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție (cauza fiind înregistrată la data de 9.01.2019 sub nr. x/2019 pe rolul Completului de 5 Judecători Penal 2 - 2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție) și s-a dispus, prin raportare la dispozițiile art. 43, art. 45 din C. proc. pen. și art. 107 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor, trimiterea Cauzei nr. 107/1/2019 la completul inițial sesizat, respectiv Completul de 5 Judecători Penal 2-2018, cu termen în data de 18 februarie 2019, în vederea reunirii celor două cauze.

Prin urmare, contrar opiniei apărătorului ales al intimatului A., se constată că, în speță, nu se impunea pronunțarea unei încheieri de declinare de competență, câtă vreme trimiterea Cauzei nr. 107/1//2019 în vederea reunirii cu Dosarul nr. x/2018 a operat între formațiunile de judecată ale aceleiași instanțe, respectiv între Completul de 5 Judecători Penal 2-2019 și Completul de 5 Judecători Penal 2-2018 (completul prim sesizat), în funcție de momentul inițial al înregistrării dosarelor pe rolul Completului de 5 Judecători în materie penală, nefiind deci aplicabile dispozițiile procesual civile așa cum a susținut apărătorul intimatului inculpat A.

- Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, reținând că apărătorul ales al intimatului A., având cuvântul asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare formulate de parchet, a solicitat admiterea cererii de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în sensul de a se lămuri dacă: în interpretarea art. 43 - art. 45 C. proc. pen., este competent(ă) a se pronunța asupra cererii de reunire a două cauze penale instanța (completul) ulterior sesizat(ă), când una a fost declarată admisibilă în principiu, iar asupra celeilalte nu s-a decis încă asupra admisibilității în principiu la respectivul moment procesual; în interpretarea art. 1 alin. (2) C. proc. pen., Decizia Curții Constituționale nr. 685/2018 nu poate constitui motiv de contestație în anulare pentru procuror, mai ales din perspectiva art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în materie penală titular al dreptului la un proces echitabil neputând fi decât acuzatul, nu și procurorul.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a constatat că cererea de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în vederea dezlegării celor două întrebări adresate de apărătorul ales al intimatului A. s-a formulat prealabil analizării în concret a admisibilității contestației în anulare declarată și motivată de parchet și, prin raportare la dispozițiile art. 475 și următoarele din C. proc. pen., a apreciat că acestea nu sunt veritabile chestiuni de drept care să necesite pronunțarea unei hotărâri prealabile de către completul competent, nefiind îndeplinite condițiile care să determine admisibilitatea unei astfel de cereri, cu atât mai mult cu cât instanța a prorogat la termenul următor discutarea asupra reunirii cauzelor.

Prin Decizia instanței de contencios constituțional nr. 685/2018 s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, generat de Hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți începând cu Hotărârea nr. 3/2014, potrivit căreia au fost desemnați aleatoriu, prin tragere la sorți, dosar 4 din cei 5 membri ai Completelor de 5 Judecători, cu încălcarea dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 302/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 255/2013.

În conformitate cu dispozițiile art. 475 din C. proc. pen.:

"dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective și asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

În raport de textul legal mai sus enunțat, se constată că admisibilitatea unei sesizări formulate în procedura pronunțării unei hotărâri prealabile este condiționată de îndeplinirea, în mod cumulativ, a următoarelor trei cerințe:

- instanța care a formulat întrebarea să fie învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță;

- chestiunea de drept supusă analizei să nu fi primit o rezolvare anterioară printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și să nu facă obiectul unui asemenea recurs în curs de soluționare;

- soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării.

Astfel, cererea de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile formulată de apărătorul ales al intimatului condamnat A. în Dosarul nr. x/2019 este inadmisibilă, întrucât, nu sunt îndeplinite toate condițiile formale prevăzute de art. 475 din C. proc. pen., anterior menționate, deoarece prin întrebările formulate se solicită să se stabilească, pe de o parte, care este instanța competentă să dispună reunirea a două cauze unde există identitate de obiect și care încă nu au fost soluționate, iar pe de altă parte, se tinde la interpretarea efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 685/2018, prin raportare la art. 1 alin. (2) din C. proc. pen., în sensul de a se aprecia dacă acestea pot constitui motiv de contestație în anulare și pentru acuzare, nu numai pentru acuzat, fără a fi încălcate în procesul penal principiile fundamentale recunoscute și garantate în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, însă aceste chestiuni nu necesită nicio lămurire, nefiind apte a constitui veritabile probleme de drept de soluționarea cărora să depindă fondul cauzei, chiar dacă asupra celor invocate Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat anterior printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu fac obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

În privința solicitării de a se lămuri care este instanța căreia îi revine competența de a dispune reunirea a două sau mai multe cauze având același obiect, chestiunea este deja lămurită prin dispozițiile legale și regulamentare în vigoare incidente în această materie, instanța menținându-și punctul de vedere anterior exprimat, cu ocazia analizării excepției vizând nelegala învestire a Completului de 5 Judecători Penal 2-2018.

Referitor la cea de-a doua întrebare care s-a solicitat a fi lămurită prin sesizarea Completului pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, instanța reține că stabilirea efectelor deciziilor Curții Constituționale nu se poate realiza pe calea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile sau pe calea recursului în interesul legii, conform jurisprudenței constante a Curții Constituționale și a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, în considerentele Deciziei nr. 24 din 29 iunie 2015, publicată în M. Of. nr. 820/4.11.2015, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție, respingând sesizarea, ca inadmisibilă, a reținut următoarele:

"Efectele deciziilor Curții Constituționale nu pot fi interpretate, în procesul de aplicare a legii, de către alte instituții ale statului, întrucât un atare demers ar genera o știrbire a competenței sale exclusive în materie. Prin urmare, instanțele judecătorești nu trebuie să interpreteze efectul deciziei, ci să aplice acea decizie într-un mod conform considerentelor sale la cazul dedus judecății, demers pe deplin posibil și în speța de față."

În considerentele Deciziei nr. 206 din 29 aprilie 2013, publicată în M. Of. nr. 350/13.06.2013, Curtea Constituțională a statuat că față de textul constituțional de referință al art. 126 alin. (3), sintagma "dezlegarea dată problemelor de drept judecate", cuprinsă în art. 414 alin. (4) din C. proc. pen. anterior, pe de o parte, nu poate privi decât interpretarea și aplicarea unitară a conținutului dispozițiilor legale, cu sensul de acte normative, iar nu și a deciziilor Curții Constituționale și a efectelor pe care acestea le produc și, pe de altă parte, nu poate privi decât interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești, iar nu și de către Curtea Constituțională, care este o autoritate distinctă de sistemul judecătoresc.

Considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 206/2013 privitoare la recursul în interesul legii sunt aplicabile mutatis mutandis în cazul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

În consecință, pe baza considerentelor Deciziei Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nr. 24/2015 și a considerentelor Deciziei Curții Constituționale nr. 206/2013, se desprinde concluzia că interpretarea deciziilor Curții Constituționale și a efectelor pe care acestea le produc nu poate fi realizată pe calea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

IV. Examinând, în cameră de consiliu, calea de atac cu care a fost învestită prin raportare la motivele invocate în scris și la dispozițiile legale care guvernează contestația în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători constatând că sunt întrunite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, a admis-o în principiu și pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, având drept scop îndreptarea unor vicii de ordin procedural ce atrag nulitatea. Această cale extraordinară de atac vizează hotărâri judecătorești definitive și se promovează în condițiile procedurale reglementate expres în art. 426 - 432 din C. proc. pen., care sunt mult mai stricte decât în cazul căilor ordinare de atac (cât privește titularii, termenul de introducere, cazurile de contestație în anulare, motivele aduse în sprijinul acestora, dovezile în susținerea lor), tocmai în considerarea caracterului acestei instituții juridice, determinat de faptul că prin formularea contestației în anulare se tinde la înlăturarea autorității de lucru judecat pentru o hotărâre penală definitivă care își produce deja efectele.

Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că intenția legiuitorului a fost aceea de a nu permite reformarea, pe calea contestației în anulare, a unor hotărâri care au intrat în puterea lucrului judecat decât în situațiile excepționale, în care se constată erori de procedură care nu au putut fi înlăturate în căile ordinare de atac și doar în condițiile strict prevăzute de dispozițiile art. 426 - 432 din C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 431 alin. (2) C. proc. pen., instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este formulată în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate. Prin urmare, conform textului de lege mai sus-menționat, pentru a fi admisibilă, contestația în anulare trebuie să îndeplinească cumulativ trei condiții:

- să fie formulată în termenul prevăzut de lege;

- să fie invocate motive dintre cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

- să fie depuse sau să se invoce dovezi care sunt la dosar.

În ce privește prima condiție de admisibilitate, potrivit art. 428 alin. (1) C. proc. pen., contestația în anulare întemeiată pe pentru motivele prevăzute la art. 426 lit. a) și c) - h) din același cod poate fi introdusă în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

În cauză, așa cum rezultă din actele dosarului, hotărârea contestată a fost pronunțată la data de 20 iunie 2018, fiind comunicată Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție la data de 14 decembrie 2018. Termenul de 30 de zile pentru depunerea contestației curge de la data comunicării și se împlinește la data de 14 ianuarie 2019, prima zi lucrătoare după data de 13 ianuarie 2019 (zi liberă - duminică).

În raport cu împrejurarea că, în cadrul contestației în anulare a fost invocat cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., se constată faptul că introducerea contestației în anulare la data de 09 ianuarie 2019 s-a realizat cu respectarea termenului stabilit de alin. (1) al art. 428 C. proc. pen.

În ce privește cea de-a doua condiție de admisibilitate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători C5 P2 -2018 reține că, așa cum rezultă din motivele scrise ale contestației, parchetul și-a întemeiat în drept calea extraordinară de atac formulată pe cazul de contestație prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., potrivit căruia împotriva unei hotărâri penale definitive se poate face contestație în anulare când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii.

Ceea ce se invocă de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție în susținerea cererii formulate (filele x) este împrejurarea că desemnarea completului de judecată care a pronunțat hotărârea contestată s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004, prin nerespectarea rigorilor impuse de textul menționat referitoare la tragerea la sorți a tuturor membrilor acestui complet.

A mai făcut referire, în acest sens, la Decizia Curții Constituționale nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018, care a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, generat de Hotărârea nr. 3/2014 a Colegiului de conducere a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia au fost desemnați prin tragere la sorți doar 4 din cei 5 membri ai Completurilor de 5 judecători, instanța de contencios constituțional constatând nelegala compunere a Completurilor de 5 Judecători.

S-a mai susținut că, în cauză, pe tot parcursul judecății apelului completul de judecată a fost nelegal compus, judecata a fost lovită de nulitate absolută fiind incidente dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., impunându-se rejudecarea apelului, de către un complet constituit în condițiile legii.

Se constată că, în cauză, nu poate fi primită susținerea apărătorului ales al intimatului condamnat A. în sensul inadmisibilității contestației în anulare formulată de Ministerul Public, întemeiată pe Decizia Curții Constituționale nr. 685/2018, decizie care a avut în vedere art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, chiar dacă inițial concluziile cu privire la admisibilitatea căii de atac extraordinare promovată de condamnatul A. au fost opuse celor susținute de reprezentantul parchetului la acest termen, invocându-se astfel și încălcarea principiului estoppel, întrucât ambele contestații în anulare au fost întemeiate pe aceleași dispoziții legale prevăzute de art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., una fiind deja admisă, iar cauza de nulitate absolută operează în toate cazurile și produce aceleași efecte, indiferent de titular.

Totodată, contrar celor susținute de către apărătorul intimatului condamnat A., instanța constată că prin C. proc. pen. au fost stabiliți titularii căii extraordinare a contestației în anulare. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 427 alin. (1) din C. proc. pen. "Contestația în anulare poate fi făcută de oricare dintre părți, de persoana vătămată sau de către procuror."

Potrivit art. 11 alin. (1) lit. A).e), ale art. 34 și art. 35 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională "soluționează conflictele juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice, la cererea Președintelui României, a unuia dintre președinții celor două Camere, a primului-ministru sau a președintelui Consiliului Superior al Magistraturii", fără a avea posibilitatea să îngrădească drepturile titularilor căilor de atac să-și exercite drepturile stabilite prin dispozițiile procesual penale.

În raport cu aceste considerente, instanța supremă constată că procurorul este titular al căii de atac extraordinare, putând astfel exercita calea de atac a contestației în anulare împotriva Deciziei penale nr. 108 din 20 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători Penal în Dosarul nr. x/2017.

În aceeași ordine de idei, din actele și lucrările dosarului, se constată că Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a exercitat calea ordinară de atac a apelului împotriva Sentinței penale nr. 506 din data de 25 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în Dosarul nr. x/2016, privind și pe intimata parte civilă J. S.A. prin administrator judiciar C., prin Decizia penală nr. 108 din 20 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători Penal în Dosarul nr. x/2017, fiind admise apelurile declarate în cauză, inclusiv cel formulat de parchet, justificând astfel un interes procesual.

În raport cu toate aspectele anterior expuse rezultă că împrejurările de fapt și de drept susținute de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție în cadrul contestației în anulare formulate se circumscriu, de principiu, cazului de contestație în anulare menționat de art. 426 lit. d) C. proc. pen.

Reținând, totodată, că și cea de a treia condiție de admisibilitate a contestației în anulare este îndeplinită în cauză, întrucât reprezentantul parchetului invocă drept dovezi înscrisuri care se află la dosar, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a constatat întrunite cumulativ toate condițiile prevăzute de art. 431 alin. (2) C. proc. pen. pentru admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, sens în care aceasta a fost admis-o în principiu și, la același termen, în ședință publică, a pus în discuție și contestația în anulare pe fond.

V. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, examinând pe fond calea extraordinară de atac cu care a fost învestită, prin raportare la motivele invocate în scris și la dispozițiile legale care reglementează contestația în anulare, constată că aceasta este fondată, urmând a fi admisă ca atare, pentru considerentele care se vor arăta în continuare.

În motivele menționate în scris, contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a susținut, în esență că s-au încălcat dispozițiile art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 255/2013, prin modalitatea de stabilire a completului de judecată ce a soluționat cauza în apel, în concret au fost desemnați prin tragere la sorți doar 4 membri ai Completului de 5 Judecători, iar președintele completului nu a fost desemnat aleatoriu, prin tragere la sorți, ci prin hotărâri succesive ale Colegiului de conducere al instanței supreme a fost desemnat să prezideze Completul de 5 Judecători Penal 1 sau Penal 2, în virtutea funcției de conducere exercitate (aceea de vicepreședinte al instanței supreme sau președinte al secției penale).

S-a mai arătat că prin Decizia nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018, Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, generat de hotărârile Colegiului de conducere a Înaltei Curți de Casație și Justiție, începând cu Hotărârea nr. 3/2014, potrivit cărora au fost desemnați prin tragere la sorți doar 4 din cei 5 membri ai Completurilor de 5 judecători.

Verificând compunerea Completului de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție care a soluționat Dosarul nr. x/2017 având ca obiect apelurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpații A. și B. împotriva Sentinței penale nr. 506 din data de 25 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2016, privind și pe intimata parte civilă J. S.A. prin administrator judiciar C., se constată că, urmare repartizării aleatorii a cauzei de la data înregistrării acesteia (17.11 2017), aceasta a revenit spre soluționare Completului de 5 Judecători Penal 2, care, potrivit Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 24/25.11.2016, era prezidat de doamna judecător G., în calitatea deținută la acel moment, de președinte al secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin procesul-verbal din 23.11.2017 s-a constatat starea de incompatibilitate a președintelui Completului de 5 judecători Penal 2 și s-a procedat la înlocuirea sa cu domnul judecător H., vicepreședinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție, președinte al Completului de 5 judecători Penal 1, conform Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 24/25.11.2016. Prin urmare, completul de judecată a fost reîntregit prin participarea domnului judecător H. la soluționarea acestui dosar și, întrucât acesta exercita și funcția de vicepreședinte al Înaltei Curți, a preluat și conducerea Completului de 5 Judecători Penal 2 în această cauză.

Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 24/25.11.2016, prin care s-a stabilit compunerea Completurilor de 5 judecători pentru anul 2017, a fost adoptată în baza Regulamentului privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în forma modificată prin Hotărârea nr. 3/28.01.2014 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La începutul anului 2017, cele 2 Completuri de 5 Judecători în materie penală au fost compuse prin tragerea la sorți a doar câte 4 judecători, în timp ce președintele fiecăruia dintre cele 2 completuri a fost desemnat direct, fără tragere la sorți. Astfel, domnul judecător H., în virtutea exercitării funcției de conducere de vicepreședinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost desemnat președinte al Completului de 5 Judecători Penal 1, iar doamna judecător G., în virtutea exercitării funcției de conducere de președinte al secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca președinte a Completului de 5 judecători Penal 2.

Prin urmare, din compunerea Completului de 5 judecători Penal 2 care a fost învestit cu soluționarea în apel a cauzei în care au fost cercetați și trimiși în judecată inculpații A. și B., dosar în care s-a pronunțat decizia penală contestată prin prezenta cale extraordinară de atac, au făcut parte 4 judecători care au fost desemnați aleatoriu, prin tragere la soți, în timp ce președintele completului nu a fost desemnat aleatoriu, prin tragere la sorți, ci acesta a fost numit direct pe cale administrativă, ca urmare a exercitării funcției de conducere.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, analizând pe fond motivele contestației în anulare prin raportare la dispozițiile legale incidente, reține că, potrivit parag. 198 din Decizia Curții Constituționale nr. 685 din 07.11.2018 (publicată în M. Of. nr. 1021/29.11.2018):

"Întrucât atât în materie penală, cât și extrapenală, sancțiunea compunerii nelegale a completului de judecată este nulitatea necondiționată și, prin urmare, absolută, a actelor îndeplinite de un astfel de complet, și ținând cont de faptul că deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, conform art. 147 alin. (4) din Constituție, Curtea reține că prezenta decizie se aplică de la data publicării sale, atât situațiilor pendinte, respectiv în cauzele aflate în curs de judecată, precum și în cele finalizate în măsura în care justițiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare, cât și situațiilor viitoare."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.: "Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare (…) când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate".

În speță, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție reclamă încălcarea dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2013, în condițiile în care doar 4 din cei 5 membri ai completului de apel au fost desemnați prin tragere la sorți și și-a întemeiat în drept contestația în anulare pe dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., prin urmare, se constată că este întemeiată calea extraordinară de atac promovată de acesta.

Având în vedere că motivul invocat în cauză se circumscrie cazului de contestație în anulare privind compunerea completului de judecată, în interpretarea dată de Curtea Constituțională prin decizia precizată anterior, calea extraordinară de atac formulată urmează a fi admisă.

Fiind vorba de încălcarea unor norme juridice de ordine publică, sancțiunea compunerii nelegale a completului de judecată este nulitatea absolută a actelor îndeplinite de un astfel de complet, motiv pentru care, Înalta Curte de Casație și Justiție Completul de 5 Judecători - P2-2018, în baza dispozițiilor art. 432 raportat la art. 426 lit. d) din C. proc. pen., va admite contestația în anulare formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva Deciziei penale nr. 108 din 20 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2017 și va desființa, în rest, decizia penală contestată.

Va constata că prin Decizia penală nr. 33 din 18 februarie 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2018 s-a desființat în parte Decizia penală nr. 108 din 20 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători Penal în Dosarul nr. x/2017, numai în ceea ce-l privește pe apelantul inculpat A.

Va anula toate formele de executare emise în baza Sentinței penale nr. 506 din 25 septembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală sus-menționată, în ceea ce îl privește pe intimatul condamnat B.

Va fixa termen pentru rejudecarea cauzei la 15 aprilie 2019, ora 9

00

Sala Secțiilor Unite, pentru când se vor cita inculpații A. și B., partea civilă J. S.A., respectiv J. S.A. prin administrator judiciar C. la adresele indicate în dosar.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentei contestații în anulare vor rămâne în sarcina statului.

Întrucât asistența juridică pentru intimații condamnați A. și B. era obligatorie potrivit art. 90 - 91 C. proc. pen., iar în cauză au fost desemnați apărători din oficiu care s-au prezentat încă de la primul termen de judecată, în baza dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru aceștia până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 157 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva Deciziei penale nr. 108 din 20 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători Penal în Dosarul nr. x/2017.

Constată că prin Decizia penală nr. 33 din 18 februarie 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2018 s-a desființat în parte Decizia penală nr. 108 din 20 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători Penal în Dosarul nr. x/2017, numai în ceea ce-l privește pe apelantul inculpat A.

Desființează, în rest, decizia penală contestată.

Anulează toate formele de executare emise în baza Sentinței penale nr. 506 din 25 septembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală sus - menționată, în ceea ce îl privește pe intimatul condamnat B.

Fixează termen pentru rejudecarea cauzei la 15 aprilie 2019, ora 9

00

Sala Secțiilor Unite, pentru când se vor cita inculpații A. și B., partea civilă J. S.A., respectiv J. S.A. prin administrator judiciar C. la adresele indicate în dosar.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentei contestații în anulare rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații condamnați A. și B. până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 157 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 martie 2019.

Procesat de GGC - NN